Imagine
Ascultă pământul cum plânge,
până acum nu s-a întâmplat ca îngerii
să moară pentru el.
Ne iubeam în nisipul prelins de pe stele,
trupurile noastre absorbind întunericul
concurau cu eternitatea.
După ce primisem în dar oasele vântului,
încercasem să punem în ele oceanul,
ne uitam la umbrele lumii,
treceam dincolo de oglinzile care ascundeau
peșteri și vise, acolo unde purtam la gât
oasele de sticla ale vântului.
Ne iubeam în nisipul prelins de pe stele,
numărând lacrimile pământului
poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre stele
- poezii despre speologie
- poezii despre plâns
- poezii despre ocean
- poezii despre nisip
Citate similare
Oasele voastre
Voi evita pământul proaspăt săpat,
pentru ca să nu-i pătrund adâncurile și să ating
pâlcurile de oase care nu sunt ale voastre.
Voi evita pământul umed, așa cum m-aș fi ferit
de pășunile păscute de întuneric.
O să mă apropii de marginea apelor
și o să stau la ușa ascunsă a înserării,
departe de drumurile ce duc în toate părțile.
Ca mâine, însă, trebuie să plec
și din nou îmi voi pune scutul turtit.
Pe aici au mers melcii cu pas argintiu,
pe acolo au trecut frații-raci,
târându-și trupurile trunchiate.
Eu pe unde să o apuc acum,
ca să pot reveni la oasele voastre?
poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre seară, poezii despre apă sau poezii despre Pământ
Taci și ascultă!
Taci și ascultă geamătul codrului,
Cum trosnesc ramurile în bătaia vântului,
Taci și ascultă glasul pământului,
Cum doinește frunza în foșnetul gândului.
Taci și ascultă zumzetul albinelor,
Cum se scurge pe buze parfumul florilor,
Taci și ascultă murmurul apelor,
Cum îmi suflă în păr briza mărilor.
Taci și ascultă inima îndrăgostitului
Care bate secunde în tăcerea cuvântului,
Taci și ascultă pașii pământului
Care vibrează în vâltoarea sufletului.
Taci și ascultă stropii de ploaie,
Cum bat la fereastră șuvoaie,
Taci și ascultă izvorul din odaie,
Cum se scurge iubirea pe foaie.
Taci și ascultă furtuna din icoane,
Cum se cutremură pământul în piroane,
Taci și ascultă cuvântul din canoane,
Cum vibrează sufletul în strane.
poezie de Anca-Maria David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre iubire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre păr
- poezii despre păduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pentru ca noi să putem trăi, miliarde, zeci de miliarde sau chiar sute de miliarde de stele au trebuit să moară. Fierul din sângele nostru, calciul din oasele noastre, oxigenul care ne umple plămânii de fiecare dată când respirăm - toate acestea au fost făurite în furnalele stelelor ce-au pierit cu mult înainte ca Pământul să se nască.
citat din Marcus Chown
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre stele, citate despre viață, citate despre sânge, citate despre oxigen, citate despre naștere, citate despre moarte, citate despre fier, citate despre calciu sau citate despre Pământ
La porțile Raiului
Colindăm pe astă lume
De când cântul n-avea nume
Colindăm străvechi colinde
Cât Pământul se întinde.
Colindăm azi lui Iisus
Domnul nostru cel de Sus
Colindăm în cor spre El
Să se-audă până-n Cer.
REFREN:
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm Maicii Fecioare
Cu crini albi și lăcrămioare
Colindăm Mariei drept
Inima ne cântă-n piept.
Colindăm lui Dumnezeu
Oricât ne ar fi de greu
Colindăm o veșnicie
Până în copilărie.
REFREN:
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai,
În al nostru dulce grai.
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre virginitate, poezii despre prezent, poezii despre inimă, poezii despre crini, poezii despre creștinism sau poezii despre copilărie
Ascultă, mamă
acolo, unde ai plecat
să-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a țâșnit din urletul
durerilor de facere
și timidul, transparentul meu mulțumesc...
că exist
aș fi vrut să știi că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil
și numai dorul de copilul acela te invocă
tu doar m-ai rănit, fiindcă viața-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur
.
ascultă, mamă
acolo există, fiindcă există și un aici, unde tu prea
verși ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând
.
iese soarele, un nou lăstar îndurerează coasta unui adam nătâng
o eva mă va ucide născându-se, ascultă mamă, nu-i voi da numele tău,
îți tremură ciuda că nu mai poți să mă dojenești
că mă aleg mereu doar femei aprige... mamă, eu nu-ți mai sunt fiu,
când alte femei țâșnesc din coaja vântului cu dureri de facere.
tu rămâi acolo, o ramă goală unei icoane în care
poate încăpea doar soarele
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre femei, poezii despre existență, poezii despre durere, poezii despre ceai sau poezii despre femei și bărbați
In glasul tau
In glasul tau fecioara
Vanat-am sute de sperante.
Iubeam si flori, iubeam si basme.
In glasul tau fecioara
Vazut-am sute de dorinte
Iubeam fantome, iubeam fantasme.
In glasul tau fecioara
Gasit-am mangaiere.
