Magii nu mai vestesc iubirea

Acum când am înţeles că iubirea este ca o mireasă
În noaptea dintre vieţi,
Că-i amăgită şi amăgitoare la rându-i orişicând,
Voi alege depărtarea, crezând că-i ideală.
În liniştea văzduhului prea des,
A codrului retras în orbitele clepsidrei spaimei,
Probabil că inimile nu pot rezona continuu pe vibraţii înalte.
Cumpietrele se sparg în zeci de sfărâmături de umbre,
Aşa şi-o inimă bună sau mai puţin iubitoare,
Odată ce se risipeşte nu va mai redeveni divină.
Nici prima doamnă, odată aleasă
Nu va mai rămâne pe piedestalul vieţii sfânt...
Aşadar trec anii
Şi cu ei, pregătirile noastre pentru viaţa veşnică devin inutile.
Florile din glastră nu ne mai zâmbesc,
Mirii nu mai vorbesc, stelele se retrag în pătura celestă,
Magii nu mai vestesc iubirea,
Durerea mormintelor apasă
Ca un clopot, la marginea cimitirului,
Crucile sunt învăluite de mister şi de temeri.
Miri ai întunericului îmbracă haină de doliu,
Penetrând zorile.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveţele mamei

Oh, mamă bună ce mă-ndemni să fiu mai bun şi iertător cu cei din jurul meu!
Oh, mamă dragă ce mă-nveţi respectul
Faţă de părinţi, profesori, colegi, vecini, rude, prieteni, sau orişicine,
Că-i om pe străzi sau cunoscut, că-i vechi prieten sau iubit,
Că-i bogat sau sărac, un om oarecare,
Lipsit de iubire, ori lipsit de valoare,
De suflet, de vis,
Ori că-i om de temut,
Sincer sau prefăcut,
Cu toţi trebuie să ne iubim şi să trăim armonios...
Să ne surprindem zi de zi, cu sărutări, cu zâmbete duioase
Cu lacrimi în ochi să retrăim momentele din viaţa asta frumoase
Când inimile vorbesc în şoapte, colorând în violet... iubirea.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste lacrimile mele tu desenezi rime

Ale timpului viori îmi unesc freamătul inimii
În aripi port plumb şi totuşi zbor
Sufletul meu e un ultim zbor
Spre o lume intactă... frumoasă....
Voi adormi cu fiecare cuvânt....
În toamna asta mă simt o pasăre fără cuib
Îmbrăţişarea ta rămâne o amintire
O vară întreagă am aşteptat iubirea...
În iarna asta pot muri...
Îmbrăţisarea ta ar fi prea târzie...
Corpul meu căzut se va ridica?
Mai e un drum pe care spun că-l fac de-o vară...
Munţii spun poveşti pe care nu am vrut să le aud
Sunt singură.... ca tine... sunt poezia ta...
Singurătăţile noastre se vor întâlni,
Odată cu florile ce strigă din fereastră
Peste lacrimile mele tu desenezi rime
Pe care eu nu mai doresc să le scriu...
Uitarea scrie iubirea...
Lumina a luat locul întunericului din noi....

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pentru poezie, negarea suferinţei

Iubirea s-a scris odată cu poemele noastre
Noi ne vom ancora în frumusetea versului
Nu ştiu dacă e cazul să mă agit privind spre albastrele zări
Eu sunt Nana şi te voi ancora şi pe tine în lumea fără suferinţă
Unde fericirea se dezbracă de gânduri
Şi ne va îmbracă pe noi în petale de trandafiri nemuritori.
În timpul lansării cărţii Cristianei Badea "Fabrica de visuri"....

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La nuntă

În noaptea aceasta stelele se aprind
Pe cer pentru tine, iubita mea
Şi lacul înverzeşte în liniştea lui,
Lumina se pierde în ochii tăi suavi,
Te rog mai lăsa-mă puţin să te sărut pe pleoape,
În liniştea noastră se scrie iubirea
La nunta frumoasă vor fi licurici de dragoste
Pe covorul de flori îţi scriu cu inima mea
Un dulce şi miraculos " La mulţi ani, iubita mea soţie!"
Te voi urma în viaţa mea...
Iar tu să-mi dăruieşti un fiu preaiubit,
Viaţa să ne fie luminată.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet târziu

Culori târzii de toamnă mă îmbată,
Mă chinuie trecutele - amintiri
C-am fost perdant în sincere iubiri
Şi nu mai vin în a mea viaţă- toată.

