Mirat, îmi ascult propriile fraze: "Nimic să nu rămână nespus," îmi ziceam când i-am întâlnit prima dată pe torţionari faţă în faţă. "De ce să ţii buzele pecetluite ca un idiot? N-ai secrete. Lasă-i să ştie că lucrează cu carne şi sânge! Strigă-ţi teroarea, urlă când te doare! Ei trăiesc din tăcerile încăpăţânate: asta confirmă că fiecare suflet e un lacăt care trebuie spart cu răbdare. Deschide-te! Deschide-ţi inima!"

J.M. Coetzee în Aşteptându-i pe barbari
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fiecare dată când îl ascult - şi asta se-ntâmplă des - Tudor Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia românească - populară şi cultă - poate mişca munţii.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curios lucru: îmi apar în vise şi persoane pe care nu le-am întâlnit în viaţa mea. Uneori le pun întrebări şi îmi dau răspunsuri pertinente. Care-i rostul lor, ce caută, vor să îmi semnaleze ceva? Le voi întâlni în realitate? Cert e că mă trezesc mai odihnit şi mai pus pe treabă după ce revin din spaţiul oniric pe care trebuie să îl explorez mai mult! Iată că şi visele au secrete faţă de mine, nu numai eu faţă de alţii!

Michelle Rosenberg în Secretomanul Şarmant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ascunsă

În lumea concretă
Îmi place să uit,
Cifrele tale mă uimesc,
Iarna încă doarme.
Aş vrea să-ţi vorbesc
Şi să te cert în două limbi,
Cu argumente puţine
Iar tu să mă contrazici
Cu suflet.
Nevoile dor când vin
Din reclame,
Ecranul meu roz
Tocmai s-a spart.
Am mii de motive,
Priveşte-mă!
Totul are forma unei picături
De sânge neastâmpărat,
Ce vrea să găsească drumul
Spre castelul în care
Îţi ţii ascunsă inima...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave Maria

Prins în măruntaiele lucrurilor ca Iona,
mă zbat între oasele arborilor, ale zidurilor
între vasele cu sânge ale cărţilor
şi tablourilor, în casa asta în care trăiesc
mă ghemuiesc lângă tâmpla pianului
lângă inima icoanei
ce faci acolo, întreabă sufletul
când mă vede cu lacrimi de sânge
pe faţă, când mă vede cu ochii
lucrurilor curgându-mi pe faţă
încerc să găsesc un loc unde răutatea
nu mai loveşte, unde muzica nu e atât
de sfâşietoare şi întrebările atât de multe
ascultă, îmi spune sufletul
şi oboiul începe să cânte
într-o catedrală veneţiană
Ave Maria, gratia plena, Dominus tecum.
Benedicta tu in mulieribus, et
Benedictus fructus ventris tui, Iesus.
...

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, poemul meu

Tu, poemul meu, îmi creşti sub piele
şi îmi cânţi în fiecare dimineaţă
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculţ...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghiţitură,
apoi, îmi iei inima în palme
şi eu îti sărut buzele,
simţind cum sângele îmi musteşte-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezeşti teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
şi mă înveţi cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.

Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foşnet prin carne,
iar de când timpul nu-şi mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi-a bătut o frunză-n geam, să m-anunţe că e toamnă.
I-am zâmbit, în mână-am luat-o şi-am dus-o uşor la gură
I-am şoptit încet, să ştie, că-i necruţătoare doamnă,
Şi în fiecare an când vine, simnt cum anii ea mii fură,
Cum îmi pune rid pe faţă, să fie ea mai frumoasă....

poezie de Elena Bulancea (9 septembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc prima vizită a lui Constantin Noica. Când am rămas o clipă singuri, m-a întrebat verde-n faţă: "Cum îl puteţi suporta pe Cioran?" Şi i-am zis: "Dar şi el mă suportă pe mine." Adevărul e că Cioran era pur şi simplu imprevizibil. Nu te plictiseai nicio­dată cu el.

