Bătrâneţea

Tinereţea e o cameră nupţială,
plină de lumină, parfumuri şi flori,
în ea aşteptăm venirea vieţii.
Şi ea vine, o deflorăm cu frenezie,
ne bucurăm cu violenţă,
îi veştejim toate florile,
îi epuizăm farmecele,
îi golim sărutările;
Ne îmbătăm cu mângăierea ei,
o încununăm cu trandafiri
desfrâu şi iluzii.
O înjosim şi ne înjosim
pe noi înşine,
cu ea...
Dormim pe sânii ei martirizaţi
de mâinile noastre.
Şi.... dacă ne trezim plictisiţi de ea,
pe ruinele unui festin încântător,
ne întrebăm supăraţi: Când ai plecat?...
Bătrâneţea noastră,
este o cameră de bolnav, pregătită pentru
vizita morţii.
Nu e muzică, nici iubire, nici flori
şi parfumuri.
Tăceri adânci care vin
dinspre apropiatele grădini de dincolo de mormânt.
Şi pregătiţi pentru această întâlnire cu ultima dorinţă:
aceea care nu greşeşte niciodată,
ne îngrijorăm spunând: Cât întârzie...!
De ce nu vine?
Vine cineva;
ea este,
o înghţim dintr-o sorbitură şi-I cădem în braţe.
Regretăm, dar n-o putem vedea,
sărutul ei ne face orbi şi surzi pentru întodeauna...
Această vârstă binecuvântată este aşezată pe înălţimea
colinei care împarte şi domină cele două pante
ale vieţii, vedem în jos ce e deja pierdut
la marginea multor depărtări; talpile unei jumătăţi de veac
deja dispărute şi clădite pe ea,
făcând-o să germineze astral şi să strălucească
în singurătate.
Ce bine e să vorbeşti despre moarte!...
Cât e de bine!... Când florile din grădinile
vieţii s-au ofilit.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul ce ţi l-am dat

Munţii se văd din depărtări
Ca şi sărutările ce ţi le-am dat,
Totuşi nu ai loc în viaţa ta
Şi pentru dragostea mea.

De ce mereu mi te –amintesc
Dacă tu nu crezi în mine?
De ce te-am iubit şi te iubesc
Şi tu nu mă iubeşti pe mine?
Sărutările ce ţi le-am dat,
Într-un gol s-au aşezat.

Sărutările ce mi le-ai dat,
Încă le mai port cu mine.
Te-am iubit atât, te mai iubesc
Şi încă-mi amintesc de tine.

Tu te-ai măritat cu altul,
Pentru mine a rămas regretul,
Am rămas nefericit.

Te mai port mereu în suflet,
Chiar de tu nu m-ai iubit.

Enrique Antonio Sanchez Liranzo
(Republica Dominicană)
Traducere în limba româna, Ioan Friciu

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo, traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul pentru care eşti aici se află plantat în fiecare moment al vieţii tale. Pentru a-l descoperi trebuie efectiv să fii conştient de acel moment. Prezent. Aici. Astfel recunoaşterea fiinţei tale va începe să curgă de la sine, iar scopul va înflori din ce în ce mai puternic. Secole de-a rândul ne-am uitat mult prea mult în cărţi religioase şi mult prea puţin în noi, iar rezultatele le putem vedea cu ochiul liber pe această planetă. Suntem pregătiţi să privim în noi înşine. Suntem cu adevărat pregătiţi să ne ridicam în picioare şi să ne exprimam adevărul ce curge direct din esenţa noastră. Avem nevoie de încredere pentru a face asta, claritate şi iubire pentru a face asta. Vestea bună este că toate astea se află deja în noi. Dovada cea mai clară este că de fiecare dată când le-am trăit ele s-au născut din noi.

citat din Marius Chirilă
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În parc

Stând în parc
Ca în toate zilele,
privirea mi se juca cu briza
Printre flori şi copaci.

Imi imaginam zâmbetul tău
Atât de mândru şi delicat
Ca-n prima zi
Când buzele mi-ai dat

Nu am visat vreodată
Că dragostea ta frumoasă
Îmi va înebuni viaţa.

