Malvina

Oh, Malvi, eşti frumoasă, o stea din carul mare,
Atât de luminoasă şi de strălucitoare!
Eşti înger, vis, lumină, puterea de-a iubi...
Şi străluceşti mai tare în fiecare zi!

În slovă de lumină şi-n susur de izvor
Luceşti fără de seamă... un mic Apolodor...
Căci râuri de cristale, cuvinte prinse-n stele
Îţi strălucesc pe buze... iar gândul tău e miere...

Pe negrele şuviţe călătorind tăcut,
Simţi un fior de pace eternă, renăscând...
Ţi-e părul Oltul însuşi şi-atâta desfătare
E-n chipul tău, fecioară! Şi-atâta sărbătoare

Încape în lumina din ochii tăi cereşti,
Încât te simţi sorbită în lumi împărăteşti.
În veci, în nopţi cu lună, poeme sângerii,
Croieşti prin conjugarea verbului "a iubi".

Aceeaşi bunătate să ai mereu, mereu!
Să ai credinţă-n suflet, căci bunul Dumnezeu
Îţi va veghea cărarea! Să urci transcendental
Pe culmile de glorii, în viaţă, iar şi iar...

Presară-ţi cu iubire cărările lumeşti,
Iubeşte-ne aşa cum, doar ştii să ne iubeşti!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie pentru cei mai frumoşi miri

Pe cerul vieţii mele fluturi zboară...
Ază îţi voi fi mireasă-ntâia oară,
Un vis frumos, un înger de lumină,
Ce-a prins prin tine, Gigi, rădăcină.

S-a aşezat lumina-n diademă...
Azi mi-a jurat o dragoste eternă.
Eternitatea ne va înfia,
Căci tu vei fi al meu şi eu a ta.

Eşti cea mai frumoasă, femeie!

Femeie, astăzi eşti cea mai frumoasă,
Strălucitoare stea din Carul Mare,
Căci Gigi te-a ales să-i fii mireasă...
Să-ţi fie viaţa cânt şi sărbătoare.

Eşti Soarele şi viaţa pentru care
A-nmugurit lumina la altar,
Eşti vis, lumină, pace, sărbătoare,
Eşti dragostea cea fără de hotar.

Eşti trandafirul prin în diadema
Eternului. Căci azi te-ai cununat
Şi stelele vor răsări pe trena
Ce cu iubire-n suflet ai brodat.

Promisiune
De azi cu tine-alerg prin visul meu,
Sunt şi voi fi mereu îngerul tău...
Promisiune, adevăr, dreptate...
Vom fi acelaşi pas până la moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie pentru Mimi Boroianu

Eu simt puterea grâului ţâşnind
Din trupul tău... Eşti înger de lumină
În nopţile cu lună strălucind...
Pe fruntea-ţi, nimb de pace... Se adună

La tâmple partitură din florile de tei...
Vioară ţi-e menirea de-a cuvânta iubirea.
Arcuş ţi-e braţul, Mimi şi cântec pentru cei
Care-ţi pătrund în suflet... A ta-i nemărginirea!

Privirea-i schit pe cerul din care-ai răsărit
Un mac de pământească şi fragedă chemare.
Tu, înger de lumină, un vis ai împlinit
Şi-n viaţa fiecărui, rămâi o sărbătoare.

La ceas de sărbătoare iubire să-mplineşti!
Prinos de fericire în rugi şi împlinire!
Mereu cu-acelaşi suflet şi gând, să primeneşti
Durerea pământească, spre marea fericire!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta... (Steaua mea...)

Eşti steaua care îmi răsare,
Când gânduri negre mult apasă...
Îmi străluceşti atât de tare,
Eşti altruistă, luminoasă!...

Şi m-ai purtat în gând mereu,
Cu inima m-ai îndemnat
Să nu renunţ la visul meu,
Şi veşnic m-ai încurajat!

Tu mă cunoşti între adâncuri...
Mă simţi cu inima ta dulce,
Şi mă citeşti prin multe rânduri...
Ca duhul meu, tot să mai urce...

Eşti vrednică de o iubire,
Ce este scrisă doar în Cer...
Meriţi candoare, împlinire...
Mă încălzeşti pe timp de ger...

