Am avut o viaţă mare, variată şi chinuită, nevrând să mă las copleşită. Nu mă plâng, nu-mi pare rău, aş reîncepe tot aşa. Din ceea ce mi-a fost totuşi îngăduit să creez: aş cita Institutul de Igienă din Bucureşti, Prefectura din Oraviţa pe care le-am câştigat prin concurs public. Institutul de Oncologie, Institutul de la Fundeni, ca lucrări mari. Ce păstrez în sufletul meu, sunt casele de la ţară şi cele de pe malul mării.

Henrieta Delavrancea în interviu (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geamiile, potecuţele de piatră prăfuite, pieţele cu fântâni, casele revărsate, prispe cu cerdacuri din lemn, drumurile în scări ale Balcicului s-au dovedit a fi un loc fascinant pentru arta şi arhitectura românească. Casele mele au iz românesc, dar sunt totodată moderne ca aspect şi funcţie, migălos aprofundate, care i-au făcut fericiţi pe clienţii mei. În ceea ce priveşte blocurile, când am făcut ce am vrut la lucrări particulare, primul l-am făcut cu aspect pur modern, iar celelalte le-am realizat cu caracter precis de-al nostru.

Henrieta Delavrancea în interviu (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concurs de admitere la Institutul de teatru

Un glas pe scenă auzii:
"De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?"
Gândeşte juriul plictisit:
"De ce-ai venit, de ce-ai venit?"

epigramă de Grigore Lupescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt copleşită de emoţii. Dacă în 2015 eram destul de sigură că aş putea câştiga acest titlu, acum mă aşteptam mai puţin. Aveam speranţele mele, din moment ce am fost nominalizată, dar anul acesta chiar sunt copleşită. Cred că sunt singura jucătoare din istoria handbalului care a câştigat de trei ori trofeul acesta. Aş vrea să mulţumesc tuturor celor care m-au votat, celor care au încredere în ceea ce fac pe teren. Cu echipa nu am avut cele mai bune performanţe, au fost apreciate mai mult rezultatele individuale. În plus, dintre toate jucătoarele nominalizate am avut cele mai puţine meciuri jucate. Sunt mândră şi foarte fericită.

citat din Cristina Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Şi pentru micuţa blondină... Dacă ar fi fost să se fi ţinut cont de înălţime, atunci Nis ar fi avut salariul cel mai mare, iar dumneavoastră, domnişorică, cel mai mic, dar nu înălţimea contează în stabilirea plafoanelor de salarizare. După cum ştiţi, suma cea mai mică i-a revenit colegului vostru încă minor, din considerentele pe care le-am prezentat.
Maria: Sumele nu contează prea mult; oricum, toate sunt foarte mari, prea mari pentru noi...
Traian: Dacă vouă aşa vi se pare... Personal, mie aceste sume mi se par prea mici, ba chiar insignifiante pentru a vă răsplăti, însă mai mult de atât nu ne permite bugetul actual. În orice caz, dragi tineri, am să adaug că aceşti bani primiţi astăzi îi puteţi folosi cum doriţi, în scopuri personale, însă cheltuielile ce vor ţine de misiunea voastră vor fi integral acoperite de Institutul nostru. Deci, nu vă grăbiţi să vă cumpăraţi îmbrăcăminte şi încălţăminte sau alte lucruri necesare vouă în următorii ani din aceşti bani, pentru că tot ce veţi lua la voi va fi cumpărat nu cu banii voştri, ci din fondurile Institutului nostru.
Alex: Dar, dom' director, vor fi nişte sume... astronomice.
Traian: Păi, tocmai într-un Institut Astronomic ne aflăm, deci, putem acoperi aceste cheltuieli, chiar cu sume astronomice. De asemenea, tot Institutul se va ocupa cu aprovizionarea alimentară, cheltuielile rămânând, evident, tot pe seama Institutului. Nu vom vorbi încă despre aprovizionare, aceea rămânând pentru ultimele zile, dar atenţie, Luci, voi avea nevoie pentru comenzi, cel puţin de ajutorul tău. Am să te rog să întocmeşti liste cu tot ceea ce crezi că v-ar fi necesar în următorii 15 ani. Vreau să nu vă lipsească nimic.
Lucian: Desigur, dom' director. Mă voi consulta cu colegii şi vom vedea cu ce vom umple magaziile navei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Institutul de teatru, în primul an am fost elevul unuia din cei mai de seamă actori ai teatrului românesc: Mihai Popescu. Ţinea mult la mine.

