Azi ninge tare, draga mea

Azi ninge tare, draga mea,
Avionul nu poate ateriza,
Pilotul are pe geam un morman de nea
Şi se-agită degeaba...

Afară e-un frig îngrozitor,
De-aia apa a îngheţat în motor,
De-aia toate păsările zbor
Când vine zăpada...

Uită-te jos pe patinoar,
De aici, de sus, oamenii par
Ca punctele negre pe zar.

De-argint e pădurea, zău,
Nu-mi pare rău
C-am zburat pe deasupra...
Ştii,
Aş vrea să ne-nvârtim aşa,
Avionul ca un fulg de nea,
Şi peste gheaţa din fereastra ta
Să se-aşeze zăpada...

poezie de Alexandru Andrieş
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă de iarnă

- Dragul meu Dalb
Singur, unic şi drag
Toate sunt în nevăzut...
Lăsă-mă să te-ating, să te sărut!

- Draga mea Dalbă
Oricât îmi eşti dragă
Lasă-mă să fiu un fulg de nea
Să mă prinzi suav în palma ta!

- Dragul meu Dalb
Zbor spre tine cu drag;
Te-ating, te zăresc şi plutesc...
Dragule, ştii tu ce mult te iubesc?

- Draga mea Dalbă
Să-nţeleagă-o lume întreagă
Când sunt în zbor cu tine
Cerurile sunt limpezi şi senine!

- Dragul meu... of, Draga mea
Să ne mângâiem împreună poezie...
Tu, un fulg de nea; eu – o stea...
Eu – inima ta; tu – pururi a mea vecie!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada

Ca zăpada albă
Eu aş vrea să fiu
Să-Ţi slujesc întruna,
Prin orice pustiu.

Ca un fulg de nea,
Ce zboară de zor,
Inimioara mea
Să-Ţi cânte cu spor.

Căci o haină albă,
De-un alb lucitor
Voi avea odată,
Cu al Său popor!

Dă-o tuturora
Ce-ascultă aici,
Şi-n această lume,
Să-i faci ucenici.
AMIN

poezie de Simona Sav
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dantelă de zăpadă

Iarăşi se întunecă, dar azi a nins
Prima ninsoare din iarna aceasta
Nu e departe ziua când voi urca
Pe săniuţele argintii ale iernii
Răscolind zăpada

Dar e decembrie şi ninge
Peste brazii de afară, parcă
Şi ciorile au obosit să se adune
Pe-nserat

Mă aşez la geam, spun o rugăciune
Pentru cei întârziaţi, pentru cei
Duşi departe unde zăpada nu le e
De tot albă

E decembrie şi ninge
Zăpada se aşterne ca o dantelă
Pe case şi morminte

poezie de Victor Ţarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără griji

Anii trec mai uşor decât ne închipuim,
Îi căutăm în sertar şi brusc nu-i mai găsim;
Nimeni nu ştie precis unde se duc anii ăştia aşa,
Eu cred că probabil se adună
Şi stau împreună
Undeva!

Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa...

Aş vrea să te păstrez lângă mine, aproape de tot,
De-aia am conceput un buzunar special la capot...
În el încapi doar tu şi nimeni altcineva,
Se-nchide cu fermoar
Şi-năuntru doar
Argint şi catifea!

Tu poţi să vii oricând
Şi să stai aici cât doreşti,
Şi când e ziua ta
Am să-ţi cânt şi-am să-ţi spun poveşti...