Eu tot sper în sfânt mister de regăsiri,
Să ne jurăm credinţă ca odată
Şi să păstrăm iubirea ne-ntinată,
Dar niciodată, să nu mai fim ca miri.

Că nu zbor pe cai înaripaţi acum
E cam târziu să mai aştept idile
Şi nu mai am preocupări utile.

Când tinereţea-i la capătul de drum
Iubirea mi-o păzesc de jarul din scrum
Şi-mi caut simţăminte mai stabile...

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele şi speranţa

Voi oameni sensibili şi plini de speranţă
Viaţa este numai iubire?
Nu vreau să cred că voi nu credeţi în ziua
Când stelele se vor uni cu lumea
Şi nu se vor mai separa de ploi
Vor fi doar ele simple adieri?
Vor redeschide inimile necuprinse
În alge de păr atinse...
Nu vreau decât să sper că mâine şi eu voi rămâne
O stea mică pe cerul aprins
Şi voi străluci în inimile voastre
Ce mă cuprind în mii de spaţii alese
De astăzi stelele vor străluci altfel...
Se vor opri în ochii tăi...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraculul vieţii

Miracolul vieţii,
nu este să trăieşti
în singurătate şi tristeţe,
crezând că dobândeşti
iubirea divină.
Iubirea divină o primeşti
când pe oameni îi iubeşti.
Când tristeţea nu te-apasă,
viaţa ta e mai frumoasă.

poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mi-a dăruit cheia vocaţiei mele. Am înţeles că dacă Biserica are un trup alcătuit din mădulare diferite, cel mai necesar, cel mai nobil dintre toate nu-i lipseşte, am înţeles că Biserica are o Inimă şi că această Inimă arde în Iubire. Am înţeles că numai Iubirea lucrează în mădularele Bisericii... Am înţeles că Iubirea cuprinde toate vocaţiile, că Iubirea este totul, că ea îmbrăţişează toate timpurile şi toate locurile... într-un cuvânt, că este Eternă!... O, Isuse, Iubirea mea... mi-am găsit în sfârşit vocaţia, vocaţia mea este Iubirea! În inima Bisericii, voi fi Iubirea... astfel voi fi totul...

Sfânta Tereza de Lisieux în Istoria unui suflet
Adăugat de Margareta
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă poezie pentru tine

Voi atinge fiecare zare cu umbra mea
Şi licurici de stele se vor spulbera
Peste liniştea cerului voi cădea
Inimile noastre vor dansa
Nu e lumină mai frumoasă decât viaţa
Şi nici un loc mai frumos decât cel din inima ta
Pe care eu îl ocup cu voia mea sau a altuia
NU doresc să schimb nimic, nici viaţa-mi
Pe care ţi-o dedic cu bine şi cu rele
Cu lauri şi cu defăimare, cu iubire şi cu invidie
Cu lacrimi şi cu zâmbet
Cu acelaşi simţ divin
Eu voi trezi anotimpul iubirilor pierdute
Şi voi învia trecutul lor
Voi săruta pământul din care m-am născut
Şi voi aprofunda acelaşi minunat album
În care amintirile vorbesc cu noi
Şi ne seduc, conducându-ne în lumea lor
Nu există nimic prin care să atingem sufletul
Călătoresc şi nu te găsesc niciunde
Poate ai plecat odată cu vorba urâtă
Şi te vei adânci în necazul de a fi singur
Eu am ales singurătatea pentru a lupta cu mine
Cu visul meu şi cu credinţa în cele sfinte
Te caut la răscruce de drum şi mă-nchin
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea tuturor

Unirea naşte credinţe şi iubire,
Precum un soare răsare pentru fiecare,
O rază de lumină ţie îţi luminează,
O tainică iubire, un vis mai luminat.
Aştept să cânt, să cuceresc o iubire
Mai împletesc cununi de aur
Şi i le pun în păr iubitei fete,
Este o viaţă fără de care eu
Voi fi doar inimă crescută...
Nu caut iernile târzii,
Nici viaţa unui aspru trai,
Trecut-a timpul şi inimile vorbesc,
Pornisem în drumul străbătut greşit,
Acum o lumină îmi învăluie mersul,
Dantele şi voal în muzica stelelor polare.

poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred în iubire

Am crezut că am să mor şi ţi-am scris iubirea
Astăzi am retrăit moartea şi iubirea nu se mai scrie
Rămâne amintirea unei frumoase şoapte-n noapte
Când luna era soră mai mică a ochilor frumoşi
Romanul s-a scris, aşa cum ni se scrie povestea
Urmează un nou serial de filme bune
Sau filmul vieţii mele în căutarea iubirii
Am obosit să cred în tine, dragul meu
Şi nu mai cred de mult în vorbele-ţi deşarte
Ochii tăi m-au minţit în fiecare zi,
Dar soarele meu a răsărit pentru că eu cred în iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Of, inimă şi inimioară

Inima-mi bătea aseară
Gata din piept să îmi sară.
Când aproape s-a-nnoptat,
Inima de mult a stat.

