Țiganpoiada
L-ai crede un bătut de soartă,
Cum merge pe șapte cărări,
Băut, jegos, cu chef de ceartă,
Duhnind a țuică și țigări.
Cu gânduri negre se îndreaptă
Spre casă, care-i un bordei
În care, încă, îl așteaptă
Piranda și trei puradei,
Și bombăne, nu-i e rușine,
Se clatină, ca omul beat,
În casă, nici nu intră bine
Că se și pune pe urlat.
Dar toți ai lui nu-l bagă-n seamă,
Obișnuiți cu starea lui,
Și doar în gând îl mai blesteamă,
"-Să-i moară lui!", nebunului.
Văzând că bombăne degeaba,
El intră chiar la bănuieli
Și-n loc de dărâmat cocioaba,
Se pune pe-alte cârcoteli:
-Ce planuri mai clocești acuma?
Să-mi spui, de nu vrei s-o mierlești!
Și nu te mai uita ca ciuma,
Că nu mai poți să mă prostești!
Te văd cu părul de țigancă
Căzut pe buci în jos bogat...
Ce râzi, că te pocnesc în fleancă
Și ți-o și umplu cu rahat!
Să-ți tacă gura blestemată!
Și-ascunde-ți ochii ce lucesc!
Mă bagi în boli, cobe spurcată!
Să nu râzi, fă, că te belesc!
Pe ochii mei, te uiți la mine
De parcă eu sunt sclavul tău.
Am dat patrujdemii pe tine.
Mai bine îi beam pe toți, zău!
Acu' băui și eu oțâră,
Să uit necazuri și nevoi
Și tu, cu mutra ta ciacâră,
Te uiți de parcă-s un gunoi.
Ce râzi, cu fața ta de curcă,
Mai tacă-ți fleanca! O pățești!
Și capu'-ți crăp, ca la năpârcă,
Ia fă-te-ncoa' să mă-ncălzești!
... Am planuri mari, pirandă dragă,
Tu nu știi încă cine-s eu,
Când alții-n jos vor să mă tragă,
Mă duc chiar pîn' la Dumnezeu.
Mă fac poet, m-apuc de carte,
Că neamul nostru țigănesc
E talentat fă, să n-am parte,
Eu din folclor mă inspiresc.
C-avem și noi poeți și genii,
De cântă cântece fierbinți...
Az'noapte am avut vedenii:
Visam când draci, când cer și sfinți.
Și se făcea că-ntr-o cetate,
În sala marelui palat,
Pe perne moi și colorate,
Ilustru-mi trup stătea culcat.
Mă îmbia lumea cu halbe,
Și-aveam jdemii de-admiratori,
Că compusesem versuri albe
Și ridicasem arta-n nori.
Ascultă-aicea, fă nevastă,
Noi suntem neam d'ăla... boem!
De n-ai fi tu atât de proastă,
Ți-aș face un... mișto poem!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
- poezii despre gânduri
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre talent
- poezii despre soție
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Râzi mereu, râzi, fă pe nebunul, nu fi niciodată supărat. Râzi chiar și când simți că lumea se prăbușește peste tine, continuă să râzi. Sunt persoane care trăiesc parcă numai ca să-ți vadă râsul, iar alții vor roși când vor pricepe că nu au reușit să ți-l omoare.
citat din Roberto Benigni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre râs, citate despre viață, citate despre supărare sau citate despre nebunie
Arhitectură
sunt atât de singur când suntem amândoi
eu privesc în direcția ochilor
tu parcă privești spre toată lumea
spune-mi
cum de încap toți locuitorii pământului în camera noastră
și cum de te uiți la fiecare ca și cum l-ai cunoaște
suntem doar noi
îți jur
și privirea ta inventează oameni în jurul nostru
în fiecare dulap
pe laptop
chiar și în ochii mei distingi ființe cu mâini și picioare și cu papuci de casă
care privesc în direcția ochilor
și tu parcă privești spre toată lumea
sunt atât de singur
iar tu atât de puternică
femeie de perete ce ești m-aș da cu capul de tine
bang
o dată
de două ori
cât să-mi turtesc suficient capul să-i poți privi și pe cei din spatele meu
dar nu
nu mă mișc
stau aidoma ție ca un perete
și aștept cutremurul să ne surpe
poate așa
o să moară toți oamenii ăștia ai tăi imaginari
sau cel puțin
o să ni se amestece cărămizile
poezie de Rareș-Andrei Adam
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ochi
- poezii despre promisiuni
- poezii despre picioare
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre inventatori
- poezii despre imaginație
- poezii despre femei
- poezii despre cutremure
NIHIL SINE DEO ?
