Nu-i singur Iuda vinovat...
Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoți, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă prin păcat!
Și eu, și tu...
Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Și dacă crucea grea era,
povara noastră și mai grea!
Și eu, și tu...
Nu patru cuie L-au străpuns,
când El pe cruce se-așternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Și eu, și tu...
Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoți, nu!
Și noi am râs cu ochi murdari,
și noi suntem cei doi tâlhari!
Și eu, și tu...
Și nu ostașilor prin sorți
cămașa albă și-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porți!
Și, fără ea, toți suntem morți!
Și eu, și tu...
Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am acuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Și eu, și tu...
Și-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreabă: "Da sau nu?
Ești tu sau nu ești vinovat?"
Eu am spus da! Și-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu? Dar tu?...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cruce
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre stânci
- poezii despre râs
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre moarte
Citate similare
Isus
Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni să moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieții rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
și mai sublim a fost.
Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost și mai divin.
Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înțeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.
N-au înțeles că Mielul
S-a dat El însuși prins,
dar Și-a ascuns ofranda
sub haină de învins.
Și-astfel ne-a dat o pildă,
din gându-I nepătruns,
că fapta cea mai-naltă
e jertfa din ascuns.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre jertfă, poezii despre înălțime, poezii despre viață, poezii despre vestimentație, poezii despre superlative, poezii despre oi sau poezii despre crucificare
Calea, Adevărul, Viața
Nu noi suntem Calea sfântă,
Calea care duce sus.
Noi suntem doar călătorii,
însă calea e Isus!
Nu-i o formă Adevărul.
Nici în litere nu-i pus.
Adevărul e-o ființă.
Adevărul e Isus!
Nu din lut se naște Viața,
Viața e fără de apus.
Ce e lut în lut se-ntoarce,
însă Viața e Isus.
Astfel Calea-i pasul nostru.
Adevăru-n noi e pus.
Viața sfântă-i viața noastră,
dacă e în noi ISUS!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre naștere, poezii despre lut, poezii despre creștinism, poezii despre adevăr sau poezii despre Iisus Hristos
Picuri de lumină
De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viața noastră-ntreagă
Doar Isus e Cel ce poate
De păcat să te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Și-a trăit a vieții lege
Numai Mesia-i izvorul
De milă și îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare
Doar prin El suntem spălați
Prin sângele care-a curs
Chiar din El să fim iertați
Și curați azi prin Isus
El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire
Domnul este Dumnezeu
Și este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră
Doar acum suntem aleși
Puși deoparte și sfințiți
De iubirea Lui culeși
Sus în cer să fim primiți
Hristos ne e biruința
Noi prin El aici trăim
Și îi dăruim ființa
Ca ai Săi pe veci să fim
Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârșire
Cununa ca s-o luăm
De har plini și de iubire
Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viața fără vină
Înspre cerul glorios
Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toți să fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim
poezie de Ioan Daniel Bălan (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre salvare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pe Calvar a trebuit
Cât de scump este Isus
Și cât e de minunat
Căci păcatul nost" a dus
Și El s-a lăsat răpus
Plătind vai greul păcat
A fost prins și judecat
De preoți și farisei
Dat la moarte a fost dat
Noi s-avem duhul curat
Și în ochi lumină-n ei
Și Isus a fost bătut
Și scuipat și biciuit
Deși-un greș El n-a făcut
El a fost necunoscut
Pe pământ când a trăit
Fără pată fără vină
Domnul Isus a umblat
A trăit într-o lumină
Cum nu-i nimeni să o țină
Fără urmă de păcat
Și-a fost prins în Ghetsimani
Domnul după rugăciune
Căci preoții a Lui dușmani
Iudei i-au dat însăși bani
Taina Domnului a spune
Și vândut a fost Isus
El păcatul să ni-l poarte
A fost ca un miel supus
De aprozi când fu adus
Vina noastră să o poarte
Pentru că a vindecat
Multora fiind salvare
Iată a fost condamnat
Socotit ca vinovat
Pentru a omului iertare
Trebuia în veșnicie
Noi ca să fim condamnați
Și doar El putea să fie
Rob plătind pedeapsa vie
Ca noi toți să fim iertați
Nimeni altul nu era
Așa Sfânt ca să plătească
Vina omului cea grea
Doar în Isus se găsea
Natura Dumnezeiască
Și astfel a trebuit
El să sufere amar
Ca păcatul nost" plătit
Să fie desăvârșit
Prin Isus chiar pe Calvar
Și Hristos a suferit
Cea mai groaznică ocară
Pe Calvar când a pășit
Omul Cel neprihănit
Pentru noi dat ca să moară
Singurul ce-a fost în stare
Să ne poarte suferința
Prin El să primim iertare
Prin a Lui chinuri amare
În El de avem credința
Glorie dar Lui Hristos
Slavă cinste și onoare
C-a venit aicea jos
Și-a trăit așa frumos
Nouă să ne dea iertare
Noi Isus îți mulțumim
Pentru tot ce ai răbdat
Când dat morții și în chin
Ai sorbit al nost" venin
Fii în veci glorificat
Ție dar ne închinăm
Și-ți slăvim Isus Ființa
Ne-ai dat ce nu merităm
De aceea te urmăm
Și în Tine avem credința
16 aprilie 2020 mănăștur Cluj
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată sau poezii despre iertare
Imposibila vară...
