Şi noi o să ardem de parcă am fi stele.

citat din Sişu Tudor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi noi trăim, şi noi respirăm numai dacă ardem şi ardem...

citat din T.S. Eliot
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un zeu în noi şi el, agitându-ne, ne face să ardem.

citat celebru din Ovidius
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceva în noi, românii, ne păstrăm, nu ardem până la capăt.

citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haide

Dacă ochilor tăi le-ar plăcea
Nevăzutul şi neştiutul, ai putea
Veni la mine, parcă,
Şi te-ai lăsa primejdiei din barcă.

Şi nu te-ai mai gândi la nimic,
Nămolurile tainelor toate
Zac în mine răsturnate.
Luntrea târâtă de ele
Se loveşte de nuferi şi stele.
(...)

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desfac un fulg în sentimente

şi-mi este aşa de cald
de parcă olaf mă sufocă cu îmbrăţişările lui
apoi redesenez perfecţiunea
dintr-o singură tuşă
cu sângele tău
parcă din ce în ce mai albastru

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-lui Adrian Maniu cu prilejul apariţiei volumului său Drumul spre stele

Când am citit Drumul spre stele,
Mi-am spus la cea din urmă stanţă:
De... drumul poate-o fi spre ele;
Dar pân' la stele - ce distanţă!

epigramă de Tudor Măinescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul

Păcatul plătit este pe jumătate iertat.
Ca o lampă de petrol ardem – flacără vie...
Ardem până ce devenim un atom
Petrecându-şi secundele spre ultima frontieră.
O funie de păcate ne leagă de moarte...
A. D. N.-ul durerii!
Martiri ai cuvintelor,
Altare de lacrimi,
Ascunsele patimi...
Şi toate din păcat revărsate,
Din tăcere, în moarte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licurici

panorama oraşului, ciudat
vuieşte sub noi
în licurici mici şi ciudaţi
ce parcă se uită...
la mine şi la tine
marea de jos de lumini
cu umbre de sus se combină
şi eu stau atârnat
lipit tare de tine
suntem fericiţi
între cer şi pământ
simplu fără clipire
ne ţinem de mâini
şi suspinăm de fericire
ce simple par toate
de aici de sus
de sus de tot
de ce să coborâm noi oare?
zgomotul de jos vine
şi parcă ne doare
vom sta mereu aici
să fim de jos văzuţi
mereu uniţi
ca doi licurici, în stele

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Of-tată

O stea... două stele... trei caise
se întoarce din fulger
cireada de vise
Trei brazi stau în rouă
scaune la masă
printre cruci se întoarce o mamă acasă.
Grauri bat cu silă clopotul în brazi
dintr-o bicicletă cad cireşe-amare
cu un an în urmă ne vedeam noi azi
te strângeam în braţe ca pe-o lumânare.
Fluieră ciocanul
cuie nu sărută
parcă ziua-i anul
parcă e bătută...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, oamenii, suntem ca nişte fluturi cu aripi de foc, ne facem scrum înainte de a ne naşte, ardem înainte de a fi aprinse dorinţele şi idealurile noastre.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars boni et aequi

Suntem fiinţe captive
Parcă din noi, fiecare,
În viaţa altcuiva.
Cerul acesta
Şi liberul arbitru
Şi noi cu noi
Şi noi cu noi înşine,
Când ne vom împăca?

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă, parcă...

Era-ntr-o vară (parcă joi)
şi toate ne erau permise -
Gara de Nord, peronul, noi
sau era vineri, pare-mi-se.
În ochi ni se citea văpaia
în trenul plin de cetăţeni
la clasa-a doua, spre Sinaia
sau parcă, parcă spre Buşteni.
Timidă nu spuneam nimic
când mi-atingeai câte o dată
cu buzele un deget mic,
sau parcă, parcă mâna toată.
Doar ciripeam: "Ah, sufleţel!"
când mă priveai pe sub sprânceană.
am stat la single la hotel
sau parcă-n duplex la cabană -
Ultramodern... ce draperii!
cu mov în dungi şi picăţele
sub geamurile fumurii
sau parcă, parcă jaluzele.
Când în final pe canapea
uşor, uşor ne-am aşezat
(ce bine te-asortai cu ea)
sau parcă, parcă era pat -
Tu mi-ai şoptit: "Ah, ce noroc
în ochii tăi să văd înaltul!"
şi ne pupam aşa cu foc...
sau parcă mă pupam cu altul.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul zilei

Hai să fim asemeni
Cu două stele căzătoare pe cerul zilei.

Să nu permitem nimănui să ne descopere frumuseţea sublimă
Atunci când ţinând de mână pe Dumnezeu
Ardem

Într-o existenţă sacră care sfidează,
Care depăşeşte

Orice descriere a extazului
Şi a iubirii.

poezie de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi?

aforism celebru de Tudor Muşatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme de paşi

Urme de paşi înşirate-n zăpadă
De parcă nu ştiam cum e albul,
De parcă a fost ultima oară când ninge.

Urme de noi împrăştiate alături
De parcă te-am strâns prima oară
De parcă a fost ultima oară când strâng.

Urme de tine mângâiate pe mine
De parcă nu ştiam cum sunt ochii închişi
De parcă a fost ultima oară când văd.

poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţa dintre noi

Drumul dintre stele nu este degeaba
Şi nici măcar distanţa dintre noi.
În spaţiul acesta mă strecor şi exist,
Vin către tine, tind, iubesc, mă rog.

Dacă n-ar fi spaţiul gol, plin cu stele rare,
N-ar mai fi meteoriţi, îngeri căzători din cer,
Ci doar stele. Eu n-aş mai avea loc să iubesc,
Distanţa dintre noi nu mă sperie, mă cheamă.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (19 noiembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele

( O. B.)

zilele ploioase sunt cumva speciale

parcă-s mai duioase parcă-s mai a jale

parcă curg prin mine- parcă eu prin ele

parcă-s mai străine- parcă-s ale mele...

parcă-s alcaline, parcă vin din stele

parcă-s eu cu tine, parcă tu cu ele

parcă-s mai duoase, parcă-s mai a jale

zilele ploiase-zilele speciale...

poezie de Iurie Osoianu (24 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străchini şi străchinari

Ţara-i o strachină mare,
Hotarele ei sunt râuri de lacrimi.
Noi, străchinarii, dăm forme
Şi ardem pământul.
Aplaudăm când
Suspuşii zilei
Calcă prin străchini.

Justiţia îi aduce
Cu picioarele
Pe linia de plutire
Tot cu străchini:
Una cu banii delapidaţi
Şi nerestituiţi,
Alta cu lichidări de pedepse.

Toată lumea bate din palme!

Europa aleargă să se delecteze
Din străchinile strămoşeşti
De la Orăştie
Sau de la Tărtăria.

Am spus, nu mai repet,
Ţara-i o strachină mare,
În ea oasele noastre
Sunt pulbere de stele
Care miroase a lacrimi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şaisprezece ani -
sub stele de iasomie
primul sărut

haiku de Doina-Maria Tudor (23 aprilie 2020)
Adăugat de Doina-Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eu nu ard

dacă eu nu ard,
dacă tu nu arzi,
dacă noi nu ardem,
cum se va schimba bezna în lumină?

poezie celebră de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!