Plouă în inimi cu lacrimi de omăt

Printre globuri roşii-argintii
Se întrezăreşte chipul tău ce-mi dă fiori
Şi-mi făureşte mii de lacrimi,
Şir al valurilor
Neguri limpezi redeschide
Te risipeşti în acei atomi ce fecundează viaţa
Sub zâmbetul suav al unui copil, ce ne deschide căile
Spre cunoaşterea acelui munte încărunţit.
Din geamul asediat de flori şi clorofilă
Plouă în inimi cu lacrimi de omăt
Te sărut pe buze, prin magice steluţe
La ceas târziu în noapte
Te strig întâia oara să nu mă pierzi sub soare
În jocul nesecat de cuvinte,
Îndrăgostiţi pe veci sub mantia cu mir din mine
Pe drumul virtuţii, iubirii, adevărului şi vieţii
La ceas târziu în noapte te ridic de sub saltul uriaşului,
Risipit de valuri.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi rup din buze

Privesc la tine, dragul meu,
Şi-mi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta, iubite,
Cu adierea vântului hoinar.
Cu-acest sărut doresc să-nchizi
O Lună albă, în ochii tăi de cobalt,
Ce-mi sunt dulceaţa clipelor de-acum,
Pline de dragoste, şi multă aşteptare.
Privesc la tine cu sufletul deschis,
Din el am tot făcut poteci şi poduri,
Să te primesc în mine ceas de ceas
Cu toate ploile din umeri şi din paşi.
În mine vreau să strâng tot ce aduni
Să pot gusta cu ochii cerul şi privirea
O altă lume ce te strânge azi în ea
Cu Soarele ce mă doreşte... singură şi tristă.
Îmi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta... şi astăzi
Să te sărute cu-adevărul scos din fire
În care ţin iubirea mea, şi dorul ce te strigă.
Din mine rup fărâme de tăceri
Din buze las să cadă lacrimi şi suspine
Cu toate mă aşez în faţa ta prin gând
Să mă adormi când simţi a mea durere.
Să mă adormi cât ţine viaţa
De nu m-adună Luna din poteci
Să mă ridice într-o noapte pentru tine
Să mă trezesc a doua zi pe perna ta.
Să mă adormi, de nu ajung la tine,
Cu gândul şi cu a ta inimă de înger
Să nu simt paşii Timpului prin mine
Trecând fără sărutul şi îmbrăţişarea ta.
Să nu mă sape Timpul ca şi plugul
Să nu îmbătrânesc în dor şi aşteptări
Să nu mă treacă Soarele şi Luna
În lumea drepţilor... cu zâmbetul amar.

poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt vechea şi noua iubită

"Am învăţat ca să renunţ la mine" şi eu, iubite
Veşnic rătăceşti prin mine, drag poet ispititor
Nici uşa nu mai e aceiaşi, nici casa nu mă mai primeşte
Sunt pana din cuvântul nerostit şi vestea închiderii în pământ.

Sunt viaţa, dar moartea e aproape, e-o soră frumoasă din noapte
Sper că nu te vei risipi în mugurii de brad copt
Şi nici nu vei umbri copacul vieţii.
Cunoaşterea m-a propulsat printre stele.

Speranţa este ultima ce poate aduce zâmbetul pe buze
Eu nu sunt decât iluzia iubirii, ce nu poate rătăci prin ei
Eu sunt mireasma nesimţită incă de un fin nas
Eu sunt femeia, definită sau simpla povăra a convieţuirii.

Eu sunt lacrima şi spinul ce se agaţă prin părul tău albastru
Eu sunt vechea şi noua iubită, ce nu va risipi iubirea.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gând hoinar

în ceas de noapte
un gând hoinar
timid în usă-ţi bate
de vrei deschide
de nu...
se va întoarce
mai trist ca niciodată
în ceas târziu în noapte..

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii nopţii

Mai spune-mi, iubito încă o data
Ca ne vom reîntâlni in noapte.
Mai lăsaţi parul să-ţi acopere sufletul
Cu vocea ta frumoasa,
cânta-mi încă o data
Eşti ca o candoare, spre cer ma conduci
Prin frumuseţea versului tău,
in drumul spre Soare,
spre Viaţa unităţii divine.

Hai sa-mi dai mâna şi sa ne descoperim
Sufletele in dansul lor spre stele.
Lumina va deschide calea dreptăţii şi pământul ce-l călcăm va deveni o stea.
Lasă-te condusă şi tu de şoferul nostru
Către lumea de vis... către lumea-fereastra.
Ferestre 3 D devin versurile noastre in duet.
Flacăra iubirii va sta permanent in lumina.
Îngerii nopţii ne vor veghea...
aprofundând sentimentul iubirii divine.

Iubirea ta ma şcoala noaptea din pat
Iubirea ce ne duce spre stele
Conducandu-ma printre îngerii de lumina.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fără odihnă

Prin nea, prin ceaţă,
Cu vântu-n faţă,
În hău de umbre,
Prin neguri sumbre,
Ceas de ceas! Ceas de ceas!
Nici răgaz, nici popas!

