Poteci de Sânziene...
Zburdă luna pe câmpii,
Lăsând vers în poezii,
Printre gene argintii,
A poeților copii.
Mângâind frunți frământate
Și versuri desculțe în șoapte,
Muza mândră și făloasă,
A poeților nănașe,
Prinde vrăjile în cuvinte,
Și florile-n amintiri,
Descântând pân'la moarte
A iubirilor simțiri.
Și într-o liniște adâncă,
Cum doar visele pot fi,
Se zbenguie între Drăgaice,
Pe-ale nopților câmpii,
Valuri de dorinți în șoapte,
Într-un fluviu de simțiri,
Cu descântec de țigânci,
Pentru marile păcate.
Ochii stelelor transmit,
Din clipiri îndepărtate,
Peste plete de poteci,
Muzica mută, dar plină,
Cu simțiri fără cuvinte,
Ochi să ai, să tot culegi
Vraja nopților brăzdate,
Ca să uiți de tot și toate,
Cât ești viu și mai ai simț,
Cu iubire pân'la moarte,
Sânziene așteptate,
Printre râuri de poteci.
poezie de Valeria Mahok (21 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre iubire
- poezii despre Drăgaica
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre râuri
- poezii despre păr
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești departe.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân*la stele!
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre viață, poezii despre soție, poezii despre religie, poezii despre plimbare sau poezii despre pace
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești un Ulise.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân la stele!
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ce-ar fi viața fără amintiri?
Și sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Și trupul viu fără simț și simțiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.
poezie de Valeria Mahok (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Valeria Mahok despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- citate de Valeria Mahok despre suflet
- poezii despre roboți
- citate de Valeria Mahok despre iubire
- poezii despre gură
- poezii despre amintiri
- citate de Valeria Mahok despre amintiri
Vraja Sânzienelor
Pe noapte ploioasă,
Chemările dorului se revarsă,
Să joace de Sânziene
Pe-a naturii sfinte scene,
Printre flori de câmp și fragi,
Alături de oameni dragi,
Între glasuri de izvoare,
Și dulci vise de fecioare,
Printre a sufletelor vrăji,
Și descântec de țigănci,
Pe sub păsările nopții
Și săruturile sorții,
În sân cu speranțe mii,
Să tot pleci, să uiți să vii,
Fericită doar să fii.
poezie de Valeria Mahok (25 iunie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre virginitate, poezii despre sărut, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre păsări
Clipe efemere...
Vrăjiți mi-s ochii sub catifeaua nopții,
Cupolă de vis, brodată divin,
Când stelele sorții pe toți ne sfidează,
Știind ce ne așteaptă-n destin.
Vântul timid sărută flori de tei,
Parfumând cărările verii în noapte,
Luna sfioasă ca o fecioară cuminte
Caută povești de iubire sub stele,
În vii și noi scânteieri.
Care e menirea voastră?
Muze caline, prietenele mele,
Unde vă faceți culcuș sau case,
Nu vă e milă de frământările mele?
Ca o divă printre stele vechi și caste,
Flori de foc în nopți de smoală,
Luna trece nici că-i pasă
Ce gândesc sau ce mă apasă,
Ce iubire port sub stele.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit de-al meu Ulise,
Rătăcit în depărtări.
Ce-ar fi cerul fără stele
Și pământul fără flori,
Ce-ar fi omul fără visuri,
Fără al iubirii fiori,
Ce-ar fi munca fără sporuri
Și viața fără onoruri,
Ce-ar fi Terra fără oameni
Și Geneza fără valuri...
Ce-ar fi viața fără moarte,
Ce e dincolo de toate,
Ce ești Tu divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul plin de toate,
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace spre eternitate,
Și iubire pân la stele,
Că-i mai bună decât toate.
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Pământ sau poezii despre vânt
Ochii tăi de lup flămând
Luna sparge negrul nopții, ochii tăi de lup flămând
Mă privesc din dosul porții, ca și-atuncea, ca și când
Voalul rochiei se rupe sub tăișul de argint
Al îmbrățișării tale, când și visele mă mint.
Mai alerg printre secunde, mai mă pierd în amintiri,
Ochiul vremii îmi ascunde frământarea din simțiri,
Și mă-ntreb dacă sunt vie, dacă tu-mi mai ești poem,
Dacă zbor în colivie, sau mă-nec într-un blestem.
Dacă plouă printre stele, sigur ai să înțelegi
Că sunt lacrimile mele risipite fără legi,
Și dacă te doare brațul este pentru că-ți sunt ram
Încolțit în carne vie, și nu pot să mă destram.