Simone Boue în interviu (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri

Mă doare pieptul când inspir
Din floarea mea mucigăită
În mine-s ghimpi de trandafir
Şi ghimpi îmi cresc ca o ispită

Mă doare capul de nebun
Înnebunit mult prea devreme
Mă dor nebunii din prejur
Mă dor şi ale lor blesteme

Mă dor picioarele de mers
Spre locul plecat mai departe
Mă doare luna şi-al ei stres
Când noaptea ei o strâng în braţe

Mă doare totul şi nimic
Mă dor cuvinte-ncrucişate
Mă doare când primesc un plic
De îl deschid, ce mă mai paşte

Mă doare piatra când o calc
Mă doare urcând povârnişul
Mă dor tăcerile cu tâlc
Mă doare însuşi infinitul

Mă doare şi acum când scriu
Pe-o foaie ce-i mototolită
Prin ridurile ei mă ştiu
O poezie scrijelită

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narator: Când Mathilde şi Manech au făcut dragoste pentru prima oară, el a adormit cu mâna pe sânul ei. De fiecare dată când rana îl doare acum, simte inima Mathildei bătându-i în palmă. Şi fiecare pulsaţie îl apropie de ea.

replică din filmul artistic Logodnă pe viaţă
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rafe: Trebuia să fi murit. Când eram în apă, am făcut un pact cu Dumnezeu. I-am spus că îmi pare rău, i-am spus că ştiu că am fost un prost pentru că te-am părăsit în încercarea mea de a fi erou şi i-am promis că nu am să îi mai cer nimic altă dată dacă mai pot să te mai văd o dată... Şi ştii ce? A meritat. Tu m-ai tinut în viaţă, Evelyn, tu m-ai adus acasă. Aşa că o să îmi ţin promisiunea. O să plec şi nu o să îţi cer nimic.

replică din Pearl Harbor
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legată la ochi

De fiecare dată când am crezut că văd,
Îmi mai făceam noi răni, din suflet curgând sânge,
Când ceea ce văzusem lăsa-n urmă prăpăd...
Acuma ştiu de ce inima-ntruna-mi plânge!...

Atâta sânge curs s-a închegat în piatră
Şi propria mea mână a aruncat-o-n mine,
Să-mi pedepsesc risipa IUBIRII strânse-n vatră,
Ce trebuia păstrată întreagă, pentru tine!

Astăzi, când ne vedem mai clar ca niciodată,
Răni vechi, încă mustind, îmi vindeci de trecut
La fel eşti de rănit, deşi n-ai nicio pată,
Doar că nu ai ştiut să ceri, când te-ai vândut!...

Şi neputinţa grea, scăldată în IUBIRE,
Deschide alte răni, cu şovăirea sa,
Făcându-mă să cred că totu-i amăgire...
Ascunde-mă de mine şi leagă-mă la ochi
Cu nemurirea ta!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această viaţă ai un aliat de nădejde pe care te poţi baza, şi aceea e inima ta. Unii îi spun inimă, alţii îi spun suflet. Nu e nici minte raţională, nu e nici emoţie. E o STARE sufletească. Şi când te aşezi tu cu tine, când pui lacăt la gură tuturor vocilor din jurul rău, când nu mai iei în considerare tot ce TREBUIE să faci, cum TREBUIE să te porţi, cum TREBUIE să arăţi atunci se întâmplă magia şi mai rămâne doar vocea inimii tale. Şi ea vorbeşte în acelaşi fel pentru toţi oamenii de pe pământ. Nu e pesimistă, nu are nimic negativ în discursul ei. Când începi să prinzi din zbor ceea ce îţi spune inima vei auzi: "Sunt o persoană extraordinară." "Pot şi eu." "Am un destin şi o misiune." "Pot să iubesc, să trăiesc şi să las ceva minunat în urmă." "Am putere." "Pot să ajut lumea din jur." Câte decizii luăm în fiecare zi dictate de vocile din exterior şi câte luăm dictate de vocea noastră interioară?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gorunul

În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
şi-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de sânge.

Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?

