Alt ceva
fântâna ochiului mult se mai miră
pentru steaua căzută în ea
trofeu
și pentru zborul întrerupt
în cochilia de atunci.
amintirile cer alte veșminte
mai de răscoală, mai de franjuri
spre serile ce în noi contururi se cer,
cu cerbii alături căzuți în unghiuri
pe ierburi ce-și trec gleznele
prin roua sorbită de întuneric.
acum e alt ceva:
eul își duce vrerea mai în dreapta realității,
ceva mai în deosebit -
cu furtunile sângelui degustate de fluxul de dor
iar celelalte neîmpliniri îs tratate
cu rășină de stânci căzătoare
din dimensiunea îngăduitoare a lui dumnezeu.
cad îmbrățișări melomane de îngeri neașteptați
pe genunchi când tocmai ne sorbim cafeaua
și cu cârlige de degete amare,
tragem iluzii diplomatice spre noi
și de viață ne agățăm sărmani.
nădăjduim realități înflorite
în glastra din fereastră
spuzată de sunetele sării zilnice.
în valul poemului,
noi alandala jefuiți de pastelul iubirii
întins pe trufia ciorapului de mătase,
și rănit de sărutul prelung al dungii verticală.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre realitate
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre toleranță
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Prin noi înșine
De teama realității
Noi locuim într-un basm
De-a valma cu alte iluzii
Peste marginea speranței
Mai facem echilibristică
Printre tâlcuiri adânci,
Facem asocieri de idealuri
Prin viziunea unui viitor,
Să invocăm îngerii de sus
Și îngeri din noi înșine
Peste timpuri și zări
Depinde imanent de noi
Dacă facem din acest basm
Acea, poveste de succes,
Pentru noi, prin noi înșine.
poezie de David Boia (13 decembrie 2013)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viziune, poezii despre viitor, poezii despre succes, poezii despre idealuri sau poezii despre frică
Glossa zborului spre stele...
Zbor spre cerul plin de stele,
Candelă pe drum de noapte,
Toate-n lume-s efemere,
Toate-s dor, dureri sau șoapte.
Trec quasari prin lumea mare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Suntem stele căzătoare
Și ne zbatem în noroi.
Zbor spre cerul plin de stele,
Pe pământul răsturnat,
Din fereastră, din oglindă,
Ca un vis m-am înălțat.
Viața-i zbor! Aripi de fluturi,
Trec cu îngerii o șoaptă,
Către alte începuturi,
Parcă ne-nțeleși deodată.
Candelă pe drum de noapte...
Fulger lanț pentru furtună.
Drumul nostrutrist, prin noapte,
Gânduri și secunde-adună.
Ca-ntr-o cofă,-n plânsul meu,
Strâng speranțe, strâng suspine...
Drumul, cât mi-ar fi de greu,
Las un zâmbet pentru tine.
Toate-n lume-s efemere...
Pe petalele de crini,
Dorm iar gândurile mele.
Sunt boboci de trandafiri.
Liliac pe cer cu stele,
Rădăcină de vulcan.
Pe cărarea vieții mele,
Nici o lacrimă nu am.
Toate-s dor, dureri sau șoapte...
S-au născut spre a muri!
Printre pleoape legănate,
Trec secunde argintii.
Dor de prunci, părinți și stele,
O durere, un blestem,
Șoapte, toate-s efemere...
Mâine nu le mai avem.
Trec quasari prin lumea mare,
Peste vămi. Prin cimitire,
Cruci vor străluci în soare,
Sub eterna amorțire.
De sub stâncile durerii,
Ca un sâmbure de nucă,
Sufletul simbolul vieții,
Către cer se-nalță-n fugă.
Ca un vis se pierd sub noi
Fluturi albi de sărbătoare,
În al râului șuvoi.
Trecem păsări călătoare.
În clepsidră s-a oprit
Timpul pasăre albastră
Și de-odată s-au sfârșit
Timpul și povestea noastră.
Suntem stele căzătoare,
Strălucim, ne înălțăm,
Ființe dragi și vise scumpe,
În tăceri, le apărăm.
Curge lacrimă de gheață...
La mormântul pustiit,
Parcă dintr-o altă viață,
Numai noi am mai venit.
Și ne zbatem în noroi...
Într-o viață trecătoare,
Plâng tăcerile din noi.
Suflet biciuit ne doare...
Cerul s-a întunecat,
Pleoapa-i zbatere-n furtună.