Sunt doar unTaur, dar n-am fost vițel
și nu m-a născut Vaca, nici Madona.
Madona nu-i o Oaie, nici eu Miel,
ba, chiar mi-aduc cu oamenii nițel
pe soră-mea o cheamă Anemona,
să fie oare de-a lui Luchian?!
Nu cred, că nu suntem din Botoșani,
așa cum Sfântul nostru, cel mai cel,
nu este chiar de loc din Timișoara,
e din Dobrești, ce Bara-Bara-Bara,
că doar n-om fi cu toți din București,
să prindem funcții cu venituri grase,
sunt ca un melc, nu-mi treb'e șapte case
și nici terenuri, nici ferme de pui,
eu sunt modest, ce ferma calului!
De Valul lui Traian, am cam scăpat,
vin alte catastrofe la palat,
să măture ciclonic ce-a rămas...
Tu ce faci, iar bagi degetul în nas?
Te uiți cu-n ochi și ești într-o ureche,
ai ochelari de cal, căluș în gură,
de ce nu ieși s-aștepți la cotitură?
Întreb retoric, nu vreau un răspuns,
că cei de sus, se-nchină și mai sus,
și ne-așezăm supus peste supus,
sperând s-ajungem până la Iisus...
Și sigur vom ajunge, da-n sicriu,
și știu prea bine, că degeaba scriu,
mai știu că dacă n-ai încă doi ani,
nu trebuie să-ți dea guvernul bani,
ești un mucos, care te piși pe tine,
peste doi ani, o să trăiești mai bine,
bine'nțeles, de n-ajungi la spital,
acolo e cel mai sordid local,
ți-e frică să te mai îmbolnăvești,
vitezele salvării-s ca de dric,
și-i o minune dacă mai trăiești,
când dă cafeaua-n foc, peste ibric,
și fac friptură din copilul mic,
când acul de seringă-i singular,
când stetoscopul este secular,
când medicii învață la fe-fe,
și fac sterilizarea-n nes-cafe,
când omul este animal de turmă,
când viața lui, cu zile i se curmă...
Cu-n secol cred că am rămas în urmă!
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre viață, poezii despre oi, poezii despre medicină, poezii despre cai, poezii despre învățătură, poezii despre zoologie sau poezii despre zile
Era... toamnă
Era toamnă,,, ploua iubire", era frig, era și soare,
era toamnă târzie,,, noiembre", era târziu, eram
Eu, erai și Tu, suntem și acum tot Noi,,, rătăciți"
prin cărți, rătăciți de Noi, Noi ne suntem... noi!
Noi ne suntem...,, nimănui ", Noi ne scriem
,, încrucișat ", Noi, doi poli opuși, Noi ne atragem
în opus, Noi... ce dor mi-e de ochii tăi, nu mai
zic de trupul tău ori de sânul dezgolit, nu mai...
Aș rupe din Cer o Stea, o cometă, o,, Stea
căzătoare", aș... ți-aș... Eu ți-aș pune Luna la
picioare, chiar și tâmpla mea, te-aș înveli...
cuprinde, cu Calea Lactee, of cât te mai iubesc!
Ce păcat... ce Om fără de tine, sunt pierdut în
ochii tăi, sumt prea,, mort" și moartea mi-e prea
vie, îți amintești... prima întâlnire..., candela
arzând a vie", parcă... mi-e rușine că sunt Om!
Cum e cu putință, ca un Zeu și o Zeiță... să se
rătăcească-o clipă pe un... anotimp de toamnă,
of ce... toamnă mi-e de tine, of ce dor mai naști
în mine, sincer... mi-e rușine și mă doare!
Of... să blestem ori să ucid... nimeni nu mi te
poate aduce 'n cale, vino Tu de bună voie,
nimeni nu are răspuns, nici nu 'ntreb, nici nu
cerșesc, oare de ce te mai Te iubesc, oare...