În anii mei cei mai frumoşi,
În anii mei zâmbitori,
In cel mai bun moment al vieţii.

Poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo
(Republica Dominicană)
Traducere de Ioan Friciu, Sibiu

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât nu ne înşelăm gândindu-ne că liniştea constituie neapărat deşertul, vidul, absenţa oricărei activităţi, a oricărei creaţii, într-un cuvânt, neantul! În realitate, există linişte şi linişte, şi într-o manieră generală putem afirma că există două categorii: cea a morţii şi cea a vieţii superioare. Despre liniştea vieţii superioare vorbim aici şi pe ea trebuie să o înţelegem. Această linişte nu este o inerţie, ci o lucrare intensă ce se împlineşte în mijlocul unei armonii perfecte. Ea nu este nici vid, nici absenţă, ci o împlinire comparabilă cu aceea simţită de fiinţele unite de o mare iubire şi care trăiesc ceva atât de profund ce nu poate fi exprimat nici prin gesturi, nici prin cuvinte. Liniştea este o calitate a vieţii interioare.

Omraam Mikhael Aivanhov în Calea tăcerii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vrei să spui prin: "Nu sunt pregătită pentru non-dualitate"? Mintea va susţine de la naştere până la moarte că nu eşti pregătită pentru Libertate. I-a hai să vedem, e cineva pregătit? Nu, nu e nimeni! Niciodată persoana nu e pregătită pentru Libertate! Nu ai observat, nici pentru moarte nu e pregătită vreodată! Dar oare pentru minte eşti? Dar când ţi-a fost îndesat pe gât primul gând, prima invitaţie la sclavie te-a întrebat cineva dacă eşti pregătită? Tu eşti deja Libertatea, draga mea, şi libertatea nu poate fi pregătită pentru libertate! Da, pentru persoană nu eşti pregătită niciodată. Nu ai observat? La cei peste 30 de ani ai tăi mintea tot timpul mai vrea o porţie din tortul cu durere al devenirii. "Hai, mai ia o porţie de suferinţă, că pentru asta eşti pregătită!" Gândul niciodată nu este pregătit pentru adevăr, pentru că mama lui mintea e doar o grosolană minciună, iar tatăl lui Speranţa este un iluzionist perfect.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragul meu, vorbeşti de moarte şi spui o mulţime de prostii despre lumile de dincolo sau aşa-zisele lumi astrale, cauzale şi ireale. Dar Adevărat, Adevărat îţi spun, Maharaj este singurul tău prieten atât pentru această lume cât mai ales pentru lumea de dincolo. Doar Acela care moare înainte de moarte este el însuşi iubirea vieţii eterne!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine o vârstă...

Vine o vârstă la care
mi-e mai uşor să socotesc.
Deja am multe din
datele problemei
şi doar câteva necunoscute.
A fost cât pe ce să mă îndragostesc
De cine nu trebuia
(Am aflat asta mai târziu)...
Cât pe ce să traiesc
şi nu să supravieţuiesc,-
Cât pe ce să fiu fericită,
dar nu era de mine.
Aşa că mi-a rămas numai
singurătatea ridicată la pătrat,
Tristeţea ridicată la cub,
Rădăcina pătrată din
cât mi-a mai rămas de trăit,
( oare cât să-mi dea?!)
Mai bine ridicam
dragostea la cub,
Generozitatea la pătrat,
Scădeam nemulţumirea,
Lacrimile şi frustrarea
Şi adunam zâmbetele,
Dar deja e cam târziu...
Am ajuns la... egal cu:
Povestea vieţii mele?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica, singură, nu vine niciodată. Sunt nişte invenţii ale unor oameni neputincioşi cele despre inspiraţie, muze etc. Personal, lucrez foarte mult la prima frază, care e cea mai importantă. Muzica nu vine, pentru ea trebuie găsit un sol prielnic, o platformă potrivită. Ea nu vine în deşerturi... Sosirea ei trebuie pregătită, e o chestiune atât de subtilă, încât nici nu ştiu cum ar putea fi împărtăşită, din această cauză am decis să nu dau lecţii altora, nici chiar la Conservator. Inspiraţia e o energie acumulată, e rezultatul unei munci reuşite.