Ai să primeşti daruri curate...
Ceea ce tu ai semănat,
Şi de iubire să ai parte...
Căci doar iubire tu ai dat!

Puţini sunt cei care te simt pe tine,
Controversată te-ar numi...
Caracteristici mult prea pline,
Te definesc întru a fi...

Şi deranjezi pe multi, se pare,
Când luminezi prin a ta fire...
Eşti caldă şi strălucitoare
Ca multă lume, să se mire...

O fi adevărat, se spune...
Ce stea în frunte, porţi în viaţă...
Ce este scris, nicicând apune,
Iar steaua ta, este măreaţă!...

Aş vrea să ştii cât te iubesc...
Aş vrea să simţi că eşti un soare,
Pentru aceia ce nutresc
Dragoste-n suflet, ca şi-o floare...

Eşti preţuită că exişti...
Prin al tău fel, prin a ta fire...
Un Bravo sincer că rezişti,
Şi n-ai căzut în amăgire...

Şi poate toate au un rost...
Şi soare mult va fi să fie,
Cine nu vede este prost,
Căci eşti balsam şi alifie!

Şi multă binecuvântare,
Eu îţi urez la ceas de noapte...
Iar steaua ta, nicicând nu moare,
Destinul tău, e scris în Carte!

Să ai tot ce inima cere...
Să fii mereu aceeaşi stea...
Uită de lacrimi şi durere...
Şi nu uita de steaua ta...!

Eşti stea care călăuzeşte...
Eşti pentru mine un îndemn,
O stea care voit orbeşte
Pe omul care nu e demn!

Tu să rămâi veşnic în soare,
Să ai Lumină şi iubire...
Să străluceşti atât de tare,
Şi să atingi o împlinire...

Meriţi respectul ce ai dat...
Să fii citită printre rânduri...
Şi dragoste şi gând curat,
Să fii în ale noastre gânduri...

Te port în inimă mereu...
Nu stiu să mă exprim mai bine...
Tot ce am scris, am fost doar eu,
Aceste gânduri pentru tine...

Şi nu uita că te iubesc...
Deşi iubirea astăzi moare...
Şi ce eu sunt, îţi dăruiesc,
Stea călăuzitoare...!

Un La mulţi ani sincer îţi scriu,
Cu sănatate şi iubire...
Şi lângă tine-aş vrea să fiu,
Şi să intrăm în nemurire...

Aici nu se termină tot...
Există viaţă după viaţă.
Eşti dreaptă ca şi un pivot,
Iar steaua ta, veşnic măreaţă!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Alexandra!

Sufletul tău e darul cel mai de preţ, pe care,
Divinitatea însăşi, de mic copil ţi-a dat...
Ţi-a dat spre veşnicie, o inimă, din care,
Ca dintr-o pâine coaptă, la cei flămânzi ai dat.

Candoarea din fiinţă e înger de lumină...
Îmbelşugată lume cu centrul virtual
În trupul tău şi-n gândul de stea diamantină
Prolifică, perpetuă, pe plan transcendental...

Ţi-e frumuseţea taină şi-n nerostite umbre,
Te-ascunzi de necuvinte la fiecare ceas...
Eu îţi doresc din suflet, mulţi ani şi fericire,
Iubire şi lumină la fiecare pas...

O, turn de modestie, angelică mireasă
A celor ce de vremuri, în suflet te-au iubit,
Să-ţi fie viaţa lină, lipsită de durere
Şi lacrimă-ngânată de plâns, să-ţi fie schit.

În energii celeste să-ţi prinzi îmbrăţişarea,
Tu, moleculă vie-a eternului firesc...
Din lacrimi să-ţi răsară dumnezeiască lume,
Căci mulţi din lumea asta, de-a pururi, te iubesc!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil de lună

Eşti fericit, copil frumos,
sub razele de lună,
iar râsul tău armonios
aduce voie bună.

Eşti vis, prinţesa din poveşti,
sau mintea-mi joacă feste
şi nu mai ştie că tu eşti
cea care-mi dă de veste
că, printre stele, în caleşti,
iubirile celeste
aşteaptă, de la mine, veşti
ca să se manifeste?

Ar vrea să vină, dac-ar şti
că le aştept, sub lună,
deschis la gândul de-a iubi
şi de-ai pune cunună
doar celei care va dori
să zboare, mână-n mînă
cu mine, printre galaxii
şi-n stele să rămână.