Ce să-ți spun când viața mi-e doar clipă, ce să-ți
spun... aripa mea lipsă, parcă.... iar mă simt a
Om, iar mă dor și iar nu... nu mor, sunt... al tău
și chiar mă dor, Tu mă dori, durerea mea, Eu...
Eu sunt calauza Ta, parcă Lumea asta nu-i a
noastră, normal... Noi și Lumea lor... Noi
cei,, puși de o parte", Noi și Lumea lor, unde o
să ajungem, nici pribegi, nici călători, oare...
Da... ziua de mâine, o să-mi fie foame, o să-mi
fie sete, o să-mi fie dor de tine cum mi-a fost o
viață 'ntreagă, o să-ți amintesc de mine, o să te
bântui,,, zâmbesc", Eu nu aparțin acestei lumi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre toamnă, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre sinceritate
Părere
Ziua de azi e ultima când mă sufocă patima,
de azi nici sfetnic n-o să-ți fiu, nu vreau ca sufletu-mi pustiu
să sufere nelegiuiri și să suporte amăgiri,
tu parcă te distrezi banal, comportament de papagal,
nici nu mai știi ce-mi bălmăjești, îndrugi vorbe mitocănești,
când le aud mă roșesc eu, mă mir de unde ai tupeu
și e păcat să le ascult, m-aștept la tine la mai mult,
te-aprinzi, din ochi îți sar scântei, dar cred că nici nu știi ce vrei,
când plângi sau râzi, când râzi sau plângi, nu bucurii, ci ură strângi,
nu tremura împătimit, că de la viață ai primit,
tot ce primește-un om normal: iubire, dor și-un cod moral,
mândria și orgoliul tău sunt fapte grave ce-ți fac rău
și, parcă, mă implici pe mine, crapă obrazul de rușine,
un adevăr trăit și spus cu aroganță ai răpus,
credeai că, sigur, tu știi tot, pe mine mă credeai netot,
mă foloseai să-ți satisfaci ce-aveai în tine: mii de draci,
cu greu nespus te potoleai și-a doua zi reîncepeai,
tristețe mare-n ochii tăi, amicii-ți erau nătărăi
că nu te-ajută și nu vor să fie țap ispășitor
al multelor chemări prostești cu care vrei să te mândrești,
apucături de mahala de care nu mai poți scăpa,
din rândul lumii tu te-ai scos gândind că ești mai norocos
să-ți faci prietenii dușmani, să nu dai pe ei nici doi bani,
să-i folosești pe interes, doar tu știi calea ce-ai ales,
singurătate, egoism, un singur gând ai: erotism,
pe tine prea mult te iubești, tu doar la tine te gândești,
când vrei să râzi parcă rânjești, te scremi destul ca să vorbești,
pe mine m-ai pierdut de-acum, în urma ta rămâne scrum,
am ars destul când te-am avut, mi-ai dat iubire cu-mprumut
nu cât puteai, ci cât ai vrut, statut de om nepriceput,
am ars de dorul tău, nătâng, doar rodul neghiobiei strâng
și, cred, cu greu o să-mi refac statutul dur de prostănac,
să ies din mreje cu necaz, amare lacrimi pe obraz,
normal nu pot să mă socot, îmbătrânit cu rost cu tot,
dar m-a cuprins prilej vrăjit și-ajuns-am omul necăjit,
prostit și dezorientat, dur, ispitit și cu păcat,
de astăzi îmi voi reveni, altfel de om voi deveni.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre mândrie, poezii despre dor, poezii despre vorbire, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate sau poezii despre râs
"Coboară jos"
Coboară jos din norii tăi
Pe-o stâncă-n margine de văi
Și-atunci vei mulțumi frumos
Că nu ești jos.
Coboară jos, la pompier,
Când scara lui te urcă-n cer
Și - rogu-te! - nu te mira
Când n-oi putea!
Coboară jos doar un fuștel
Din scara ta, hai, ușurel!
E bine unde ai rămas,
C-un singur pas.
Coboară jos, în suflet, vrei?
Nu poți! El nu e jos, eheeei!
În tine e, cum e și-n alt'
Cum e și-n 'nalt.
