Sonet consonant

Primăvara instinctelor tale,
Tresare prin somnu-i buimac,
Cu duhu-ţi de ambră mă-mbrac,
Visând la nuntiri vegetale...

Urcăm la-nălţimi zenitale,
Tu – roşie, ca floarea de mac,
Cu fluturi verzui în stomac,
Eu – zeu cu priviri abisale.

Îmbinăm două mici universuri,
Uneori, Simm, tu mă crezi desuet,
Înnotăm voluptos printre versuri,

Ne vrăjim, consonant, c-un sonet,
Versul nostru-i cu multe-nţelesuri,
E rotund, aromat şi... complet! I

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe coapsa dimineţii

Primăvara instinctelor tale
îţi dă, zilnic, dulce rotocol,
Duhu-ţi joacă principalul rol,
Poezia ţi se-aşterne-n cale.

Să te zvârli în muzică şi versuri,
Şi-n culoarea verde a luminii,
Vino, Simm, c-au înflorit mălinii,
Tu şi eu – ciudate universuri...

Va veni şi-o zi a diferenţei,
Între drama cărnii şi a minţii,
Şi, sublim, te-asigur pe toţi sfinţii,
Că sorbi-vom fagurii esenţei.

A esenţei şi-a splendorii vieţii,
Reflectate-n cânt şi poezie,
Să urcăm pe coasta dimineţii,

Şi să stăm acolo sine die,
Unde au rămas mai toţi poeţii,
Să-şi înalţe visu-n melodie!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetaţi consonant şi...in rem

Poezia ta – memoria florii
şi sensul candorii –
îmi freamătă în singurătate
şi-mi împrimăvărează amurgul!

Invoc Demiurgul
să-ţi aşeze paşii diafani
pe paşii mei exersaţi liric,
pentru a descoperi,
pas de deux,
sensul ultim al poeziei
şi miracolul deplin al fanteziei...

Ne consolăm, Simm,
şi ne supravieţuim
de Neantul vieţii,
după orice vers sorbit
din lacrima dimineţii...

Suntem câtă vreme uităm că suntem...

Aruncă-te, Simm, în versu-mi boem,
ştii bine că, pentru nonconformismul
metaforei noastre,
vom fi cercetaţi consonant şi... in rem!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru... sonată

O, Doamne, iubirile-n pantă îmi plac,
Cărările line nu sunt pentru mine,
Iubito, mă pierzi printre coapsele-ţi fine,
Printre buzele tale, ca floarea de mac...

Să servim caviar şi să bem coniac,
Sărbătorim impactul dintre două destine,
Dublu impact între pistil şi stamine...
Cu ochii-ţi căprii, de-a pururi, mă-mpac.

Hai vino, ştii bine că n-ai altā cale,
În dragoste, să nu-ţi pară rău niciodată,
Te-oi ninge pe sâni cu mii de petale,

Ţi-oi înflori cu săruturi genunchii de fată,
Şampanii voi turna pe coapsele tale,
Sonata Lunii ţi-oi pune, Fecioară-Sonată!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa de mic

Aşa de mic sunt fără ea
O sământă de mac
Pe planeta unei seminţe de mac
Şi doar ea mă înfloreşte
Cu atingerea când şopteşte
Dintr-o sămânţă de univers
Pe ea cu multe universuri
Şoptindu-mi pe lângă
Ale mele versuri
"Eşti versul prim între versuri"

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avidă, Simm, de absoluturi

Cu trupu-ţi slim.
Frumoasă, Simm,
Arzând suav, de dor, făclie,
Nobleţea-ţi stă-n melancolie
Şi-n verzi delicii literare,
Cu sentimente-n tremurare,
Cu ample semne de mirare,
Cu dor de neastâmpărare,
Cu inima-ţi de soare plină,
Scăldată-n raze de lumină,
În lumea asta, Doamne, vidă,
Ce stă pe loc, să ne desfidă,
Crepusculu-ţi de jar din suflet,
C-un zvâcnet şi-un măreţ răsuflet,
de facto şi, apoi, de jure,
poeme prinse-n rugi de mure
şi gânduri fine, aromate,
ne-aşează, dulce, la picioare,
mereu făcându-ne-o favoare,
de a călca, solemn, pe ele,
Cum ai călca-n cioburi de stele,
Cum ai călca, sfios, pe fluturi,
Cu ai strivi, duios, săruturi,
De răul vieţii să te scuturi,
Avidă, Simm, de absoluturi!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonier

O, Doamne, ce-mi pâlpâie toamna în vine,
Iubito, saltă-ţi pasul spre-acest timp ideal,
Să pornim, incandescent, între mine şi tine,
Cumplit, Al-Nu-Ştiu-Câtelea Război Mondial!