Doamne, multe-am îndurat!
Nu-mi urați de noapte bună!
Și ne zbatem în noroi,
Sutem stele căzătoare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Trec quasari prin lumea mare.
Toate-s dor, dureri sau șoapte,
Toate-n lume-s efemere,
Candelă pe drum de noapte,
Zbor spre cerul plin cu stele.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre durere, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre păsări sau poezii despre plâns
Răsturnăm totul spre cer. Hristos din cer pe pământ, noi trebuie să ne vărsăm în cer prin Euharistie. Noi trebuie acum să-L facem pe Dumnezeu pâine pe Sfânta Masă.
Ion Buga în Evanghelie și liturghie
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre sfinți
- citate despre religie
- citate de Ion Buga despre religie
- citate despre pâine
- citate despre creștinism
- citate de Ion Buga despre creștinism
- citate despre Iisus Hristos
- citate de Ion Buga despre Iisus Hristos
- citate despre Dumnezeu
- citate de Ion Buga despre Dumnezeu
Moartea condorului
Atât de falnic condorul își unduiește zborul pe creste
Iar vântul îl duce adesea spre alte zări de mult căutate,
Uitând ca acasă înseamnă acolo unde perechea lui este
Iar frumusețea din alte zări înseamnă pericol de moarte.
Scrutând zarea albastră mai trece ușor peste un munte
Și-o sete cumplită-l cuprinde zărind luciul apei chemându-l.
Avântul în jos e o joacă peste crestele atâta de ciunte
Dar nu toate, mai rămase doar una pe pieptul lui falnic tăindu-l.
Din rana-n durere cădeau stropi de sânge în ploaie
Condorul zbura în neștire viața lui ducând-o-nspre moarte,
In cuib perechea lui privește cum o pană aiurea se-ndoaie
E semn că ceva se întâmplă cu condorul ei plecat prea departe.
Cu ochii spre cer ea-ndurare pentru condor domnului cere
Mai lasă-l în viață doamne să-și vadă fiul la primul lui zbor,
Ia-mi mie viața și las-o pe-a lui, să aibă atâta putere
Câtă mai este nevoie pentru a-și conduce fiul prin viață ușor.
Dar domnul din ceruri alese deja a cui viață necesara va fi
Și rupse cerul în doua cu ultimul strigăt al condorului mort,
Ea smulse și pana-ndoită ca semn și-o puse la creștetul lui
Și alte pene mai smulse îmbrăcând coșciugul condorului tot.
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (aprilie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre ploaie, poezii despre pericole, poezii despre ochi, poezii despre munți sau poezii despre jocuri
Mai am un singur dor
Mai am un singur dor,
Dorul acestui grai,
Visul românilor,
Renască Mihai
Din somnul lui divin.
Chiar sfânta poezie
Ar vrea să reînvie
Sub cerul ei senin.
Or flututa flamuri,
Rime ce nemuriră,
Fiu și-l însușiră
Din lume zece neamuri.
Reînvierea lui
O lume va cânta,
Statuile poetului
În loc nu vor mai sta.
Îl oglindesc pe veci
Izvoarele într-una,
Lumineze Luna
A sale poteci.
Pătrunză-ne versul,
Prefacă-ne-n cuvânt.
Coboară pe pământ,
Prin El, Universul.
Murim noi pribegi
"La marginea mării",
Dorul său, în veci,
Este dorul țării.
Spre cer noi când privim
Luceafăr cum răsai,
Că seamăn tu nu ai
Prin Tine nemurim.
Pe cer când te arăți,
Șoptim același cânt:
Coboară pe pământ
Din singurătate-ți.
poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre dor, poezii despre țări, poezii despre versuri, poezii despre sfinți, poezii despre sculptură sau poezii despre muzică
Iubirea noastră pentru Dumnezeu nu rămâne niciodată fără răspuns. Și este chiar mult mai mult decât recompensată, pentru că Dumnezeu ne înțelege chiar și atunci când toți cei din jurul nostru ne înțeleg greșit. Pentru că Dumnezeu ne iubește chiar și atunci când toți ne părăsesc. Pentru că Dumnezeu și-aduce aminte de noi chiar și atunci când toți ceilalți ne-au uitat. Noi suntem ai lui Dumnezeu și doar ai Lui pentru eternitate.
citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate de Paramahamsa Yogananda despre iubire, citate despre uitare, citate de Paramahamsa Yogananda despre religie, citate despre greșeli sau citate de Paramahamsa Yogananda despre Dumnezeu
Transfigurare
Pe aripi străvezii de zbor
Spre-nalt tu te ridici ușor
Mai sus, mai sus s-atingi un nor
Iar de banal să nu simți dor.
