Luceafarul

Stii, ma gandeam, acum cateva secole
ma gandeam la tine si parca am vrut sa te vad
treceam atunci din spirit in spirit,
si aveam nevoie de ceva real.

M-am nascut, real, sau aproape,
am trait, asta chiar a fost ireal,
si iata, te-am intalnit,
mi-am atins destinul.

Pot sa fiu sincer?
pai dupa secole si secole,
am pierdut logica universului,
am lasat in urma constelatiile
care imi erau ca niste frati,
am pierdut nirvana,
am tarat spiritul inapoi
pe mana asta de noroi,
ca sa te intalnesc
si....
M-ai dezamagit.

poezie de Dragoş Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si daca mor zeii?

Au cam inceput sa moara zeii.
Ii vad din cand in cand in grupuri
Ilegalisti din timpuri apuse.
Tusesc. Stiti cat de ciudat este
Sa il vezi pe Thor cum isi lasa ciocanul
Si scote sticluta cu sirop?
Odin, care si asa avea un singur ochi
A inceput sa faca,.... cataracta.
Si-i vad in fata blocului
Jucand table si amintindu-si
De zilele cand stapaneau lumea.
A trecut pe langa mine, mai ieri, Eos.
Era palida, aproape alba,
Si m-am intrebat unde-i sunt
Obrajii ei roz si surasul stralucitor.
Purta proteza. E trist.
Au inceput sa imbatraneasca zeii
Si pamantul a inceput sa-i uite.
Mai sunt pe undeva, mi-a spus Diana
Cateva vestale, fete batrane
Care mai umbla inca cu arcuri
Dar nu prea mai sunt paduri
Iar vanatul a inceput sa dispara.
Persefona a murit de mult, iar Hades,
Dupa cateva secole de doliu,
Cauta acum in van trei samburi de rodie.
Au inceput sa dispara zeii
Si ce-i mai rau, noi am inceput
Sa-i uitam. Olimpul e gol,
Asgardul in paragina, miroase a fum,
Si chiar si mortii au uitat de Ragnarok.
Pamantul e nemuritor, acum,
Cand zeii au inceput sa moara,
Dar parca e o amfora fara vin,
Nu ne mai aduce nici o bucurie.

poezie de Dragoş Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depinde de mine

Acolo adanc in privirea ta,
Se oglindeste sfios privirea mea
Sau ceea ce a mai ramas din ea
Dinanite sa se-ntample-acel ceva

Stiu ca ea nu va mai sti sa fie
La fel de stralucitoare cum voiai sa fie
Si cu ochii in lacrimi te rogi mie
Iar eu nu te mai cred, ca am intrat in vrie

Cele mai pure sentimente canva mi le-ai purtat
Si acum te-ntrebi oare de ce-am plecat?
Dar oare de ce nu te-am anuntat?
Si cred ca tu nu ti-ai dat seama cand m-am schimbat

Da,ai inteles foarte bine
Stii ca renuntatsem la mine pentru tine
Fiindca atunci nu gandeam pentru mine
Ci gandeam intotodeauna pentru tine

Ahh..in fine credeam ca o sa fie bine
Si-accum depinde doar de mine
Sa imi pastrez speranta
Sa reusesc sa-mi traiesc viata

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Fii blestemata liniste,
Ca dupa imi aduci furtuna,
In schimb pentru ce imi oferi,
Atatea rele se aduna.

Nu am crezut c-am sa ajung
Sa intalnesc doar ploi cu gheata,
Cand am crezut ca mi-e mai bine,
Atunci mi-a fost mai greu in viata.

Mereu naiv, mereu credul,
E bine -asa cum sunt... e bine,
Am tot lasat, n-a fost destul,
Razboaie s-au nascut din tine...

Linistea mea ai fost odata,
Acum imi esti doar o furtuna,
In mine inima nu bate,
Sunt sentimentele ce tuna...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tanjesc

Tanjeste sufletul, mi-e dor
De un sarut de-al tau,
Un gand nebun ce pleaca-n zbor
Sa mi te-aduca inapoi.
Imi esti departe si aproape,
Intind o mana si te-ating,
Si imi zambesti atat de dulce
Sau ma privesti atat de trist...
Mi-e dor de-o lacrima sarata
Din cupa dulce-a fericirii,
Cand nu te simt ca-mi esti aproape,
Cand cred ca m-ai lasat uitarii.
Mi-e dor de-un gest facut de tine
Cand mangaiai fata din mine,
De-un gand lasat sa ti-l ghicesc
De-un vis din care nu lipsesc.

