Dacă tot cerul ar fi făcut din frunze de aur...

citat din Eustache Deschamps
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

prieten

Prietenii sunt rude pe care ţi le faci.

definiţie de Eustache Deschamps
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aur

Păpădii aurii
Risipite pe câmpii

Mâţişori de răchiţi
Tot în aur înfloriţi

Şi narcise parfumate
Tot în aur par scăldate

Iar din ouă, negreşit,
Pui de aur au ieşit.

poezie pentru copii de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care a rămas demnitar din "epoca de aur"

Şi-a făcut şi el un rost
Dacă tot avu din ce:
O căsuţă cât a fost,
Şapte vile-acum când e...

epigramă de Nichi Ursei din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e aur se petrece [Nothing gold can stay]

Prima verdeaţă-i aurie,
Dar nuanţa nu are tărie.
Şi prima frunză e o floare;
Ce ţine-o oră şi-apoi moare.
Căci frunze cad din pomi răzleţe.
Şi cum în Eden e tristeţe,
Şi-aşa cum zorii-n zi vor trece
Tot ce e aur se petrece.

poezie de Robert Frost, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce Dumnezeu a făcut Cerul şi Pământul, după ce a făcut omul, după ce a făcut lumea cu tot ce există, şi-a spus: lumea merită să aibă o regină! Şi atunci a făcut femeia.

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (15 iunie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vei avea aur în sufletul tău, în licăriri de aur va străluci tot ce porneşte de la tine.

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce dacă

Ce dacă plouă?

Zâmbesc gândindu-mă la tine.

Ce dacă-s ud?

Mie aşa mi-e bine.

Ce dacă bate vântul?

Eu nu mă mişc din loc.

Ce dacă nu e soare?

Între noi arde-un foc.

Ce dacă e prea frig?

Vorbele tale mă-ncălzesc.

Ce dacă e-ntuneric?

Eu pot ca să răzbesc.

Ce dacă nu sunt oameni?

Eu te vreau doar pe tine.

Ce dacă nu sunt case?

Mie tot îmi convine.

Ce dacă nu sunt păsări?

Zburăm noi pentru ele.

Ce dacă e doar ceaţă?

Noi n-avem clipe grele.

Ce dacă frunze cad?

Eu încă mai resist.

Ce dacă pomi nu sunt?

Încerc şi tot insist.

Ce dacă totu-i gri?

Tu-mi colorezi viaţa.

Şi dacă tot o faci,

te rog, alungă ceaţa.

Şi dacă tot o faci,

adu pe cer un soare.

Şi dacă tot o faci,

vreau case colo-n zare.

Şi dacă tot o faci,

te rog, alungă vântul.

Şi dacă tot o faci,

luminează-mi pământul.

Şi dacă tot o faci,

adu-mi şi păsările.

Şi dacă tot o faci,

redă-mi culorile.

Şi dacă tot o faci,

plantează-mi câte-un pom.

Un lucru eu mai vreau -

pe om să îl faci om.

poezie de Pleşa Dragoş Florian din Poezie
Adăugat de Pleşa Dragoş Florian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Azi nu mai simt pustiul din ultimile veri,
Din toamnele trecute, din ierni, din primăveri.
Îmbrăţişând tot cerul şi tot ce e sub soare,
Mă liniştesc în frunze, lumină şi culoare.

La gând răzleţ dau aripi şi mă confund cu zarea,
Nici "mâine" nu există şi nu-i nici aşteptarea,
Păstrez această clipă, o strâng cu bucurie
Şi o aşez cu grijă-n albastra veşnicie.

poezie de Iulia Comaniciu (1 ianuarie 2014)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Academia de aur şi purpură

Drumul nostru prin tunelul de frunze
Spirală plutitoare într-o lume de amintiri arămii
Cu cerul neîncăpător de durerea culorii
Precum am pluti în apa unei fântâni
Plină de rugina regală a viselor de stea
Ce s-au aruncat de iubire-n adânc.
Fiece pas sporind augustul preţ
Al sublimei arte cu care ştie frunza
Toamna să moară.