Coboară jos - a zis un sfânt,
Poet pe-al neamului pământ.
A scris... c-așa a vrut-o el,
Poetu'-acel.
Știa de-atunci, de când scria,
Că unii îl vor critica,
Citind, că vor avea un spasm,
Că-i pleonasm.
Licență este, literați!
Și sunt atâtea, încetați!
Poeții, de când lumea e,
Pot scrie-orice!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre suflet, poezii despre pompieri, poezii despre nori, poezii despre mulțumire sau poezii despre frumusețe
Roiul
ce poți să știi tu despre mine- doar n-ai trecut prin patul meu
și nici prin ce numești tu bine și nici prin ce socot eu rău
ce pot să-mi spui când noi în viață de-a pururi nu ne-om întâlni
cum poți să-mi râzi mereu în față știind că nu mai poți iubi
se scurge vremea printre coarde din glasu-mi trist și răgușit
și-n sângele din vine arde un boț de suflet ostenit
aprind încet o lumînare să văd ce drumuri am greșit
aprind deși afară-i soare și bate vântul răgușit
se simte zarea cum tresaltă de mila ochilor mei orbi
din stuful unduind în baltă trei broaște se stropșesc la corbi
se trec în zbor deasupra noastră și dau onoruri de rigoare
cu tril de pasăre măiastră spărgând îndelungata zare
ce pot să-ți spun la despărțire când nu mai am nimic de spus
și colbul scurs din amintire cu apa sâmbetei s-a dus
ce pot să mai cerșesc la soartă când nu mai ai ce mai cerși
și lumea mea demult e moartă iar lumea ta va mai trăi
rămâi să mai păstrăm o clipă de reculegere totală
să mai zâmbim cu colț de pripă din stima noastră cordială
oricum pe orizont se lasă o noapte lâncedă și goală
o noapte de destin aleasă și neagră ca un roi de smoală...
poezie de Iurie Osoianu (27 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre cerșetorie, poezii despre vânt sau poezii despre sânge
Omul cu două fețe: Erau oamenii tăi, planul tău!
Jokerul: Ți se pare că sunt genul de persoană care să aibă planuri? Știi ce sunt eu? Eu sunt un câine care aleargă după mașini. Nici n-aș ști ce să fac dacă aș prinde una. Știi, eu pur și simplu... fac lucruri. Mafia are planuri, poliția are planuri, Gordon are planuri. Vezi tu, ei sunt niște uneltitori. Uneltitorilor le place să dețină controlul asupra universului lor mărunt. Eu nu sunt așa. Eu încerc să le demonstrez cât de jalnice sunt încercările lor de a controla lucrurile. Așa că eu când spun... A, vino aici. (Îi mâna lui Harvey în a lui.) Atunci când spun că ce s-a întâmplat cu tine și cu iubita ta nu a fost nimic personal, trebuie să știi că spun adevărul. Uneltitorii sunt cei care te-au adus în situația asta. Tu ești ca ei, ai avut planuri și uite unde ai ajuns. (Dent încearcă să-l prindă pe Joker.) Eu n-am făcut altceva decât ce știu eu cel mai bine. Am luat micul tău plan și l-am răsturnat. Privește numai ce am făcut din orașul ăsta numai cu câteva canistre de benzină și câteva gloanțe. Hmm? Știi... Știi ce am observat? Nimeni nu intră în panică atunci când lucrurile decurg "conform planului". Chiar dacă planul acela este teribil! Dacă mâine voi spune presei că un violator periculos va fi împușcat sau că un camion plin cu soldați va fi aruncat în aer, nimeni nu va intra în panică, pentru că totul face parte dintr-un plan. Dar dacă vin și spun că un primar bătrân și neînsemnat va muri, toată lumea o ia razna! (Jokerul îi dă Omului cu două fețe un pistol și îl îndreaptă spre el însuși.) Creează puțină anarhie. Strică ordinea prestabilită și totul devine haos. Eu sunt un agent al haosului. Și știi cum e haosul? Este corect! (Ținând încă pistolul în mână, Omul cu două fețe scoate o monedă din buzunar.)
Omul cu două fețe(arată spre jumătatea intactă a chipului său): Trăiești.
Jokerul: Așa.