Ce zici, ce idee!
Ţine-o sub cheie,
Ai grijă de ea!...

poezie de Alexandru Andrieş
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avionul Oradea-Bucureşti

Stau în aerogară şi-aştept
Avionul de nouă şi un sfert.
Lume multă, care, ca şi mine,
Aşteaptă-avionul ce nu mai vine.
Un bătrân discută cu-o fată
Aşa, ca să se afle în treabă.
Miliţianul caută'n valiză
Pentru a nu avea vreo surpriză.
O doamnă'ntr-un taior verde
Spune că ea nu mai crede
Că avionul mai vine până la zece.
Şi astfel timpul tot trece şi trece.
De-odată, se-anunţă în difuzor
Că avionul, având ceva la motor
Pleacă din Bucureşti pe la zece.
Şi timpul iar trece şi trece.
Pe la unşpe, fără să fie pe listă,
Avionul aterizează pe pistă.
Şi de-odată, pe nepusă masă,
Îmbarcarea şi drumul spre casă.
Avionul porneşte şi iată-l se ridică.
Privesc... şi nu-mi este frică.
În avion lumea discută, citeşte,
Un beculeţ s-aprinde, clipeşte.
O fată frumoasă serveşte coniac,
Alta se uită la un ciorap,
La radio transmite nişte veşti
Şi-aterizăm. Salut, Bucureşti!

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de nea

Visam că sunt un fulg de nea
Căzând în infinit de sori
Lumea de azi nici nu era
Erau doar nori.

Măritul soare mult prea mandru
Păzea tot cerul îngheţat
Chiar dacă nu avea putere
Era împărat.

Pe tot cuprinsul era pace
Nici nu se pomenea să mori
Vroiai doar singur liniştit
Prin nori să zbori.

Pluteam uşor pe lângă altji
Sau mai dansam un vals cu vântul
Dar viaţa mea ca fulg de nea
Trecea ca gândul.

poezie de Alin Ojoh (7 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se aude pe străzile acoperite de nea: "Rănim zăpada!" Corect, deoarece zăpada, simbol al purităţii, nu poate fi rânită, ci doar... rănită.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada mea

aş vrea să fii zăpada mea
în iarna cea târzie...
un gând curat în fulgi de nea
ca o frumoasă poezie

aş vrea să fii zăpada mea..
ne vom topi în primăvară
şi-un soare cald ne va scălda
în unda râului uşoară!

topiţi de dor... topiţi de soare..
ca doi romantici vom zâmbi
şi în a razelor ninsoare
albi ghiocei se vor ivi...

vom fi departe-n timp şi spaţiu..
vom reveni paranormal
în vocea caldă a unei şoapte
în ierni... în fiecare an!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada mea

aş vrea să fii zăpada mea
în iarna cea târzie
un gând curat în fulgi de nea
ca o frumoasă poezie

aş vrea să fii zăpada mea
ne vom topi in primăvară
şi-un soare cald ne va scălda
în unda râului uşoară

topiţi de dor, topiţi de soare
ca doi romantici vom zâmbi
şi in a razelor ninsoare
albi ghiocei se vor ivi

vom fi departe-n timp şi spaţiu
vom reveni, paranormal
în vocea caldă a unei şoapte
în ierni... în fiecare an!!!!!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treime

Stelele cad şi mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Tu să nu mă aştepţi
Tu să mă uiţi curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Că te-am iubit, tu ştii
Că nu mai vrut, o ştiu
Că printre nopţi târzii
Poate voi sta să-ţi scriu
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinţi
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminţi
Stau răstignite la ger
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai ştii
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...

cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu duşmănie

Ninge cu duşmănie,
Cu ură cade zăpada
Peste apele îngheţate cu ură,
Peste livezile înflorite din răutate,
Peste păsările înrăite care îndură.
Ninge ca şi cum prin zăpadă
Ar trebui să se sfârşească
Viaţa acestui acvatic popor,
Ninge cu o încrâncenare
Omenească,
Ninge otrăvitor.
Pe cine să mire?
Doar eu mai ştiu
Că ninsoarea
A fost la-nceputuri iubire.
E atât de târziu
Şi ninge hidos,
Şi nu-mi vine-n minte
Decât să aştept
Lupii flămânzi,
Să le fiu de folos.

