Căci soarta nu ştie ce este liniştea; îi place să înlocuiască bucuria cu amărăciunea sau, oricum, să le amestece. Nimeni, prin urmare, să nu fie încrezător în momentele de fericire şi nici să nu se lase doborât de necazuri: acestea sunt cele două feţe ale lumii.

Seneca în Ştiinţele naturii în primul veac
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivul pentru care încărcătura libidinală este anihilată contează prea puţin, fie ca urmare a slăbiciunii infantile a eului, ca în fobiile copiilor, fie ca urmare a proceselor somatice din viaţa sexuală, ca în nevroza angoasată, fie ca urmare a refulării, ca în isterie. Deci, cele două mecanisme ale formării angoasei nevrotice coincid.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există printre realităţile care ne stau în faţă, unele în puterea noastră şi altele independente de voinţa şi puterea noastră. Ţin de noi părerea, impulsurile, dorinţa, aversiunea, într-un cuvânt, tot ceea ce reprezintă propria activitate. Sunt în afara voinţei noastre trupul, faima, forţa de conducător, într-un cuvânt tot ceea ce nu constituie treburi specifice nouă. Cele ce depind de noi sunt libere prin esenţa şi natura lor şi nu pot fi oprite sau frânate de vreun obstacol. Cele asupra cărora nu avem nici o putere sunt lipsite de vlagă, supuse robiei, şovăielnice în faţa piedicilor şi la cheremul unor voinţe străine. Prin urmare, aminteşte-ţi că, dacă socoteşti libere pe cele care, prin natura lor, sunt roabe, dacă vei considera drept proprii pe cele străine de tine, te vei poticni în faţa obstacolelor, vei fi frământat, mâhnit şi vei cârti împotriva zeilor şi a oamenilor. Dimpotrivă, însă, dacă socoteşti drept ale tale, numai cele ce-ţi aparţin şi străine de tine, cum de fapt şi sunt, pe cele din afara ta, nimeni nu va putea vreodată să te constrângă, nimeni şi nimic nu-ţi va sta piedică, nu vei învinovăţi pe nimeni, nu vei cârti împotriva nimănui, nicicând nu vei avea duşmani, niciodată nu te vei lăsa doborât de ceea ce este dăunător.

Epictet în Manual şi Fragmente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nici nemurirea sufletului, nici imaginarele răsplăţi eterne în viaţa de apoi; prin urmare, toate afirmaţiile celor care cred în Cristos nu sunt decât deşertăciune, minciună, rătăcire, autoînşelare, şarlatanie şi născociri ale minţii omeneşti, bazate doar pe regula unor politicieni potrivit căreia este necesar ca masele populare să nu ştie multe din cele ce există într-adevăr, ci, dimpotrivă, să creadă în multe din cele ce nu există.

Jean Meslier în Cugetări despre religie (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vom întâlni atunci nici unul dintre elementele conţinutului său ale cărui fire să nu pornească, în două sau trei direcţii, nici o situaţie ale cărei elemente să nu fie împrumutate din două sau mai multe reminiscenţe ale vieţii reale.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la faţă a poetului

Dureros de dulce

dragostea şi ura

cele două feţe

ale lumii

Poetul

iar le-a

confundat

întru

al poeziei

pat

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (27 august 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi!

a fi nu înseamnă a tăcea
a exista nu înseamnă a aştepta
să-ţi plătească truda cel ce se foloseşte de ea
a fi nu înseamnă că nu ai drepturi
care să-ţi fie de cineva anume date
legiferate ca apoi să-ţi fie furate
a fi înseamnă că existenţa este un drept
şi nimănui nimeni nu-i trebuie să-i fie
soarta închisă, supusă şi slugă
căci viaţa este libertate
a fi înseamnă că ai datoria să munceşti
nu să cerşeşti, nici să furi sau să exploatezi cu drepturi strâmbe
pe cel ce liber se naşte şi pasăre liberă se frânge

oamenii sunt trepte, dar nu ale aceleiaşi scări
pe care să urce
nemernicii niciunei ţări!

poezie de Viorel Muha (octombrie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este mai contrar raţiunii şi ordinii universale decât hazardul; de aceea, mi se pare că nici divinităţii nu-i este dat să ştie ceea ce se va întâmpla prin jocul hazardului sau al sorţii. Căci dacă ştie, înseamnă că acel lucru se va întâmpla negreşit. Şi dacă se va întâmpla negreşit, nu mai există hazard. Or, hazardul există. Prin urmare, nu pot fi presimţite (intuite, sesizate) actele hazardului (nici de către un divinator obişnuit, nici de către divinitate).