Arunci privirea-ncet în jos
Și vezi tot ce-ai lăsat în urmă,
Iar peste-o mare de-amintiri
Se-așterne acum un strat de brumă.
În zborul tău înalt spre cer
Pe ochi îti cade-un văl de ceață,
Iar amintirile îți pier
Lăsându-ți trupul fără viață.
Dar uite ai zburat prea sus,
Mai sus de-atât nu se mai poate
Oare acuma n-ai ajuns
Mult prea aproape chiar de moarte?
E mult prea greu să rămâi sus,
Când viața-ntreagă ți-e departe
Te afli între poli opuși
Pășești spre viață sau spre moarte?
poezie de Teodora Todea (aprilie 2009)
Adăugat de Teodora Todea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre moarte, poezii despre brumă, poezii despre aripi sau poezii despre amintiri
Calea spre tine
Se poate încheia ceva vreodată?
Nici când renunți nu are cum
pentru că altul se-nalță
și cade la fel, uitând cine ești.
- Nec plus ultra -
Câtă iubire purtăm în noi!
Cu ea am scris pe cer, pe ape,
pe stânci, pe trepte,
în slove, în trupuri și-n inimi.
Acum și aici suntem
doar noi și cerul albastru!
Vocea ta a rămas ascunsă undeva
în cele mai adânci cute
ale sufletului meu.
- Zborul tău pe buzele mele!
Simți sărutul meu cum se plimbă
peste tot trupul, îl cuprind,
m-amețește și mă smulge,
așezându-mă-n tine pentru totdeauna?
Păstrează un singur adevăr:
prin mine-ai găsit calea spre tine!
Acolo, o stea îți spunea:
fiecare clipă
trebuie trăită cu intensitatea ei.
O altă voce îți șoptea:
se naște un schimb delicat, limpede,
ce-adie peste tot trupul
cu fiecare atingere de matase,
cu fiecare vibrație, respirație și freamăt,
cu fiecare revărsare de har,
așa vom fi mereu:
mai fascinați de tot ce suntem,
contopiți cu absolutul.
Ne-am cunoscut
în acea atingere a infinitului,
ne căutam de atâtea vieți,
prin noi
curge zborul vieții
acolo unde universul s-a aprins.
Irina Lucia Mihalca
poezie de Irina Lucia Mihalca (18 decembrie 2014)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre trup și suflet, poezii despre superlative, poezii despre stânci sau poezii despre schimbare
Zidul
Am construit un zid negru pentru spații albe
Ca două lumi diferite în care tu și cu mine
Puteam trăi separat.
Era un zid intern al mizeriei umane,
Aproape invizibil din exterior.
Apoi noi am căutat cunoașterea.
Eram bărbat și femeie,
Dar căutam aceeși cunoaștere.
Și am tot căutat-o până când
Nu am mai simțit fiorul în noi,
Acel fior al iubirii.
Am căutat cunoașterea în pofida iubirii,
Pâna când, într-o bună zi, am ințeles că
Fără iubire nu mai puteam trăi.
Cunoașterea nu mai avea nici un sens,
Dacă deveneam cu adevărat și definitiv
Inexistenți.
Atunci am început să căutăm din nou iubirea
Și am ințeles că trebuie să darâmăm
Zidul pe care îl construisem
Cu ceva timp în urmă.
Dar zidul devenise alb, iar spațiile
Deveniseră negre.
Noi am încercat să-l dărâmăm,
Dar zidul rămânea mereu alb,
Pentru că el aparținea doar lui Dumnezeu.
Atunci L-am rugat pe Dumnezeu să îl dărâme
Și Dumnezeu a creat o fereastră în zid,
Ca să ne putem vedea unul pe celălalt.
Noi ne-am privit mirați și îngroziți
În același timp,
Pentru că nu ne mai recunoșteam unul pe celălalt.
Și am înțeles că relația noastra devenise
Imposibilă.
