Zburătoare

Cresc zburătoarele-n cer,
Sapi fântâni în boltă,
Fructele cad dintre stele,
Grâul creşte din soare,
vom fi nemuritori cândva?
Caut luminişul – clipă,
alba tăcere-kitul,
un adăpost pentru Iona,
crengile pun întrebări,
scorburile ascund fecioare,
cântul devine rază,
în întuneric – explozii,
sunt florile dezlănţuite,
copiii- singurii pământeni
ce vor să zboare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pelicanul pălicar

Licărea în zare un pălicar,
Bătea din zaruri un pelican,
Un homme pitoyable a scris ceva,
Nu citi, nu-l iubi, nu-l uita.
Versiune şi aversiune, averse,
the collector adună verze,
Resturile, rosturile oraşului-turn,
Am spus, destul, de prisos, fiind taciturn.
O convocare de la morga oraşului?
Prezent, strigă fratrele saşiu al făptaşului.
Cresc zburătoarele-n cer, sapi fântâni,
pe boltă cresc creieraşi şi plămâni,
Fructele cad dintre stele, iar grâul
Vine din soare, pe unde-i şi brâul.
Caut luminişul – clipă, doar nori,
Un adăpost pentru Iona din flori,
Scorburi ascund fecioare, iar cântul
Devine mări, oceanu-i cuvântul,
În întuneric – explozii, săruturi
Mult prea sărate, de ele te scuturi,
Copii singuratici pe stradă, un Bach?
Revin la tine, Osip Mandelmach,
În anul (dar care? ) fost-a ucis
Poetul, iar trupa striga mereu –bis.
Avea mustăţi tiranul, o, yes,
Era unchiul Joe fără progres,
Mor şi poeţii, cui i-a păsat
Pentru un blid de linte păsat?
Oameni, de azi vom pune diguri.
Să se oprească planeta din friguri.
*************************
Zăpada de-atunci s-a topit, mi-aminteam
Moartea lui Labiş, şaizeci de ani,
Hoelderlin sta în turn de nebun,
Primesc o scrisoare din Landeskrum,
Picuri de sânge, hârtia virgină,
E ceasul trei înspre lumină,
O lină, funebră ceaţă, oraşul
Tot mai aşteaptă mireasa şi naşul,
Am să mă culc şi eu, s-o trezi
Un exilat pe insula Psi.
Parfumul scrisorii furate, atent
Tu să fii pumnal şi patent,
Crinul şi moartea, executanţi
De obicei sunt ambulanţi,
Contesa cea sângeroasă - nimic,
După o noapte de dragoste-n dric.
M-ai întrebat ce-mi place din trup,
Eram obosit, ca tunul lui Krupp.
Plecând, ai lăsat o treaptă, o treaptă
spre nicăieri, ca o şapcă, o şoaptă,
Voce-n pustiu, viaţa cu scări,
Unde dansezi spre nicăieri?
Treapta se-apropie iară de Lună,
Te-am strâns în braţe, sânii se-adună,
What a man, ai şoptit, m-am trezit
lac de sudoare, cât te-am iubit.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sapi grădina, apoi sapi mormântul.

aforism de Boris Marian Mehr din Eufuria
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

E transparent

E transparentul soare în ochii obosiţi,
Balastul zilei noastre îl presărăm cu zimţi,
Cad fructele în poala iubitei, le culeg,
Iubita mă dezmiardă un an, un ceas întreg.
Mă simt ca ursul alb învăluit în nori,
De parcă m-am născut de zeci de mii de ori,
Cu Dumnezeu alături, cu Paradisu-n minţi,
Sărut în neştiinţă sfârcurii tari, fierbinţi.
Visasem, oare, iarna cum cobora-n câmpii?
Mă sărutai o dată, de două ori pe zi,
Cum lunecam pe alba făptură, încântat,
O clipă tot oraşul cu noi s-a scufundat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva visele vor fi studiate ca şi structura atomului.

aforism de Boris Marian Mehr din Sublimele
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două buruieni cresc în sufletul omului – trufia şi duşmănia. Ele cresc singure.

aforism de Boris Marian Mehr din Eufuria
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardul cimitirelor nu este pentru morţi, nici florile.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu de moarte mă tem, nici de veşnicia ei,
Noţiuni anemic despre un fenomen necunoscut,
Suntem nişte ignoranţi, ca şi acum zece mii de ani,
Ca şi căţelul, pisica şi calul, porcul,
Poeţii sunt singurii exploratori în nefiinţă,
Frazele cad greu ca fructele lui Baudelaire,
Păsările frumoase au fost cândva şopârle,
Şopârla se trage din dinozauri, ca şi miniştrii analfabeţi
Din ciobanii Mioriţei, fiecare eveniment copiază gafele din alţi ani,
Femeia este de vină, ea naşte frumoşi, ticăloşi, sfinţi şi înţelepţi,
Ar trebui trecut la clonarea lui Einstein şi altor genii,
Sexul e liber ca oricare sport, propun o olimpiadă de sex,
Iar medicii să se ocupe de clonări,
oricum nu sunt buni la nimic altceva,
ca şi preoţii, te ascultă şi te trimit la Dumnezeu,
care este de fapt însăşi credinţa noastră,
oameni suntem, trebuie să credem în ceva abstract,
necunoscut, puternic, că altfel ne plângem de moartea părinţilor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea ce se repetă devine plăcere