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre ochi, poezii despre secunde, poezii despre rochii sau poezii despre ploaie
Liniște
Atâta liniște acum
Și atâtea lacrimi uscate.
Atâta teamă, de mă înfioară.
Și atâtea amintiri de odinioară.
Atâta liniște, de mă înspăimântă,
Și tot atâtea cuvinte îmi sunt rugă.
Atât sfârșit într-un nou inceput
Atâta regăsire în tot ce n-am avut.
Atâta liniște, de un perpetuum nesfârșit.
Atât zbucium între două ființe rătăcite.
Atâta nemurire într-o viață fără de trăire
Atât cât cuprinde vântul într-o adiere.
Atâta liniște cât poate cuprinde noaptea în vise,
Și tot atâtea speranțe renasc diminețile.
Dimineți, punți între noi neatinse,
Pure, descrise în cuvinte doar scrise.
Atâta liniște...
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre spaimă, poezii despre sfârșit, poezii despre frică sau poezii despre cuvinte
Scriind pe orizont poeme lunii
În suflete ne-a înflorit speranța.
Ne vom iubi o vreme ca nebunii.
Scriind pe orizont poeme lunii,
Prin pori ne va țâșni exuberanța.
Când peste veacuri va răzbi romanța
Ce a trecut prin mrejele furtunii,
Scăpată printre ițele minciunii,
Ne vor ierta purtarea, cutezanța.
Culeg avid ale iubirii șoapte
De pe-ale tale buze dulci ca mierea
Și degustând simțiri, uităm de fapte,
Lăsând în voie cântul, mângâierea.
Noi stihuri zămislim în miez de noapte,
Plutind între pământ și nicăierea.
sonet de Mihaela Banu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre minciună sau poezii despre miezul nopții
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Cum frunzele pe uliță foșnesc,
Când tu îmi ceri un gram de fericire
Eu reușesc cu toamna să-ți vorbesc.
Iubește-mă cum n-ai iubit vreodată
Că numai tu ești dorul meu nebun,
Cea mai strălucitoare nestemată
Răspuns la toate câte nu se spun.
Ascunde-mă în ochi tăi o noapte
Vreau să renasc cu visele în zori,
Și să ascult iubito printre șoapte
Cum spui că mă iubești și mă adori.
Să-ți scriu cuvinte pline de iubire
Pe frunzele ce-n dansul lor plutesc,
Tu să-mi citești iubito în privire
Că doar să-mi fii aproape îmi doresc...
poezie de Nicolae Panait
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre toamnă, poezii despre superlative, poezii despre metrologie sau poezii despre lectură
În balansoarul vieții
Când trupul înflorește ca și lacul cel cu nuferi
și dai cu ochii roată pân'la-ndepărtate maluri,
tu iubito, nu mai poți focul dragoste-i să-l suferi
vechea lotcă nu mai e între trestii, nici pe valuri.
Stai cuprinsă de absența serilor de catifea
într-o visătoare vraje-n care-ncepi să te ascunzi
și-ți ghicești norocul lipsă într-o ceașcă de cafea
linii negre desenate-s în pereții ei rotunzi.
Nu mai ești în oglinda anilor de floare rară,
dar oricum ești tot frumoasă și zurlie uneori,
te-a lovit în trup, frig de iarnă, arșită de vară,
dar ai flăcări peste ape ca ascunsele comori.
Ești iubită-n profunzime cum cuvântu-n poezie,
știu în balansoarul vieții toate vin și toate trec,
nu ai niciun fel de dogmă și nu cazi în erezie
de aceea datul sorții vreu cu tine să-l petrec.
Te las în risipirea fructelor aproape coapte
fără nicio amăgire sufletul să mi-l culegi,
în poemul fericirii rostit de noi în șoapte,
să mărturisești din viață cât de mult mai înțelegi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre flori sau poezii despre seară
Ninsoare
Florile-au înghețat pe lacul alb,
Nuferii-s sub stele de zăpadă,
Murmură sculpturi în bradul galb
Visătoare urcă-n escapadă.
Iar pe înălțimi, munții, cât veacul,
Lunecând privirea, stele-și lasă
Plete peste stânci, de-a berbeleacul,
Să ne fie iarna-n rai crăiasă.
Ard în cer adânci flăcări de stih,
Laurii-i cuprind în cânt, departe,
Înghețate-n în versuri de distih
Lumi ce se iubesc veșnic pe marte.