Cerul și ploaia s-au scurs pe pământ
Și soarele nu mai sărută marea.
Tu ești departe, eu tot departe sunt....
Peste anotimpuri s-a așternut uitarea.
Când toamna plânge dorul tău,
Pe mine ninge iarna grea.
E drumul troenit și tot mai greu
Și niciun anotimp nu ne mai vrea.
Ți-am căutat prin toamnă, primăvara
Dar am găsit doar vânt și ploi....
Nici noaptea nu-mi mai spune bună seara,
Iar dimineața-ntreabă ades de noi.
E-atâta liniște peste-anotimpuri,
Nici iarnă nu-i, nici vară nu-i....
Suntem aici, dar suntem tot mai singuri,
Suntem ai tuturor și-ai nimănui.
poezie de Maria Poienar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre ploaie
- poezii despre iarnă
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre sărut
- poezii despre seară
- poezii despre primăvară
Ce aflăm, aflăm că noi suntem Viața, niciodată corpul care crede că are viața! Viața nu are început și nu poate avea sfârșit, doar formele efemere suferă de boala cumplită a separării numită naștere și moarte. Mama, tata, copilul, pisica sau orice formă efemeră de viață căreia ne atașăm nu se duce absolut niciunde. Viața, dragă prietene, doar se eliberează de povara grea a unei forme prea uzată pentru această lume. Dar viața ei vă îmbrățișează și vă însuflețește chiar Acum pe toți exact cu aceiași dragoste cu care o făcea prin vremelnicia formei. Când ne aflăm pe noi înșine doar Murim înainte de moarte și îngropăm noi moartea în inima vieții veșnice! A muri înainte de moarte înseamnă a nu mai muri la moarte! A nu mai muri deloc! Noi toți suntem viața veșnică condamnate de gând în biete creaturi muritoare. Vorbele spuse de preot: "precum că va avea viață veșnică" nu sunt deloc o utopie sau o fantezie mistic-creștin, ci e adevărul cel mai pur pe care din păcate, mulți dintre preoți îl aclamă, dar nu l-au realizat!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre viață, citate despre religie, citate despre început, citate despre tată, citate despre superlative, citate despre sfârșit, citate despre prietenie sau citate despre pisici
Iisuse
Iisuse, te cobori prin noi
În sfântă zi de sărbăore,
Dar azi suntem la suflet goi,
Nu avem nici o alinare.
Oh, strălucește Tu, Iisus,
Când te cobori printre morminte!
Lucirea noastră a apus...
La Tine noi vom lua aminte.
Ni-i crucea grea, suntem un ceas
Secunda-mir clopot ne e...
Doar Tu venind cu-a Ta sfințire
Ne poți ierta greșelile!
Ți-i trupul împărțit în lacrimi,
Din cer iertare ne-ai adus,
Dar noi nu-ngenunchem la cruce...
Durerea nu ne-a fost de-ajuns.
Tu moartea ai călcat, Iiuse,
Noi nici nu ne putem ierta...
Războaie reci sunt astăzi duse,
De diavoli, împotriva Ta.