Eşti fericit, copil frumos,
iar râsul tău răsună,
căci ştii cât sunt de norocos,
iubit copil de lună.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru Eminescu

Ţi-e spiritul un înger vis şi val...
Pluteşti tăcut pe lacul de cleştar,
Eşti taina vieţii, blând Luceafăr eşti
Ivit în lumea noastră de poveşti.

Cu flori de tei ne-acoperi tâmpla ninsă,
De dorul tău, de lacrimă cuprinsă,
Cu Eminescu-n gând cutreieram
Şi în lumină, îngeri, alergam.

Lin cânt în suflet... Ploi de flori de tei,
Cad - o ofrandă, iar, din ochii mei.
Zi sfântă-avem de-acum în calendar,
Căci s-a născut poet român cu har.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire rătăcită

Tu nu mai simţi sărutul, sărutul dulce-amar,
Alunecând pe buze, pe gât, pe sâni, pe coapse?!
Nu simţi arzând în tine, dorinţa iar şi iar,
Nu te înalţi, tu, înger, spre zările albastre?

Nu simţi vibrând iubirea-n cuvintele ascunse?
Nici freamătul din mine nu-l simţi? Căci el pătrunse
În mângâierea mâinii pe coapsa-ncovoiată,
De zbateri şi dorinţa, în noaptea-ntunecată...

Zeiţă a luminii, arcaşul lumii tale,
Ţi-a risipit iubirea în cântece de jale...
Înmormântate lacrimi, sub talpa ta se sfarmă
Şi plângi nefericirea pe gene de vioară.

Te-mbrăţişez cu ploaia... Sub fulgere albastre,
Privirea-ţi se ridică, se-nalţă către cer...
Din nou eşti fericfire, eşti curcubeu, fecioară,
Lumină, libertate şi rază de mister.

În dedublarea fiinţei eşti umbră şi tăcere,
În tine pendulează speranţa şi cuvântul...
Alunecă pe buze funeste şi stinghere,
Arzând de-atâtea doruri, dorinţa şi sărutul.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu în palmă

Îţi scriu în palmă "te iubesc!"
Şi trandafirii înfloresc.
Cu tine-n gând, un curcubeu
De dragoste, e visul meu.

Cu sufletul am scris pe cer...
Eşti jumătate de mister
Ce viaţa mea a desenat...
Eşti stea din Carul Mare luat.

Eşti lacrima şi visul meu.
Oh, eu te voi iubi mereu!
Eşti pacea pietrelor de jad...
Foc de iubire,-n tine ard.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru el şi ea

Eşti plaja ce mă arde când val mă pierd, în mare,
Sunt vântul ce alungă nisipuri sidefii,
Reflux ţi reverie ascunsă-n depărtare,
Pierdut în risipirea din care nu mai vii.
Sunt clopotul tacerii-n ecouri de lumină,
Cortegiul ce-ngenunche, cioclii încătuşind,
Eşti umbra ce mă strânge! Atât eşti de divină
Că îmi doresc o viaţă să ne trezim iubind.

Eşti plaja ce mă arde când val mă pierd în mare
Şi talpa-ades mă strânge sub sărutarea ta,
Din valurile mării eu ţi-aş clădi palate,
Apoi tăcut m-aş pierde în unduiri de stea.
M-aş avânta spre ceruri să nu mă poată-ajunge,
De vis şi mântuire, nici stânci însângerate,
Să nu-mi mai vezi durerea, nici lacrima ce plânge...
Ecoul lor se pierde în lumi îndepărtate...

Sunt vântul ce alungă nisipuri sidefii
Şi mă întreb, iubito, de ce, de unde vii.
Dar nimeni nu-mi răspunde, născută eşti chemare,
Iar eu sunt clipa vieţii de vis şi alinare.
Oceanul meu iubito, te cheamă să-ntregeşti
Crenelurile vieţii... Poveşti împărăteşti
Îţi stau îngenunchiate. La fel îţi stau şi eu.
Din sfânta-mpărăţie, te voi chema mereu.