Iubeam si ochi, iubeam si gura.
In glasul tau fecioara
Auzit-am de iubire.
Iubeam iubire, iubeam si ura.
poezie de Relu Cazacu (20 iulie 2009)
Adăugat de Relu Cazacu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre flori sau poezii despre fantome
Ascultă, mamă
acolo, unde ai plecat să-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a țâșnit din urletul
durerilor de facere
și timidul, transparentul meu mulțumesc... că exist
aș fi vrut să știi că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil,
și numai dorul de copilul acela te invocă,
tu doar m-ai rănit, fiindcă viața-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur
ascultă mamă
acolo există, fiindcă există și un aici, unde tu prea
verși ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele,
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând
iese soarele, un nou lăstar îndurerează coasta unui adam nătâng
o eva mă va ucide născându-se, ascultă mamă, nu-i voi da numele tău,
îți tremură ciuda că nu mai poți să mă dojenești
că mă aleg mereu doar femei aprige... mamă, eu nu-ți mai sunt fiu,
când alte femei țâșnesc din coaja vântului cu dureri de facere �
tu rămâi acolo, o ramă goală unei icoane în care poate încăpea doar soarele
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caută-mă
caută-mă-n milenii scurse-n liniștite clipe
sapă-n pădurile virgine pline de sevă ce mă strigă
urmărește-mă prin goana vântului de stele
sunt chemarea ta de multă vreme
caută-mi sufletul în visările lumii ca să spună
că-mi ești în spicul pământului de sub clar de lună
tu-mi ești pâinea sarea și alinarea clipei mele
de ce treci siguratic călător pe lângă mine
sunt oceanul, vremea, apusul, soarele răsare
caută-mă-n în vânturi, în nori, în curcubee și-n mare
eu sunt acolo, aici, pretutindeni și chiar și-n stele
de mă vrei tu pe mine, caută-mă peste tot în lume
poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre pâine
Stelele
Într-un ochi de baltă,
Se răsturnase cerul;
Cu chipul înstelat,
M-am aplecat
Și-n pumnii laolaltă
Am vrut să prind
Un pumn de stele,
Și-apoi zâmbind
Să sorb din ele.
Și-am prins!
Dar stelele s-au stins
Și apa s-a prelins
Ca păcura murdară...
Și pumnii mei secară.
Un univers am vrut să fac
Din pumnul meu de stele,
Dar n-am știut că într-un lac
Sunt numai umbrele răsfrânte
Din visurile mele;
Un ideal spre cer cu aripi rupte,
Da, da, spre cer cu aripi rupte.
poezie de Ilie Căpitănescu (1958)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idealuri, poezii despre cereale sau poezii despre aripi
Femeia s-a ridicat pe jumătate, privind în larg. Nu-i vedeam chipul, dar am simțit cum umerii i se adânceau în brațe, cu oasele trosnind dureros, cum gâtul i se arcuia în față, ca un lujer ofilindu-se melancolic, cum degetele se învinețesc, încleștate în nisipul mult prea puțin adânc și mult prea mișcător pentru nesiguranța ei.
Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre nisip, citate despre nesiguranță, citate despre melancolie, citate despre femei, citate despre durere sau citate despre degete
Existență
sunt o existență ambiguă
bulversată de răgușela timpului
secundele gri îmi apasă oasele meteoesensibile
contaminate cu vârtejul fonemelor esențiale
aici mă renasc pentru a înlemni
acum îmi smulg sufletul pentru voi
și mi-l întind ca o agoră antică
să mi-l mănânce rugina și întunericul pașilor
simt cum pietrele râului dospesc în aortă
în ochi glandele lacrimale vor refuza
să mai zămislească din sentimente lacrimi vetuste
ci numai nisipul în vidul oglinzii zbârcite
în această lume suspectă anotimpurile își pierd substanțialitatea
voi rămâne doar cu scrisul infect în umbra lui Gutenberg
întrebându-mă ce s-a întâmplat și cu vremea noastră:
a murit sau meditează viața în moartea cuvântului?
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre râuri, poezii despre mâncare sau poezii despre moarte
Sunetele Pământului
Când Pământul începe a cânta,
ies flăcări, aruncând jucăușe plete
ce se transformă-n cenușă
și dansează și dansează
până la eliberarea trolilor
când se descarcă Pământul
făcându-și muzica cunoscută.
Ca omenirea să o asculte,
muzica răsună și zboară,
însoțită de flacăra vie
din adâncurile albastre ale pământului.
Fierb apele ce aruncă nor cenușiu
care pătrunde în oasele
celor ce nu cunosc muzica Pământului
și nu ascultă glasul divin
ce izvorăște din inima Soarelui,
așezându-se la picioarele omenirii
doar, doar, vor înțelege muzica planetei
și glasul divin izvorât din adîncurile vieții.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre foc, poezii despre zbor, poezii despre sunet, poezii despre planete sau poezii despre picioare
Rostul pământului
În direcția vântului,
Verbul tresare,
În tremurare -
Taina Cuvântului!
E Ora cântului,
În Cer și-n Mare,
În direcția vântului,
În distilare...