Ne fă mai buni, dă-Ți trpul iară
Spre curățire de păcat,
Acelor ce-au crezut în Tine
Și în lumină au sperat.
În sângele prelins pe cruce
Lasă o lacrimă de-a Ta!
Iartă Iisuse păcătoșii!
Din trupul Tău noi vom mânca...
Se-aude în întreaga lume
Iisus Cristos a înviat
Și plâng în cinuri credincioșii
Și-n rugi de-un timp te-au îmbrăcat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre timp
Lumina din Infinit
cinste slavă și mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit
pentru noi și-a dat viața
sus pe cruce la Calvar
și scuipată i-a fost fața
să ne dea viața-n dar
cinste slavă și onoare
îi aducem Lui Mesia
și-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veșnicia
pentru noi Isus și-a dat
și viața și Ființa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentința
fără pată fără vină
El viața și-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit
doar Isus cel acuzat
de preoți și farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi
căci doar El era iubirea
al vieții Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor
numai El a îndrăznit
să susțină că-i Viața
Lumina din Infinit
ce străluce dimineața
n-a fost nimeni pe pământ
ca și El ca să susțină
că e Fiul Celui Sfânt
și trăiește fără vină
doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis
Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
și să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească
și Hristos l-a înălțat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare
altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca și Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca și Fiul Lui supus
nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca și Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său
doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieții veșnic val
ambii omul l-au făcut
din pământ și din lumină
și din apă și din vis
să trăiască fără vină
omul chiar în Paradis
Isus doar ne e menirea
și Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ
El pe brațe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu și-al tău păcat
în rai să ne poată duce
El păcatu-a ispășit
și pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
și noi inima i-am dat
Tatăl Sfânt a hotărât
ispășirea și iertarea
omul iarăși mântuit
să trăiască îndurarea
glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea
mulțumesc o Tată Sfânt
mulțumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai sau poezii despre mântuire
Iată Omul!
Iată Omul! strigă-n Iad Pilat
Cine iarăși L-a crucificat?
Cine-I scoate umbra de sub văl?
Dați-mi apă mâinile să-mi spăl!
Revărsați-mi râuri peste pumnii plini!
Sângele acesta voi l-ați vrut, rabini!
Iată Omul! umbra a răspuns,
Eu sunt umbra Omului străpuns.
În zadar în lumea de păcat
mâinile pătate ți-ai spălat.
Cei spălați de apă, ca și apa pier.
Cei spălați de Mine, sunt cu Mine-n cer!
Iată Omul! strigă-n Iad Pilat.
Cine iar Îl vrea crucificat?
Eu am spus întregului popor:
Pe-mpăratul vostru să-L omor?
Gândul meu pe cruce lămurit l-am scris.
Nu sunt eu de vină! Nu eu Te-am ucis!
Iată Omul! umbra a răspuns,
Omul care vede în ascuns.
Dându-Mi titlul de-mpărat iudeu,
tu stăteai pe însuși tronul Meu...
Și, scriind pe cruce al domniei semn,
tu domneai în slavă, Eu muream pe lemn...
Iată Omul! strigă-n Iad Pilat!
Ca stăpân, Cezaru-i vinovat.
Eu eram guvernator roman.
N-am rostit osânda ca dușman.
N-am oprit să-Ți pună trupul în mormânt.
Nu sunt ucenic, dar nici vrăjmaș nu-Ți sunt!
Iată Omul! umbra a răspuns,
Omu-n care singur te-ai străpuns.
Tu ai vrut și glorie și-arginți
dar s-ajungi la urmă și-ntre sfinți.
Nu-i decât o cale spre Eterna Stea!
Cine nu-i pe cale, e-mpotriva Mea!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre râuri sau poezii despre mâini
Slăvit Isus
Slăvit Isus ce grabnic vine
răsplata Zilei de Apoi
și nu noi Te-așteptăm pe Tine,
ci Tu, tot Tu, ne-aștepți pe noi!
Iubim tot praf și tot ruine
și vrem în pământești nevoi
nu noi să Te slujim pe Tine,
ci Tu să ne slujești pe noi.
O, Doamne, cu adânci suspine
întoarce-ne dinspre noroi
și fă-ne să dorim de Tine
așa cum Tu dorești de noi.