Ninge-n vers, desculț, un monostih,
Ninge cu simțiri ce nu au moarte!
sonet de Aurel Petre (17 ianuarie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre înălțime, poezii despre zăpadă, poezii despre stânci sau poezii despre sculptură
Murmurând...
Murmurând în plină noapte
Dorul tău fierbinte-n șoapte;
Tu iubire depărtată,
Ce aștepți nemângâiată
Când lucesc în noapte stele
Te amesteci printre ele,
Iară sufletu-ți s-aprinde
Tot mai viu și mai fierbinte.
Și cu luna-n noapte plină
Îți zâmbesc și îți alină
Frământările și dorul
Stele mii slăvind amorul.
Ca-ntr-un glas cu ele luna
Ne îndemne tot într-una:
Lasă-amoru-ți între stele
Ca să ardă printre ele!
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (30 ianuarie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre dor
Fluturi înlăcrimați
Un sărut pe pleoape
Un fâlfâit în noapte
Aripi de fluturi...
Șoapte.
Negură senină
Noapte cu lumină.
Cuvinte deșarte
Gesturile noastre.
Brumă a iubirii
Dantelă brodată.
Iubire nerostită
Mare-nvolburată.
Un gând ascuns
Paznic de hotare.
Plutește visând
Spre gândurile tale.
Un hoț de stele
Doar aripile mele.
Palme trudite
Pe corpul tău femeie.
Cuvinte brăzdate-n poeme
Tăcerea unui gând
Omidă pe o creangă
Învelită-n amurg.
Aripi visate
Strivite de nori
Simțiri ce plutesc
Pe aripi de dor.
Săruturi pe buze
Doar aripile mele.
Fluturi de lumină
Mă trezesc in zori!
Polen de șoapte
Săruturi pe pleoape.
Eu?
Fără tine...
Lacrimă pe flori!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre aripi, poezii despre tăcere sau poezii despre nori
Din cătarea de cuvinte, ține minte
Într-o ziuă, oarecare
dintr-un an la întâmplare
am să ies din pielea-n care
tot cuvântul meu mă doare.
Prind în ochi albă năframă
cât să-i fac durerii vamă
să-i dau libertății hrană
din tăcerea ce mă-nhamă.
Să desprind ca din pristol
păsări, sentiment, control
îngeri, dor, lumini în stol
tot ce-n inimă-i pârjol.
Să le las să se înfrupte-n
unda șansei ne-ntrerupte
prin extazuri și simțiri
vindecabile-n iubiri.
Să știu toate că-mi revin
într-un cer de piept senin
unde, ritmu-i mai calin
ca un vers, un vers blajin.
Cât credința mi-este sfântă
lacrima în ochi se zvântă
dragostea în sânge-mi cântă,
castității, ce-nveșmântă.
Printr-o-ncredere deplină
doi într-unul se-ncunună
pulsu-n vene foc răsună
când e dragostea nebună.
Într-un an, la întâmplare
din ăst veac ce mă tot doare
am să ies la drumul mare
să-ți pun slovele-n cătare.
Din cătarea ce-ți rămâne
îmi scot versu' din ruine
scriu ce-aș spune fără glas
spun de-aș fi, în ultim ceas...
Iolanda Șerban ©
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre vamă
Pe cerul nopților albastre ...
Pe cerul nopților albastre
Eu rătăcesc din stea în stea,
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea.
Doar luna mă privea mirată
Și-n palme tâmpla-mi legăna.
Pe fruntea mea, de gând brăzdată,
Cu-al ei sărut mă alina.
Și cum stăteam a dezmierdare,
Pe Calea Laptelui sclipea
O stea cu-aripi strălucitoare,
Care cu ochiul îmi făcea
Și-am priceput că-i steaua mea...
Pe cerul nopților albastre
Nu mai alerg din stea în stea
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea,
Căci toate drumurile noastre
Vor duce către-aceeași stea...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate, poezii despre astre sau poezii despre albastru
Cândva
Sub o salcie bătrână
Cu pletele lungi în vânt
Curge un râușor de munte
Amintiri cu el purtând,
Peste pietre șlefuite
De valuri unse de vânt.
Pe-o bancuță învechită
Și-o măsuță tot la fel,
Lovite de râul rece
Ca sărutul unei ierni
Îmi șopteai cuvinte alese,
Ca florilor de pe cer.