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pilotul bulgar

avionul a decolat. lasă o dâră fumurie pe cer.
am reuşit să nu-mi dezintegrez sentimentele. fiecare sentiment are un halou. sentimentele nu au identitate. chiar sunt refractarare la certitudini.

când l-am văzut pe acel pilot bulgar mi s-a părut haios.
nu vorbesc o boabă bulgăreşte dar nici nu trebuie. îmi pun centura. el dă pe pilot automat şi priveşte prin hublou pulberea cosmică.
nu sunt sigură că nu l-am mai văzut în singurele mele vieţi.
bulgăreşte nu ştiu dar m-am învârtit pe la Cladovo şi Vidin.
închid ochii şi mă transfer la nisipurile de aur
într-un rai aproximativ.

nu am văzut femei mai frumoase decât bulgăroaicele. au picioare mai lungi decât ale mele şi nu-mi explic de ce pilotul acesta bulgar este scund. până la urmă decolarea se va face. el este singur cu avionul. noi purtăm centura dar vorbim atât de tare încât acoperim luna. vecinul fotografiază norii. mi-aş dori să o văd pe bunica. mereu o visez şi îmi cere haine dar morţii au lumile lor. fără haine de firmă. deci am umblat inutil prin magazinele din Milano. oricum nici pilotul bulgar nu este îmbrăcat cine ştie ce. mă va lăsa în oraşul meu lamentabil cu oameni pătraţi şi hârtii plutitoare.

mai am nişte euro. aş putea să îi schimb la pilotul bulgar? avionul oricum merge singur. nu ştie limba bulgară. poate mă duce la bâlci să-mi cumpăr toate nimicurile lumii. ce caut eu în avionul plin de copii gălăgioşi? zice că s-au terminat şcolile... nu suport când mi se înfundă urechile. aş vrea să mai aud picurii care cad într-un ochi de baltă. pe lângă noi trec valuri de nori înspumaţi. iată oraşul sinistru de cald unde oamenii îţi radiografiază existenţa. a plecat avionul?

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de nea

Fulg de nea e viaţa mea
Viaţa mea, a lui, a ta:
O clipă-n palmă-ţi străluceşte
Şi-n altă clipă se topeşte!

Aşa e viaţa tuturor
E ca şi fulgul trecător.
Doar o fiinţă ne-o atinge
Şi într-o clipă ea se stinge!

poezie de Silvian Dobre
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licornul cu frâu de argint

Se lasă-nserarea şi ninge afară,
cad fulgii de nea peste case dansând,
mă uit pe fereastră – aş vrea să apară
licornul cu frâu de-argint, galopând.

Din hăuri de timp neştiute apare
cu aripa-ntinsă pe brâuri de ger,
deasupra, pe şaua de aur călare,
stă Zâna Zăpezii cu chip auster.

Ajunge îndată cu frâul în mână
şi bate la uşă c-un vânt hibernal,
din zarea cernită cu biciul adună
poveşti să le ţeasă pe geam în cristal.

O chem înlăuntru, să vină aproape
de soba încinsă, cu calul licorn,
din vatră jăratec să-i dau să se-adape,
cunună de aur să-i pun peste corn.

Dar văd că licornul rămâne afară,
iar zâna-i doar umbra iubirilor reci
pierdute în gerul venit într-o seară
când vântul zicea că-ntr-o zi o să pleci.

.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dean: De-aia. Pentru că suntem oameni. Şi când oamenii vor să obţină ceva cu adevărat... ei mint.
Castiel: De ce?
Dean: De-aia. Aşa ajungi preşedinte.