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bibliotecile sunt, fără îndoială, cele mai interesante clădiri care au fost proiectate vreodată: temple ale cunoaşterii construite din miliarde de cuvinte, garantate să dureze secole după secole.

aforism de Camelia Opriţa din din cartea Zidul gândurilor (2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impreuna

Vara asta o petrecem impreuna
Cantand melodii sub clar de luna
Traind clipe de neuitat
La care si altii inaintea noastra au sperat

Te priveam pe malul marii, seara de seara
Amintindu-mi cum a fost intaia oara
Nu te stiam, ne priveam intamplator
Cand treceam pe langa tine, eram un simplu calator

Dar totul s-a schimbat cand am vorbit prima data
Cu fiecare cuvant, cu fiecare soapta
Simteam ca ai cucerit o parte din mine
Ceva se aprindea cand ma gandeam la tine

M-ai luat de mana si mi-ai spus
Ca orice intrebare are un raspuns
Ca orice persoana are o soarta
Iar eu iti sunt tie cea predestinata

poezie de Delia Andreea Varaticeanu (17 iulie 14)
Adăugat de Delia Andreea Varaticeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranta

Nu ma simt singur acum,
Nu pot explica foarte bine,
Impart cu tine acelasi drum,
Te iubesc Iuliana, si e ca si cum
M-am nascut sa fiu parte din tine.

Esti familia mea, sunt barbatul tau,
Sper sa iti fiu mangaiere,
Aproape de tine la bine si rau,
Pentru rostul iubirii si farmecul sau,
Voi fi ce-ti doresti, tu doar cere...

Copiii tai vreau sa -i privesc ca ai mei,
Putere sa am sa te pot ajuta,
Ti-a fost viata test, multi ani au fost grei,
Din brate -oi lupta, chiar sa sara scantei,
Iubesc sa fiu paznic in inima ta.

Nu vreau sa iti fiu un pas inapoi,
Ci numai un pas inainte,
Destinul ni-l scriem de azi amandoi,
Caci drumul e sfant cand pe dansul sunt doi,
Amintiri, iubire si imbratisari,
toate sfinte...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă placebo chiar funcţionează, mai este el placebo sau este "real"? Azi am reînceput discuţiile cu coach-ul meu şi asta a fost una din discuţiile la care am ajuns. Cum şi la ce concluzie am ajuns? Am pornit de la un exerciţu de NLP (făcut în Starbucks cu ochii închişi) şi pe care eu ar trebui să-l fac frecvent atunci când simt anumite emoţii. Problema era că nu eram convins că eu chiar am simţit o influenţa asupra emoţiilor mele sau doar mi-am imaginat că simt. În clipa în care am ridicat această problemă, instant, răspunsul a venit tot de la mine sub forma acelei întrebări: dacă placebo chiar funcţionează, mai este el placebo sau este real. Am răspuns amândoi în cor: este real! Păi şi atunci, dacă simplu fapt de a alege să credem ceva bun ni se întîmplă face acel ceva să fie real şi din fals/imaginar să devină adevărat/real, nu cumva ar trebui să facem această alegere mai des? Răspunsul meu e clar. Al tău? În ce alegi să crezi?

citat din Paul Melinte
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MULTE SECOLE LA RÂND VOR TRECE-N AŞTEPTAREA
Multe secole la rând vor trece-n aşteptarea
Munţilor de perle ce le poate scoate marea,
Dar comorile ascunse sunt şi iluzorii,
Iar culegătorii îşi vor fi pierdut răbdarea.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pot închipui o contesă metresă; dar nici o mini-jupistă având spirit nobiliar. Mă împiedică vreo câteva secole de prejudecăţi.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Increderea

Te rog nu-ti bate joc de mine,
Nu impartasi tot ce vorbim,
Mi-am pus increderea in tine,
Acum ca m-ai vandut noi ce-o sa fim?

Straini eram la inceput dar nu acum,
Ti-am dat bucati din mine pentru ce?
Sa fiu vandut in graba la margine de drum,
Alt prost ce a crezut in alta dragoste.