Să mă bombardezi, îndeajuns, cu săruturi,
Să te-mpuşc cu boboci şi arome de crin,
Să-mi trimiţi deasupra-mi armate de fluturi,
Să ne batem, de-a pururi, în duel cezarin...

Cupidon, zeul tău, cu săgeţi mari de pace,
Să-mi freamăte-n sânge hoinar şi distrat,
Iar tu, c-un lasou aromat, din frezii buimace,
Ştrangulează-mă, iute, într-un stil consacrat.

Am adăstat prizonier între picioarele tale,
Închinându-mă, ca ostatec, până la cer,
Venerez lupta celor două fronturi carnale
Şi caut o cheie întru-al inimii tale mister!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând prin sânge

Parcă zeci de voci necunoscute,
Înlăuntrul meu suspină des,,
Însă, numai una mi-am ales,
Pe cea ce suspină pe tăcute...

Fără glas, ea vrea să mă salute,
Cu suspinu-i rafinat şi-ales,
C-un mesaj subtil, subînţeles
Şi cu versuri vrea să mă sărute.

Scrisul ei e-o operă de artă,
Ce-mi susură lin, în carnea-mi trează,
Doamne, scrisul ei duios mă poartă

Spre un alt poem, care urmează,
Versuri pe ulcioare fără toartă
Se-ntâlnesc în sânge... Scânteaiază!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un heruvim

Poemă pe valuri,
Sânge cu ritm,
Ce algoritm,
Ce idealuri!

Dansuri şi valuri,
Ce bioritm,
Suav logaritm...
Ce ritualuri!

Pierde-te, Simm,
Scrie cu sânge,
Până găsim

Versul ce plânge,
Şi-un heruvim –
Poetul pursânge!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrători cu absolutul

Nu există, Simm, poeţi în adevăratul
sens al Cuvântului,
ci doar lucrători cu Transcendentul,
în spirit şi-n duh!

Fluturi multicolori – liberi prin văzduh,
poemele lumii – zboară buimace,
de la Facerea lumii încoace...

Importantă, Simm, e măiestria
cu care capturăm fluturii şi le orientăm
zborul, dorul şi fiorul,
ordinea în care le orânduim startul,
modul în care le asortăm culorile cu Florile
Binelui şi Răului,
într-un fel de Ikebana cu fluturi,
rezistenţa în faţă Infinitului şi Hăului,
împăcarea Absolutului cu Vidul,
Reprezentativului cu Insipidul,
împăcarea sufletului tău cald, dar şovăitor, cu
sufletu-ţi, cireş înflorit de zăpezile
venite prea devreme, Doamne!,
în contul iernii viitoare...

Important e, Simm, cum împaci nădejdea
cu desnădejdea şi iubirea augustină
cu erotica lumii moderne...

Nu există, Simm, poeţi în adevăratul
sens al Cuvântului,
ci doar lucrători cu Transcendentul –
un fel de colecţionari de fluturi, de culori,
de arome, de sensuri şi zboruri,
de ordini dezordonate şi de dezordini ordonate,
de exasperări posibile şi imposibile,
de tot ce-a pulverizat şi polenizat Dumnezeu în văzduh,
de la Facerea Lumii încoace,
sub cerurile Patriei
sub care poezia nu va muri niciodată!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet biunivoc

În starea-mi tulbure şi echivocă,
Te caut în fragmente mici de vis,
Ca să citesc, îndată, ce-ai mai scris,
Pe sânii tăi cu sfârcuri roz de rocă...