Nașă ne-a fost Luna plină,
Martori ochii curioși
Și nuntași tot păsăretul
Din frunzișul cel stufos,
Când ne alintam duios
Uitând cum se scurge timpul.
Prin al câmpului steluțe
Am sfințit frumosul blând
Cu picioarele desculțe,
Buchete, fără jurăminte multe,
Căci noi știm ce am petrecut,
Amintirile au suflet.
Anii au trecut ca gândul
Și-am îmbătrânit cu timpul
Flăcările tinereții încet, încet s-au topit,
Dar iubirea ne-amintește
Că degeaba n-am trăit,
Sfințindu-i icoana sfântă.
poezie de Valeria Mahok (6 mai 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe
Buchetul de poezii
Buchetul de poezii
Printre cuvinte și esențe
Eu versuri dragi îți compuneam
Scriam adesea poezii
Buchete-n suflet de iubire
Neimpărtăsite până mai azi.
În gând sămânța doar rodea
Apoi prin scris o așterneam.
In drumul meu cel trecător
Nisipul fin cel din clepsidră
Se prelingea nepăsător
Între prezent și viitor
Era destin si al meu dor.
Am scris în vers și-n proză scurtă
A mea trăire purtată-n sânge
Ce prinde inima și o aprinde
Adesea fără un răspuns.
Te port în al meu gând mereu
Un Înger esti tu pentru mine
Ce calea, tu, mi-ai arătat
Cu a ta iubire.
Natura, parte la miracol
M-a răsfățat cu a ei culoare.
Iar florile îmi sunt tablouri
Pe toate le-am pictat în vers
Și slavă eu am dat la toate.
Pe Domnul Iisus l-am venerat
Pe Maica Domnului am slăvit-o
Și-a ei putere mi-a fost stâlp
Credința mi-a fost reazăm
În tot ce-am scris într-un cuvânt.
În univers îmi caut locul
Știind că fericirea-i trecătoare
O clipă ce o ardem
Ce nu o să revină
Cenusa ei, rămâne-n noi pe veci
O amintire cu lumină.
poezie de Maria Bem din Buchetul de poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre viitor, poezii despre sânge sau poezii despre răsfăț
Simfonia Primăverii
Peste dealuri și câmpii
Muguri, oameni și copii,
Haos de concerte vii,
Au ieșit din amorțeală...
Toată lumea insectară
Sub cerul de primăvară
Este afară, este afară.
Soarele cu gura largă
Râzând dantura și-arată
Și trimite pe pământ
Valuri de căldură vie,
Peste tot și peste toate,
Numai bine să ne fie.
Florile de primăvară
Cu bobocii sunt o fală
Și împrăștie parfumuri
Prin livezi, câmpii și drumuri,
Numai să le admirăm
Frumusețea naturală.
În piața cerului agitația e mare,
Plin de păsări călătoare
Se perindă în căutare de perechi,
Fiindcă iubirea e în floare,
Dragobetele-în cărare
Face din tot sărbătoare,
Cât este ziua de mare.
Și așa sub mândrul soare,
Râd toate în lumea-n care
Optimismul e în floare,
Molipsind pe fiecare,
Copii, tineri și bătrâni,
Simfonia Primăverii
Ne întâmpină pe rând,
Să o salutăm și-n gând.
poezie de Valeria Mahok (23 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre Soare, poezii despre sărbători, poezii despre râs, poezii despre păsările călătoare sau poezii despre optimism
* * *
într-o dimineață sau poate într-o noapte
printre atingeri, cuvinte, șoapte, suspine
voi așterne în privirea ta un covor fermecat de iubire
îți voi prinde în păr
cu drag, de drag,
flori de iubire, flori pentru tine
flori de liliac primăvara
vara, roșii trandafiri
toamna, galbene crizanteme
steluțe de gheață iarna
cât de frumoasă ești astă seară, femeie...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre roșu sau poezii despre iarnă
Uite luna, nu e luna...
Uite luna, nu e luna!
Și-a ascuns din mers cununa,
Printre vârfuri lungi de brazi,
S-o urmezi cu cei mai dragi,
Pe poteci cu clopoței,
Să iubești umbrele ei,
Să-i descânți fruntea de aur,
Să-i oferi povești cu lauri.
Să-asculți vântul ce-o mângâie,
Să rogi noaptea să mai ție,
Când totu-i o feerie.
Ce ne-am face fără Lună?
Fără sfânta ei lumină,
Cine visele ar scălda?
În vorbe de Nu mă uita,
Decât ea și dragostea.
poezie de Valeria Mahok (11 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre brazi