Pe omenire o doare-n fund de soarta ta. Ce, când ţi-a fost bine, când te-ai închis în casă cu femeia ta, ai urlat că eşti fericit? Şi chiar de-ai fi urlat, pe omenire ar fi durut-o-n fund de fericirea ta.

citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudine

Multi m-au sfatuit
Sa ma dau la fund pentru o vreme.
E mai bine asa,
Pentru o vreme,
Si m-am dat.
La fund toti se impiedicau de mine.
Si-am iesit iar la suprafata.
Acum om vedea...

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Guerre (I)

te iubesc Omenire
pentru că mai degrabă lustruieşti ghetele
succesului decât să-încerci să afli al cui suflet atârnă
de lanţul ceasului ceea ce ar fi stânjenitor

pentru ambele părţi şi pentru că
aplauzi fără ezitare toate
textele care conţin cuvintele patrie şi
mamă cântate la old howard

te iubesc Omenire pentru că
atunci când eşti la ananghie îţi amanetezi
inteligenţa ca să-ţi cumperi încă o tărie,
dar şi atunci când bujorii mândriei te ţin departe

de casa de amanet şi
pentru că eşti o perpetuă
pacoste în special pentru cei din propria ta casă

te iubesc Omenire pentru că
întotdeauna ţii secretul
vieţii ascuns în pantaloni şi uitând
că-i acolo te aşezi

pe el
iar pentru că scrii
mereu poezii în poalele
unei Omeniri moarte
te urăsc.

NB. The Howard Atheneum (1845-1953) cunoscut şi ca Old Howard Theatre, Massachusetts, a fost unul din cele mai faimoase teatre din istoria Boston-ului.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leon: Am 35 de ani, un pic peste 1.80 şi cântăresc 83 de kg, dezbrăcat.
Ninotchka: Cu ce vă ocupaţi?
Leon: Cu ce mă ocup? Hm, mă menţin în formă, sunt mereu cu mintea în alertă şi am grijă să nu dau de bănuit gazdei. E un job full-time.
Ninotchka: Şi pentru omenire ce faceţi?
Leon: Pentru omenire? Da, păi... nu aşa de multe pentru omenire. Dar pentru femei, palmaresul meu nu e chiar de trecut cu vederea.

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veste proastă pentru omenire

Ne–au părăsit încet, pe–ascuns,
Celebrităţi de la diverse discipline,
Şi, de parcă n–ar fi fost de-ajuns,
Nici eu astăzi nu mă simt prea bine.

epigramă de Paul Constantin (18 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

ţi-a fost vreodată aşa de dor
încât să vrei să prinzi râul de capete
şi să-l întorci
să-l faci să curgă invers?
mie da
n-am reuşit să întorc râul
dar am aruncat cu pietre
până când am simţit că braţul îmi sare din umăr...
ţi-a fost vreodată aşa de dor
încât să vrei să trânteşti una de alta
crestele munţilor?
mie da
n-am reuşit să ciocnesc munţii
doar am urlat până când au pornit grohotişuri
baremi să încetinească această curgere
această blestemată curgere
neîntreruptă

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclul vieţii

Eşti gârbovit şi mergi împiedicat,
Ai chip de ceară, glasul te-a lăsat,
Respiri cu greu şi eşti un pic senil,
Nu crede nimeni că ai fost copil.
Dar te-ai jucat şi tu şi ai zburdat,
De tot ce e în jur te-ai bucurat,
Lipsit de griji, cu ochi senini râdeai,
Când mama te certa te întristai...
Iar anii au trecut şi, negreşit,
Ai fost flăcău şi te-ai îndrăgostit,
Ai fremătat de doruri mii şi mii,
Şi ai avut la rândul tău copii.
Când au crescut, şi-au luat în lume-avânt,
C-aşa e legea firii pe pământ,
Şi ai ajuns bunic, cu mulţi nepoţi,
Şi rând pe rând te-ai ocupat de toţi.
Azi eşti bătrân, slăbit şi inutil,
Însă ai fost şi tu cândva copil,
Ai chip de ceară, ceasul ţi-a sosit,
Dar ai fost tânăr, chipeş, fericit.

poezie de Octavian Cocoş (15 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Gheorghe Zamfir

Naiul ţi-a fost ca o rugă,
I-ai fost o măiastră slugă
Ce l-ai dus la nemurire
În întreaga... omenire...

madrigal de Constantin Enescu (ianuarie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

omenire

Omenire. Simfonie a contrariilor în echilibru.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului, Psalmi ţigăneşti
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul nevestei împărţit cu un amant este echivalentul lăzii cu fund dublu de la circul prestidigitaţiei "tăierii" în două a trupului unei femei. Lada (sau femeia) e cu fund dublu?