Omul cu două fețe (se întoarce, arătând spre jumătatea desfigurată a chipului său): Mori.
Jokerul: Mmm, așa mai zic și eu.
replici din filmul artistic Cavalerul Negru
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre viitor, citate despre superlative, citate despre polițiști, citate despre pericole, citate despre panică, citate despre oraș sau citate despre numismatică
Sunt și eu ca voi...
sunt și eu ca voi, un om cu noapte și de toate,
nu sunt poet și nici n-am fost, înșir doar gânduri aranjate,
prea cult nu sunt, dar nici incult, am mai citit, chiar și sonete,
le am pe-aici, pe foi de gând, sub ochii mei revin în trepte
când scriu în versuri, doar ce văd, ce gândul nopții îmi dictează,
nu fac decât, ceva în plus, un strop de lacrimă cedează,
atunci din amintiri, de vânt, vă suflu vouă cu neștiință,
cuvintele, pe-un rând și-un rând, poate vă e de trebuință
nu sunt mai breaz, sunt doar un om cu veselia îndurată,
ascunsă sub atâtea dăți, de clpe, ce-am trecut prin viață
și vreau să râd, și vreau să plâng, așa trăiesc și eu mai bine,
urcând în cer, din alb pământ, pătat cu iernile din mine
de m-ați vedea, o clipă doar, ați înțelege de îndată,
că sunt normal, că n-am habar, de clipele ce mă așteaptă
și râd de voi și râd cu voi, apoi iar râd, chiar și de mine
și fug în ploi, alerg în ploi, mă spăl încet de-a mea rușine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre ignoranță sau poezii despre rușine
Pierdut...
Sunt pe alee! Ieși din casă!
Mă vede-o lume, cum mă plimb!
Ori tu nu știi, ori nu îți pasă;
Că nu mănânc și... nu mă schimb.
De două zile am vedenii...
În minte, nu mai este loc.
Îmi zboară gândul la... tâmpenii;
Să nu mai fiu, sau să-mi dau foc.
De când ai spus că nu mai vii,
Alerg pe străzi... nu oarecare;
Ci doar pe cele ce le știi...
Căci des ieșeai, făcând plimbare.
Vecinii se uitau la mine...
Că nu îi văd, eu mă... făceam.
Mă pălmuiam peste picioare,
Să-i derutez; că le vorbeam!
Treceam în sus și iar în jos,
Cu mintea-n nori și ochii ficși...
Și era cald și timp frumos.
Tot mă întrebam, de mai exiști?
Și câinii toți, în curți fac zgomot...
Și iuțesc pasul... cum n-aș fi;
Aud în treacăt ca un hohot.
Aruncă pietre, mici copii!!!
Și-n loc s-apari, cum prevăzusem
Când poarta, iată, se deschide...
Bunica ta, ce-o mai văzusem,
Îmi dă în cap... cu o tingire...
Și de rușine, nu mă doare,
Zâmbesc prostește, către ea...
Îți mulțumesc mult, mamă mare;
De unde-o ai... că nu e grea?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre vecini sau poezii despre schimbare
Iubirea noastră pentru Dumnezeu nu rămâne niciodată fără răspuns. Și este chiar mult mai mult decât recompensată, pentru că Dumnezeu ne înțelege chiar și atunci când toți cei din jurul nostru ne înțeleg greșit. Pentru că Dumnezeu ne iubește chiar și atunci când toți ne părăsesc. Pentru că Dumnezeu și-aduce aminte de noi chiar și atunci când toți ceilalți ne-au uitat. Noi suntem ai lui Dumnezeu și doar ai Lui pentru eternitate.
citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate de Paramahamsa Yogananda despre iubire, citate despre uitare, citate despre religie, citate de Paramahamsa Yogananda despre religie, citate despre greșeli, citate despre Dumnezeu sau citate de Paramahamsa Yogananda despre Dumnezeu
Legământ de iubire
Odată am jurat în fața ta
Și m-am legat să-ți dau iubirea mea
Să te păzesc atât cât pot de bine
Și-n fiecare noapte să stau doar lângă tine
Să te hrănesc, să te îmbrac și să te încălzesc
Să te cuprind, să te sărut și să te-adăpostesc
Să te ajut, să te îndrum, să-ți netezesc cărarea
Să te veghez și-n ochii mei să-ți afli alinarea
Și grijile să nu le simți, să te feresc de ele
Să fac din tine un curcubeu din soare pân' la stele
Să-ți dau dreptate, chiar de n-ai, căci mare e iubirea
Să-ți aduc flori și să nu știm în veci ce-i despărțirea
Și numele să ți-l rostesc când nimeni nu-i pe-aproape
Atât de-ncet încât doar tu să prinzi acele șoapte
Să-mi simți iubirea chiar și-atunci când nu mai ești cu mine
Și-astfel să știi că mi-ai luat și inima cu tine.