Durerea ce se repetă devine plăcere,
Plăcerea ce se repetă devine durere,
Aşi, spus Bobârnac, fost căpitan,
"all in, all in", se auzi comanda din rândul trei,
Jucătorii s-au adunat în cerc,
Rody a aruncat mingea în lac,
A ieşit un peşte gigant, cu dinţi şi plămâni auxiliari,
"Feriţi, mănâncă oameni", ne anunţă paznicul,
Doamne, ce aş vrea să ajung ca Iona,
Asta nu este viaţă, din durere în durere,
"Who will win?", întrebau reporterii,
"Eu sfântă?", se miră Rody.
Avea dreptate. Nu era.
Ţiu-rih, ţiu-riuck,
Cânta un greieraş din umbră.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nu ştie că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-şi pierde drumul în viaţă, doar şi-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul, cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile şi ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneţi o piatră pe mormânt, voi ieşi în curând.
Unele idei nu le mai scoţi decât cu creier cu tot.
Minciuna rodeşte în creierele cele mai reavăne. Mincinoşii "se prind" imediat.
Ambiţia şi fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniţia morţii.
Iubim mierea şi nu iubim albinele, numai pentru că înţeapă?
Animalele mari sunt mai puţin periculoase decât viruşii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morţi, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munţi.
BORIS MARIAN MEHR

Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munţi.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin exagerare, orice banalitate devine interesantă.

aforism de Boris Marian Mehr (19 noiembrie 2001)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai iubit

Fiecare om este cel mai iubit dintre pământeni,
Chiar şi Ulise, ce multă durere i-au adus
Iubirea şi ura zeiţelor,
Visez şi eu, te visez, Ulise,
Aşa cum tu mă visezi pe mine,
Zise prietenul Vasile, unele capete au căzut,
Toate visau la tine, Ulise.
M-am trezit cu o rană adâncă deasupra umerilor,
Nu mai aveam cap, se întâmplă,
Auzeam cum picură noaptea,
Precum gheaţa din martie,
m-am rugat Celui de Sus,
El mi-a amintit de toate războaiele sângeroase,
Ce te miri? M-a întrebat, nu eşti tu cel mai iubit dintre pământeni?
Ce te miri?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petalele cad fără zgomot, ca unele morţi neobservate.

aforism de Boris Marian Mehr din Eufuria
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să-mpăiez cândva un leopard

Am să-mpăiez cândva un leopard,
Să se prefacă ochii în smaragd,
Din creasta norilor s+alcătuiesc un brad,
Genele tale crească-nalte ca un gard,
Profesorul să-ngenuncheze ca bard,
Sartre să nu mai fie Sartre, ci un sard,
Să nu mai crezi că păsările ard,
Golgotha să numească un bulevard,
Să spăl statuile de fard,,
să scutur guano de pe-nsemnul unui grad,
şi când mi-o fi mai greu, încet să cad
Ca o ninsoare peste Galaad.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea ţine o clipă, iar viaţa şi mai puţin, de ce ne plângem?

Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus.
Cât de-aplecată e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, ţâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
O oră mare rămasă în mine fără făptură
Ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de Crăciun

Cad din cer atât de singuri
Fulgii peste-al meu Crăciun,
Se aşează peste muguri
De tăceri care îngân

E doar linişte, Crăciunul,
Ce-a intrat în casa mea,
El cu mine fac tot unul,
Adunat cu vremea sa.

Cad din cer stele de noapte,
Nu prea multe doua, trei,
Sunt răzleţe şi sunt toate
Ale mele şi-au văpăi.

Cad aşa, însingurate,
Întind mâna să le prind,
Sunt prea sus şi sunt departe,
Cad arzând şi-apoi se sting.

Caut prin casă şi cotloane
Poate mai e cineva,
E-o lumină ce nu doarme,
A trimis-o luna mea.

Cad din cer atât de singuri
Fulgii care m-au albit,
Câte toamne, câte geruri,
Doamne, singur-am trecut.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legătura dintre iarbă şi o stea este omul.

aforism de Boris Marian Mehr din Eufuria
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

CIOCÂRLIILE

Înspre înălţimi de cer,
Printre razele de soare
Urcă lin, se văd cum pier
Două puncte negre-n zare.

Fâlfâiau în vânt stingher
Din aripile-i uşoare
Înspre înălţimi de cer,
Printre razele de soare.

Pe o rază sclipitoare,
Urcă dragostea-n eter,
Cu dorinţă arzătoare
Împreună vor să zboare
Înspre înălţimi de cer.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!