Iurie Darie în Formula As (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instructajul artistic pe care l-am făcut, fie la Uzinele "Mao Ţze-dun", fie la Institutul Poligrafic, fie la Casa Corpului Didactic, sau chiar la Hunedoara, mi-a oferit mari satisfacţii în acest sens. M-am convins astfel că arta noastră realist-socialistă reclamă, din ce în ce mai mult, prezenţa artistului în fabrici, pe şantiere, sau în gospodăriile agricole colective, acolo unde viaţa — pe care noi ne străduim cu modestie s-o transpunem scenic — pulsează din plin.

Ştefan Ciubotăraşu în revista Teatrul, Nr. 3 (anul VI) Martie 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Henrieta este numele meu oficial, nume romantic, franţuzesc şi demodat, complet străin.

citat din Henrieta Delavrancea (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charles Baudouin, profesor la Institutul Rousseau din Franţa, a fost un strălucit psihoterapeut. În 1910, el a descoperit că cel mai bun mijloc de a impresiona subconştientul, este ca subiectul să intre într-o stare de somnolenţă, în care orice efort mental să fie redus la minimum.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistrul

vine spre casă se întâlneşte
cu rezistenţi
nu e al doilea război mondial
totuşi în franţa se întâlneşte
cu rezistenţi
buni şi în România (?!) la institutul
compostării ţării noastre în aria
perpetuă a
stepelor de din
colo de nistrul ca un pişat
în pantalonii imperiului

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Ion Martin, profesor la Institutul Agronomic din Timişoara

E Martin cel cu umor
Ca porumbul pe răzor,
Căci talentul lui cel mare
Seamănă, dar nu răsare.

epigramă de Ion Velican din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Luaţi loc, vă rugăm!
Traian: N-am să pot rămâne prea mult, e târziu şi oricât de important ar fi Luci pentru mine, nu pot neglija nici Institutul.
Diana: Domnule director, relaxaţi-vă! Institutul nu fuge de acolo. În plus, mâine e sâmbătă, o zi liberă.
Traian: Liberă?! Nu şi pentru mine...
Diana: Parcă ziceaţi că Luci fi deprimat. N-am înţeles însă de ce ar fi deprimat?
Traian: Doamnă, vă rog... Vă repet, motivele lui vi le va spune chiar el, după plecarea mea.
Iulian: Acum vă luaţi maşina, presupun.
Traian: Nu. Încă i-o las fiului dumneavoastră; eu voi lua un taxi... Ne vedem luni, Luci.
Lucian: Poate şi mai curând, dom' director; spre exemplu, mâine.
Traian: Oricând doreşti.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Or, numai Anticristul poate să semene discordia în aşa hal încât sfârşitul lumii să trebuiască a fi considerat iminent. În consecinţă, Institutul Epistofelic resimţise necesitatea de a face publică această supoziţie. Dar, spre a nu tulbura partida modernă, patriarhul adăugi că "Institutul nu este în măsură să precizeze dacă Tozgrec este cu adevărat Anticristul" şi de asemenea că "felul în care vor avea loc învierea trupurilor şi Judecata de Apoi rămâne o chestiune controversată". Acest nou discurs suscită multe critici în toate cercurile epistofelice, favorabile sau nu lui Tozgrec. El fu invitat în mod formal de către un teolog radical să se ducă într-o ţară neutră ca să-şi explice poziţia cu privire la religii. Desigur, propunerea era naivă: Tozgrec nu se duse nicăieri şi nu explică absolut nimic. Asta îl făcu să-şi piardă câţiva suporteri dintre vechii tozgrecişti şi să-şi câştige alţii dintre netozgrecişti. În orice caz, în ţara din America Latină unde se manifestase prima oară era venerat ca un sfânt epistofelic şi tot felul de moaşte, cum am mai spus-o, circulau pe ascuns la nişte preţuri formidabile.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am ieşit din rând

