La ultima naştere

Să nu uitaţi
eu am descoperit moartea
muream în fiecare secol
şi de fiecare dată
la noua naştere eram
cu totul altceva
dar totuşi viu...

La ultima naştere
floare am fost.
Iar moartea se crede fericită
că n-o să mă mai pot naşte
pregătindu-mi iradierea.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea şi moartea

Fiecare are parte
De o naştere şi-o moarte.
Sunt şi unii, uneori,
Ce se cred nemuritori.
Moartea, însă, glacială,
Le arată că se-nşală.

poezie de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (18 septembrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deseori oamenii se bucură de moartea altor oameni. Fiecare crede, fără niciun temei, că moartea, luând pe alţi oameni, pe el îl va cruţa. Se ştia, totuşi, bine, că moartea nu cruţă pe nimeni.

Zaharia Stancu în Şatra
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fresca pe suflet

îmi alunecă nu ştiu ce sub umbră ca o vietate pe jumătate dispărută
mama crede că e semnul meu din naştere
parcă ar fi inima lui tata

jucăria mea preferată era o cutie din prefabricate
plină cu miresme de fragi
într-o zi am fost atât de fericită încât am închis acolo
fericirea toată
în altă zi am pierdut-o

de fiecare dată când mama nu-l iubeşte pe tata
mi se face foame înghit lacrimi
silabisesc luna cu ochii
murdar

intenţionat îmi julesc genunchii de cer
între timp părinţii îşi pregătesc moartea

poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din sertarul cu amintiri

am descoperit cu uimire cuvântul iubire. eram prea mic ca să-l înţeleg
dar prin asociere am înţeles că soarele nu caută pe cineva anume ci-i luminează pe toţi la fel
şi am văzut că luna îşi ascunde faţa de fiecare dată când se îmbujorează

mă jucam cu cuvintele până când am observant că şi ele pot răni
şi am început să privesc cu uimire fiecare muchie, fiecare faţă
şi cuvintele au crescut purtându-mă pe braţe fără să mai rănească pe cineva

m-am întrebat de ce este atât de fioroasă moartea,
dar din tot ce-am citit nu am aflat, aşa că m-am decis s-o aştept
şi-acum fiecare zi e un motiv de bucurie pentru că uneori şi răspunsurile dor

am ales să iubesc neantul pentru că e singură modalitate de a-l invinge...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-altă dată

Stăteau toate cifrele romane
pe o umbră de cruce.
Prima era ultima de la mijloc.
Beam apă stătută dintr-un felinar
şi dansam cu o grecoaică cifră
şi o mângâiam pe linia vieţii.
Se auzeau împuşcături de majuscule.
Moartea juca şotron pe morminte.
O casă fugită de-acasă
săruta o masă plină de cuvinte.
O dată de naştere alerga după o dată a morţii
şi-i spunea că e frumoasă.
Eu cântam: Şi-altă dată! Şi-altă dată!...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea vine o singură dată pentru fiecare viu...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre anotimpuri

Fiecare anotimp
îşi are pasărea sa
şi după fiecare cântec
cade o frunză.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea e un cadou pe care nu ni-l dorim, dar pe care îl primim necondiţionat la naştere.

aforism de George Geafir din Strigătul tăcerii (2009)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuind cerul

Am fost piatra
Si am trait viata pietrelor
Depinzând de lumina soarelui.

Am fost planta
Si am trait viata plantelor
Depinzând de lumina soarelui
Si de apa.

Am fost animal
Si am trait viata animalelor
Depinzând de lumina soarelui,
De instinctele mele
Si de apa si de hrana.

Am fost om
Si am trait viata oamenilor
Depinzând de lumina soarelui,
De lumina lunii si a stelelor,
De instinctele mele si ale voastre,
De apa si de multe feluri de hrana.

Am fost de fiecare data ceva,
De fiecare data am trait viata
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce eram
Si murind doar moartea aceea.

Voi mai fi cândva si înca altceva,
Voi trai si viata aceea
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce voi mai fi,
Voi muri si moartea care a mai ramas.

Si voi visa ca cercul sa se-nchida:
O data, macar o data, va fi sa fiu lumina
A soarelui si-a stelelor
Si apa
Si multe feluri de hrana
Pentru cel care va fi sa vina.
Si viata aceea a lui,
Depinzând doar de mine,
Va fi si de piatra si de planta
Si de animal si de om
Si de înca altceva
Al carui nume nu-l stiu.
Si el va fi fara de moarte
Caci eu voi fi murit
Si moartea care a mai ramas.
Lui îi va ramâne sa locuiasca cerul
Lumina în lumina
Pentru fiecare din voi
Când veti mai fi si înca altceva.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul

E fiinţa ce ce se naşte, ce trăieşte şi ce moare,
Moartea e o datorie ce-o plăteşte fiecare.

distih de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (4 decembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grecii nu întrebuinţează corect termenii naştere şi moarte; căci nimic nu se naşte, nici nu moare, ci (numai) se amestecă şi se separă din lucrurile care există. De aceea, ai putea numi corect naşterea - amestec, iar moartea - separaţie.

