Să stăm liniştiţi până când inima va începe să ne vorbească. Dar când ne va vorbi, să facem ce ne spune ea.

citat din Susanna Tamaro
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ţi se vor deschide in faţă mai multe căi şi nu vei şti pe care să apuci, nu alege la întâmplare, ci aşază-te şi aşteaptă. Aşteaptă oricât e nevoie. Nu te mişca, nu spune nimic, ascultă-ţi inima. Apoi, când o să-ţi vorbească, ridică-te şi urmează-i sfatul.

citat din Susanna Tamaro
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am găsit răspunsul, dar cred că încep să-mi înţeleg întrebarea.

citat din Susanna Tamaro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare parte a nefericirii noastre o datorăm drumului greşit.

citat din Susanna Tamaro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa modestiei şi altruismului, inteligenţa e doar o urâtă parodie a ei însăşi.

citat din Susanna Tamaro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei neliniştiţi se apropie fără să fie nevoie de prea multe cuvinte.

citat din Susanna Tamaro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu spune unde sfârşeşte ziua.
Unde începe noaptea.
Nu rosti vorbe goale.
Cuvinte frivole.
Nu spune unde începe Pământul,
Unde se săvârşeşte cerul
Nu spune până unde eşti tu.
Nu spune de unde e Dumnezeu.
Nu rosti vorbe goale.
Eliberează-te de vanitatea tristă de-a vorbi.
Meditează, netulburat de sunete,
Până ajungi la gloria de a rămâne tăcut,
Fără să mai gândeşti.

poezie clasică de Cecilia Meireles, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu spune
unde se termină ziua
unde începe noaptea
nu folosi cuvinte vane
cuvinte lumeşti
nu spune
unde începe pământul
unde se termină cerul
nu spune până unde eşti tu
nu spune de unde începe Dumnezeu
nu rosti vorbe deşarte
eliberează-te
de vanitatea goală a vorbirii
cugetă în linişte profundă
desăvârşită
până când atingi gloria de a fi
tăcut – fără gânduri.

poezie celebră de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem intra în dialog direct cu duhul nostru doar cu ajutorul liniştii, viaţa spirituală e mai deplină decât cred unii.

citat din Susanna Tamaro
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa ne zgâlţâie când nu facem lucrurile bine, dar când facem ceva bun, nu spune nimic!

citat clasic din Mihai I al României
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă o persoană nu are nimic bun de spus despre sine, dar vrea să vorbească, începe să-i vorbească de rău pe alţii.

citat din Mihail Lutvak
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă o persoană nu are nimic bun de spus despre sine, dar vrea să vorbească, începe să-i vorbească de rău pe alţii.

citat din Mihail Litvak
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă liniştea ar putea vorbi, am auzi acorduri de vioară
Sufletul vibrând, s-ar linişti, iar inima din piept, ar sta să sară.
Dacă liniştea ar putea vorbi, despre iubire sigur ne va spune
Că e aşa, cum nimeni n-anţeles... şi va afla, când soarele apune.

catren de Elena Bulancea (17 martie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă liniştea ar putea vorbi, am auzi acorduri de vioară
Sufletul vibrând, s-ar linişti, iar inima din piept, ar sta să sară.
Dacă liniştea ar putea vorbi, despre iubire sigur ne va spune
Că e aşa, cum nimeni n-anţeles... şi vom afla, când soarele apune...

Elena Bulancea în Personală (17 martie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeala

Până şi apa greşeşte când curge la vale
şi spală de îngeri pontoanele goale
până şi cerul greşeşte
când se împiedică de pragul de nori
şi de-naltul din cale!
Greşeşte
până şi peştele când prins nu vorbeşte în plasă
şi-l lasă pe om să greşească
când îl duce acasă
copilul să-şi crească
şi să nu-i mai vorbească
deşi îşi doreşte...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă toamna mi-ar vorbi

dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune că e firesc să laşi frunzele să cadă
copacii nu se străduiesc să-şi înece umbrele
ele îşi schimbă forma o dată cu dansul soarelui

dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune să nu mai aştept ploaia
căci va veni oricum, seceta nu ţine o viaţă de om

dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune să îmbrăţişez anotimpurile
ele se întorc dar noi nu
mi-ar spune să mă aşez în colţul meu de lume
să respir şi să privesc doar atât

r e s p i r

p r i v e s c

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia căruia îi place să vorbească şi când nu are ce spune

Când vorbeşte în şedinţe
Nu ştiu, frate, cum se face
Că auditoriul cască
Şi-l aplaudă... când tace!

epigramă de Ioan Costea din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un strop de dorinţă

Stăm liniştiţi la mare,
pe patul mare cu baldachin,
ne privim şi ne-nţelegem din priviri,
ne îmbătăm cu-n strop de dorinţă
şi visăm la viaţă cu uşurinţă.
Bem câte un pic din sucul natural
ş-apoi începe o dulce hârjoneală,
şi-o cursă lungă până la mare,
apoi o mare bălăceală cu scufundări
şi mult înot ce ne ţin tare,
pentru multă fericire pe care,
fiecare o vrea şi-n suflet o are.

poezie de Eugenia Calancea (28 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facem minuni când este vorba de a construi maşini sau de a vinde. Dar când este vorba doar de a vorbi unul cu altul, ne este teamă şi scoatem pistoalele.

citat din Richard Wright
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când nu încetăm să ucidem părţi din noi vom suferi veşnic din cauza demonilor care ne bântuie şi ne îngreunează viaţa. Când facem pace cu propriile defecte şi începem să le înţelegem, acceptăm şi transformăm, atunci începe procesul de vindecare şi de dezvoltare a personalităţii.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tăcerea lumii

liniştea se ascundea într-un gând nespus
rătăcită în marasmul cotidian
avea multe faţete
mă retrăgeam în mine
să nu aud urletul hienelor în noapte
zac, uneori privesc vremea ce trece
ce vine
dacă mai vine
vorbesc dar nu aud
sunt atât de obosit
stau în aşteptarea ţipătului
geme pământul în răsuflări oprite
sub frunze moarte de vreme, prea devreme
mă zbat fără grabă în tăcerea crudă a lumii
azi nu mai pot
sau nu mai vreau
să cer, să iau
gunoaie de pe drum
un drum croit
din oase frânte şi mult fum
aş vrea să zbor, un zbor etern
la cer
spre norii albi, pufoşi şi puri
să mângâi sufletul unui pescăruş în zbor
dar nu ştiu cum
doar stau şi plâng
la margine de mare
ce să mai cer
ce să mai sper
e prea târziu acum
ne facem că facem, fără să facem
ne facem că vorbim
dar vorbim în tăceri studiate
nu ştim nimic, dar totul ştim
lucrăm, nu muncim
plecăm dar nu plecăm
şi stăm, ce bine stăm...
nu ştiu de dorm
de când, de ce şi până când
o clipă sau o veşnicie
privind in jur
privind la voi
târziu am inţeles
că lumea asta nu-i de mine
văzând că nu sunt de folos
mă întorc incet şi plec pe jos

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!