Reflux şi reverie, ascunsă-n departare...
Doar luna mai veghează întunecata zare.
Am adormit cu tâmpla de tâmpla ta lipită
Să-mi fi şi-n noaptea asta sălbatică iubită.
Să alergăm prin vise, desculţi, cu noaptea-n plete
Ca-n lanţuri de lumină, chemările ardente,
Să lege veşnicia la margine de zi,
Şi încă-o veşnicie să ne putem iubi.

Pierdut în risipirea din care nu mai vii,
Să-mi fie braţul fulger, să-ţi pot înlănţui
Cu ochiul gol de tine, mătăsuri moi de stele,
Ţesându-ţi giulgi de aur, iubirea vieţii mele.
Pe umeri universuri de tainice săruturi,
Să-ţi pun ofrandă încă, cea fără de-nceputuri...
În râuri veşnicia să curgă peste noi,
Ochii să nu-mi mai fie spre ziuă-atât de goi.

Sunt clopotul tăcerii-n ecouri de lumină,
Te caut, te tot caut şi plaja mi-i virgină.
Îmi spală-nsângerarea o lacrimă de mare,
Iar tu te pierzi iubito, te pierzi, te pierzi în zare!
Trec tălpi ades grăbite şi timpul se opreşte,
Amară suferinţă în mine-nmugureşte.
Înaintează valuri spre nefireasca vină
De-a te iubi o viaţă, fecioară de lumină.

Cortegiul ce-ngenunche, cioclii încătuşând,
Fior străin de mare, cu marea fredonând
Aceeaşi melodie – un clopot, o chemare,
Un gând care te-aşteaptă să reapari în zare.
Nu-ţi cer decât o şansă, un sângeriu apus,
Sărutul pentru care, luceafăr, m-am ascuns
Mânat de gelozie, în abanos de noapte,
Iar azi ţi-adorm în gânduri, un colier de şoapte.

Eşti umbra ce mă strânge... Atât eşti de divină
Că-n flori de chiparoase te-aş înveli, regină.
Pe coapsele ca neaua ţi-aş presăra cuvinte
Şi rozele le-aş pune în lacrimi şi-n cuvinte,
Ca lumea să-nflorească sub ochii mei de stele
Ţi-aş da întru mărire alese giuvaere.
Ţi-aş da o-ntreagă lume, câmpii şi munţi şi ape,
Să te mai am, iubito, atâta de aproape.

Că îmi doresc o viaţă să ne trezim iubind,
Stii tot mai des, iubito! Mi-e gândul suferind.
Sub talpa-ţi sidefie, mătăsuri de lumină
Se-ntind să te cuprindă... Sunt îngeri ce din tină
Au renăscut iubito. Tu nu-i priveşti, ţi-e teamă
Şi în apusuri stranii te pierzi, iubită doamnă.
Mai lasă-te în valuri sub lacrimă de mare,
Priveşte depărtare şi vezi ce mult mă doare!

Că îmi doresc o viaţă să ne trezim iubind,
Tu umbra ce mă strânge, atât eşti de divină.
Cortegiul ce-ngenunche, cioclii încătuşând,
Sunt clopotul tăcerii-n ecouri de lumină.
Pierdut în risipirea din care nu mai vii,
Reflux şi reverie, atâta-ndepărtare,
Sunt vântul ce alungă nisipuri sidefii,
Eşti plaja ce mă arde când val mă pierd în mare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea

În sufletul purtat spre nemurire,
Prin dragoste, devii nepământean,
Iar zeii-ţi plâng menirea de-a fi înger...
Eu vreau în gânduri, înger să te am!

Zeiţa mea, tandem cu poezia
Şi bolţi de flori şi versuri ţi-aş crea,
Dar nu te-ascunde iar în întuneric!
Lumină fi-vei! Nu te-ntuneca!

Te port în suflet pâine frântă-n două,
Nestăpânit de foamea de amor...
În lumea ta rodeşte curcubeul,
Iar eu, frumoasa mea, sunt muritor...

Nu pot să-ţi cer, căci eşti nemuritoare,
Spre lumea mea legată de păcat
Să te cobori, cât te-aş iubi de tare
Şi ah, cât te-aş iubi cu-adevărat!

Rămâi un vis cu aripa de ceară
Topită-n gânduri către zori de zi!
Nu vreau ca tu să fii o pământeană!
Rămâi în ceruri, să te pot iubi!