citat din Anaxagora
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goluri

conglomerat de viruşi turbulenţi
şi de bacterii selectate cu migală
turnat de Tine într-un vas adiacent
perfecţiunii şi la scară genială

cu suflet făurit din colb stelar
cu raţiunea dintr-un flux de energie
cu chipul Tău ce mi l-ai dat ca dar
şi trupul Tău din luturile gliei

sunt totuşi om. Mai sunt şi muritor
şi nu dispun ca Tine de vecie
şi permanent mă macină un dor
caracteristic luturilor gliei

un dor de stele şi de infinit
de gol ce naşte totul şi dispare
şi naşte iar şi iar la nesfârşit
şi totul ce se naşte nu mai moare

iar legiuni întregi de galaxii
intercalări îmbină cu inflaţii
doar eu -un mort cu ochii vii
pot savura divinele creaţii

şi numai eu am raţiunea Ta
dar nu-mi ajunge. Vreau şi veşnicie
ca să mă pot în soare scufunda
ca Tine, nu ca luturile gliei

dar ca să pot să stau în dreapta Ta
ca un egal şi nu ca o eroare
- alungă Doamne moartea undeva
în goluri care nu sunt născătoare...

poezie de Iurie Osoianu (25 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goluri

conglomerat de viruşi turbulenţi
şi de bacterii selectate cu migală
turnat de Tine într-un vas adiacent
perfecţiunii şi la scară genială

cu suflet făurit din colb stelar
cu raţiunea dintr-un flux de energie
cu chipul Tău ce mi l-ai dat ca dar
şi trupul Tău din luturile gliei

sunt totuşi om. Mai sunt şi muritor
şi nu dispun ca Tine de vecie
şi permanent mă macină un dor
caracteristic luturilor gliei

un dor de stele şi de infinit
de gol ce naşte totul şi dispare
şi naşte iar şi iar la nesfârşit
şi totul ce se naşte nu mai moare

iar legiuni întregi de galaxii
intercalări îmbină cu inflaţii
doar eu -un mort cu ochii vii
pot savura divinele creaţii

şi numai eu am raţiunea Ta
dar nu-mi ajunge. Vreau şi veşnicie
ca să mă pot în soare scufunda
ca Tine, nu ca luturile gliei

dar ca să pot să stau în dreapta Ta
ca un egal şi nu ca o eroare
- alungă Doamne moartea undeva
în goluri care nu sunt născătoare...

poezie de Iurie Osoianu (aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama proştilor nu numai că e mereu gravidă, dar face şi mulţi proşti la fiecare naştere.

aforism de George Budoi din Dicţionarul prostiei (7 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa şi moartea

Mulţi nu mă înţeleg
Când le zic că:
Omul se naşte pentru a muri,
Alţii râd, alţii plâng,
Dar eu ştiu că fiecare
Ne naştem ca să murim într-o zi.

Dar niciodată să nu regretăm
Că ne naştem.
Căci o viaţă avem,
Nu mai mult!
Şi s-o preţuim căci
o dată ne naştem,
o dată murim.

poezie de Vladimir Potlog (4 noiembrie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea spre casă

Stau în mijlocul unei întinderi de apă
privesc în faţă
nu zăresc pământul,
privesc în spate,
la dreapta, la stânga
pământ nu zăresc.
Am vrut să-mi strig disperarea
şi am privit în sus.
Am zărit o scară
ce şerpuia printre stele.
Am început să urc.
Fiecare treaptă era o oră,
fiecare treaptă era o zi,
un an, un secol...
sus, mai sus urcam,
la celălalt capăt
mă aştepta mama
cu braţele deschise.
Să nu râdeţi, prieteni,
am vrut să cuceresc universul.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două nume

La fiecare naştere în lume,
Cu fiecare prunc ce li se-arată
Mai pun părinţii câte două nume
Şi mai deschide moartea câte-o poartă.

La care prea flămândă îşi aşteaptă
Pomelnicul – meniul de la nuntă
Şi-a doua zi mireasa-i mai deşteaptă
Cu încă două nume noi în burtă.

Ne punem două nume zi de zi
Nădăjduind o moarte mai puţină
Fără să ştim ce invitat va fi
Chiar azi, după botez, la noi la cină.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare zi este puţină viaţă: fiecare trezit şi ridicat este o mică naştere, fiecare dimineaţă, puţină tinereţe, fiecare odihnă şi somn - puţină moarte.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

O viaţă-ntreagă am fost
O frunză de aloe,
De acum eu nu mai am rost;
La groapă când mă veţi duce,
Să-mi scriţi pe sfânta cruce:
Doar Vidoe...

hexagramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că fiecare generaţie nouă vine încărcată cu un mesaj pe care trebuie să-l nască; rolul nostru este să ajutăm această naştere. Cred că ceea ce se numeşte naştere nu e, adesea, decât oboseală nemărturisită, resemnare, amărăciune.

citat din Andre Gide
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!