Drumul nostru de ucenicie
În academia de aur şi purpură
Din superbia căreia-nvăţăm
Cu câtă frumuseţe eşti dator
Să-ţi cucereşti apusul ca pe-o nuntă.

poezie de Lucia Olaru Nenati din Nord. Antologia poeţilor botoşăneni de azi (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul cupei de Murano

Nu e de aur: e de raze.
O-ntind grifonii ce-o susţin.
E dătătoare de extaze,
Cu ea-n onoarea ta închin.

În scânteierea-i de topaze
Cuprinde-al nemuririi vin. --
Nu e de aur: e de raze.
O-ntind grifonii ce-o susţin.

E arta pură, fără fraze,
E cerul tot de soare plin.
Talaze largi, după talaze,
E sufletescu-avânt deplin,
Nu e de aur: e de raze.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă s-ar vinde moartea...

Dacă s-ar vinde moartea la liber ca făina
S-ar aşeza la coadă ciorchini sinucigaşii
Ca-n zilele în care patronii dau chenzina
Înnebunind de-a dreptul, de drag, prăvăliaşii

S-ar duce vestea-n sârme de telegraf, în plicuri,
Din gură-n gură, -n goarne, în portavoci stridente
Gazetele n-ar scrie şi altceva, ce dricuri
Ar meşteri rotarii ciuciţi sub sentimente

Groparii ar da orţii să-şi cumpere cazmale
Şi târnăcoape scumpe aduse pe galere
Din ţări închipuite alături de pocale,
Bijuterii din aur, turcoaze, rom, himere

Un cimitir pământul s-ar face peste noapte
Şi cerul s-ar preface tot în pământ, copacii
Ar creşte cruci cu frunze, la nord de miazănoapte
În loc de lună plină ar râde vârcolacii

Aşa că dă-o, Doamne, ca-n vremuri de restrişte,
Mai bine pe cartelă, s-apuce fiecare
Şi să rămână veacul ce vine o mirişte
Care visează leşuri, o mută aşteptare...

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

MONSTRUOASA COALIŢIE: USR ‒ AUR

USR (UNIUNEA pentru SCUFUNDAREA ROMÂNIEI)
pretinde (minte) că nu s-a aliat cu
AUR (ALIANŢA pentru UNELTIRE împotriva ROMÂNIEI)
ca să dărâme Guvernul României în plină pandemie şi criză economică, guvern din care şi USR face parte şi din care miniştrii USR n-au avut demnitatea să-şi dea demisia înainte să semneze moţiunea de cenzură alături de extremiştii de la AUR, care i-au insultat şi umilit până acum în fel şi chip.
De fapt, USR a făcut mai mult decât să se alieze cu AUR:
USR S-A ÎNHĂITAT cu AUR.

George Budoi în Pamflete şi satire (5 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu aprins

când m-am trezit dis de dimineaţă
cerul era roşu
indubitabil era roşu aprins
se transformase în arbore
păsările i se aşezasera între ramuri
se cuibăriseră printre frunze
şi cântau la trompetă
auziiiiiiiiiiiiiiiiiii
sună deştepatarea
cerul roşu
păsările ascunse între frunze
ningeau triluri albe
din aripi desperecheate de fluturi
albastrul mi se scursese
ca o mare întinsă la picioare
cerul meu roşu
ca un imens arbore mă ţinea
prieteneşte de mână.
trăieşti, trăieşti, trăieşti,
îmi ciripeau îngereşte păsările.
din cuiburi roşii puişorii roşii
căscau înspre mine gurile flâmanzi.

poezie de Florica Iacob
Adăugat de Valeria Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seva trupurilor curgea ca un fluviu de aur peste marea de frunze înmormantată în umbre uitate în urmă, în urmă de fiinţă, în urmă de secunde... Dincolo de întunecarea ochiului nostru, cerul şi marea se sărutau, promiţându-şi în taină, orizontul iubirii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui miliardar corupt care şi-a făcut la Cimitirul Bellu un cavou regesc, din marmură de Carrara şi metal aurit, cu sisteme antifurt, sistem de încălzire iarna ş.a., care a costat mai mult decât mausoleul lui Lenin

Cei cinstiţi n-au ce mânca,
Când e frig, n-au ce-mbrăca,
Iar tu ţi-ai făcut palat
Pentru hoitul tău umflat.