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb e totu-n Mănăştur

iarna blândă a cuprins
în Cluj iată Mănăşturul
şi zăpada s-a întins
de acoperă acum totul

căci pe străzi şi pe alei
un strat alb se odihneşte
de-ţi tresaltă ochii tăi
prelung când iată-l priveşte

peste tot e alb frumos
şi pe stradă — printre blocuri
un strat alb fără miros
pretutindeni — nu pe alocuri

nu e frig ca altădată
ger aprig şi nepătruns
apa când era-ngheţată
pe vale şi-n jos şi-n sus

la Bogata când eram
în a mea copilărie
şi pe gheaţă mă dădeam
amintire încă-i vie

acum iarna e-o pictură
pe lângă ce-a fost atunci
nu mai are acea alură
nici pe dumuri nici pe lunci

căci acum prin Mănăştur
zăpada parcă-ţi surâde
cu-al ei chip curat şi pur
în palme când te cuprinde

nu mai e un frig cumplit
mâinile să ţi le-ngheţe
şi cu chipul năucit
să umbli pe la ferestre

e plăcut acum afară
cu alb totul e-mbrăcat
pe când mâinile îţi cară
tot ce azi ai cumpărat

poezie de Ioan Daniel Bălan (24 ianuarie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mirii se miră

Să ştii că atunci când tu vei pleca,
Fereastra ce dă în camera mea
Va sparge lumina-n fractali de argint
Şi-mi va fi dor, şi-am să plâng, şi-am să mint.

Să ştii că atunci când tu vei veni,
În noaptea din noapte-o s-adun zi cu zi
Şi poate puţin dintr-un bob de-amintiri
Şi cât mai puţin din zăpada de miri.

Cununia să fie aici, pe pământ,
Şi luna de miere în cerul tău sfânt,
Alaiul să poarte trena iubirii,
Aşa cum zăpada se-alintă cu mirii.

Mă uit azi la ceasul ce-şi bate tic-tacul
Din clipă în clipă, cum tremură acul;
Aştept pe un scaun din lemn de arţar
Să gust depărtarea, cu tot cu amar.

În nodul din gât se prinde speranţa.
Tresar, mă ridic, se zguduie clanţa,
Privirea-mi întorc, tăcută, spre uşă:
E moartea, zâmbind, iar eu – o păpuşă.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge primăvara

Ninge când n-ar trebui să ningă.
Ninge în plină primăvară,
Peste tine, peste mine.
Peste carnea noastră,
Peste buzele ce se sărută şoptind şoapte de dor
Şi cuvinte de caramel...
Ninge peste străzile pustii
Şi peste florile albastre,
Peste gândurile noastre rătăcite, speriate de şoapte
Ninge peste îngeri,
Peste morţi ninge cu ecoul tăcerilor mele!
Peste vise şi peste curcubeul realităţii noastre...
Ninge ca şi când ar fi primăvara ultimei zile din an.
Poate că ar trebui să aştept venirea primăverii viitoare
Cu un alt soare mai puternic s-o dezgheţe...
Pentru că a nins şi peste muza mea, pe şevaletul iubirii.
De-ar fi iarnă acum, aş sări în sus, de fericire,
Că dragostea mea de copilărie
Ar putea topi zăpada într-un minut, cu o colindă.
Cât va trebui să mai aştept?!
O altă primăvară fără să ningă?
Căci primăvara asta îmi este aridă...
Plouă cu lacrimi din liniştea mea,
Pe drumuri de căutări...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă ca Zăpada: Îmi pare rău, dar pentru mine asta nu funcţionează.
Frumoasa din Pădurea Adormită: Nici atitudinea ta nu e prea de folos, Zăpadă.
Albă ca Zăpada: Eşti doar invidioasă pentru că eu am fost votată cea mai frumoasă din ţinut.
Rapunzel: Te referi la alegerile alea "aranjate"?
Albă ca Zăpada: Tocmai tu vorbeşti. "Rapunzel, Rapunzel, despleteşte-ţi extensiile aurii."

replici din filmul artistic Shrek al Treilea
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate... poate...

poate vrei să ne-ntâlnim
într-o zi plină de soare
poate vrei doar să glumim
pe o bancă-n izolare!

mi se pare că-mi zâmbeşti
este foarte frig afară...
poate vrei să mă culegi
ca pe-un fulg care nu zboară!

poate... nici n-ai observat
c-am trecut din intâmplare
din priviri eu tot te caut
poate... poate... mi se pare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!