Revarsă-n noi în toți divine
simțiri cerești și gânduri noi.
Nu noi să vrem să fim prin Tine,
ci Tu să vrem să fii prin noi.
Fă ale noastre inimi pline
de-al dragostei ceresc șuvoi;
nu noi să ne vestim prin Tine,
ci Tu să Te vestești prin noi.
Căci doar atunci e cel mai bine
când suntem unul și nu doi,
când și noi suntem una-n Tine,
cum și Tu unul ești în noi.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre răsplată, poezii despre inimă, poezii despre gânduri sau poezii despre Pământ
Vrem Isus a Ta Ființă
Îmbrăcați în sfințenie vrem cu toți Isus să fim
Și în veci de veci o Doamne pe Tine să te iubim
Ia-ne dar Isus pe brațe noi să fim al Tău popor
Să-ți cântăm Doamne Ființa până-n vecii vecilor
Fă-ne dar să fim curați și-n a Ta neprihănire
Să umblăm Isus cântându-ți plini de pace fericire
Căci Tu ne-ai răscumpărat din păcatul nost"cel greu
Și ne ești acum Isuse pe veci Domn și Dumnezeu
Îți aducem dar onoare și noi Numele-ți slăvim
Căci ne-ai prins pe toți de mână și noi vrem să te cinstim
Umple-ne de setea sfântă Ție Isus de-ați sluji
Și-n a Ta neprihănire pururi de azi a trăi
Căci noi vrem a Ta lumină sufletul să ni-l străbată
Să trăim doar pentru Tine viața sfântă și curată
Fă-ne să fim dar izvoare de lumină sfințenie
Ca Duhul Tău o Isuse în noi pururi ca să fie
Căci ne vrem salvați de Tine azi pe treptele credinței
Noi să fim al Tău popor pe aripa biruinței
Luminează-ne prin Duhul prin Cuvântul Tău curat
Căci doar Tu ne ești salvarea Mire scump și minunat
Doar prin Tine avem izbândă și trăim aici prin har
Viața nostră pe pământ ca să nu fie-n zadar
Ci în dragostea Divină pe noi dar să ne zidești
Ca o dată sus în ceruri Însuți Tu să ne primești
Fă-ne dar spre împlinire s-alergăm azi prin Cuvânt
Scăldați în a Ta lumină să fim plini de Duhul Sfânt
Căci ne vrem să fim lumini pe pământ cât vom trăi
Al Tău Nume scump Isuse pururea spre a-l slăvi
Slavă cinste și onoare fii dar veșnic preamărit
Căci prin jertfa Ta pe cruce Doamne Tu ne-ai mântuit
25-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curățenie sau poezii despre cuvinte
În Hristos am fost aleși
În Hristos ne e ascunsă
Și viața și ființa
El e taina nepătrunsă
Și de oameni neștiută
Ce ne oferă azi credința
Prin credință ni s-a dat
Noi viața s-o primim
Printr-un suflet nou curat
Să lucrăm neâncetat
Cuvântul să-l împlinim
Și-n Hristos am fost aleși
Domnului să-i fim vlăstare
De oameni dar nențeleși
Dar de Isus noi culeși
Ca să fim prin îndurare
Viața noastră-i oferim
Lui Isus Hristos Mesia
Pe El dar noi îl slăvim
A Lui pururea să fim
Căci doar El ni-e veșnicia
Noi în El am fost ascunși
Prin jertfirea din Calvar
Că să fim cu Duhul unși
Și doar Lui predați supuși
Trăind doar în sfântul har
Pentru noi nu este Lege
Lege pentrucă-i Hristos
Prin Isus dar se-nțelege
Sfințenia o să ne lege
Doar de El victorios
Pentru Lege suntem morți
Însă vii în Dumnezeu
Ai vieții sfinte sorți
E Hristos pentru noi toți
Mirele din Empireu
Domnul ne-a plătit păcatul
A noastră nelegiuire
De acum drum nu este altul
Și privim spre tot înaltul
Trăind în neprihănire
Avem altă viață dar
Prin Isus Hristos Mesia
Și trăim prin al Său har
Viața nouă nu-n zadar
Căci Isus ni-e veșnicia
Noi prin El avem salvare