Te rog sa imi raspunzi, ce suntem noi?
Ieri ne vorbeam atat de cald si cu speranta,
Azi ma arunci cu totul in noroi,
Nu mai exist, sunt un nimic, si tu iti vezi de viata.

Aveam si eu ca orice om secrete,
Doar tie ti le-am spus caci te-am crezut,
Si ca si alte dati am dat cu capul de perete,
Mi-am pus increderea in tine si-am pierdut.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din gura Oltului au curs secole getice şi vor mai curge secole româneşti până la sfârşitul timpului, iată un motiv în plus pentru care olteanul ar trebui să se mândrească de rădăcinile sale autentice.

Camelia Opriţa în Însemnări din inima Olteniei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rau de moarte

Pierduta iubita de departe,
In saptamana asta cat un veac,
Vroiam sa imi fie rau,un rau de moarte,
S-auzi si sa ma suni sa-ntrebi ce fac.

Visam nenorocirea salvatoare
Ce ar putea interveni-ntre noi,
Visam sa auzi ca sunt acel ce moare
Si tu sa incerci o cale inapoi.

Ca tot ce-i rau si mi se intampla mie,
Ajunge-n buletinele de stiri,
Si orice om din zvonul public stie,
Voiam sa cad, sa plangi si sa te miri.

Nu mi-e prea clar daca doream chiar moartea
Sau ma gandeam ca tu m-ai fi salvat,
Asa precum ne inlantuieste cartea,
Nevinovata si nevinovat.

Stiind ca tot ce fac si spun se stie,
As fi cazut pe o strada sau pe-un ring,
De un infarct sau de-o lipotomie,
Cu suferinta mea sa te conving.

Dar daca dupa legile tacerii,
Tu n-ai sa poti acest cosmar sa-l treci ?
Mai bine ma opresc sa nu te sperii
Si sa te pierd, iubita mea, pe veci.

Tacuta mea iubita de departe,
In mine insumi s-a-ntamplat ceva,
Mi-a fost atat de rau, un rau de moarte,
Dar nu m-am prabusit de grija ta.

Din egoismul meu fara rusine,
Ma-ntorc, iluminat si nefiresc,
Mi-e rau, de-atata grija pentru tine,
Si trebuie sa supravietuiesc.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom revedea odata

Crezi ca o sa-mi iert vreodata
Lepadatul meu de tata
Ori zicala: nu am bani
Tata noi n-am fost dusmani
Doar am vrut in felul meu
Sa te tin aici mereu
Sa mai lasi din bautura
Si tigara jos din mana
Insa astea nu te-au luat
Noi, noi trei cred te-am tradat
Te-am lasat singur in lume
Ai uitat de al tau nume
Si ti-ai pus in gand mai tata
Fapta asta, dura fapta
Ai pus streangul mortii in gat
Si pe loc te-ai omorat
N-ai lasat la pieptul tau
Un bilet la fiul tau
Eu credeam ca stii de mult
Ca te am mereu in gand
Si te port in inimioara
Mai ceva ca pe o icoana
N-am avut puterea care
Sa te pup pe fruntea mare
Parca imi era si frica
Inima ta ce o sa zica
Ma vei crede pe cuvant
Sau e doar o vorba in vant
Azi taticu nu-ti port pica
Eu te iert dar imi e frica
Poate tu acolo sus
Vei aduce din apus
O farama dintr-un vis
Sa ma ierti ca te-am "impins"
Nu prin vorbe, ci prin fapte
Sa renunti la libertate
Dar te rog taticul meu
Sa iti ierti baiatul tau
Sa il ierti si pe Petrica
Si pe mama cea cu frica
Te iubim in felul nostru
Tu esti mereu tatal nostru
Si la tine vom veni
Sa ne ierti tata intr-o zi.

poezie de Iliuţă Cozma (15 noiembrie 2010)
Adăugat de Iliuţă Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

Nu sunt poet... dar as vrea sa-ti scriu
Sa-ti scriu ce simt si ce-mi doresc
Sa-ti scriu ce mult... eu te iubesc
Dar oare e deajuns?