poezie de Vesta Sikora, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre inimă, poezii despre flori, poezii despre dreptate sau poezii despre curcubeu
Eu, cea a nimănui...
Îmi aparțin doar mie, nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine și nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu știu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte
Nu vreau să-mi plâng de milă deși o fac mereu
Căci viața asta-i scurtă și sigur n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Și nici cu diamante sau chiar aurul tot
Nu știu de unde vin și nu voi ști vreodată
Căci sunt a nimănui, nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ți-am strâns-o credeam că niciodată
Nu vei avea puterea să mă rănești prea crunt
Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare,
De ce acum mă târâi prin lacrimi și noroi?
Iertat să fii de mine, eu, cea a nimănui
Și-n clipa cea din urmă, să uiți c-am existat,
Așa cum știi că totul are un loc al lui
În viața asta care pe toți ne-a acceptat...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre plâns, poezii despre iertare, poezii despre existență sau poezii despre diamante
Aceiași ochi albaștri de metil
Dragă tată,
Eu știu că acolo în cer
Toți sfinții au ochii albaștri
Și mai știu că acolo în cer
Toți sfinții sunt sihaștri
Și plâng laolaltă.
Dintre toți sfinții îl iubesc pe acela
Care acum se va aprinde pe cer.
Îl voi privi cu aceiași ochi albaștri și-o să zbier
Tatăăă!
De ce nu mi-ai spus niciodată
Că ai fost și-ai rămas atât de stingher?
De ce nu mi-ai spus că viața este atât de neînsemnată
Fără cei sfinți,
Fără părinți?
Dragă tată,
Îmi întind palmele la cer,
Te rog, oblojește-mi trupul,
Moartea încă mai taie în carne vie,
Întârzie,
Vrea să-mi primenească sufletul.
Aici la mine-n astă lume
Nu pot decât să-ți scriu pe nume,
Vorbesc o altă limbă mai ciudată
Și nici copiii ce-or să vină nu vor afla vreodată
Ce-nseamnă
Tată.
Dragă tată,
Tu m-ai învățat să fac primii pași legat de cravată
Și primii kilometri pe bicicletă
Și proverbul acela, odată...
Când mă îndrăgostisem de-o fată:
"Ochii care nu se văd se uită"
Eu, tată,
Nu o să te uit niciodată.
Dragă tată,
Tu mi-ai spus:
"Fiule, dacă vrei să ajungi sus,
Să-l simți pe Dumnezeu,
Să marci un eseu..."
Dragă tată,
Am primit o pasă de la tine de peste ocean,
Am marcat zeci de eseuri în acest an,
Dar acesta este singurul pe care l-am rănit
Pe hârtie.
Dragă tată,
Eu știu că acolo în cer
Toți sfinții au ochii albaștri
Și mai știu că acolo în cer
Toți sfinții sunt sihaștri
Și plâng laolaltă
Pe lumea cealaltă.
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi albaștri, poezii despre vinovăție, poezii despre trup și suflet sau poezii despre tată
Amu, într-una din zile, flăcăul se scoală de noapte, face mămăligă îmbrânzită și ce-a mai dat Dumnezeu, pune mâncarea în traistă, înjugă boii la car, zice Doamne-ajută și se duce la pădure, să-și aducă un car de lemne. Și ajungând el în pădure pe când se mijea de ziuă, a tăiat lemne, a încărcat carul zdravăn și l-a cetluit bine, și pân-or mai mânca boii, s-a pus să mănânce și el ceva. Și după ce a mâncat cât a trebuit, i-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrânzită și, făcând-o boț, a zis: "Ce s-o mai duc acasă? ia s-o pun ici pe teșitura asta, că poate-a găsi-o vreo lighioaie ceva, a mânca-o și ea ș-a zice-o bodaproste". Și punând mămăliga pe teșitură, înjugă boii, zice iar un Doamne-ajută și, pe la prânzișor, pornește spre casă. Și cum a pornit el din pădure, pe loc s-a și stârnit un vifor cumplit, cu lapoviță în două, de nu vedeai nici înainte, nici înapoi. Mânia lui Dumnezeu ce era afară! să nu scoți câine din casă, dar încă om! Însă dracul nu caută mai bine; la așa vreme te face să pierzi răbdarea și, fără să vrei, te vâră în păcat.
