Moartea e în pliurile hainelor de pe noi.

proverbe africane
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce există atâtea organizaţii împotriva hainelor de blană şi niciuna împotriva hainelor de piele?

Pentru că e mai simplu să hărţuieşti femeile bogate decât găştile de motociclişti.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultător: De ce există atâtea organizaţii împotriva hainelor de blană şi nici una împotriva hainelor de piele?
Radio Erevan: Pentru că e mai simplu să hărţuieşti femeile bogate decât găştile de motociclişti.

replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtarea hainelor de sărbătoare exprimă o bucurie, o armonie dintre lumea noastră interioară şi cea exterioară, pe când, purtarea hainelor de paradă exprimă mai mult, mândria. Unii, uneori le confundă.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Haine (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

moarte (vezi şi deces)

Moartea înseamnă schimbarea hainelor noastre. Hainele ne devin vechi şi este timpul să le schimbăm. Trupul devine bătrân şi vine timpul să ne luăm un trup tânăr.

definiţie de Dalai Lama
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eşti atent la moarte, atunci nu va veni ca o surpriză - nu te vei teme. Vei simţi moartea mai mult ca schimbatul hainelor şi vei fi în stare să-ţi păstrezi calmul mental.

citat din Dalai Lama
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu reprezintă nimic pentru noi, pentru că atât cât noi suntem, moartea nu vine, iar când moartea vine, noi nu suntem.

citat celebru din Epicur
Adăugat de Antonio Rado
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moraliştii ar trebui să ştie că şi în pliurile lor sufleteşti stau lucruri de care să se ruşineze.

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea hainelor

Să porţi insula bermudelor.

culmi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi trăim moartea acelora, a sufletelor, dar acelea trăiesc moartea noastră.

citat celebru din Heraclit
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corectură la proverb: Lipsa hainelor face pe om, astăzi.

Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să

ar fi trebuit să visăm
să nu începem atât de devreme
ar fi trebuit să-l lăsăm pe dumnezeu pentru mai târziu
să fim surprinşi
ar fi trebuit ca liniştea noastră să nu fie pusă în pericol
de cuvinte precum lipsa dragostei sinucidere alcoolul ţigările
cancerul nefericirea frica de tine moartea
ar fi trebuit să visăm
şi-apoi să începem de undeva
nu de unde ne-am îmbrăcat
ar fi trebuit să rămânem AICI
să uităm a spune şi chiar dacă...
să fim surzii hainelor noastre.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înmormînvierea

Vai, moartea nici nu e cât se preface
Nici nu prea poartă rod în pântece
Şi nici să fie nu-i, că nu-i dă pace
O înviere, cine ştie ce.

Vai, moartea, dacă e, se contrazice:
Nu poate fi şi moarte şi trăire,
De n-are învierea drept complice,
Să-i calce dreptul strâmb la nemurire.

Vai, moartea e ca noi, deci muritoare,
De fiecare Paşti ne lăudăm
C-o calcă învierea în picioare,
Şi noi apoi în cap o îngropăm.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea are miros. Moartea are gust. Moartea are culoare. Moartea are subiect.

Claudiu Ovidiu Tofeni în Alfabet din Viaţă (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final

Moartea e mare.

Ai ei suntem
şi gura ni-e surâzătoare.
Atunci când viaţa-ne-o credem în toi,
moartea cutează să plângă
adânc, în noi.

poezie celebră de Rainer Maria Rilke din Cartea cu imagini, traducere de Maria Banuş
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie

Drumurile, pe cari nu le umblăm,
drumurile, ce rămîn în noi,
ne duc şi ele, fără număr, undeva.
Cuvintele, pe acre nu le rostim,
cuvintele, ce rămîn în noi,
descoperă şi ele, fără margini, făptura.
Luptele, ce nu le dăm,
luptele, ce rămîn în noi
ne lărgesc şi ele în taină patria.

Sămînţa, pe care n-o dăruim,
sămînţa, ce rămîne în noi,
multiplică şi ea fără capăt viaţa.
Moartea de care nu murim,
moartea ec rămîne în noi,
ne adînceşte şi ea tăcerea.
Şi pretutindeni prin toate
îşi pune temei poezia.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt mai puţin interesată de mărimea hainelor pe care le port în comparaţie cu atunci când eram tânără.

Elle Macpherson în revista Your Fitness (2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea lui Guillaume Apollinaire

noi nu ştim nimic
noi nu ştiam nimic despre durere
anotimpul amar al frigului
scobeşte dâre lungi în muşchii noştri
el ar fi preferat bucuria victoriei
înţelepţi sub restriştile calme în colivie
neputând face nimic
dacă zăpada ar cădea în sus
dacă soarele ar urca la noi în timpul nopţii
să ne încălzească
şi arborii ar atârna cu coroanele lor - plânset unic -
dacă păsările ar fi printre noi să se oglindească
s-ar putea înţelege
moartea ar fi o îndelungată călătorie frumoasă
şi vacanţele nemărginite ale cărnii structuri şi oase

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul m-a învăţat multe despre postură, organizarea hainelor, importanţa umerilor, postura capului, jocul şi ritmul picioarelor.

citat din Thierry Mugler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu moartea de moarte râzând

Eram copil cu ochii goi,
Când oamenii cu haine noi,
Treceau la denie puhoi,
Chiar pe la poartă pe la noi.

Iubita mea, suntem părinţi,
Ne cer copiii ca doi sfinţi,
Cu rugăciuni în ochi, fierbinţi,
Să meargă la prohod cuminţi.

Eram copil, erai copilă,
De Dumnezeu ne era milă,
Plângeam de patima-i umilă,
Râdeam de moartea inutilă...

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (18 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examen la uşa pântecelui

Cine-i proprietarul acestor picioruşe uscate! Moartea.
Cine-i proprietarul acestei feţe primitive, pârlite? Moartea.
Cine-I proprietarul acestor plămâni încă în funcţiune? Moartea.
Cine-i proprietarul acestui veşmânt de muşchi? Moartea.
Cine-i proprietarul acestor nervuri nevorbitoare? Moartea.
Cine-i proprietarul acestor creieri labili? Moartea.
Al acestui sânge unsuros? Moartea.
Ai acestor ochi prea puţin eficienţi? Moartea.
Al acestei micuţe limbi vicioase? Moartea.
Al acestei repetabile insomnii? Moarea.

Oferit, furat sau păstrat în aşteptarea judecăţii?
Păstrat.

Cine-i proprietarul acestui pământ pietros, bătut de vânturi? Moartea.
Cine-i proprietarul întregului spaţiu? Moartea.

Cine-i mai puternic decât speranţa? Moartea.
Cine-i mai puternic decât voinţa? Moartea.
Mai puternic decât iubirea? Moartea.
Mai puternic decât viaţa? Moartea.

Dar cine-i mai puternic decât moartea?
Evident, eu.

Ai permisiunea să treci, cioară.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!