Alerg dupa un vis, in el esti tu
Doar tu, doar tu, doar tu
Si inchid ochii, eu sper ca sa te vad
Te vad, dar tu incerci sa fugi

Eu dupa tine merg, doresc sa te ating
E vis, eu stiu, dar cred ca o sa simt
Sa simt caldura si iubirea din inima ta
Si chiar de-i vis, ea mereu este asa

Si cand cred ca aproape te-am ajuns
Te ating pe spate, tu incet te intorci
Ma uit la tine, dar nu te mai vad
Deschid ochii si visul meu s-a stins

Incerc sa adorm, dar culmea, nu mai pot
Inchid ochii, gandindu-ma la tine
Am o speranta, ce se naste in mine
Ca poate voi mai avea un vis cu tine

Si stand putin in pat, imi dau seama bine
Nu se mai poate, ca sa te visez pe tine
E vina mea, ca-n vis, nu m-am grabit la tine
Ca m-am trezit, fara sa te trezesc si pe tine

Si incet, eu ma ridic din pat, a fost un vis....
A fost un vis, ce iarasi l-am ratat... deschizand ochii
Acum nimic nu pot intoarce inapoi...
Sa te visez, sa fim iarasi in doi

Astept o alta seara, pentru a te visa
Astept sa te intalnesc, nu doar in vis...
Astept sa te intalnesc si-n viata mea
Ca sa ramai cu mine si mereu sa fie asa

Acum, in gand te intalnesc, eu iar
Tu esti la fel, esti ca in acel vis
Te indepartezi de mine si inaintezi
Fara sa privesti in urma, fara sa ma vezi..

Si, stau si ma gandesc, in urma ta
Oare nici gandul nu ma poate ajuta?
Incerc sa ma gandesc la tine, si mai mult
Incerc sa-mi vad eu viata, de la inceput

Dar o tristete apare brusc pe fata mea
Nimic nu mai am, in mintea mea
Am memorat, doar clipele cu tine
In vis, in gand, cand te intalneam, pe tine

Pentru ca am sters trecutul fara tine
Pentru ca acum inteleg, ca era doar supravetuire
Si doar atunci cand sunt cu tine
Eu vad in viata mea, iubire si fericire

Si nu conteaza, unde te intalnesc pe tine
In vis, in gand, sau in lumea inventata de mine
Mereu traiesc momente de iubire
Chiar daca uneori eu nu te vad pe tine

Imaginea ta, e memorata in mintea mea
Gandirea face ca mereu sa te pot vedea
Dorinta de a te vedea
Mereu ma face sa pot continua

Ca sa continui sa te urmaresc
Din urma ta sa merg si sa-ti soptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc, eu te iubesc
Te rog, intoarce-te, eu vreau ca sa-ti vorbesc

Si-n soapte, eu incerc ca sa-ti vorbesc
Si strig, crezand ca poate ma vei auzi
Ma vei vedea ca sunt in urma ta
Si poate tu, nu vei mai continua

Sa fugi de mine si de iubirea mea
Si ma opresc din mers, putin eu ma gandesc
Ca poate tu fugi, pentru ca eu te urmaresc?
Sau poate si tu, ma cauti pe mine?

Si de aceea nu te uiti in urma ta
In urma ta, in care ma poti vedea pe mine
Eu te urmaresc, ca-mi este dor de tine
Caci te iubesc, eu te iubesc numai pe tine

Si gandul, ca tu ma iubesti pe mine
Ma face sa continui, dupa tine
Ca sa te urmaresc, oriunde ai merge tu
Sperand, vreodata ca sa te ajung

Si eu, incerc sa nu mai merg la pas
Sa fug, sperand, ca pot sa te ajung
Dar... tu esti doar un vis in viata mea
Si visul, doar cu ochii inchisi, il poti vedea..

Si inchid eu ochii, poate te voi ajunge asa
Si ma impiedic, ma impiedic, in privirea ta
O doamne, e adevarat, oare e asa?
Tu te-ai intors pentru a ma vedea?