Acum, în zadar mă chinuiesc,
Nu mai pot ca s-o pornesc.
Odată ce s-a oprit
E foarte greu de pornit.

Of, inimă şi inimioară,
Cum zburdai odinioară!
Ce-ţi veni aşa de-odată
De mi-ai pus doliu la poartă?

De ce din inimă blajină
Ai devenit prea haină?
Cum inimă te-ai îndurat
Şi din viaţă m-ai luat?

În loc să-mi laşi două vieţi.
Acum sufletu-mi îngheţi.
Mă duci dint-o viaţă reală
Într-o alta virtuală.

O, cât de păcătoasă eşti!
Eu credeam că tu glumeşti!
De ce nu spui c-ai obosit,
Ca să ştiu că n-ai glumit?

Ştiu. E tardivă întrebarea.
Inima nu-mi mai răspunde.
Ea, şi-a încetat mişcarea,
De auzit, nu m-aude.

Adio îţi spun natură!
Intru în eternitate,
În urmă las iubiri şi ură
Şi trec graniţa în moarte.

poezie de Dumitru Delcă (26 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Re-naştere

Mai naşte-mă odată şi-nc-o dată!
Nu pot trăi în ură şi-n păcat!
Căci de păcat mi-e inima-ntinată
Şi sufletul îmi e întunecat.

Şi de voi fi un fulger în furtună,
Ori avalanşă, vaiet ori vulcan,
Să simt eliberarea, vreau, în urmă,
Căci de iubirea vieţii simt alean.

Poate că n-am ştiut să strâng lumină
În pumnul fraged, de păcat umbrit.
Poate furtuni m-au smuls din rădăcină
Şi renăscând, abia m-am mântuit.

Dar eu îţi cer: mai naşte-mă odată!
Un zâmbet vreau să fiu acum... atât!
Poate că de tăceri sunt vinovată,
Dar vreau să pot s-o iau de la-nceput.

Cerşesc, străin, la porţi, o alinare,
Devin de-acum copacul fără umbră
Şi nimeni nu-mi mai calcă la piciare
Şi lumi de pace-n mine se surupă.

O vrajă în neant se risipeşte,
O lume nouă-n mine-a evadat,
Mai naşte-mă odată! Şi păzeşte,
Să nu mă pot simţi... ne-vinovat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează

Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează,
Că-i mai sunt dragă să nu-mi spui...
O, nu! Ce nemilos el viaţa mi-o scurtează,
Deşi cuţitul tremură în mâna lui.

Ba roabă-i sunt, ba mă îneacă plânsul,
Mă supăr sau îmi fac inimă rea, -
De mai trăiesc... sunt vie pentru dânsul,
Dar viaţa asta! Ce amară-i ea!

Ce scrupulos, zgârcit îmi vămuie văzduhul
Nici cu un duşman nu-i aşa de crud...
Ah, mai zvâcneşte încă slab în mine duhul,
Dar viaţa n-o mai simt, n-o mai aud.

poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev, traducere de Igor Creţu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia şi dorul de ea... poezia mea

Un dor nebun de poezie m-a ridicat în noapte
Visul l-a risipit în zorii lăcrimaţi
Nu mai doresc atingeri diafane
Mă mulţumesc cu strângeri de mâini
Sau de cuvinte în tolba nemuririi.
De fiecare dată mi-ai amintit de noi
Mi-ai zâmbit şi mi-ai hrănit iubirea
Eu nu mai plec de lângă tine niciodată
Ea este ca un semn de carte.
Tu nu mai poţi zâmbi altor femei
Doar eu sunt cea ce te mângâie atent
Tu îmi răspunzi ca unui sentiment
Eu mă ridic cu fiecare cadru adiacent
De ce mă cauţi în noaptea sfântă?
Eu sunt aici pentru un tainic scop
Pot adânci privirea ta, o altă sută
Fără a putea schimba iubirea mea
De ce mă strigi cu fiecare carte?
De ce mă aprinzi în stil macedonean?
Am aspirat la o ultimă răsplată
Eu pot scrie o viaţă într-un volum.
Sunt singură, sunt pură şi mereu acasă
Am să te caut ca pe-un pescăruş
Pe care-l voi striga în noapte
Când nu-l voi mai privi prin adverbele "aici şi acum".