Să nu ies din rând,
să nu merg în faţă,
La rău să nu mă plâng,
Dumnezeu aşa mă-învaţă.
Cât am fost în viaţă, n-am ieşit din rând.
Nici n-am mers în faţă, am ţinut de rând.
Am rămas acolo, unde-i locul meu.
N-am fost un Apollo, nici n-am fost un zeu.
Am măsurat timpul, doar cu pasul meu.
N-am văzut Olimpul, cred în Dumnezeu.
De la El am primit viaţă, Lui m-am închinat,
El mi-a dat povaţă, El m-a luminat.
Cât am fost în viaţă, El m-a ocrotit,
Iar când s-a rupt aţă, tot El m-a primit.
De-abia atunci,
Cu credinţă-n suflet, am ieşit din rând,
să stau şi să cuget, cine-am fost şi cine sunt.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: De atunci şi până acum lucrurile s-au schimbat drastic.
Traian: Da; sunt directorul aceluiaşi Institut, dar ce folos? Ea încă e cu blondul, în timp ce pentru mine e ca un obiect tabu... Eu sunt doar cu Institutul. Şi atât! Asta-i tot ce mi se cuvine, tot ce mi-a rămas.
Eugen: Nu! De ce eşti pesimist?
Traian: Aş zice, mai degrabă, realist. Trebuie să mă mulţumesc cu ceea ce am; poate nu-i foarte mult, poate nici prea puţin, dar asta e. Oricum, nu sunt chiar atât de ghinionist: Chiar dacă nu se ştie, am totuşi un fiu minunat şi cel puţin un prieten foarte bun, adică tu. Şi-n tot timpul ăsta, erai atât de aproape de mine, dar eu nu ştiam...
Eugen: Ah, mă flatezi! Nu cred că sunt singurul tău prieten.
Traian: Nu crezi?! Mai gândeşte-te, Eugen... Cât despre Diana... Un singur cuvânt din partea ei şi... Aş fi în stare să renunţ la tot; n-aş avea ce pierde... Dar nu cred că se va întâmpla vreodată aşa ceva; nu va renunţa ea la blondul ei, iar eu n-o pot obliga. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că din cauza ei am păstrat tăcerea în cazul lui Luci, ca nu ea să sufere, ci eu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evreul cu musca

21 iulie 1981, bucureşti, muzeul
de artă al republicii socialiste
românia, sala grigorescu: nu se aude
nici musca... aceasta
îşi face totuşi simţită prezenţa
cel puţin vizual
pe nasul personajului din tabloul ex
cepţional evreul cu gâsca... femeile
care supraveghează – în număr
de trei, aşezate-n triunghi (?!) –
tricotează... singurul
vizitator, un tânăr din provincie, un
canditat la institutul de arte
plastice se întreabă de ce
se numeşte celebra pictură evreul
cu gâsca şi nu
evreul cu gâsca şi musca? aici
drumurile lui se despart fără voie
de femeile în pulovere tricotate
pe căldura su
focantă de-afară – oricum
peste câteva ore se află cu fu
ndul în trenul ce-l duce la timişoara
respins la examen sub linie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut-o pe Stela Popescu pe când era studentă la Institutul de Teatru. Fusesem în vizită la Institut, mă întreţineam cu rectorul, actorul Costache Antonescu, şi cu acest prilej cineva mi-a prezentat-o pe Stela Popescu. Era o studentă proaspătă, o fată frumoasă, plină de viaţă, de vervă, care era încă de atunci foarte îndrăgită.