Ion Creangă în Povestea lui Stan Pățitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mâncare, citate despre mămăligă, citate despre zile, citate despre viscol, citate despre timp, citate despre păduri, citate despre noapte sau citate despre lemn
Paso Doble
Eu poet, tu soprană!
și-un birou mult prea mic pentru noi;
tu, mai degrabă fecioară; eu bătrână cătană,
iar jur-împrejur doar strigoi...
Tu cântăreață, eu bard izgonit din cetate;
cine, oare, și-o fi bătut joc?
eram pregătit absolut pentru toate,
mai puțin pentru tine, iubito, ca să-ți fac în inimă loc...
Cu toate acestea, cărțile sunt atât de bine tăiate
încât, chiar că nu mai merge nimic;
ah, clipe cernute, clipe absurde, drogate,
ce vreți voi e prea mult, ce vreau eu e ca la lozul în plic,
Unde numai trădații de soartă mai câștigă, din când în când
și, de regulă, din doi în doi ca noi acum, de pildă ,
câte-un strop, câte-un pic...
Tu, mai ales, ai câștigat un lup de stepă flămând,
iar eu, ce să zic, o floare cu mireasmă de cer,
cerul nostru deschis, uneori crud, ticălos, inamic...
Și totuși cineva ține cu noi!
Dar cine?
De ce?
Până când?
poezie de Dan Gîju din Jurământ și rugă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre strigoi, poezii despre lupi sau poezii despre droguri
Să știi doar tu
Să-ți fac pe plac doar eu, doar ție,
Să-mi spui ce simți doar tu, doar mie,
Să vezi că vreau doar un sărut,
Pentru asta știu că sunt născut.
Să te privesc doar eu, pe tine,
Să te gândești doar tu la mine,
Să avem ce n-am avut,
Crezând în noi eu am crescut.
Să știu de ce mă simt așa,
Acest fior... magia ta,
Cu toți sunt dur, de-orice capabil
Și-n fața ta sunt vulnerabil.
Să știi de ce n-aș renunța,
Să vezi de ce nu aș uita,
Să știu c-ai vrut ce s-a-ntâmplat,
Tu m-ai ales, tu m-ai schimbat.
Îți șoptesc, să știi doar tu,
Să nu mă uiți, să nu spui nu,
Să știi doar tu de ce trăiesc,
M-am nascut să te iubesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Andrei Tudora despre viață, citate de Andrei Tudora despre sărut, poezii despre naștere, citate de Andrei Tudora despre iubire, poezii despre declarații de dragoste, citate de Andrei Tudora despre declarații de dragoste sau poezii despre creștere
Tu, Românie
Tu, Românie dragă, tu, țară minunată,
Ajuns-ai o ruină, căci prea puțini muncesc...
Vai, sunt atâția oameni cu mintea-ncețoșată
Ce dorm ca niște balegi pe plaiul strămoșesc
Tot așteptând să vină de-afară o salvare
Sau poate chiar din ceruri un dar dumnezeiesc.
Tu, Românie dragă, din țară-nfloritoare,
Ajuns-ai o ruină, nimic nu-i nefiresc.
Tu, Românie dragă, cu plaiuri carpatine,
Ajuns-ai vai de tine, atâția lenevesc
Și vor ca toată lumea s-o ducă foarte bine,
Dar ei nu fac nimica, doar fură sau cerșesc.
La noi se fură-ntruna, pe față, pe la spate;
Pe cei ce-s prinși, din milă, tot hoții i-au iertat
Sau proștii ce le-acordă prin vot imunitate,
Lăsându-i să mai fure, c-așa le-a fost lor dat.