Eugen Doga în Ziarul de gardă (25 octombrie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a spune vieţii tale ce adevăruri şi valori ai decis că vrei să ai, lasă viaţa să îţi spună ţie ce valori şi adevăruri conţii deja, ce adevăruri şi valori reprezinţi. Dacă vocaţia devine un act de voinţă, o determinare oarbă de a da un sens vieţii cu orice preţ comiţi un act de violenţă împotriva ta. Vocaţia nu vine pentru că îi impui tu, sau pentru că ego-ul tău se simte cumva nedemn, inferior, lipsit de valoare pentru că nu are vocaţie şi alţii deja o au. Comiţi o violenţă împotriva ta în numele unei viziuni care oricât de atrăgătoare ar părea, este forţată asupra spiritului în loc să crească din interior. Vocaţia nu o poţi impune, doar o poţi urma.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să cedăm, când credem că am pierdut. Nu trebuie să ne lăudăm, când credem că am câştigat. Trebuie însă să nu uităm că a crede nu înseamnă că poate fi şi adevărat. O cauză dreaptă nu poate fi împiedicată. Oamenii vieţuiesc între două extensii temporale ale unui punct, pe care noi o numim linia vieţii. Punctul vieţii noastre poate fi "mare", dacă îi considerăm şi pe ceilalţi ca şi cum am fi noi. Nu trebuie să facem din punctul vieţii noastre un punct întunecat pentru ceilalţi. Această întunecare va determina să ne ştergem existenţa vieţii, după ce am fost.

Viorel Muha (octombrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea morţii

Cine nu se naşte nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorinţele te depăşesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieţii, plânsul este al morţii.
Să trăieşti ca şi cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeaşi credinţă.
În fiecare om zace un mort – trecutul.
Când mori te întorci la locul naşterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poţi atrage atenţia.
Datorită morţii a intrat morala în viaţa noastră.
Viaţa este un împrumut al morţii.
Pot trăi la nesfârşit cei ce nu au nimic de făcut.
Când ştii de toate mergi spre moarte cu ochii închişi.
De unde ştim că nu ne aşteaptă cu dor cei care au plecat?
Ştim că vom muri, dar nu ştim uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poţi ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viaţă.
Cunosc moartea mai bine decât morţii.
Cine pătrunde trufaş în moarte?
Cineva arde, cineva putrezeşte în viaţă fiind.
Orice termen de garanţie aminteşte de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morţi.
Cei vii se duc, morţii rămân ca martori.
Când viaţa nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie şi nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este foarte mare în meseria noastră. Căutaţi cât se poate binele, chiar dacă se greşeşte faţă de voi. Dacă e cineva care greşeşte, nu-i ţineţi ranchiună. Generozitatea e lucrul cel mai minunat. Există această cunună, de care să aveţi grijă. Nici să vă aplecaţi prea tare că vă cade de pe cap, nici să vă ţineţi prea fuduli că loviţi pragul de sus al uşii şi vă strică, Doamne fere'! Mare grijă cu această cunună pe care o aveţi şi care nu este eternă pentru că lucrul cel mai groaznic nu e că am pierdut buletinul, portofelul, trenul, ci că am pierdut harul.

citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnificaţiile vieţii noastre şi a planetei noastre fragile sunt după aceea determinate doar prin propria noastră înţelepciune şi prin propriul nostru curaj. Noi suntem custozii sensului vieţii. Tânjim după un părinte care să aibă grijă noi, care să ne ierte pentru erorile noastre, şi să ne salveze de greşelile noastre copilăreşti. Dar cunoşterea este preferabilă ignoranţei. Este cu mult mai bine să îmbrăţişezi adevărul dur decât o fabulă liniştitoare. Dacă tânjim după un scop cosmic, atunci să ne găsim noi înşine un obiectiv demn.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul care a fost iubit, cât de puţin, de o femeie, din moment ce această iubire nu avea la bază nici calculul nici interesul, este pentru totdeauna îndatorat acestei femei şi, orice ar face pentru ea, nu va face niciodată atât cât a făcut ea pentru el.