Mă ninge lent poema ta barocă,
Ce amiroase-a floare de cais
Şi leagă, dulce, Cerul de Abis,
O, Simm, revino-ţi, fii biunivocă!

Ştii bine, timpul e ireversibil,
Piere-n Neant, ca fumul de ţigară,
Ascultă-ţi Dumnezeul intangibil,

Păşeşte pe cărarea-ţi cu aură lunară,
Cu flori de scai şi duh de imposibil,
Cu ploi de vii regrete şi fulgi de primăvară!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Love story

În ochii-ţi de verde scânteie,
nu planează perfid nicio umbră
şi-n sufletu-ţi tandru, văratic,
nu păşeşte, subtil, nicio urmă...!

Te-am ocrotit, suavă Femeie,
în mintea-mi, eu te-am arestat,
păstrându-mi, de-a pururi, o cheie,
ca să-ţi desferec, des, siderat,
lăuntru-ţi de falnică zeie...!

Iubito, noi urcăm cu tandreţea,
pe funii lungi, de nisip şi de aur,
ne strigă din nou tinereţea,
istorică (de acum) de tezaur...!

Şi, Doamnă, un plus de trăire
renaşte în ochii-ţi, de-a pururea, verzi,
şi murmure albe se-nalţă din tină,
cu fluturi verzui şi demenţi de lumină,
şi sângele începe să-ţi fiarbă...!

Iubito, de-ajungem pe plaur,
ai grijă să nu mă repierzi,
prin rizomi, rădăcini şi prin iarbă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet susurat...

Astăzi, Simm, tu plânsu-mi-ai în sânge,
Plânset fin, sfielnic – murmur tremurat,
Şi-ntr-un ritm tremolo, trupu-ţi parfumat
Îmi părea, Simmone, că şi el plânge...

Lacrimile-ţi verzi, eu, tainic, ţi le-aş strânge,
Simm, în versu-mi clar şi dulce-nsingurat,
Şi,-apoi, le-aş prelinge-n şoaptele-mi nătânge,
Doamne, le-aş prelinge, cristic... susurat.

Plânsu-ţi diafan şi stins, alungând narcisismul,
Ce-mi tronează-n sângele-mi albăstriu şi-amar
Mă îndeamnă să-ţi salut, solemn, eroismul,

Căci, poezia din lacrimi este, desigur, un dar,
Unul, care-mi stimulează, de-a pururi, lirismul...
Orice altceva, are un rol efemer, secundar!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc, Simm, potrivirea noastră poetică

Mă întreb când s-a mutat poezia
din sângele meu, în sângele tău,
legănare poetică în oglindă
şi versuri ce stau să se-aprindă,
în era-nfloririi,
preludii de orgă, care-şi cer dreptul legitim
al amăgirii,
feerie gustată în doi,
trifoiul visează,
visează la patru foi –
exasperare a metaforei,
care nu-şi mai încape în viaţă...

Transcendent şi stare magnetică,
iubesc, Simm, potrivirea noastră poetică...

Vîrtej unic, poemele noastre,
unul în celălalt, cântă, cântă duios,
dincolo de om, dincolo de temperatura vieţii,
dincolo de roua dimineţii,
profetică, frenetică, magnetică...

Iubesc, Simm, potrivirea noastră poetică
şi căderea-ţi estetică
în poezie...
Lie Ciocârlie...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac

Alunecăm pe clapele pianului -
glissando,
risipă de suflet, parfum,
patimă vie, melancolie,
note scrise pe foi de dictando...

Raiul pitulat în sânii tăi, Simm –
concert de vis,
îngeri nerăbdători să-şi dea duhul
în paradis...

Bântuiţi de primăvara poeziei,
de mitologia sufletului
şi de luminile discrete ale lui Dumnezeu,
scriem răsădind florile îndoielii,
strecurând timpul printre degete,
până când paradisul aprins
se stinge în tine...

Curios, cum putem uita, prin poezie,
scurgerea timpului,
cum lunecăm, glissando,
în murire, prin noi înşine,
cum ne dizolvăm în muzică...

"Tic-tac, tic-tac,
iaca tac!"