Focul avântului,
Vers și mirare
Cânt și-alinare -
Rostul pământului,
În direcția vântului...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre verb, poezii despre poezie sau poezii despre ore
O iubeam pe această femeie. O iubeam pe această Mathilde. Iubeam sunetul vocii ei, umorul ei, râsul ei, felul cum vedea lumea, acel soi de fatalism al oamenilor care s-au vânturat mult. Iubeam râsul ei, curiozitatea ei, discreție ei, coloana vertebrală, șoldurile ușor reliefate, tăcerile, blândețea ei și... tot restul. Totul... Totul. Mă rugam să nu poată trăi fără mine. Nu mă gândeam la consecințele poveștii noastre. Descoperisem că viața e mult mai veselă dacă ești fericit.
Anna Gavalda în O iubeam (2002)
Adăugat de Vâga Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre voce, citate despre umor, citate despre tăcere, citate despre sunet, citate despre râs sau citate despre fericire
Rugăciune pentru statornicia clipei
există insule
în care amintirile apei
se întâlnesc cu amintirile pământului
iar amintirile focului din adâncuri
se întâlnesc cu amintirile
domoale sau întețite
ale vântului
acolo de ți-e dat să trăiești
nu vei fi niciodată
singur
focul
inimii tale
pământul
cărnii
lacrimile
sângele
sufletul
întregesc
elementele
iar tu devii
cea mai frumoasă rugăciune
pe care viața o face pentru
statornicia clipei
poezie de Ionuț Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre superlative sau poezii despre insule
Doua furtuni
Ne-am întâlnit...
Două furtuni
călătorind prin vise
tânjind după al dragostei liman
cuib al iubirii interzise
pe țărmul nostru ne plimbam
ne răscoleam nisipul
și timpul se oprise-n loc
să ne privească chipul
ne-nlănțuiam în curcubee
semn al iubirii noastre
dar fu de-ajuns doar o scânteie
numai una...
și în noi doi
amarnic se dezlănțui
furtuna...
cer și pământ s-au spulberat
și-un nor întreg de stele,
pământul s-a cutremurat
și țărmul nostru...
țărmul nostru s-a-necat
sub negrul cerului brăzdat
de furioase iele
mai tot alerg prin vis sperând
să te-ntâlnesc pe-o plajă...
deși te vă plutind pe țărm
furat de-o altă vrajă
nisipul meu cel răscolit
mi-adună scoici în salbă
iar valul își întinde brațul
de spumă, să mă aibă
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plajă, poezii despre negru, poezii despre interdicții sau poezii despre furie
Iubeam singurătatea
Mereu visam la mare, voind să dau uitării
Durerea mea păgână și sfântul ideal,
Dar m-a cuprins durerea singurătății mării,
Tristețea ei măreață de verde și opal...
Ce falnic se frământă ca dorurile mele,
Cu furia cumplită a vântului turbat,
Ca și copilăria cu cerul ei de stele
Și viscolul acela de dor nevinovat...
Zadarnic plânge visul, credința și dreptatea
Că-n inima zdrobită găsesc un înțeles;
Eu voi iubi statornic, nedemn singurătatea,
Că doar a ei durere mă prinde cât mai des...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre dor, poezii despre viscol, poezii despre verde, poezii despre uitare sau poezii despre tristețe
Ascultă cum plânge pădurea
Ascultă cum plânge pădurea,
Pe strune de vifor cumplite!...
Ascultă cum plânge pădurea
Pe ramuri de vânt răsucite!...
Ascultă cum geme pământul,
Când focul din pântece-l scurmă!...
Ascultă cum geme pământul
Și cum se cutremură-n urmă
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi
Dar și așa te iubeam...
parcă eram de gânduri născut,
in vis, iubire să-mi ajungă!
aveam gura pregătită de sărut
ochiul cald să te străpungă...
aveam zece mâini
dar mai multe- eu aș fi vrut...
până... ieri noapte/când
uimită de cât te iubeam!
mi se retezase o mână
ca-ntr-o ceremonie gravă
ca intr-un vis... de deochi...
dar... și așa te iubeam
te iubeam fără gură,
fără mâini...
fără ochi...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (1 septembrie 2007)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre noapte sau poezii despre gânduri
Pastel
în citoplasma cuvintelor
se așterneau aluviuni de idei cu extazul lucind.
iluziile vântului s-au aciuat în oasele odăii mândrită
că muchiile ei liniștit plutesc
prin foamea unei închipuiri de lut înălțat
și printr-un sublim abia sosit.
deasupra un cer în albastre permutări
cu chef pornit
de a bulgări cu stele acoperișuri definitorii.
sferele îndemânatic trec
prin răsturnatele păreri de oglinzi
ale apelor ce descompun
acțiunile netrăite plopului agățat-n vise oarecare;
chiar dacă lustra nu se sperie
de reflexele feței răscolită de gânduri întâmplătoare...
sub unghia odăii s-a ascuns o așchie deja
de apus fosforos
ș-o atitudine de nestăpânit trage
de perfidia veșniciei.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îndemânare, poezii despre sperieturi, poezii despre lut sau poezii despre idei