Alexandre Dumas fiul în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serepta Mason

Florile vieţii mele s-au desfăcut în toate părţile,
Mai puţin cele expuse unui vânt amar care a ofilit petalele
Pe partea dinspre care voi cei din oraş mă puteaţi vedea.
Din ţărână ridic acest glas de protest:
Nu mi-aţi văzut niciodată partea înflorită!
Voi, care trăiţi, voi sunteţi chiar ignoranţii
Care nu ştiu căile vântului
Şi forţele nevăzute
Care guvernează procesul numit viaţă

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două primăveri

O floare niciodată
Două primăveri nu a trăit,
Să fiu vreodată n-am visat
Primul tău iubit

Niciodată n-ai ştiut
Că iubită eu te-am vrut
De când ne-am cunoscut
În noaptea aceea de amor.

Ca frunza cutremurată de furtună,
E posibil să fi fost femeia căutată,
Dar, aşa cum florile se ofilesc îndată,
Poate mai târziu ajung în a iubirii grădină.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce facem cu restul de iubire?

să nu fumăm toate ţigările
să nu bem tot vinul
să nu mâncăm tot ce avem pe masă
să mai lăsăm şi pentru mâine
vom fi din nou fericiţi

dar cu iubirea ce facem
cu această nevoie de a ne dărui
până la ultima respiraţie
până la ultimul strop de plăcere
până la ultima firimitură de carne

cum putem lăsa iubirea pentru mâine
dacă de atâtea ori
ceilalţi nu-şi mai amintesc de noi
ne părăsesc ne lasă goi
şi nu mai privesc niciodată înapoi

ce facem cu această iubire
rămasă singură la masa tăcerii
oftând plângând
strângând în palmă lacrimile
ca pe o ultimă comoară

ce facem cu această iubire
cui să o dăruim când nimeni
nu se mai hrăneşte cu resturi
când toţi sunt politicoşi
ca la o masă străină
cerându-ne pentru sentimente
chenzină

ce facem cu această iubire
când pasărea neagră a morţii
vine şi bate cu ciocul
în fereastră
pe ea să o hrănim?

poezie de Ionuţ Caragea (28 septembrie 2011)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este mult mai bine să fim împăcate cu noi înşine fără să regretăm în zadar după o viaţă plină de răsplata eforturilor anterioare şi a bucuriilor pe care în sfârşit avem posibilitatea să le dăm mai departe şi altora decât să ne îmbufnăm ca nişte fetiţe, când suntem deja mult prea în vârstă pentru a juca acest rol infantil.

Kathleen Tessaro în Eleganţa (2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire nestatornică

Am umblat pe mări
căutând un surâs.
Am umblat prin oraşe
căutând dragostea ta.

Dragostea care a plecat
şi cred că nu mai vine,
dragostea care ni-ai dat-o
nesăţioasă femeie.

Am umblat pretutindeni,
ca să aflu despre tine.
Poate că ai dispărut
pentru a nu te mai vedea!

Poate m-ai părăsit
că te-ai plictisit de mine!
Poate că a fost visul meu
că te voi părăsi?
Poate că a fost dragostea ta
care m-a îndepărtat?

Prin marile oraşe,
ale altor continente,
prin marile deşerturi,
rătăcesc fără dragostea ta.

Nu vei şti c-am murit
pentru o mare femeie...!
Nu vei şti c-am murit
nesăţioasă femeie...
pentru tine... şi dragostea ta
nestatornică.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo, traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există niciun lucru care să fie veşnic plăcut, pentru că natura noastră nu este simplă, ci include şi un al doilea element, diferit de primul, în virtutea căruia suntem fiinţe coruptibile, astfel încât, dacă unul dintre aceste două elemente se află în activitate, această activitate este, din perspectiva naturii celuilalt element, contrară naturii; când cele două elemente se află în echilibru, actul ce rezultă nu ni se pare nici plăcut, nici neplăcut. Dacă ar exista o fiinţă cu o natură simplă, aceeaşi activitate ar fi pentru ea totdeauna cea mai plăcută. Dar, pentru noi "schimbarea în toate ne este plăcută" din cauza unei laturi rele a naturii noastre; căci, la fel cum omul rău este schimbător, şi natura care are nevoie de schimbare este rea, ea nefiind bună pentru că nu este simplă.

citat celebru din Euripide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!