Eu te privesc, cu mana te ating
Pe par, pe fata, pe obrajorii cei frumosi
In ochii tai atent incerc ca sa ma uit
Pe frunte te ating, si buzele ti le sarut

Ce dulci si moi, o doamne, ele sunt
Si aici dorind sa vad daca e vis
Deschid eu ochii, o doamne, am gresit
Nu trebuia sa deschid ochii eu acum

Deschizand ochii, tu ai disparut
Parfumul tau, il simt, e langa mine
Inchid rapid ochii si ma gandesc la tine
O doamne, nu mai esti, tu iar ai disparut

Ma uit in jurul meu, poate te voi vedea
Poate mai am vreo sansa, sa te urmaresc
Poate si tu, inca ma mai doresti
Nu esti, cu adevarat ai disparut

Si nici nu mai stiu, in ce parte te-ai dus
Ca sa stiu cum sa te caut acum
Si ma gandesc, poate sa inchid ochii, sa te visez
Dar nu, eu te vreau in viata mea acum.

Si inainte de-a porni in cautarea ta
As vrea sa las un semn, pentru a vedea
Ca daca tu vei trece, pe unde trec eu
Sa vezi, sa stii, si sa intelegi

Ca eu pe tine, te caut si-mi doresc
Sa fii aproape de mine, zi de zi
O viata impreuna ca sa fim
Si acel semn, nu stiu cum as putea sa-l las

Sa scriu pe pamant numele tau?
Nu! ca ploaia il va putea sterge
Sau pe zapada numele meu sa-l las?
Nu! ca razele soarelui, il va topi

Si ma gandesc eu, cum sa fac acum
Si scriu numele tau in inima mea
Aici, cu siguranta, mereu va ramane asa
Si nimeni, niciodata, nu il va putea stergea

Si daca ani, voi pierde, eu, in cautarea ta
Si daca tu, la mine, vreodata vei renunta
Numele tau, din inima mea
Mereu, va ramane asa...

poezie de Serghei Ţurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ascultat?

Ochii blanzi aduc furtuna,
Gura blanda va musca,
Mama a-ncercat sa-mi spuna
Eu am ascultat ceva?

Tu, copila inocenta,
Eu romanticul naiv,
Tu jucandu-ti bine rolul,
Eu in jocul tau captiv.

Ai dorit sa fii cu mine,
Sincer, chiar nu stiu de ce,
M-am indragostit de tine,
Si mi-ai intors spatele.

M-ai lovit doar cu tacere,
Ce ciudat s-a terminat!
Nici n-ai spus ca ma mai vrei,
Nici n-ai spus " s-a terminat!".

A trecut prea multa vreme,
Sigur sa-ntamplat ceva,
Prietenii imi spun motive:
Altul, ea, familia.

Oricare-ar fi fost motivul,
Meritam macar sa stiu,
Azi oricum te dau uitarii,
Maine este prea tarziu.

Ne vom intalni pe strada,
Prieteni nu mai putem fi,
Nu pot suporta minciuna!
Ma gandeam c-ai vrea sa stii.

Ochii blanzi aduc furtuna,
Gura blanda va musca,
Mama a-ncercat sa-mi spuna
Eu am ascultat ceva?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând

Când ma gândesc la tine
Imi fac mult rau
Dar parca-mi fac si bine
Mereu te regasesc in gândurile mele
Ma doare-n suflet ca niste chinuri grele...
Imi este asa de dor de prezenta ta
As vrea sa fii cu mine sa te pot privi si saruta
Dar in viata mea esti doar ca o himera
Apari in visul meu si pleci..
Si eu.. parca condamnata la suferinta ma simt...
Adio glas dulce.. adio fericire, adio alint
In jurul meu parca nu mai e nimik
Ma simt evitata de cei din jur
Dar cred ca totul e doar in mintea mea
Stiu doar ca asa nu mai pot continua..
Mi-e frica sa gresesc iubindu-te pe tine
Imi fac iluzii si sufar..
Si mereu alerg dupa tine
Mereu ma ranesc si sunt confuza când e vorba de tine
Apari mereu in viata mea si-n gândurile mele
Imi spun mereu ca la tine voi renunta
Poate ca de data asta va fi asa
As vrea sa nu mai sufar
Si fericita mereu sa fiu
Sa pot iubi pe altcineva
Sa fie ceva viu....