Chinuri mai lesne
Aş suferi,
Decât aceste
Mari bucurii.
Ah, o-nclinare
Ce inimi uneşte,
Ce turburare
Nu zămisleşte!

Cum să mă rup?
Spre codru s-apuc?
Totu-n zadar!
Vieţii altar,
N-ai pace, nu
Dragoste, tu!

poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea în lacrimi

Noapte măiastră, răspunde-mi!
Tu unde vrei să ne-ntâlnim,
În vis sau în marea lăcrimândă?
În prea plinul oceanului însingurat?
Te număr printre lacrimi şi te-am ales pe tine
Să-mi fi a mea confidentă şi prietenă pe vecie.
Peste munţi s-a aşternut tăcerea şi lacrimile dor,
Un gând nebun îmi caută sufletul pierdut în marea dragostei,
Am vise şi speranţe,
O lacrimă de mult uitată în colţul unui ochi închis,
Salutări în dansul păsărilor,
Iar eu printre fulgi şi stele te chem a mea, măiastră noapte.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul pietruit

Câtă bucurie în miez de noapte mi se-ntinde-n faţă,
Nu-i pot răspunde cu lacrimi, gândului sublim,
Am un singur suspin,
Am învăţat să nu mai văd decât plinul paharului,
Să nu simt a ispitei chemare,
Oceanului să-i răspund cu ardoarea unei fiinţe,
Dusă dincolo de valul iubirii divine,
Să retrăiesciubirea cu speranţa unei deschideri continue,
Să visez ca să albim frumos,
Gheţarii să fuzioneze cu lumina şi zâmbetul
Să trăim ca să iubim continuu
Să simţim cum căldura inimilor
Ne va deschide drumul pietruit de razele solare,
Un drum pavat cu roci de cleştar, a inimii chemare.
Un vânt ca un ecou conjugal.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de dor

Lacrimi de dor, vis de atins.
O lămâie din aur mi-a fost stoarsă,
Pe o masă, o cană de vin fiert
Vorbeşte cu mine şi nu mă lasă
Atinge lumina şi plânge!...
Am să ating un fluture
Şi-am să visez cu fiecare adiere
M-am cioplit din linişte
Şi am să mă ridic din visul nemuririi
Lumina este vie
Prin ochii din care s-a născut
Şi va muri odată cu dragostea ce ne leagă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău divin...

- Tu viaţa mea timid ai "fecundat-o"!
"Cu-atomii" ce-ţi înnobilează "chipul".
- Şi fericirea pradă mi-ai lăsat-o!
Lacrimii mele ce-ţi udă nisipul.

Prin corpul tău chiar rătăcesc "fiori",
Ca pomul invadat de "clorofilă".
- Suntem ai vieţii noastre autori!
Ce-ncearcă să o scrie pe o filă!

- Asediat de gândul că exişti!
Am-luat o hotărâre, dar în pripă.
"- Tu ca iubirea noastră să o rişti!"
Va trebui ca să nu-i faci risipă.

"- Plouă în inimi, buzele-s "murdare"!
De la sărutul tău cândva divin.
- Şi să nu crezi că-ţi fac vreo întrebare!
Când ele îmi vor fi dulce festin.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără linii

Nici prinţul meu nu a pretins
Prinţese din magice valuri
Dar gândul tău e un vis
Din care purced... idealuri.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste în mişcare

Te strig prin note fără frontieră,
Să-mi fii aleasa inimii mele
Te caut, iubita mea,
Lăsând timpul să ne scrie povestea,
O poveste fără frontiere,
Fără îngustarea libertăţilor
Şi a drepturilor persoanelor.
Ce magică desprindere de cotidian!
Lumea se împarte în tăceri şi în noapte,
Tu eşti ziua ce străluceşte în sufletul meu,
Te voi purta vibraţie caldă cu mine mereu.
Ca un fular pus la gâtul unui copil,
Ca o mireasă aleasă, unsă cu mir,
Prin care se sfinţeşte iubirea noastră,
Într-o Românie blândă, frumoasă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez ca un copil

Să dormi ca un copilaş înfrigurat după ce a colindat iubirea
Cu capul în palmele mele, vei putea?
Să te dezmierd cu mângâieri peste ochii limpezi cu care mă priveşti?
Să te cuprind cu braţele peste inima ce bate tare, parcă ar dori să zboare?
În ochii tăi mă văd copilul de-altădată cu flori în mână,
Cu zâmbetul larg, primitor,
Cu braţele întinse te aştept, cu visele în palme
Mă desprind de cei din jurul meu,
Şi răsăritului îi spun, că am visat la nesfârşit
Să zbor spre necunoscut, în drum spre DUMNEZEU.
Spre taine ce pot deschide orizontul închis,
Spre misterele dezlegate de spicul de grâu,
Spre limitele conştiinţei albastre, spre visul imaginaţiei de copil,
Spre tainele noastre,
Spre cerul de dragoste plin.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminiţele somnului tău