Să mă trezesc, sub geana străvezie,
Că scormonesc după iubirea ta...
Frumoasa mea din alte constelaţii!
Îngerul meu plăpând... frumoasa mea!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru cea mai bună mamă (mama mea)

Exişti! Şi deci îţi mulţumesc!
Oh, nici nu ştii cât te iubesc!
Şi mamă, oricât mi-aş dori,
Mai mult nu te-aş putea iubi.
E ceru-ntreg, pământul tot,
Al Domnului şi-al tău, socot...
Şi dealuri, munţi, păduri, câmpii,
Pe toate ţi le-aş dărui.

Exişti! Şi deci îţi mulţumesc!
Copac prin tine-nmuguresc.
Sunt ploi de flori, măicuţa mea,
Eu sunt doar pulbere de stea.
Sărut pasului tău lucirea,
Căci tu eşti mamă, fericirea.
Eşti visul, leagănul în care,
Găsi-voi veşnic alinare.

Oh, nici nu ştii cât te iubesc!
Eşti ceru-n care mă privesc
Boboc de crin şi lan de grâne...
Iubirea ta îmi va rămâne,
Templu gătit spre închinare,
Alai de nuntă, sărbătoare...
La tine plec genunchiul, dar,
Iubire fără de hotar.

Şi mamă, oricât mi-aş dori,
Noapte să fiu, tu ai veni
Lună să-mi fii la căpătâi.
Etern în suflet să-mi rămâi!
Tu eşti apus si răsărit,
În tine munţi s-au zămislit
Şi-n mângâieri de ape arzi
Pe sub sprâncenele de brazi.

Mai mult nu te-aş putea iubi!
Oh, mamă, tu mereu vei fii
Fântână, val, lumină, har,
Pace şi vis, cântec, amnar,
Clopot şi flacără şi dor,
Trecut, prezent şi viitor...
Şi alpha şi omega lumii...
Vad pete pravila furtunii...

E ceru-ntreg, pământul tot,
Al tău măicuţă... De-am să pot,
Poeme-n piatră voi săpa
Să fii în amintirea mea!
Şi-aş pune sufletul hotar,
Mamă, fiică să-ţi fiu iar,
Aş ţese-n chihlimbar poteci,
Cu mine-n gânduri să-ţi petreci...

Al Domnului şi-al tău, socot,
Voi fi şi eu când am să pot.
Când pregătită a pleca
Cu dragoste îţi voi urma...
Dar azi zidită-n tine, sunt
Copac cu flori, copac crescând,
Copac rodind ce-a strâns cu sârg
Atatea fructe dând în pârg.

Şi dealuri, munţi, păduri, câmpii,
Eu ţie ţi le-aş dărui.
Şi râuri cu alai de peşti,
Feţi şi prinţese din poveşti...
Ţi-aş da al păsărilor tril,
Flori şi al vieţii elixir,
Comori - ciorchini în suflet prinse,
Dar toate, toate sunt doar vise.

Pe toate ţi le-aş dărui,
Căci mama pentru-ai săi copii
E neaua, pulberea de stea,
Mireasă, dans de catifea,
Fluture-n zborul către soare,
Pace, lumină şi culoare,
Mama e plaja unui trup
Şi timpu-i sapă-n val, adânc.

Pe toate ţi le-aş dărui!
Şi dealuri, munţi, păduri, câmpii.
Al Domnului şi-al tău, socot,
E ceru-ntreg, pământul tot.
Mai mult nu te-aş putea iubi
Măicuţă, oricât mi-aş dori.
Oh, nici nu ştii cât te iubesc!
Exişti! Şi deci îţi mulţumesc!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

De ce te-ascunzi? În frunze şi în lacrimi
Te regăsesc şi-n fiecare ceas
Iubirea ta, privirea ta şi marea
Din ochii tăi de-acum, mi-a mai rămas

O umbră pe nisipul încă-n lacrimi
De ochii mei scăldat eşti şi vei fi
Vei fi mereu o dulce adiere,
Lumină şi căldură, pace, zi...

Furtună eşti când valul se răzbună
Şi risipindu-se se-ntoarce-n mare
Din alge împletindu-ţi-am cunună
Şi-am strâns în noapte perlele din mare.