Nu prin Legea din Sinai
A Lui Isus îndurare
Ne e țintă și cărare
Prin Isus intrăm în Rai
În cetatea de lumină
Soarele unde-i Hristos
Cel Prea Înalt o să ne țină
Să trăim fără de vină
Prin Mirele glorios
Căci Isus așa ne-nvață
Eu cu Tatăl suntem una
Și dăm omului viață
Să fie curat la față
Părăsind pe veci minciuna
Și cu Tatăl voi veni
Să cinăm dar împreună
Cu cel ce se-nvrednici
Fiu al Tatălui de-a fi
Și oiță-n a Mea turmă
Căci Eu voi mărturisi
Tatălui pe toți aleșii
Eu dar îi voi mântui
Mie c-au vrut a-mi sluji
Ei fiind neânțeleșii
Omenirii răzvlătite
Ce n-a vrut Cuvântul Meu
Însă dragostea cuminte
În ei dar a ars fierbinte
Mire să le fiu și Dumnezeu
17-11-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă sau poezii despre legi
Golgota - justiția umană
Ierusalim
e noapte
și florile reci ale nopții
lucesc sus pe cer
ca
o cunună de cuvinte
ce
ți se aștern pe buze
pe
aripi de vis
chiar la Caiafa
marele preot
unde
Isus e legat
și El
se scaldă-n tăcere
El
Lumina ce
ne lumineză lumina
preoții
cei mai de seamă
bătrânii și cărturarii
căutau o acuzație demnă de luat în seamă
dar
nimic
nu se găsea
Isus
era nevinovat
mai curat ca picurul de rouă
doi martori
au venit mai pe urmă
și
iată ce-au mărturisit
Omul acesta a zis
Eu pot să stric Templu Lui Dumnezeu și
iarăși în trei zile
la loc să-l zidesc
iar
marele preot
s-a sculat în picioare
și i-a zis Lui Isus
nu răspunzi nimic la ceea ce
mărturisesc aceștia
împotriva Ta
Isus
tăcea
dar
marele preot
a izbucnit
te jur
în Numele Dumnezeului cel viu să
ne spui
dacă ești Hristosul Fiul Lui Dumnezeu
da sunt
și mai mult
vă spun că veți vedea pe Fiul Omului la
dreapta Lui Dumnezeu și venind pe norii cerului
a hulit
a strigat marele preot și
și-a rupt hainele
acum ați auzit hula Lui
și-a rupt hainele și-n ochii Lui Dumnezeu
rupte
au rămas
căci el Caiafa marele preot nu stătea înaintea
vreunui om
ci
stătea înaintea Creatorului întregului Univers
a
Celui ce a zidit
și munții
și marea
și zborul și umbra
viața și omul
făptura mâinilor Sale
căci El
Osânditul
era
Fiul Lui Dumnezeu
Marele nostru Creator
Cel ce i-a spus lui Moise
Eu sunt
Cel ce sunt
de aceea
Hristos i-a spus lui Caiafa
veți vedea
pe Fiul Omului la dreapta puterii Lui Dumnezeu
și
venind pe norii cerului
Hristos
i-a pus sub ochii minții cheia puterii Sale
dar mândria lui Caiafa
l-a împiedecat s-o vadă
și
marele preot s-a prăbușit în mândrie și ură
și
i-a întrebat pe cei din jur
ce credeți
e vinovat
să fie pedepsit cu moartea
dar
pentru ce
pentru că a spus
veți vedea pe Fiul Omului
venind pe norii cerului
și
preoțimea lui Israel
și aprozii
l-au scuipat în față și
cu pumnii l-au plesnit
și
l-au pălmuit zicând
Hristoase
prorocește cine te-a lovit
ei
înțelepciunea lui Israel
l-au pălmuit
și
l-au lovit pe Cel ce e
Înțelepciunea
adevărata Înțelepciune
ce
a creat și ochii
și văzul
palma și degetele
auzul și sufletul
El
Cuvântul Lui Dumnezeu
bătrânii lui Israel
și marii preoți
l-au
dus pe Isus înaintea Lui Pilat
iar el
l-a întrebat
ești Tu
împăratul iudeilor
da sunt
i-a răspuns Isus
dar
nu i-a mai răspuns nimic la
acuzațiile care i le aduceau preoții cei mai de seamă
și
bătrânii norodului
atunci
era un întemnițat vestit
numit Baraba
și Pilat
care trebuia să elibereze un deținut