Am mers prin munţi şi avalanşe de zăpadă
Am zâmbit si am primit asemenea sufletului meu răguşit
Si nu am vrut sa fiu un impas in ritmul tau
Am vrut doar simple lumini din iubire
Şi multă dragoste desprinsă de pasiune
Am risipit lumina să te prindă şi te va scaldă în caldură
O căldură pe care o voi broda cu mii de luminiţe
Din care să împletesc somnul tău
Să strig la nori să te conducă...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comunică fără cuvinte

Din lacrimile presărate peste al nopţii val şi al singurătăţii destin,
Mă las purtată de valul iubirii depline când inimile comunică fără cuvinte.
Am un ocean de gânduri şi valurile-i mă răscolesc,
Dorului îi tot vorbesc, de aduceri-aminte.
Focul să-l nimicească cu o inimă de fier
I-am dat libertate,
Dar lacrimi de cuvânt s-au revărsat peste noapte,
Zâmbetului să-i vorbească cu dinţii de oţel...

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbule, trezeşte-te!

Orbule, trezeşte-te, am venit cu trâmbiţe!
Să mă aştepţi cu mii de flori, la geamul morţii.
Să mă primeşti cum numai tu, o şti a face, zi de zi!
Să mă dezmierzi cu vorbe dulci şi sărutări de dimineaţă!
Nu mă ridica din privirea ta, luminează doar cu ea!
Lacrimile curg, formând un râual deznădejdii,
Să privesc cerul, să respir din nou zâmbetul tău sublim,
Nu am nici lauri, nici prea multe vise,
Marea-mi vorbeşte prin oglinzile sparte de gând,
Eu proiectez lacrimile ca surse ale izvorului divin,
Tu mă bei, uitând să mai respiri,
Tămăduitor al vieţii... Amin!

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de înviere

Seara aceasta, inima mea va străluci precum o stea
Deşi apusă, odată cu răsăritul soarelui
Voi răsări din alte cămăşi, sub alte pleoape.
Voi învia prin fiecare deschidere
Voi redeschide ochii şi-n vis va fi lumină.
Lucirea ce ne va zâmbi mereu la margine de zi
Te strig lumină, te caut adierea lunii
Cu zâmbetul tu-mi vei picta pe piele: emoţione,
Buze, tatuaje veşnic deschise în lumina sufletului meu.

poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile de iubire

Am mers prin munţi şi avalanşe de zăpadă
Am zâmbit şi am primit asemenea sufletului meu răguşit
Şi nu am vrut să fiu un impas în ritmul tău
Am vrut doar simple lumini din iubire
Şi poate dragoste desprinsă din pasiune oarbă
Am risipit lumina să te cuprindă şi te voi scaldă în căldură
O căldură pe care o voi broda cu mii de luminiţe
Din care să împletesc somnul tău
Să strig la nori să te conducă...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă de jar

Oh, viaţa nu mi-a fost uşoară,
Dar când copilul te doboară,
La ceas târziu, la-ntunecare,
Aceasta şi mai grea îţi pare.
E-n suflet plâns şi-ntinăciune,
Nori negrii-n suflet şi în lume...
Plouă la ceas târziu în noapte,
Nimeni în uşă nu-mi mai bate.
Pâlpâie în tăceri uitarea,
Îndoliată îmi e zarea.
Zadarnic plâns, ori fericire,
Eu sunt mormântul de iubire
Ce s-a închis – o umbră doar...
Voi, nici nu m-aţi iubit măcar!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Ne spunem cuvinte frumoase în fiecare zi
Şi ne minţim duios în noapte
Până în ziua în care ne vom ridica privirea
Spre alte zări şi mări în care ne vom pierde
Şi vom visa un vis al unui copil prea devreme dus la şcoală
E seara în care vom simţi să îngheţăm timpul
Când aripile de îngeri ne stau pe umerii împovăraţi de griji
Lumină din lumină....
Foc din cer se deschide asemenea unei călimări nefolosite
Ce se grăbeşte să aştearnă pe hârtie iubirea....

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatele toate

La ceasul pierdut din noapte,
îmi bat la poartă cruntele păcate
lacrimile sunt acuma de prisos
sufletul mi-e deja de molii ros.
Acolo-n colţ un înger plânge,
lanţul pân-la sânge ajunge
aripile-s toate rupte
privirile-s demult timp mute.
Cui să mai cer acum iertare,
când soarele nu mai răsare,
când stelele pe cer s-au ofilit,
când pe Cel bun L-am osândit?
O, tu, viaţă trecătoare
eliberează-mă din a răului strâmtoare,
mai dă-mi o oră, două, trei..
să-mi spăl sufletul cu flori de tei,
să spăl aleile cu lacrimi,
să spăl sufletul de patimi
să cerşesc dulcea iertare
de la oamenii până la soare.

La ceas târziu în noapte,
îmi spăl sufletul de păcate
îngerul îl las să zboare
de la mine pân-la soare
şi-ntind mâna spre iertare
spre iubire, spre uitare
El, păcatu-mi va ierta
însă NU şi conştiinţa!

poezie de Adriana Monica Burtea (27 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!