Te-aştept să vii. Calea poate-i prea lungă
Sau soarele la tine n-a ajuns...
Dar eu sunt Sfinxul tău în suflet
Chiar dacă printre stele ai apus.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un imn femeii credincioase

Tu ai fost creată de Mâna Celui Sfânt
Coroana frumuseţii ţi-a pus în chipul tău
Eşti darul cel mai scump şi ajutorul potrivit
Ca să creşti copii şi să-i aduci la Dumnezeu.

Nu totdeauna drumul tău ţi-a fost uşor
Dar te încuraja mereu puterea rugăciunii
Încredinţată în Domnul aveai un singur dor
Ca să fii tare... să poţi ţine piept minciunii.

Tu ai crescut eroi... ce au păstrat credinţa
Persoane importante dar şi simpli lucrători
Şi în rugă pe genunchi tu ţi-ai dăruit fiinţa
I-ai binecuvântat... şi ei au fost biruitori.

Numai tu alini dureri şi inimi întristate
Iar printre lacrimi doar tu poţi să zâmbeşti
Tu îţi creşti copiii cu dragoste şi bunătate
Şi eşti gata pentru pruncii tăi să te jertfeşti.

Eşti nor de martori a fiicelor lui Dumnezeu
Ce au sfărâmat puteri prin post şi rugăciuni
Tu n-ai dat înapoi când ţi-a fost în viaţă greu
Dar ţi-ai păstrat căminul de a lumii stricăciuni.

Multe lacrimi din ochii tăi frumoşi au curs
În suferinţe... pe obraji... în clipele durerii
Tu toate pe genunchi lui Dumnezeu i-ai spus
Şi El te-a binecuvântat în ceasul încercării.

Tu eşti un diamant... tu eşti o piatră rară...
Ce ne străluceşti în întuneric ca o stea...
Căci o femeie credincioasă... este o comoară
Iar să se jertfească poate doar numai dragostea.

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-te!

Priveşte-te-n oglindă, căci trebuie să ştii
Dacă eşti tu acela ce vrei mereu să fii!
Priveşte-te o clipă-n oglindă şi te-ntreabă
Dacă eşti tu haotic sau lumea ţi-e beteagă!

În goana ta nebună, fantasmele lumeşti,
Cu ochii necredinţei, plini de dorinţi, priveşti.
Închide-te în tine şi ochiul tău carnal
Fă-l penitent în suflet, pentru o zi măcar!

Supune-te, privindu-l croind transcendental
Betele de lumină, regatului astral...
Şi vezi! Eşti tu acela, ori gândul te înşală...
Ori te-a cuprins în lanţuri condiţia umană?!

Priveşte-te-n oglindă! Fii lagărul de voci
Ce spiritul luminii, în clopot, îl invoci...
În dedublarea celui ce stă ascuns în tine,
Fii îngerul iubirii şi vino lângă mine!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă iloriană

Iloriene, lumea se împarte
În viaţă, în iubire şi în moarte,
În viers şi cânt, istorii şi lumină,
În taină, în durere şi în tină.
Ţi-e vocea clopot, dangătul de şoapte,
Ţi-e sufletul amnar şi libertate,
Înger pe ceruri rătăcind în vers,
Nectar din stele-n noapte ai cules.

Iloriene, lumea se împarte
În lupta pentru viaţă şi în moarte.
Tu ai călcat în medii de lumină
Şi ai găsit în poezie tihnă...
Tu ai luptat cu boala şi durerea
Şi ai găsit în versuri mângâierea.
Mormântul ti-este gol de tine azi,
Căci versu-ţi este cumpănă de brazi.

În viers şi cânt, istorii şi lumină,
Îmbujorat de voal de crinolină,
Precum un clopot ţi-a vuit nuntirea –
Te-a înfiat etern nemărginirea.
Şi-ţi curg la cruce flori de liliac,
Din plânsul cast, din neamul geto-dac.
Sărut de rouă peste sângeri – ploi –
De tine azi, suntem în suflet goi.

În viaţă, în iubire şi în moarte
Te-ai întrupat. Şi-acum, sobor de şoapte,
Vibrezi în suflet – un izvor de viaţă
Şi-n râuri lacrimi curg, tot curg pe faţă.
Ni-i sărăcit şi sufletul! Din vers,
Nectar de fericire am cules.
Tu i lăsat în noi, în fiecare,
O floare-nmugurind... o sărbătoare.