Tu, Românie dragă, tu, țară minunată,
Ajuns-ai de rușine, vezi?, alții ne privesc...
Din toată Europa, noi suntem neagra pată
Adesea confundată cu neamul țigănesc.
Tu, Românie dragă, tu, țară minunată,
Erai cândva grânar, erai un Eminescu,
Acuma vei rămâne pe veci prostituată
Căci te-au vândut doi pești ce se termină-n "escu".
La noi se fură-ntruna, pe față, pe la spate,
Iar cei care nu fură, se văicăresc pe Net;
Tu, Românie dragă, prea plină de păcate,
La ce mai ai nevoie de încă un poet?
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre somn, poezii despre salvare, poezii despre prostituție, poezii despre prostie sau poezii despre pești
Mihai: Ah, Luci... Nu știu ce să-ți spun... Dar zău că nu e bine!
Lucian: Off, da, știu că nu e bine. Dar ce pot face? N-am nici o putere. Sunt atât de neputincios... Și atâția ani pierduți degeaba? Opt ani din viața mea, de iluzii, de speranțe, totul dus, din cauza lui Sid... Cine și-ar fi putut imagina?! Bine, poate că și eu am greșit, dar... Uff, mai bine făceam cum îmi spunea mama și rămâneam acasă; renunțam la misiunea asta afurisită... Era mult mai simplu! Fără complicații inutile! Ce rost au toate astea?! Comandantul misiunii... Halal! Sunt jalnic!
Mihai: Uff, Luci... Zău, nu vorbi astfel!
Lucian: Dar cum altfel ai vrea să vorbesc? Când pierd totul printre degete? Când nimic nu-mi merge bine?! Situația îmi scapă de sub control. Încerc să mă amăgesc că încă aș avea vreo șansă, dar văd bine că mă amăgesc doar... Ce-mi rămâne? Nimic. Cu Lia n-am nici o șansă. Probabil n-am avut niciodată, doar așa credeam eu...
Mihai: Ba ai, dar trebuie să-i vorbești. Să-i spui odată ce simți pentru ea! Nu-i atât de dificil. Dacă eu am putut, cu Ly, nu văd de ce n-ai putea și tu; mai ales tu, Luci! Zău așa...
Lucian: Da, tu nu vezi ce ar putea fi atât de dificil; normal, pentru tine e greu de înțeles... Cum să-i spun?! De ce? Să mă refuze din nou? Să mă respingă, ca de fiecare dată? Pentru a câta oară? Ce folos?!
Mihai: Ah, de asta te temi tu?
Lucian: Păi, m-a respins de atâtea ori; nici măcar nu mai țin minte de câte... Mi se pare normal să-mi spună, categoric, "nu"... Dar, nu contează. Mă retrag în rezervă, să n-o lăsăm pe Ly să aștepte prea mult.
Mihai: Da, bine, mergi. Mă găsești tot aici.
Lucian: Tu, cu computerele astea... Nu poți să stai mult timp departe de ele!
Mihai: Obișnuința, Luci. Obișnuința... Și în plus, pasiunea!
Lucian: Bine. Revin imediat.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre mamă, citate despre imaginație, citate despre frică, citate despre degete sau citate despre calculatoare
Copii care uităm
Atât de sus mă urci, visând,
Că totul pare foarte mic,
Privesc în jos, înțelegând,
Cum fără Tine... nu-i nimic!
Și mă întreb de ce contăm,
Când ai putea și fără noi?
De ce accepți să existăm,
Acum și-n ziua de apoi?
De ce ne ierți și ne ajuți,
Chiar și atunci când nu putem?
Știu bine Doamne, suntem mulți,
Ce te-am pierdut... sau nu te vrem
Dar totuși încă ne mai ții
În brațe, când nu merităm,
Ne dai suflarea, să fim vii,
Cu toate că-n păcate stăm
Atât de mare-i voia Ta
Ca noi să devenim mai buni,
Să fim copiii ce vor vrea
Doar binele acestei lumi
Am să te rog... ne iartă iar!
Răbdare ai... mai încercăm,
Nu suntem Doamne în zadar,
O știm prea bine... dar uităm
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre copilărie sau poezii despre ajutor