Dacă vreodată un călător singuratic, îndrumat să-şi adăpostească speranţele în sufletul tău, te va face să-ţi aminteşti chipul fericirii cu nostalgie, înseamnă că într-un moment al vieţii, ai făcut o alegere greşită.

Andreea Palasescu (6 iunie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii cum e să-ţi laşi sufletul să pluteasca tainic pe mările învolburate ale dorului? Câteodată, rămâne prizonier în afara timpului, pe o margine de vis singuratic. Străbate fizicul distanţei cu o patimă dulce, în braţele nebuniei. În chip voit, păstrează umbra paşilor tăi, într-un gând comun. Fericirea îmi urmează calea numai lânga inima ta...

Andreea Palasescu (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii cum e să-ţi laşi sufletul să plutească tainic, pe mările învolburate ale dorului? Câteodată, rămâne prizioner în afara timpului, pe o margine de vis singuratic. Străbate fizicul distanţei cu o patimă dulce, în braţele neputinţei. În chip voit, păstrează tainic urma paşilor tăi într-un gând comun. Fericirea îmi urmează calea numai lângă inima ta...

Andreea Palasescu (30 mai 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai ascuns visele într-un crâmpei de zâmbet firav. Cu picioarele goale, încă sărutând umbra chipului tău, oglindit în apusul razelor străvezii, caut să-ţi sorb apele gândurilor.

Andreea Palasescu (7 august 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde-ai fi să-ţi aminteşti...

Oriunde-ai fi să-ţi aminteşti
De pragul casei părinteşti,
De luna ce intra pe geam
Cu steaua ta crescută-n ram

De codru, cu vârfurile-n cer
Ferindu-ţi sufletul de ger,
Lăsându-ţi fruntea în lumină
Sub bolta cerului senină.

Oriunde-ai fi să-ţi aminteşti
Iubirile să le sfinţeşti
C-o lacrimă de dulce dor
De dragul mamei,-a fraţilor,

De tatăl tău şi de bunici
Ce-au desenat cu-a lor opinci
Hotarul peste care treci,
Frumoasa viaţă să-ţi petreci.

Oriunde-ai fi să-ţi aminteşti
De sfaturile părinteşti,
De-a decalogului porunci,
Spre fericire, culmi să urci!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai ascuns visele într-un crâmpei de zâmbet firav. Cu picioarele goale, încă sărutând umbra chipului tău, oglindit în apusul razelor străvezii, caut să-ţi sorb apele gândurilor. Te port pe braţele infinite ale timpului, intr-o adiere sărată a şoaptelor nerostite. Urma paşilor tăi schiţează taine adânci pe nisipul fin. Sufletul îmi şchiopătează de dor...

Andreea Palasescu (7 august 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să-mi încep toate dimineţile, privind spectacolul razelor de soare, care dansează leneş peste chipul tău frumos.

Andreea Palasescu (3 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudinea e o alegere. Fericirea este o alegere. Optimismul e o alegere. Bunătatea este o alegere. Dăruirea este o alegere. Respectul este o alegere. Orice alegere vei face, ea te va face pe tine. Alege cu înţelepciune.

citat din Roy T. Bennett
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lipsa fericirii trupul rămânea gol şi sufletul aprins de văpaia dorului. Timpul curgea în ropote şi limbile ceasului dansau pe scena tăcerilor. Clipele răspândeau aroma gândurilor nerostite de un glas domol. Tu erai schiţa unei lumi pe care Dumnezeu o pictase cu har pentru sufletul meu.

Andreea Palasescu (20 noiembrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când putem vorbi deschis despre situaţii care ne-au îndurerat într-un moment sau altul al vieţii, înseamnă că am reuşit să depăşim acel moment. Dacă putem vorbi deschis, fără ca ele să mai producă durere, înseamnă că ne-am vindecat.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă (6 iunie 2008)
Adăugat de radu negrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu îi face pe toţi eroi în povestea pe care a scris-o cu migală pentru sufletul lor...

Andreea Palasescu (22 septembrie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi fost dacă nu te-aş fi-ntâlnit? Dacă n-aş fi numărat şoaptele amintirilor ce curgeau lin îmbrăcându-mi speranţele în atingerea dorului? Ce-ar fi fost dacă inima mea alegea să zâmbească inimii tale sporadic, fără să te mângâie răbdătoare cu povesti în care dăinuiau tainic toate visele mele? Ce-ar fi fost dacă n-aş fi alergat cu valizele schimbării într-o dorinţă nebună de a urca împreună în trenul vieţii? Şi oare, dac-aş fi ales un alt drum, tu ai fi încercat să mă opreşti?