L-am mai rugat pe Dumnezeu să facă o minune
Și Dumnezeu ne- a dat lacrima.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre negru, poezii despre cunoaștere, poezii despre alb, poezii despre început, poezii despre religie sau poezii despre imposibilitate
Întoarcerea apelor
în mine plouă torențial
apele mi-au ajuns la jumătatea ochilor
iarba e un animal adormit
îi simt respirația și tremurul umed
foamea ce fierbe în el
colții ascuțiți pe care stă o inimă
ca un trofeu
alerg spre un capăt de lume
să simt
să văd
să mai fiu
noi nu mai avem inimi
le-am schimbat pe creioane colorate
și tot desenăm un curcubeu ce să ne lege unul de altul
din goluri
ne cresc îngeri albaștri spre cer
și plouă în noi tot înaltul
cu mângâieri
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre apă, poezii despre zoologie, poezii despre somn sau poezii despre legi
Brațele noastre
ce poate fi iubirea
dacă nu această așteptare pe partea mai lăsată
al unui gând atât de chipeș
încât fiecare din noi am putea atinge
un cer c-o măruntă insistență?
ar fi fost nevoie de imaginile tale
cum despică iluzii dragi în prelung,
cum pe deasupra-mi și peste dezechilibre
ele vor face un tur de prezență, ideal.
unul lângă celălalt, frumoși între nimeni.
negândit vom simți sever îndemn
spre amintiri ce de realități tot descresc
și vom azvârli romburi de priviri uitate
în farmecul clipei de atunci;
și proaspeți din lumea înălțimilor reîntorși
vom afla că suntem perechea ce se ține de mâni
așa fel, că dăm în gesturi aplecate pe infinite
și pe pata lichidă a oilor spre stâni.
uite, că acum stăm spre primăvara asta...
și-n lenea ei de venire trupurile ni le suportăm,
de dincolo de priviri.
pe când lumea în plânsul ei rozător
crede fără odihnă, că acest anotimp
ar fi o duioasă lunecare din brațele noastre
cele melodioase și-n vrere de ere;
curioase de începuturi
și colecționare de clinchete de sfere.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre oi, poezii despre odihnă sau poezii despre lene
Absența
of,... ce ai de gând?
te rog nu-mi chema însingurarea!
învață-ți palmele cele cu inele
și cu drumul morții prin ele
a mă cuprinde necuvânt și a mă iubi
dintr-o direcție scutită de moarte,
aleasă cu sublimul ce-și ține ochii deschiși.
calcă pe concava nopții cumva,
lasă-ți conturul spre mine suavă alunecare
fără să-și aducă aminte de materie...
navighează-mi gândul cel nou să-ți fiu altceva
pe lacrima ta dată în raclă de lumină.
ducă-se orice spre un final de toamnă
cu păiajenii iertați de ploi și frig
și-n confuzul neocărât de nimeni.
nu-mi veni cu fața trădată de viață,
de clipele carnivore sluțită!...
tu știi, că numai în tradiția brațului tău
îmi palpită celula;
și mai știi că eu sunt un impar
și nu mă pot da rest rozului de amurguri.
experimentează-mă în visul tău aprins la o țigară
și ai să învățăm să culegem fluturii de pe umeri
în nezdruncin de somn să-i azvârlim
sub pleoapă adânc,
de întuneric nicicând să ne mai temem.
doar de cer spre cer noi văzuți,
pe cenușa cugetului răcit
uitându-ne în altă parte poate vom desena
absența unuia din celălalt
mai ales când tăcerea dintre noi se va încreți.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre învățătură, poezii despre trădare sau poezii despre tradiții
Scrisoare
Trec lunile mamă și tare mi-e dor
De zâmbetul tău adumbrit și sfios
Când mă simțeam al luminii fior
Prin tine eram cu mult mai frumos
Eu nu știu din stele pe cine trimiți
Dar vreau mângâierea din zâna grădinii
Când se-aplecau spre mine mălinii
Ca niste dulci și apoși eremiți.
Aș vrea sărutarea femeii cea ruptă
Din coasta mea tandru și tainic cuvânt
Un cer care vine spre vechiul pământ
Și care mă-ndeamnă spre veșnica luptă.
Trec lunile, mamă, și verzi anotimpuri
Mai roagă-l pe Domnul să-mi dea bucurie
Femeia din mine învaț-o să fie
Mai dalbă ca zborul din mitice timpuri.
Să-mi fie de bine, să-mi fie de dor
Să vină spre mine candoarea iubirii
Sclipească sprânceana pe lacrima firii
Să vină din noapte al stelei fior.