i-a întrebat pe cei ce-l aduseseră pe Isus
pe cine voiți
să vi-l eliberez
pe Baraba
sau pe Isus care se numește Hristos
dar
preoții cei mai de seamă și cărturarii au înduplecat norodu
să-l ceară pe Baraba
iar pe Isus să-l dea la moarte
astfel
că ei au strigat
pe Baraba
îl vrem pe Baraba
dar
ce să fac cu Isus
i-a întrebat Pilat
să fie răstignit
să fie răstignit
dar ce rău a făcut
i-a întrebat iarăși Pilat
și mulțimea a început și mai tare să strige
să fie răstignit
să fie răstignit
văzând Pilat
că vorbele și discuțiile cu mulțimea
nu ajută la nimic ci doar
strigătele norodului
se întețesc și mai mult
să fie răstignit
să fie răstignit
a
luat apă și și-a spălat mâinile
afirmând cu glas tare înaintea norodului
eu sunt nevinovat
de
sângele neprihănitului acesta
și
tot norodul lui Israel care era prezent a strigat
asupra noastră și
asupra copiilor noștri
să fie sângele Lui
Pilat
l-a slobozit pe Baraba
iar pe Isus l-a dat în mâinile lor
ca să fie
răstignit
legea
și justiția umană
eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acesta
dar totuși
l-a dat să fie răstignit
poezie de Ioan Daniel Bălan (12 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre tăcere, poezii despre noapte sau poezii despre mândrie
Început...
Infern sau paradis, nu știu cum să-l numesc...
Mi-o spun în gând de fiecare dată,
Când las în urmă tot ce-i "nebunesc"
Și părăsesc această lume fermecată!
Această lume, creată împreună
Și despre care, știm doar noi.
Această lume, atât de "nebună",
Unde ne refugiem când nu mai vrem să știm de voi.
Este o lume magică, dar totodată,
Atât de egoistă; poate chiar pătată.
Căci doar pentru un singur scop a fost creată:
Să transformăm "inevitabilul" în artă.
Și deși suntem doi, în lumea noastră,
Cuvântul "noi", devine singular!
Ca să-nțelegi cât e de extraordinară
Pasiunea, când e sentimentul clar.
Păcat că suntem nevoiți,
Să ținem totul numai pentru noi.
Doar nu credeați că suntem diferiți
Când vine vorba de-al vostru "noroi".
Nu, nicidecum! Doar nu degeaba
Am ales drumul cel mai rău privit!
Drumul, în care nu e simplă "treaba",
Dar cu finalul cel mai fericit!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sfârșit, poezii despre iad, poezii despre fericire sau poezii despre devenire
Va fi o pricina de bucurie (Isaia 53)
Cine a crezut ce se vestise
Cine a știut ce Dumnezeu promise
El a crescut 'naintea Lui
Și după placul Domnului
Odraslă slabă și bărbat
Lăstar dintr-un pământ uscat
N-avea frumusețe, strălucire
S-atragă înspre El privire
Disprețuit și părăsit
Cu suferința obișnuit
OM al durerii se mai cheamă
Și noi nu L-am băgat în seamă
Totuși suferința ne-a purtat
Durerea noastră a luat
Și noi am crezut că-I pedepsit
Lovit de Dumnezeu, smerit
Dar El, Isus ce-a fost dat
Străpuns a fost pentru păcat
Zdrobit pentru a noastră fărdelege
Și pus să reînnoiască orice lege
Pedeapsa care dă pace
Căzut-a peste EL. Nu zace
Prin rana Lui creștini voi fiți
Prin rana Lui tămăduiți
Noi rătăceam ca niște oi
Dar Domnul ne-a adus înapoi
Asupra Lui căzu nelegiuire
Cu toate că de sus avea sfințire
Și când a fost El chinuit
Nu a deschis gura, n-a vorbit
Ca un miel e socotit
Ce-l duci la măcelărit.
A fost luat prin apăsare
Dar cine de atunci a dat crezare?