Andreea Palasescu (14 decembrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am presărat dor necuprins într-un buchet mic de rătăciri. Te-am aşteptat şi azi să pot privi iar lumea prin ochii tai. Eram doar pulbere de nori pe întinderea infinită a vieţii. Şi oamenii treceau în grabă, fără să înţeleagă rostul umilei noastre existenţe. Unii smulgeau din rădăcină speranţele şi umbreau cu tăcerile lor adânci, nemurirea. Erau buni şi răi din pricina suferinţelor şi poate a lipsei de împlinire care le brăzdase cumva sufletul. Voiam sa le fie linişte. Şi să-i iubească cineva, pe fiecare dupa rostul său atât cât te iubesc eu...

Andreea Palasescu (mai 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ne-am rosti, te-ai pierde. Mai bine să-ţi păstrez toamna în palmele mici. Şi când adie vântul proaspăt să-ţi simt parfumul în fiecare gând...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi aminteşti de mine

Să-ţi aminteşti de mine atunci când voi pleca,
Când voi pleca departe, într-un ţinut tăcut,
Când să mă iei de mână tu nu vei mai putea,
Nici eu ca să mai stau, cu toate c-aş fi vrut.
Să-ţi aminteşti de mine când zi de zi de-acum
În van vei încerca de viitor să-mi zici
Vreau doar să-ţi aminteşti că e sfârşit de drum
Şi nu mai este timp de rugăciuni şi frici.

Dar dacă tu mă vei uita o vreme
Şi-apoi îţi vei aduce-aminte iar
Nu dispera, că totu-i necesar,
Căci prin aceste gânduri eu persist
Dar e mai bine să le-alungi devreme
Decât să-ţi aminteşti şi să fii trist.

poezie de Christina Georgina Rossetti, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai avut, vreodată, impresia că poţi realiza într-un domeniu, ceva ce nimeni nu a reuşit vreodată? Acela este şutul în fund, pe care Sufletul tău ţi-l oferă pentru a te împinge spre starea naturală: fericirea, armonia, bucuria. Sufletul face asta, deoarece vrea ca mintea conştientă să se alinieze cu Ceea Ce Eşti TU Cu Adevărat. Prin comunicările interioare, Sufletul vrea să-ţi ofere conştientă, către Pace şi Lumină. Prin această carte, Sufletul vrea să-ţi transmită un mesaj. Acesta este: "Trăieşte prin Mine!" Fă din viaţa ta, o continuă Distracţie Divină! Dacă-ţi determini mintea să accepte ceva înălţător, vei trăi automat, experienţele aferente noii tale credinţe.

Cătălin Manea în Totul din Întreg, Iubirea de sine, Talentul de a trăi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu mai e loc pentru tine într-un gând plin de bunătate fă-ţi bagajele. Adună-ţi cu grijă valorile dobândite prin sacrificiu constant şi modelare neîntreruptă a sinelui. Nu te lamenta şi păstrează intactă certitudinea că şi mâine vei putea dărui puţinul din tine, statornic în Duh şi dornic să-şi întâlnească nemărginirea. Dacă ai greşit cere-ţi iertare dacă nu... cere-ţi iertare oricum. Sufletul îşi caută pacea mai presus de raţiuni care înţeleg rostul călătoriei.

Andreea Palasescu (10 martie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare alegere pe care ai făcut-o şi fiecare cale pe care ai luat-o, te-au făcut să fii astăzi cel mai bun om pe care tu vreodată l-ai cunoscut.

Andreea-Roxana Linu (4 octombrie 2017)
Adăugat de Andreea-Roxana Linu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frecventă greşeală care îmbracă sufletul în suferinţă se rezumă la faptul că unii oameni ajung să-şi preţuiască mult prea mult amintirile.

Andreea Palasescu (28 august 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea nu este rodul hazardului. E suficient să intâlneşti suferinţa doar o singură dată în decursul experienţelor pasagere şi vei simţi nevoia să-ţi pui sufletul la adăpost.

Andreea Palasescu (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet drag, în umbra paşilor tăi răsare timid chipul dorinţelor. Somnul îmi mângâie genele pline de şoapte şi leagănul viselor învăluie timpul într-un dulce surâs. Eşti cu mine veşnic, în mulţimea străinilor care umple rânduri întregi de prezent şi trecut. Câteodată plec şi trupul străbate clipe lungi în singurătate. Dar întotdeauna rămân cu tine, sufletul meu drag!

Andreea Palasescu (27 martie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!