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție, poezii despre verde, poezii despre sprâncene, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Suflet de tacere
Ca un animal care șia primit prada
Mă-nchid în mine cu versurile tale,
Între noi și noi acum
Ne urcăm pe cer pe împinse tăceri
Ne rod cuvintele tălpile
Dar privirea mea rămâne agățață de chipul tău
Iar dorul tău urcă prelung cu mâinile mele.
Pentru că vii când nu te chem
Desculț/ă prin roua gândurilor
Când nu știu ce caut
Pentru că nopțile nu au culoare
Dacă fugi cu albastrul în dinți
Pentru că amurgul topit peste creștet
Nu e decât un vis întins pe sfoară
Zburându-ne clipele... fulgi
II
De mână cu sufletul, prin tine
călătorie
dragostea se culege pe stânci îmi spuneai
eu ți-arătam piatra și spuneam -auzi?
Nu e pasăre, e inima ta ventrilocă
Clipele se țineau și ele de mână
de teamă să nu se piardă prin cine
Știe ce prăpăstii ascunse de-amintiri
nu'ți șterge trecutul, iți spuneam
ceva din tine trebuie să rămână
eu sunt sortită vântului de la naștere
III Moara pământului
Ceasul lupta cu limbi de foc
și ape se clătinau în cântecul tău
Am venit să-ți sorb liniștea
cu 2 cuvinte pe secundă
și înca două mai sus, peste cer
pe umerii tăi dansau acum clipele mele
într-un șirag de perle scurse de pe-obraz
mă cuibăream tăcuta pe urma unui gând
șopteam fără glas cântecul umbrei
ademeneam alte tăceri țârâind prin gânduri
alergându-mi de lună plină speranțele
voiam să te pierd, îmi spuneai
și visele-ți cădeau în palme, unul câte unul
te jucai în curcubeul chemărilor mele
spuneai că mi-e părul adormit sub șoapte
și nu mă mai trezeai
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte
Rugă către Dumnezeu
Ai milă Doamne, de noi!
Fă să cadă ceva ploi!
Să mai scăpăm de nevoi,
Că e vai și-amar de noi.
Pământul ăsta l-am udat
Cu multe lacrimi amare.
Întotdeauna el ne-a dat
Bogăție în hambare.
Arde pământul sub noi.
Necazuri avem șuvoi.
Grânele pe câmp s-au ars,
Fără pâine am rămas.
Când copiii cer mâncare,
Pe noi sufletul ne doare.
Doamne, îți cerem ajutor
Pentru bătrânii care mor.
La Tine, Doamne, ne-nchinăm
Până din viață plecăm.
Pământul de-l răcorești,
Rugămintea ne-mplinești.
Până-n pământ ne plecăm
Și din suflet te rugăm:
Doamne, nu ne părăsi!
Până murim te vom sluji.
rugăciune de Dumitru Delcă (iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre mâncare, poezii despre copilărie sau poezii despre cereale
Îngerul iubirii
trec nopți, trec zile, trec ani
străini printre noi
tu ai venit, eu am plecat
o poartă s-a închis, timpul ucis
atunci, unde suntem noi
de ce mai caut inutil un doi
curg nopți și totuși te întreb
de ce ai mai venit
tu pleci,
sunt clipe reci
eu nu stau
și pașii trec
se împletesc iubirile în gând
perechi, perechi
pe unde uneori mai trec
mereu te pierd
te regăsesc în taina primului sărut
furat, mușcat, demult
când rătăceam îmbrățișati
în acel parc, la margine de veac
aștept să vii prin stropii cruzi de ploaie
eu știu că te iubesc
de restul nu îmi pasă
dau de pereți cu sticle și pahare
în noaptea asta am să-ți bat în poartă
să caut îngerul din cer
să-ți cer, să-ți cer să-mi fii aleasă
femeie, chip cioplit de Dumnezeu
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre zile sau poezii despre sărut furat
Cad efemere
cad efemere din singurătăți de riduri
tristețea se trage mută în exprimare.
printre degete pe vârfuri trec viduri
lăsând urme de năluciri subțiri fugare.
viața e o probă de goală absență...
provoacă accelerări de gânduri uriașe
prin spărturi de spații utilă evidență,
cu răsuflări risipă spre ecouri lașe.