citat din Ion Iliescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Acum însă, spune-mi, ce altceva mai eşti, în afară de astronom şef, elev al domnului profesor Manea, preferatul domnului director, matematician, proiectantul navei şi unul dintre constructorii ei?
Lucian: Chiar te interesează, sau de ce mă întrebi?
Lia: Din simplă curiozitate, dar dacă nu vrei să-mi spui, n-am să insist.
Lucian: Nu sunt decât matematician. Care ţi-e verdictul?
Lia: Matematician? Asta ştiam deja. Dar ce altceva?
Lucian: Matematician şi nimic altceva, cel puţin deocamdată, din câte ştiu. De ce ar trebui să mai fiu şi altceva? Nu înţeleg... Ce altceva ai vrea să mai fiu?
Lia: Nu ce-aş vrea eu să mai fii; ce altceva mai eşti în realitate?
Lucian: Nimic. Poate doar un Don Juan, nu-i aşa? Sau poate un Casanova?
Lia: Nu-i nevoie să-mi aminteşti de impresia pe care o am despre tine, nu crezi?!
Lucian: Şi ce se întâmplă dacă sunt numai matematician? Nu e oare de ajuns?
Lia: Ba da, poate e suficient. Credeam doar că ai mai fi şi altceva.
Lucian: Regret, altceva nu mai sunt, decât doar Enka Lucian, dacă-ţi convine.
Lia: Păi, tocmai asta nu-mi prea convine mie, că eşti chiar acel Enka Lucian a cărui faimă este de mult recunoscută în întreg Institutul şi nu se limitează doar la Institutul nostru, însă se pare că n-am ce face. N-am de ales; sunt nevoită să accept ideea că-mi vei fi coleg. Mă întreb numai la ce oare e nevoie de un matematician într-o misiune spaţială importantă?
Lucian: Nu se ştie niciodată. Poate că totuşi e nevoie şi de un matematician ca mine, oi fi şi eu bun la ceva, poate că vă voi fi de folos vreodată, mă mai pricep şi la multe alte mărunţişuri, nu doar la calcule matematice.
Lia: Mărunţişuri? Cine are nevoie de mărunţişuri?
Lucian: Într-adevăr, oare cine?! Oricum, în spaţiu, uneori e nevoie şi de matematică, printre altele.
Lia: Probabil...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi a murit Eminescu, în institutul de alienaţi, de o embolie. Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche...

Titu Maiorescu în Jurnal (15 iunie 1889)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-ţi pare rău?

... Îmi pare rău că lumea nu citeşte,
îmi pare rău când văd analfabeţi,
îmi pare rău că timpul se opreşte,
din sens întors la clasicii poeţi.

... îmi pare rău de muzică şi artă,
îmi pare rău de paginile seci
şi că de-atâta laudă deşartă,
tâmplarii nu mai fac biblioteci.

... îmi pare rău de dascăli şi de şcoală,
îmi pare rău că nu m-am străduit
să capăt luminare siderală,
mai mult decâ mi-a fost îngăduit.

... îmi pare rău de-atâta osteneală,
de truditorii noştrii la cuvânt
ce ne-au lăsat valoare şi morală,
iar astăzi dăm cu ele de pământ.

... îmi pare rău de toate celelalte
care-ar putea să fie şi nu sunt,
de idoli ce se sting cu demnitate,
la umbra mărunţişului mărunt.

... îmi pare rău de minţile pustii
care-i acuză pentru simplitate,
pe cei ce pierd azi nopţile târzii
ca să câştige o eternitate.

... îmi pare rău când mi se-nfruntă fraţii,
căci milă şi iertare nu mai sunt,
doar ego prăbuşit în aberaţii
cu spiritul pierdut în amănunt.

... şi-mi pare rău de-aceste generaţii,
ce idoli şi modele nu mai au
şi-agonisind tot ce aruncă alţii,
dispreţuiesc şi vatra-n care stau.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai iubit om din istorie, Iisus Hristos, n-a avut servitori, şi totuşi I se spunea Stăpân. N-a avut diplomă, şi totuşi I se spunea Învăţător. N-a avut medicamente, şi totuşi I se spunea Vindecător. N-a avut armată, şi totuşi se temeau de El. N-a câştigat niciun război, şi totuşi a cucerit lumea. N-a comis nicio crimă, şi totuşi L-au răstignit. A fost înmormântat, şi totuşi trăieşte şi azi.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!