O, cine ştie? - Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
şi liniştea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
şi mut
ascult cum creşte-n trupul tău sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipă care trece,
gorunule din margine de codru.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Copilărie, floare de cais
Îmi locuieşti în suflet, ca un vis
Pe care îl trăiesc din când în când,
Un sens aparte lucrurilor dând.

Copilărie, filă de poveşti,
Izvor de inocenţă azi îmi eşti
Şi-n al fiinţei drum de început,
Cuprinzi prezentul simplu de trecut.

Copilărie, soare 'naripat
Culcă-ţi lumina-n ochiul meu mirat,
Să văd doar frumuseţile lumeşti
Când, fără de putinţă-mbătrâneşti!

Şi cântă-mi la ureche-ncetişor,
De leagăn, de iubire şi de dor,
A vieţii mele sfântă temelie,
Cu glasu-ţi cristalin... Copilărie!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi dacă n-aş mai asculta de bunul-simţ şi de logică şi mi-aş apleca urechea măcar o dată, ca să aud acel glas micuţ, care îmi vorbeşte din străfundul minţii mele? De ce îmi tresaltă inima de fiecare dată când am impresia că-l recunosc pe el? Oare nu se cuvine să-mi pun această întrebare?

Marc Levy în Te voi revedea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îl ascult pe Beethoven îmi spun că omul este mai mare decât zeii. Când îl ascult pe Mozart îmi spun că zeii umanizaţi sunt mai mari decât omul. Iar când îl ascult pe Bach îmi spun: zeii şi nimic mai mult!

citat clasic din Constantin Tsatsos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place nespus de mult să citesc. Îmi place să ascult poveşti, îmi place să spun poveşti, îmi iubesc meseria şi cred că alta nu mi-aş fi ales, deşi cine ştie? Cred că dacă aş fi ales orice altă meserie, de strungar, de exemplu, aş fi făcut nişte piese care ar fi bucurat lumea.

citat din Marin Moraru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa e prima iubire

Adieri de primăvară,
Aşa-s primele iubiri.
Îţi fac inima amară
Şi-n suflet dezamăgiri.

Când uşor te-îndrăgosteşti,
Tânăr, la prima vedere,
Îţi pare că împlineşti
Tot ce inima îţi cere.

Când credeai c-ai întâlnit
Femeia visurilor tale,
Îţi dai seama c-ai greşit
Şi că iubirea asta doare.

Disperat, descumpănit,
Nu mai eşti în eul tău.
Crezi că totul s-a sfârşit,
Că orice bine e rău.

Iubirea se reaprinde.
Mintea ta e luminată.
Altă vrajă te cuprinde
Şi poate fi minunată.

Ai stare angelică
Inspirată de iubire,
Din fire platonică
Trăieşti multă fericire.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizanteme

suntem încăpători. ca nişte flori pline de lumină.
tăcerile dintre noi sunt lungi tulpini
de întuneric.
în rest
pace.
pacea clocotind în ritmul ei echivoc.
pacea din care nu înţelegem nimic clar
ni se aşază sub paşi
cînd plecăm când venim.
când suntem când nu suntem
fredonând acelaşi cântec de leagăn până la moarte.

nu vorbim despre asta.

eu rămân aici cu pământul cu grijile cu tălpile lipite de tine.
îmi smulg inima ca orice femeie şi ţi-o trimit acolo undeva
unde eşti
chiar dacă nuştiuundele mă sugrumă cu nume de crizanteme. cu numele tău.
litere mari şi disperate îmi fură gesturile şi mă transformă în piatră

nu am cuvinte şi asta mă ruinează de o mie de ori pe secundă.
nu am cui să spun că dispar că alunec că se întâmplă ceva despre care nu ştiu nimic.
absolut nimic

poezie de Ioana Negoescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fiecare dată când vreau să mă motivez să ies din casă pentru o plimbare, îmi propun următoarele sarcini: 1. trezeşte-te, 2. găseşte-ţi cheile de la casă, 3. pune-ţi pantofii, 4. ia-ţi iPodul şi 5. ieşi până la uşa din faţă.

citat din Jennifer Hudson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!