Cine-a crezut că e lovit de moarte
Și pus păcatul să ni-l poarte?
Groapa sau mormântul spus
Între răi El a fost pus
La un loc cu cel bogat
Făr' să fie vinovat
Domnul a găsit așa
Suferința să I-o dea
Dar, după ce jertfă-I dat
Pentru orișice păcat
Multe zile va trăi
Lucrul sfânt va propăși
Va vedea ai Lui urmași
Urmându-I pe sfinții pași
Rodul muncii-Și va vedea
Și atunci S-o înviora
Suflete va transforma
Păcatul va îndepărta
De aceea partea Lui
Este partea Domnului.
Numărul Lui a fost pus
La un loc cu cei de sus
Pentru că El s-a rugat
Pentru cel ce-i vinovat
Pentru că viața Și-a dat
Pentru orișice păcat.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre zile sau poezii despre vorbire
Israel și Adevărul
Lui Israel i s-a pus
În față ca el s-aleagă
Un hoț mare și Isus
Care ființă-i e mai dragă
Atunci el plin de-ngâmfare
Hoțul iată l-a ales
Căci n-a vrut în ascultare
Să își țeasă a lui mers
Și cu hoțul a rămas
Pe Isus dându-l la moarte
Și-a înscris al vieții pas
Doar pe valuri tulburate
Cel mai scump dintre popoare
Mai ales mai minunat
Și-a țesut a lui pierzare
Pe Hristos l-a condamnat
El Israelul iubit
Cel mai înțelept popor
Pe Isus l-a răstignit
Însuși după placul lor
Preoții cei mai de seamă
Pe Hristos l-au condamnat
Și sentința lor umană
Prin Pilat au aplicat
Moartea crudă răstignirea
Adevărului curat
Celui care e iubirea
Și e sfânt nevinovat
Hristos dacă va trăi
Vor veni atunci romanii
Pe noi ne va nimici
Căci noi îi vom fi dușmanii
Iată dar că Israel
Pe Hristos l-a condamnat
El să scape numai el
Morții Isus a fost dat
Și prin moartea Lui Hristos
Au crezut că au salvarea
Dar văzură tot pe dos
Au primit doar condamnarea
Creatorul răstignit
A murit apoi pe cruce
Căci păcatul ne-a plătit
El lumina ce străluce
Singurul fără păcat
Fără umbră de greșală
La moartea-a fost condamnat
De ființa noastră goală
De lumină și dreptate
Însă plină doar de ură
Isus a fost dat la moarte
Însă doar după Scriptură
Pentru noi Domnu-a murit
Pentru toată omenirea
Căci păcatu-ntreg plătit
Trebuia și-ntreagă firea
Noi suntem cei vinovați
Noi întreagă omenirea
Și am fost doar morții dați
Pentru veci s-avem pieirea
Israel a căutat
Să scape de deportare
Să nu fie alungat
Izgonit în depărtare
Dar iată de ce-a fugit
Peste asta el a dat
Căci apoi s-a răzvlătit
Și romanii-au atacat
A rămas Ierusalimul
Mai pe urmă asediat
L-a înconjurat vrășmașul
Cu care el a luptat
Și-a căzut orașu-ntreg
Cum Hristos a prorocit
Și-atâția cum nu-nțelg
A fost iată nimicit
Două mii de ani aproape
Israel doar fără țară
A sorbit a lumii ape
Trecând prin foc și prin pară
Vine vremea când Hristos
Din nou îl va ridica
Ca poporul glorios
Cinste care îi va da
Căci Mesia așteptat
Va veni a doua oară
Israel fiind curat
Locuind în a lui țară
Domnul îl va curăța
Prin furtuni și valuri grele
De el grijă va avea
Ca luceafăr între stele
Atunci va fi bucuria
Ca o mană-n Israel
Căci Domn le va fi Mesia
Din Ber-Șeba la Betel
18-mai 2018 cluj
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Israel
Biruința
Isus a înviat din morți, biruitor,
din Însăsi viața Lui dând viață tuturor!
Si-acum în rând cu noi, ca frate și-mpărat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Cu mii de flori, cu frunze noi în crâng
vin primăveri ce iarna iar înfrâng
Și toate spun că Cel Crucificat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Isus a înviat cu trup de slavă plin,
așa cum vom trăi și noi prin har divin.