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Dorul de ducă
Te face nălucă
Dorul de frumos
E cel mai luminos
Dorul de sorginte
Te învaţă minte
Dorul de suprafaţă
Te ţine în viaţă
Dorul profund
Te atrage la fund
Dorul de iubire
Ăsta-i o menire
Pentru omenire.

poezie de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea stă în legătură. Să nu uiţi niciodată: eşti legat de întreaga omenire.

Christophe Andre în Şi nu uita să fii fericit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

J. D.: Deci are un fund drăguţ. Toată lumea are un fund drăguţ. Eu am un fund drăguţ.
Carla: Ar trebui să-l aduci cândva.

replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi dinte cei care se lasă pupaţi în fund, au pupat în fund ca să ajungă în poziţia care le asigură "privilegiul" de a fi pupaţi în fund.

aforism de George Budoi din Pupincurismul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (31 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este fericit atunci când dragostea-i ajunge până-n fund.

perlă din examen de bacalaureat (2013)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu ştiu de ce
îmi place aşa mult
când eşti geloasă
şi mă trimiţi la dracu'

când faci pe nebuna
şi vrei să pari inaccesibilă

vorba unchiului meu
ai sare şi piper
chiar şi atunci când vrei
să-mi dai cu vaza-n cap

la pieptul meu
te-ai lepădat de răzvrătire

în braţele mele
te-ai lepădat de gânduri
şi ai fost
TU

femeia
ce m-a cusut
cu flori
atunci când rănile
se tolerau
cu sânge

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

căutam cuvintele pe sub pat
le-avusesem pe toate în gură
te doream şi atunci am ţipat
iar cuvintele fugiseră-n lună
căutam cuvintele disperat
erau ultimile mele cuvinte
o moarte în tâmplă mi-am spart
te iubeam şi-am urlat
am urlat...
căutam cuvintele blestemat
gura ta coşmărea pe subpat
fără vorbe te-am sărutat
şi muţi ne-am mirat
cuvintele niciodată n-au existat

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi bureţi

Doi bureţi
Erau băieţi
Şi-şi vorbeau de la burete
La burete cu "băiete".

Când stăteau la vreo agapă,
Mâncau sare şi beau apă,
Acolo pe fund de mare:
Aici apă, aici sare.

La sare se-nţelegeau
Dar la apă se-mbrânceau...

Iar acuma, pe dulap,
Nu se ceartă, nu se bat,
Sarea e-n bucătărie,
Apa-n aer, cine ştie.

poezie celebră de Marin Sorescu din volumul , Poezii pentru copii, ed. Ion Creangă - 1979
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşă

Uşă, care de atâtea ori te deschizi,
Spune-mi cine a intrat şi a ieşit prin prag?
Al cui zâmbet ţi-a fost mai drag?
A cui mână încet te-a desfăcut?
Cine te-a trântit când a dispărut?

Uşă,
De câte ori ai scârţâit când te-ai deschis,
Tu ascundeai şi boală, şi linişte, şi bucurie,
Cunoşteai pe toţi pe care i-ai închis
Şi trează ai stat în zorile albe, în noaptea târzie

Uşă,
Tu ştii că de câte ori veneam în zori
Păşeam tiptil cu zâmbet pe buze, în mâini cu flori,
Şi tremurând te rugam să mă închizi cu ea,
Cu dragostea şi femeia mea.

Şi ceea ce atunci ai închis
Se făcu cântec, se făcu vis.

poezie clasică de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai rapid mod de a ajunge la dragoste şi grijă faţă de întreaga omenire este să consideraţi întreaga omenire ca pe familia voastră.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul II (1997)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marină

îmi era aşa de sete când am văzut
acest pahar cu apă
încât am urlat: iată marea!...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!