Cicero în De divinatione, Liber secundus, VII
Adăugat de Magia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi Nevăzutul a creat văzutul, Nevăzutul nu îi impune nimic văzutului. Liniştea reuşeşte în tot ceea ce face, pentru că face fără să înfăptuiască. Liniştea face prin Fiire, fără să facă nimic. Reuşeşte în tot ceea ce face, fără a se mândri pentru faptul că face fără să înfăptuiască. Tot ceea ce provine din Linişte, este deja perfect, pentru că Liniştea este Perfecţiunea în Sine, care susţine totul, fără a înfăptui susţinerea. Facerea fără de a face. Căci atunci când Fiirea devine perfect conştientizată, facerea vine de la Sine şi se manifestă prin Sine - prin Unicul Sine. Şi tocmai lipsa de efort face ca Liniştea să fie veşnic odihnită, în Împărăţia Absolută. Şi tocmai lipsa de mândrie, face ca Liniştea să fie veşnic împlinită, în Împărăţia Absolută. Şi tocmai lipsa de sine, face ca Liniştea să fie veşnic eternă, în Împărăţia Absolută. Căci Liniştea nu trăieşte pentru sine, tocmai de aceea este lipsită de griji şi zgomote. Liniştea îngrijeşte de bunăstarea sunetului şi, cu smerenie absolută, există pentru a scoate sunetul în evidenţă. Ajută, fără ca nimeni să ştie că a ajutat. Aceasta este invitaţie la Linişte, pe care Liniştea o oferă sunetelor. Aceasta este chemarea Liniştii.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi Arhimede a descoperit cele 13 poliedre semiregulate, inscriptibile în sferă, Platon a cunoscut de asemenea unul dintre acestea, anume poliedrul cu 14 feţe, dintre care există două tipuri, unul făcut din 8 triunghiuri şi 6 pătrate, ale pământului şi ale aerului, deja cunoscute de cei vechi, celălalt format din 8 pătrate şi 6 triunghiuri, care pare să fie mai greu de obţinut.

citat din Heron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt, primirea nu este diferită de dăruire, căci dăruirea şi primirea sunt cele două feţe ale aceleaşi monede: fluxul energiei universale. Dacă veţi bloca acest flux (în orice direcţie), nu veţi face altceva decât să vă opuneţi inteligenţei naturii.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem să stăm vreme îndelungată să acuzăm soarta, nu ne este însă cu putinţă să o schimbăm; ne stă în faţă, ţeapănă şi neînduplecată. Nimeni nu a putut-o mişca, nici cu blesteme, nici cu plânsete, nici cu raţionamente. Nimănui nu-i face pe plac şi nici nu dă îndărăt.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetând la cele despre Dumnezeu, fii evlavios cu prisosinţă, bun, cuminte, blând, darnic după putere, îndatoritor, necertăreţ şi cele asemenea. Căci aceasta este avuţia sufletului care nu poate fi furată: să placi lui Dumnezeu prin unele ca acestea, şi să nu judeci pe nimeni sau să zici: cutare este rău şi a păcătuit; ci mai bine este să-ţi cauţi de păcatele tale şi să priveşti în tine purtarea ta, de este plăcută lui Dumnezeu. Căci ce ne priveşte dacă altul este rău?

citat din Sfântul Antonie cel Mare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pesimismul şi optimismul sunt acelaşi lucru. Ele sunt de fapt precum cele două feţe ale aceleiaşi monezi.

citat din Yoga Swami
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Cu cele duse ale vieţii ceasuri,
Cu cele ce-au ramas, câte-or mai fi,
Încerc să fac balanţa la necazuri,
Să trec la socoteală bucurii.

Atins de jarul ultimelor taine
Cum de suflarea unui înger mort,
Aş vrea să urle sângele-n organe,
Să izbucnească flacăra în cord.

Aş vrea ca să te văd zâmbind la faţă,
Cu rănile-n extaz să te implor
Să-mi fii tu viaţa întoarsă la viaţă
Iar de-oi muri să nu ştiu ca eu mor!

Căci cele duse ale vieţii ceasuri
Şi cele ce-au rămas spre a mai fi
Nu-mi sunt balsam atâtora necazuri
Şi celor de pe urmă bucurii.

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele ce nu dau sufletului nici măreţie, nici sentimentul siguranţei, nici linişte, ci dimpotrivă, îi stârnesc trufia, orgoliul, aroganţa, sunt forme ale răului;înspre acestea ne împing întâmplările vieţii: aşadar, nu sunt forme ale binelui.

citat din Posidonius
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentele cele mai sublime ale iubirii, ca şi în cele mai adânci probleme ale moralei, trebuie să ai în vedere două prescripţii: să nu minţi niciodată şi niciodată să nu provoci dureri sufleteşti.

citat clasic din Paolo Mantegazza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt nici preot, nici prinţ, nici lucrător, nu sunt nimeni anume; rătăcesc prin lume ca unul care ştie că este Nimeni, neatins de calităţi umane; nu are niciun rost să mă întrebi care îmi este numele de familie.

citat din Buddha
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia cu două feţe

Pentru farduri şi fineţe
Dânsa şi-a făcut un cult,
Dar la cele două feţe
Întreţinerea e mult.

epigramă de Iulian Bostan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era înainte o părere greşită, că toate stelele cele mai strălucitoare sunt cele mai apropiate. Arcturus se află la o depărtare ce trebuie să fie mai mare de 100 de ani lumină şi prin urmare, e un soare de mii de ori mai strălucitor decât Soarele nostru. De prin împrejurimile acestui soare enorm, Soarele nostru nici nu s'ar vedea cu ochii liberi. Deşi, de mii şi mii de ani, steaua aceasta se apropie de noi cu zeci de km pe fiecare secundă, cu toate acestea depărtarea la care ne aflăm de el e imensă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu te va iubi

Nimeni nu te va iubi
exact cum îţi imaginezi.
Nimeni şi niciodată nu-ţi va citi mintea
şi nu va culege fiecare stea
de pe cer în momentele cele mai potrivite
pentru a ţi le oferi numai şi numai ţie.
Nimeni nu se va ivi călare
pe un cal alb la uşa ta
cu pantoful pe care tocmai l-ai pierdut.
Înţelegi asta?
Prin urmare trebuie să te iubeşti
tu îndejuns, astfel că
oricare altă iubire să adauge
mai multe lumânări la tortul
pe care tu l-ai pus, deja, la rece.

poezie de Stephanie Bennet-Henry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!