De două mii de ani în luptă ne'încetat,
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Dar dacă-i drept că-nvie frunza iar
și florile când din pamânt răsar,
cu-atât mai mult Acel ce le-a creat
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Isus a înviat, puternic și slăvit.
Și sutele de frați cu Domnul au vorbit.
Apoi, în patru zări pornind, ei au strigat:
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
Eu n-am văzut cum a-nviat Isus,
nici mâna-n răni ca Toma nu I-am pus.
Dar simt mereu că-n viața ce mi-a dat
trăiește, trăiește, e viu cu-adevărat!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre flori sau poezii despre înfrângere
Cine face: omul sau Dumnezeu? Dragul meu, întrebarea ta e o capcană, dar nu pentru mine, ci pentru tine... Dacă faci tu, ego-ul tău se va umfla în pene, dar dacă face Dumnezeu, atunci ai găsit un vinovat la toată năpasta acestei lumi. Dacă Dumnezeu face, atunci această lume trebuie să fie reală, nu-i așa? Mintea îți spune că Dumnezeu a făcut lumea în 7 zile, dar pe ea, neprihănita, nu a terminat-o nici până acum, nu? Mintea spune astfel de aiureli, nu Dumnezeu. Așadar, orice variantă ai alege, vei fi în capcana facerii și deci a minții. Întrebarea corectă ar fi: MAHARAJ, EXISTĂ FACERE? Și firește, răspunsul este: "Nu, nu există." Tu, într-un vis, visezi că ai făcut o mulțime de lucruri sau că "Dumnezeu" a mai făcut o lume pentru tine, dar imediat ce te trezești, vezi că de fapt, nimic nu era adevărat, doar visai asta. Când te vei trezi și din cel mai lung vis al tău numit "veghe", vei vedea că de fapt, nu există nici o facere, doar visai asta. Noi nu am fost născuți vreodată și atunci, cine face? Doar Dumnezeu, Sinele, e Real. Noi suntem unicul Dumnezeu! Mintea este ireală! Iată de ce, ceea "ce faci" nu are absolut nici o legătură cu ceea ce ești. Ceea ce ești, e dintotdeauna și pentru totdeauna, dar Întreaga facere a acestei lumi e doar deșertăciune sau vremelnică visare!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre zile, citate despre vinovăție, citate despre timp, citate despre naștere, citate despre existență sau citate despre creaționism
Drumul vieții
Când pe cer soarele răsare,
Sau zorile zilei destramă al nopții mister,
Noi ne trezim din somnul nostru dulce
Și ne bucurăm că oameni mai suntem.
Și iarăși ne luăm crucea în spinare,
Și ne pornim din nou pe al vieții drum,
Mai avem o bucurie mare
Că mai suntem vii și nu suntem scrum!
Înaintăm încet spre golgota...
Golgota mea, a ta, a tuturor,
Și nimeni nu ne întreabă
De avem nevoe de ajutor.
Căci nimeni nu ne așteaptă la o răscruce,
La o răscruce cum îl aștepta pe Hristos cândva, demult,
Căci noi ducem în spate doar o cruce
fără început, fără sfârășit
poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre somn sau poezii despre cenușă
Din suflet...
Am înțeles că orice clipă doare
Atunci când nu-nțelegi ce simți, ce ești,
Că inima în viață-i muritoare
Dacă n-o mângâi, dacă n-o respecți.
Preocupați de ziua ce-o să vină
Doar alergăm pe drumuri, fără rost,
Și-n goana noastră prindem doar furtună
Și iar uităm ce suntem, ce am fost.
Uităm de noi, de tot ce ne-nconjoară
De sufletul robit, ce-așteaptă trist,
Și ne-amintim târziu că o să doară
Toți ani-n care l-am ținut închis.
Cel mai frumos cadou primit din stele
Purtăm ascuns în noi, inconștienți,
Un diamant pierdut printre mărgele
Ce-ar ajuta-n lumină să privești...
Să poți vedea dincolo de ochi și minte,
Să lași să curgă universu-ntreg,
S-asculți tăcerea gândurilor mute,
Să simți iubirea... ca pe un întreg...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre stele