Ai făcut regesc cavou,
Pentru stârvul tău de bou.
Om corupt, un biet pigmeu,
Ţi-ai făcut mausoleu.

Tot din aur de l-ai face,
Viermii tot or să te-nşface
Şi, oricât eşti de bănos,
Te vor roade pân' la os.

Orişicât l-ai decora,
Viermii tot te-or devora;
Colcăi-vor, lighioană,
Şi le vei servi drept hrană.

La sfârşitul de satiră,
Eu îţi spun ce îmi inspiră
Fapta-ţi, putredă reptilă:
Infinită greaţă, silă!...

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (6 iunie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Mulţumesc! Mă oboseşte acest verde irevocabil. Peste tot frunze, frunze, frunze. Până şi rujul tău e verde... Simt că mă prefac în vierme de mătase...

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu, Olarul

A fost odată un Pământ pustiu
Pustiu şi gol, sărac, nepopulat,
Singur, în întuneric, inundat,
Acoperit de ape... nimic viu...

Apoi, a dat poruncă şi-a adus
Lumină, fără sori şi fără stele
Lumină din Lumina lumii mele,
Din Fiul Său întâi născut, Isus.

Apoi, a separat ape de ape,
Şi cerul a luat astfel fiinţă
N-o să vă spună asta vreo ştiinţă,
Nici vreun arheolog să v-o dezgroape.

A treia zi, a scos uscat la suprafaţă
Mări şi oceane ne-a făcut, şi lacuri
Croite să dureze peste veacuri,
Şi pomi, verdeaţă, început de viaţă.

A patra zi, ne-a dat soare şi lună,
Şi stele fără număr ne-a făcut,
Le-a pus pe cerul mare şi tăcut
Şi lumea noastră era tot mai bună.

A cincea zi, a pus viaţă în apă
Şi păsările au umplut tot cerul.
Încet, încet, întreg atelierul
Le-a făcut loc atât cât să încapă.

A şasea zi, a frământat un lut,
Pământ şi apă, şi-a făcut Adam,
Din coasta lui, pe Eva, gram cu gram,
Bijuterie pe-un pământ plăcut.

A şaptea zi, Olarul obosit
S-a odihnit de truda-i creatoare,
Privind satisfăcut uscat şi mare,
Şi binecuvântând tot ce-a făcut.

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Geneză" (7 martie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece.

citat clasic din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tasnesc din piepturi doruri sfinte

Culori si frunze stralucesc in soare
Si ploua, cu stropi calzi de fericire,
Cu inima-mbracata in cantare,
Ne pregatim de Marea Sarbatoare,
Tasnesc din piepturi doruri dupa Mire!

Covor de aur se asterne pe pamant
Si stelele in noapte ne zambesc de sus,
In jur e numai bucurie, cant
Iar Cerul e-n priviri si-n gand,
Tasnesc din piepturi doruri de Isus!

Toamna ruginie a sosit din nou,
Din an in an, tot mai frumoasa,
Un susur bland rasuna in ecou,
Impodobind acest unic tablou,
Tasnesc din piepturi doruri de Acasa!

Atata Har nemeritat aicea jos,
Iubirea-I fara margini e-un mister,
Atata dragoste ne da Hristos,
Preludiul e atat de glorios,
Tasnesc din piepturi doruri sfinte dupa Cer!

Marius Alexandru

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cap de Faun

Prin frunze, verde scrin în aur prins,
Într-un frunziş incert, minunăţie
De flori în care-n somn sărutu-I stins,
Vioi, ripând suava broderie,

Şi-arată ochii-un faun speriat,
Cu dinţii albi muşcând flori roşii, sare.
Brun-sângerie, ca vin vechi, curat,
Sub ramuri buza-I hohoteşte tare.

Fugind ca veveriţa, -n urma lui,
Prin frunze râsul său mai trece.
De-un căldăruş se teme-al Codrului
Sărut de aur ce se reculege.

poezie celebră de Arthur Rimbaud
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!