În taină, în durere şi în tină,
Luceafăr eşti, eşti vers, poem, lumină.
Prin tine suie, înger, răsăritul,
Tu eşti izvorul şi nemărginitul,
Speranţa şi istoria iubirii
De semeni... Tu eşti calea fericirii,
Tu-nmugureşti în noi, din neuitare,
Apusul, doar prin ochiul tău ne doare.

Ţi-e vocea clopot, dangătul de şoapte...
Plecarea-ţi doare... plâng de dor în noapte,
E Vâlcea-n doliu, lacrimă-i pământul,
Căci ţi-ai călcat prin moarte jurământul.
Când ne vorbeai de-o bucurie simplă,
Un înger ne-atingea cu o aripă
Scăldată-n rouă, -n lacrimă de stele...
De ce-ai plecat de printre noi, vâlcene?!

Ţi-e sufletul amnar şi libertate.
Azi poposesc din gândurile toate
Şi te culeg din mine ca pe-o floare.
Tu nu poţi ştii vreodată cum se moare!
Trăieşti prin noi poveste şi poem
Şi te aşezi pe crucea ta de lemn,
Pictezi lumina-n pulbere de stele
Şi plângi prin noi de-acum, Iloriene.

Îngeri pe ceruri, rătăcind în vers,
Avem de-acum acelaşi univers...
Tu eşti Luceafăr, eu sunt un quasar,
Suntem mereu împodobiţi cu har,
Tu eşti o stea, te-ai frânt din Duhul Sfânt,
Eu încă-mi duc osânda pe pământ,
Eu lacrimă-s, tu un ocean de stele,
Cicatrizând sălbatica-mi durere.

Nectar din stele-n noapte ai cules...
Cât noi aici ne bucurăm de vers
Tu plângi în cer şi rătăceşti în zare
Sub clopotul de nerostită jale.
Întoarce-te pe pământene căi!
Iloriene, vino iar la noi!
Precum Iisus pe moarte ai călcat,
Dar azi, în taină, oh, te-ai depărtat...

Nectar din stele-n noapte ai cules
Înger, pe ceruri, rătăcind în vers.
Ţi-e sufletul amnar şi libertate,
Ţi-e vocea clopot, dangătul de şoapte,
În taină, în durere şi în tină,
În viers şi cânt, istorii şi lumină.
În viaţă, în iubire şi în moarte
Iloriene, lumea se împarte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus s-a născut...

Iisus s-a născut în staul... Un sfânt
În vârtej de dureri pământeşti.
O, Maică Preasfântă, Fecioară şi blândă,
Făcută ai fost să iubeşti!
Aleasă ai fost... şi cu har.
Ai născut Împărat... Mult ai plâns!
Din păcat
Pruncul tău ne-a-nălţat,
Mai curaţi, către Tatăl Ceresc.
De aceea, Marie, cu toţi te cinstim!
De aceea-ţi aducem rugi aprinse şi flori...
Mijloceşte iertare, către Sfântul Părinte,
Căci doar tu ştii, în rugi,
Să te-apropii de El...
Împărăteasă Marie,
Cu toţi te cinstim
Şi eu te iubesc!
........................................................
Era ger şi în staul
Pat de fân. Glas de aur...
Iar tu, Maică Sfântă, Protectoare şi blândă,
Ai spus: "Fiul meu, te iubesc!"
Şi în cer glas de trâmbiţi, sărbătoare, lumină,
Căci Maria născuse pe Pruncul Iisus. Dumnezeu a rostit:
"În iubire, prin Fiu-mi, cu aleasă iertare
Te-ai născut, Om şi Înger,
Peste lumi trecătoare.
Iartă, plângi şi lumină
Lasă-n faptele tale,
Tu, ades muritor. Şi adu-mi osanale!"
........................................................
Şi o stea răsărit-a!
Bucurie şi pace,
O, iertare, iubire,
O, divine cântări! Este iarnă... e frig
Şi atâta-mpăcare!
Sărbători... sărbători... sărbători... sărbătoare!!!
O, ce sfântă lumină!
Tu, Aleasă Marie, Tu, Mireasă Fecioară,
Ai născut pe Iisus,
Pentru oameni să moară...
Şi o stea s-a aprins să vestească minunea
Magi trei, după rază,
Să se-nchine plecară.
Smirnă, tămâie şi aur,
La picioare să-i puie,
Sufletul lumii-ntregi,
Către ceruri să suie...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candelă aprinsă

dedicată lui Angelick

Sufletului tău lumină,
Căci lumina aparţine
Fiinţei ce, prin neodihnă,
Scrie versuri pentru tine...

