Ei tac, prin urmare sunt cuprinşi de admiraţie.

proverbe latineşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunile nu pot fi văzute cu ochiul liber, prin urmare nu pot influenţa Pământul, prin urmare sunt inutile, prin urmare nu există.

citat din Francesco Sizi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda nu e departe de admiraţie, dar cea mai mare admiraţie nu se manifestă prin cuvinte, ci prin tăcere.

citat din Gellius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic

ceas mic
tic tac tic
ce ai, dragă?
un tic
nu sunt mic
şi doar tac tac
tu să nu spui nimic
că eu fac
tac tic...
tac

poezie de Viorel Muha (aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbele tac

Când vorbele tac
un suflet se naşte
şi iubirea inundă
trăirile minţii.

Trăirile minţii
să treci te învaţă,
prin labirintul vieţii,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
iubirea te prinde
cu mii de cuvinte-n
trăirile minţii.

Trăirile minţii
îţi zbuciumă timpul,
biet singuratic,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
în gând se-nfiripă,
cu greu stăpânite,
trăirile minţii.

Trăirile minţii
în vise se schimbă,
la apusul cel dulce,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
un suflet se pierde
lăsând în restrişte
trăirile minţii.

poezie de Silviu Crăciunaş (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

admiraţie

Admiraţie. Recunoaşterea noastră politicoasă a asemănării altcuiva cu noi înşine.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

admiraţie

Admiraţie. Respect neprefăcut de neputinţa ta.

definiţie de Ovidiu Oană
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet epuizant

M-aş aşeza cu capu-n pumni şi-aş plânge
pentru destinul meu ursuz de cuc,
că nu pot la sfârşit nimic să duc,
aş plânge lacrimi, ca să curgă sânge.

Să mi se scurgă sângele din vine
în bălţile finalului de veac,
să pară că vorbesc, dar eu să tac,
să tac în gura mare despre tine.

Să tac iubirea mea adânc-bolnavă,
să tac şi fulgerul că te-aş zdrobi,
să tac ca încleştatul de gingii,
să tac şi a revanşă, a gâlceavă.

M-aş plânge pân-la os şi pân-la nume
prin ochi, ca lacrimă să ies din lume.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dată-n plus

Poezia tace-n piaţa mare
cât eu tac în poezie
la ecuator poate-i răcoare
dacă-s bun fir-ar să fie

Ca să tac în poezie
tac în dragoste nocturn
ce albastră nebunie
arunc stelele din turn

Tac în dragoste nocturn
la ecuator poate-i răcoare
la noapte sunt Moş Crăciun
tace poezia-n piaţa mare

Eu tac într-o poezie
care-apoi ne scrie

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (29 decembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu azi tac

când tac petale cad, se strivesc de asfaltul rece şi mor.
când tac albastrul devine roşu, iar palma zidită pe fruntea amiezii se sparge-n bucăţi de lut.
când tac... şi tac, - azi parcă zorii s-au ascuns în tăceri -,
un înger adoarme la un capăt de astru sperând.

poezie de Claudia Marcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice relaţie plină de graţie debutează în a omului imaginaţie prin admiraţie, se materializează prin credinţă şi se consolidează prin abnegaţie.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi cărţile rele sunt cărţi, prin urmare ele sunt sacre.

Gunter Grass în Toba de tinichea (1959)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin urmare nu mă mai iubeşti

Prin urmare nu mă mai iubeşti,
nu mai vrei comori înflăcărate,
vrei de-acum comori adevărate,
fapte, nu himere şi poveşti.

Zici acum că toate-au un sfârşit,
zici acum că toate-au fost doar daruri,
vrei pesemne dincolo de geamuri
să mă faci să cred că ai murit.

Ai dreptate, alte limbi vorbeam
şi-alte zări ţinteam cu-aceleaşi vorbe
sub tristeţi şi lacrimi monocorde
două frunţi străine-ncrucişam.

Şi cu toate-acestea am să-ţi port
o frumoasă aducere aminte,
printre zeci şi sute de cuvinte
număr azi cu tine încă-un mort.

Prin urmare nu mă mai iubeşti.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin urmare, diavolii sunt materie divină, scăpată de sub control.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi morţii tac. Orice le-ai spune, morţii tac. Tac chiar şi aceia care în lunga lor viaţă au fost destul de gălăgioşi.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt propriul meu învăţător. Când sunt pedepsit să stau la colţ cu genunchii pe coji de nucă, înseamnă că nu mi-am însuşit lecţia şi, prin urmare, pedeapsa primită e binemeritată!

aforism de Mihail Mataringa (11 decembrie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă mirifică presupune să interacţionezi des cu oameni care te valorifică, prin cunoştinţele lor te ridică, prin a lor experienţă te apropie mai uşor de excelenţă şi prin zâmbetele de admiraţie amplifică a ta graţie.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnoroşii

Cuprinşi adesea de visări
Se relaxează excelent,
Îi vezi prin trenuri sau prin gări,
Dar cel mai des, în parlament.

epigramă de Marius Coge din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concluzie

Înţeles-am, prin urmare,
Când am fost şi eu la mare,
Că sunt fetele sărace:
Nu prea au ce să dezbrace...

epigramă de Mircea Constanda din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns la această limită a vieţii mele prin propriile mele acţiuni. Unde sunt acuma, e absolut inacceptabil. Prin urmare, trebuie să mă opresc din a face ceea ce făceam până acum.

citat din Alice Koller
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tac

jocul nebuniei, tac
bat sau noroc
pe masă verde
cu dungă maronie
este a mea sau a ta
când tânăr încă eram
viaţa era tac, tacuri multe
tac lucios
mâner echilibrat
în nopţi cu vrăji
de dragoste, iubire
uscată şi ridată acum
pleoapa se pleacă obosită
pleoapa cu care tac
mâna tremurândă
în ani uscată
cu burlane în genunchi
de pantaloni uzaţi, de timp
şi ei de tac
buzunare goale
apoi stradă pustie
bob de coniac lucios
cristal uscat în pahar
din visuri trecute
eu tac acum
tacul din mâini amorţite
atârnă greu
s-au dus anii, nu mor
am rămas la masa verde
şi tac...

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!