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma scufund

Aveam incredere in tine
Ca o sa ma tii de mana bine
Dar se pare ca m-am inselat
In marea larga incet m-am scufundat.
Spuneai de multe ori ca ma iubesti
Imi ziceai Alba-ca-zapada din povesti
Ai profitat ca nu Ariel ma numesc
Si m-ai lasat usor sa ma inec.
Am dat din maini si din picioare
Ca sa vii si sa ma scoti inapoi din mare
Dar te-ai uitat la mine satisfacut
Sfidator, subtil, crud si tacut.
Nu stiam de ce esti in stare
Dar fata naiva din mine ti-a dat crezare.
Nu stiam ca poti sa minti atat de mult
Te credeam un om matur si cult.
Acum simt ca ma duc la fund
Chiar de-l ating, nu mi se pare ca-i pamant...
Aveai colacul de salvare langa tine
Dar ai incercat sa-l tii departe de mine
Si sa stii ca planul a functionat
Ca tot ce ai facut a fost intentionat.
Ai plecat fara pic de pasare
Ai pus pe rana si mai multa sare.
Nu are cine sa ma mai salveze
Si stiu de-acum ce o sa urmeze
Eu in lumea mea, departe de a ta
Tu, cu inima rece ca gheata.
Ti-as reprosa mult mai multe
Dar cuvintele mele sunt surde
Nu se mai aud din cauza apei
Care tot mai adanc se chinuie sa sape.
Dar de astept sa fii, sa ma salvezi
Ochii plini de lacrimi acum sa mi-i vezi!
Dar ce spun eu aici de sentimente?
Cand tu nu stii ce-s alea, sau regrete..
Ramai cu bine, print calare pe cal
Gaseste-ti o alta printesa la bal...

poezie de Andra Cisleanu (octombrie 2019)
Adăugat de AcosmosA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingerul meu pamantesc

Chiar n'am vrut sa se termine asa..
N'am vrut sa te ranesc iubita mea
Acum imi dau seama ca te'am pierdut
Nu mai am nimic din tot ce'am avut.
Acum bantui strazile pustii
N'am cu cine rade si ce povestii..
Doar eu si versurile mele
Mai traim in zilele astea grele.
Nu pot sa'mi iau gandul de la tine
Te port in muzica, in minte.. m'ai lasat fara cuvinte.
Ma opresc din al meu drum
Si ma gandesc ca n'are rost, totul este scrum.
Speranta'mi spune sa ma'ntorc,
Caci tu ma astepti in acelasi loc.
Nu stiu ce sa fac si simt ca inebunesc!
Imi pare rau c'am plecat fara sa'ti spun "te iuebsc"!
N'am vrut sa'ti recunosc,
Chiar daca poate nu mai are rost..
Vreau s'o luam de la'nceput,
Si'am sa indrept tot raul facut!
Te iubesc sincer, cu pasiune...
Te verau inapoi, vreau o minune!
E prea mult fum in jur,
Sunt confuz, incep sa delirez acum.
Te vad... alergand spre mine.
Brusc, esti deasupra mea spunand ca totul va fi bine.
Transpirata, cu vocea tremurand..
Imi spui ca ma iubesti, si nu e ultimul cuvant.
Lacrimile ei imi alunecau pe fata..
Cu ochii pe jumatate deschisi, prind viata..
Te aud, te simt dar nu pot sa ma misc.
Ciudat... extrem de trist.
Si brusc imi aduc aminte tot ce s'antamplat.
Gandindu'ma la tine, al noi.. eram pur si simplu fermecat.
Visam la ultimul sarut, ultima imbratisare..
Si ma intrebam daca se va mai intampla oare?
Mergand cu capul in jos, n'am obsrvat..
Masina care se indrepta spre mine..
M'a luat din plin, si am paralizat!
Am inchis ochii, ca sa mor cu gandul la tine..
Sa fii ultima persoana de care sa'mi amintesc
Inca esti in sufletul meu... inca te iubesc!!
Singurul meu inger pamantesc!

poezie de Mirela Florentina Visan (23 octombrie 2009)
Adăugat de Mirela Florentina Visan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delysia: Te simţi bine?
Guinevere Pettigrew: Nu am mai înjurat niciodată! Nici măcar în gând!
Delysia: Nu te-am auzit înjurând.
Guinevere Pettigrew: Ba da! Am spus afurisit şi chiar am vrut să înjur.
Delysia: Asta nu e înjurătură. Acela nu mai e un cuvânt urât de secole!

replici din filmul artistic Domnişoara Pettigrew
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!