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea mea de dor

dedicat fiicei mele Izabela-Alina, la 3 ani după naşterea şi plecarea ei dintre noi

Sunt tot mai tristă,
Lacul nu-mi mai zâmbeşte
Sunt singură cum am fost in prima zi a vieţii
Probabil că nici anii nu pot acoperi
Tristeţea din inima mea şi a ta,
Floarea mea de dor, floarea mea de foc, floarea mea de nea.
Ai plecat atât de repede ca nici ochii nu ţi-i i-am putut privi Nici braţele nu te-au putut cuprinde... o atât de trist...
Înca mai simt degetele tale în palmele mele...
Încă te mai văd, deşi eşti printre îngeri şi stele
Iubita mea, Izabella-Alina anii au trecut
Fraţii tăi încă te mai caută, se joacă şi te strigă...
Tu eşti aici? Iartă-mă că nu ţi-am pus flori la mormânt....
Iartă-mă că nu am timp să stau de vorba cu tine...
Iartă-mă ca nu poţi simţi dragostea de mamă,
Dragostea de tată şi de fraţi. Iartă-mă de mii de ori... Iartă-mă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadoul tău

Cadoul tău permanent pentru mine este inima ta
Mereu la modă şi fără risipă de sentimente profunde.
Cum aş putea să te am mai aproape?
-Ştiu prea bine că acesta este preţul poeziei -
Distanţă mare, apropiere lirică, dialog continuu,
Iubirea se simte, iubirea se trăieşte şi nu oricine o înţelege.
Te iubesc dragostea de departe şi de aproape de inimă,
Iubesc ochii tăi magnifici,
Iubesc buzele tale când îmi dau un sânger-sărut,
Trimiţându-mă în vis, acolo unde te-am cunoscut.
Iubesc dorinţa şi constanţa ta creativă,
Simt că visul nu se va termina, iar cerul nu va risipi stelele.
Inimile noastre vor rămâne veşnic îndrăgostite.
Timpul va scrie istoria unei iubiri a secolului XXI,
O fotocopie a piesei "Romeo şi Julieta".
O iubire ce oricât s-ar repeta nu se poate asemăna.
O iubire despre care timpul scrie o istorie,
O iubire dusă în ceruri printre îngerii lumii,
O iubire adesea mirifică, dusă pe tărâm de poveste.
Ochii se vor deschide în amuleta nopţii,
Rămânând suspendaţi în pustiul din noi.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spune luna, noapte bună!

voi adormi strâns de braţele mele
şi luna cu-n surâs, îmi va vorbii de stele,
îmi va vorbii de tine, de soarele din cer,
ce fuge în tristeţe, când cerne ea mister
şi pe negrita boltă, doar ea cu păr bălai,
apropie pământul, cu florile de mai
şi-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
să doarmă în tăcerea, a nopţii haină, surdă

îmi spune luna-n şoaptă:,, noapte bună!"
eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
i-admir într-o tăcere ce-mi pregăteşte somn,
pe stelele surate, privesc cerul s-adorm,
închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puţin,
zâmbesc la lună şoapte şi ochi deschişi mai ţin,
mă mai foiesc puţin şi iar nu mă mai mişc,
apoi se-ntâmplă totul şi nu mai ştiu nimic

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea este cea mai puternică vrajă -
Să te trezeşti într-o lume plină de iubire,
O poartă să se deschidă sub soarele măiestru,
Iubirea noastră nu are sâmburi de gheaţă.
În palatul inimilor noastre este nuntă de flori,
Dansează stele în noapte, sobor de lumini se trezesc
Pe frontispiciul iubirii.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Libertatea lacrimilor mele te atrage
Nu mai cere nimic, eu am închis telefonul
Fără internet sunt mai liberă în simgurătatea mea
Cu netul ascult alte poveşti triste
Alte vieţii pierdute
Sau alte compromisuri într-o lumea reală şi fără vis
Unde nu poţi zbura sau rămâne atins de iubirea nelimitată
Eu aleg libertatea mea,.. Tu pe-a ta.
Stelele au Apus de mult..
Iubirea s-a scris... Speranţa s-a risipit
Iubire...

poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!