în grija pământului de sub talpă ești
apoi lut peste alt lut fără umeri lungit.
doar în vesta iubirii retras te amăgești
prin adn-ul spirală, cu gândul încâlcit.
alteori ți se pare clipa mai înaltă
și cu ochiul unealtă sfere scobești
lăsând o umbră de îndoială presată,
pe spectre opuse între care gonești.
mersul la sfârșit de lume ne învață
cum pas să altoim din negrăita humă;
cu cer dus în spate într-o veche raniță,
noi căutători-n golurile ce se curmă.
cu privirea-n urmă la piciorele unei livezi
dispăruți în alb, aninați de esențe,
în noul context ivit doar speranță te vezi,
cu inelul urechii ce scârțâie de carențe.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate sau poezii despre sfârșit
În care din noi?
În care din noi
S-a sfârșit primăvara
În care din noi,
Frunzele au căzut?
Mă-ntreb ades când văd
Trecătorii pe stradă
Mult prea grăbiți
Pentr-un rol efemer!
În care din noi,
S-a închis o fereastră
În care din noi
Nu mai râde-un copil?
Unde s-au dus acum
Amintirile noastre
De ce uităm să fim
Fericiți pe pământ?
În care din noi,
Primii fulgi de zăpadă
În care din noi
Au căzut lăcrimând
Povestea te și-a mea
E-o poveste banală
Jucăm un rol, și-atât
Pe o scenă de lut!
În care din noi...
poezie de Stefan Băiatu (19 octombrie 2005)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre lut, poezii despre frunze, poezii despre fericire sau poezii despre căderea frunzelor
Acum spun la revedere ( extras din Profetul )
Acum spun la revedere, ție și tinereții petrecute cu tine,
Parcă ieri ne-am întâlnit într-un vis.
Eram singur și tu mi-ai cântat,
iar eu din dorurile mele ți-am înălțat un turn spre cer;
dar acum somnul nostru s-a sfârșit și visul s-a destrămat,
duși sunt zorii, pentru totdeauna.
Mareele amiezii sunt deasupra noastră, diminețile noastre
au devenit zile pe de-a-ntregul, iar noi trebuie să ne despărțim.
Dacă-n seara memoriei ne vom mai întâlni încă o dată,
vom sta de vorbă iarăși, iar tu îmi vei
cânta un mai adânc, un mai intens cântec.
Iar dacă mâinile noastre trebuie să se reîntâlnească,
noi vom înălța încă un turn spre cer.
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre tinerețe sau poezii despre seară
Iubirea dintâi
Iubirea dintâi era mai duioasă
Mult nu stătea, la cafea, pe terasă
Mergea la acei cu probleme spinoase
Chiar prin dogori sau nopți friguroase.
Azi ne șoptește la toți cu ardoare:
"Mă-mpingeți spre margini și asta mă doare
Vreți altă iubire îmbrăcată-n rutină,
Vreți alt sentiment și altă regină."
La toți ne-amintește de timpul apus
Când mult mai intens iubeam pe Isus,
Când nu amânam lucrări importante
De dragul unor structuri captivante.
Tandrețea e-n ea, nicicând n-a forțat
Cu noi la necaz, oricând, ea a stat
Ce-am câștigat că i-am spus să se ducă?:
Simțim că în noi ceva se usucă.
Iubirea dintâi fiind răbdătoare
Mergea prin ninsori cu multă ardoare
Purta cu ea solia primită din Slavă
La cei ce stăteau, amăgiți, în epavă.
De când n-am chemat-o să vină-n Cetate?
De când ne-au pătruns păreri încurcate,
De când am pășit în alte incinte
Unde-am primit doar blidul de linte.
Curaj dovedind în orice-ncercare
Depășea furtuna și-adânca-nnoptare
Pe cei căzuți îi nălța din noroaie,
Nu tremura când veneau grele puhoaie.
Ea bate și azi; la ușă iar bate
Dar vai! Nepăsarea din nou o combate
Credința modernă așa o tratează
Pe cea mai tăcută și sfântă Vitează.
Ar trece prin foc de-ar fi să o cheme
Acei inundați de puhoi de dileme
La sacrificiul suprem ea se duce
Pe cel încurcat în hățiș să-l descurce.
De-o vrem printre noi, de-o vrem iar la masă
Vedea-vom, din nou, că-i cea mai frumoasă
Doar o privire spre ea de se-ndreaptă
Aleargă spre noi din treaptă în treaptă.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (7 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre sacrificiu, poezii despre prima iubire sau poezii despre prezent