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu pielea fină

Mă cheamă propria-mi ruină,
Ca să-mi trosnească oasele,
Îndur şi-mi trag ponoasele
Şi-mi ţin privirea jos, în tină,

Căci m-au iubit frumoasele,
Cu ţâţe mari şi pielea fină,
Cu părul lung, minte puţină,
Care şi-au tras foloasele...

Din toate rasele, Madame,
Cu fluturi în stomac şi-n păr,
Ce m-au lăsat sărac şi-n foame,

Cum aş putea să mă răscumpăr?
Perfid, urcându-le pe coame,
De cai sălbatici, făr' astâmpăr...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet ajuns la apogeu

Ecoul clipei pacea îmi străpunge,
Iar liniştea se scurge-n transcendent,
Când zboru-ţi înspre mine-i coerent,
Şi, când din urmă, verbul te ajunge,

Plutind planant, cu aripile-ţi lunge,
Mă vezi, toujours, te văd, echivalent,
Noi versuri să captăm din imanent...
Cu mirul său, un Dumnezeu ne unge.

Cresc, Doamne, aripile poeziei pure
Şi-n făcări arde lira, sublim, instantaneu,
Ecouri unduioase, de facto şi de jure,

Se-ngână sus de tot, în cer, la apogeu,
Şi teamă-mi este, Simm, c-o să te fure,
Vreun Făt-Frumos, taman, din visul meu!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah!, Simm, poezia...

Liturgic erotism, sublim wagnerian,
interpretat serafic la orgă şi pian...

Lacrimi şi muguri năzuiesc spre Cer,
voluptăţi ce se pierd sfâşiate-n eter.

Singurătăţi pline de urma lui Dumnezeu,
ah!, metafizică şi transcendent, polileu.

Gânduri sfărmate în puzderii de versuri,
lespezi de-azur, delicateţe şi sensuri...

Din carnea-ţi lucidă răsar primăveri,
siderată, te-ntrebi cine-ai fost până ieri!

Sufletu-ţi fermecat de lume şi sine,
complice cu absolutul, mi s-a-nfipt în retine...

Ah!, Simm, poezia e farmec, leşin, rătăcire,
te scoboară-n suprem şi-n nefericire...

Un flutur de aur, de-a pururi, ţi-e frate şi mire!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul unui flux magnetic

În iarna, Simm, a primăverii noastre,
Să vii, din nou, atinsă de delicateţe,
Cu trupul invadat de sfânta-ţi tinereţe,
Vis legănat şi dulce, iluminat de astre...

Redesenează-ţi calea printre castre,
Cu maximum de spirit şi fină-acurateţe,
Subtilul tău poem, încet, să mă dezveţe
De plânsu-mi, Simm, cu lacrime albastre.

Cu cât mă lecuiesc mai mult de mine,
Cu-atâta (simt), noi semănăm poetic
Şi, de la mine-n gânduri, până la tine,

Va exista, mereu, un flux magnetic,
Ce ne incendiază, vai!, strofele divine
Şi caută răspunsuri, sublim şi aporetic!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie şi ţie

Nu putem sā ne lipsim
de-o poemā dulce, Simm,

Poţi urî o antilopă Gnu,
dar o poezie, sigur, nu!

Înflorind la propriu-n gându-ţi,
poezia eşti tu însuţi...

Şi-'notând prin versuri line
tot aluneci cātre mine.

Versu-n ochii tāi respirā,
trupu-ţi cântā ca o lirā...

Totul despre poezie,
ne-a fost dat mie şi ţie.

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animism curat

Agonizez în versul tău, Miss!

Universul poemelor tale
ţi se citeşte în ochi
şi în sfârcurile-ţi rebele!

Coapsa ta - poema poemelor,
eşuează în zvâcnet şi rafinament...

Sărutu-mi pe urechea-ţi stângă
a nimerit, iarăşi, pe lângă!

Cred în memoria florii,
adică în mireasma ei remanentă,
visând, odată cu îngerii coborâtori,
în adieri de fiori -
Animism curat!

Ascultă, Miss, eu n-aş aplauda,
sincer, nepăsarea ta!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!