Sufletului tău iubire,
Căci iubirea te înalţă
Un vulcan - roi de albine,
Dor de cântec şi de viaţă.

Sufletului tău doar pace,
Căci din ea răzbate dorul,
Dor de literă, ce-n arce
De lumini, veghează somnul.

Sufletului tău tăcere!
Viermii nopţii să n-atingă
Dulcea, blânda-ţi mângâiere...
Nu las candela să stingă!

Eşti etern lumina vieţii,
Dor de glie, tricolor,
Pentru tine-am scris poemul...
Ştiu de versu-mi, că-ţi e dor...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spirit liber

Spiritul liber
Îţi dă forţa de a te înălţa
Necondiţionat
Spre înalt.
Poţi suferi fără ca cineva
Să-ţi mângâie rănile,
Din compasiune ori din datorie
Morală...
Nomenclatura asta banală!
Nu te întrebi unde este iubire,
Căci aceea este transcendentul
Ce s-a deschis
Străin, ca o poartă,
Într-o lume de vis.
Pentru ca fiinţa să fuzioneze cu infinitul
Ţi-am desenat cărarea cetăţii lumeşti.
Dar tu... unde eşti?!
A ta este lumina şi viaţa
Şi păsările.
Numai tu poţi fi fluture, apoi stea...
Numai tu te poţi înălţa.
Nu vei muri tăcut în spatele scenei,
Căci pleoapa se deschide
Risipindu-se ca o clipă
Pe un clişeu
Prea devreme voalat.
Ai rămas între două lumi,
OM năpădit de furtuni.
Dar etern vei trai,
Spirit liber,
Înger, de var, veşnicie.
Dă-mi aripa ta!
Arde-mă în adâncul tău
Spre a deveni curcubeu...
În arce de timp,
Dă-mi viaţă şi mie,
Sisif!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi din calendar

Ne vom iubi! Iţi voi aduce-n dar
O altă zi rămasă-n calendar,
Ofrandă fie pentru zeii urii
Să nu te-ascundă-n vaierul furtunii.

Ne vom iubi... cuminte şi tăcut,
Ne vom iubi la fel ca la-nceput,
Pe sâni vor înflori sângeri şi stele,
Căci tu eşti taina fericirii mele.

Iţi pun pe brat liane... -n valuri fine
Săruturi roze vor fugi spre tine...
Dac-as putea ţi-aş dărui puţin
Din cerul meu de sentimente plin.

Ţi-aş prinde-n păr spre-a străluci mereu
O stea de jar ascunsă-n gândul meu...
Şi jadul ţi l-aş prinde în privire
Căci tu eşti nerostita fericire.

Pe coapsele de lanuri ţi-aş cusea
Cu tainice priviri, iubirea mea.
Oh, esti un înger, să te pot privi,
Ţi-aş da din calendar o noua zi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la răspuns

Ce pasăre măiastră îţi zboară în retină?
De unde,-n toiul nopţii, aprinzi în ea lumină?
Ce tânără felină ţi se ascunde-n trup?
Cu ce să te înlănţui?... De unde să te rup?

Ce râu de foc şi lavă îţi curge lin în vene?
Ce fluturi îţi dansează în zori de zi pe gene?
Ce maci, văpăi celeste, pe buze ţi se-aprind?
Cum reuşeşti, din şoapte, să împleteşti colind?

Cum poţi purta în tine şi munţi înalţi şi mare?
De ce ţi-e trupul pâine iar zbaterea ţi-e sare?
De ce în nopţi cu lună alergi la mine-n gând?
De ce mereu, de tine mi-e sete... şi-s flămând?

De ce a ta iubire în carne mi-a pătruns?...
Esti înger?... Eşti femeie?... Am dreptul la răspuns.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!