Numai iubirea
Balsam al visurilor mele,
Mal irosindu-și devenirea
În marea miilor de stele,
Te prind în lanțuri cu privirea.
Tu, evadat dintre ruine
De vaporoase diamante,
Adăpostit, cu mulțumire
De presupusele amante,
Te-ai aruncat din deznădejde
Sub pleoapa mult doritei umbre,
În care doar iubirea crește
Și doar iubirea se ascunde...
Mă mângâi lin pe sâni, pe coapse,
În buze-ți modelezi trăirea,
În marea ochiului albastră
Îți adâncești nemărginirea.
Te prind în lanțuri cu privirea,
În marea miilor de stele,
Mal irosindu-și devenirea,
Dar devotat iubirii mele.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre sâni
- poezii despre stele
- poezii despre ochi
- poezii despre mulțumire
- poezii despre diamante
- poezii despre devenire
- poezii despre creștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ninsoare-n primăvară
Ninsoare de alb și de vis,
Ninsoare de flori de cais,
Ninsoare în sufletul drag...
Iubire, te-aștept iar în prag!
În lacrimi iubire să-ți pun,
În clipa ce trece acum,
Aromă de dulci sărutări,
Mireasmă de verde și flori.
Cununi de ploi de argint...
Cerceii de jad vreau să-i prind
Și-n părul de perle, în noapte,
Să-ți prind în tăceri nestemate...
Pe-altarul de pleoape de stele
Să-ți pun taina viselor mele,
Pe deget inel de cuvinte
Și-atâtea aduceri aminte...
Să-ți pun colier de rubin
Și-n marea de vis să pierim...
O perlă la mal risipită,
Iubirea mereu să ne mintă.
Din neguri, iubire, te chem!
Ești cânt, ești adesea blestem!
Ninsoare de alb și de vis,
Ninsoare de flori de cais...
Ninsoare - patimă amară,
Iubire - zvon de primăvară...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre perle, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre păr sau poezii despre primăvară
Mă aplec peste balustradă
Mă aplec peste balustradă. Un gând mă-mpinge
Să-mi arunc privirea spre fereastra ta deschisă,
Să-ți prind albastrul ochilor în palma-ntinsă
Spre marea ce doar angelicul tău trup atinge.
În inima-mi în sânge scăldată stă aprinsă
Flacăra iubirii ce în veci nu se va stinge.
Știu că prin ea iubirea pururea va învinge
De palma mea cu privirea ta va fi atinsă.
Pe o cărare îngusta, sub strat de frunze reci,
În toamnele târzii când marea se ascunde-n ploi,
Pașii tăi vărateci poposesc tăcuți. Nu mai treci.
Amintirea iubirilor se-adâncesc în noi.
O femeie albastră pășind pe vechi poteci
Și un bărbat ce pare din lumea de apoi.
poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre albastru, poezii despre victorie, poezii despre toamnă, poezii despre sânge, poezii despre ploaie sau poezii despre gânduri
Seva trupurilor curgea ca un fluviu de aur peste marea de frunze înmormantată în umbre uitate în urmă, în urmă de ființă, în urmă de secunde... Dincolo de întunecarea ochiului nostru, cerul și marea se sărutau, promițându-și în taină, orizontul iubirii.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre uitare
- citate despre timp
- citate despre secunde
- citate despre ochi
- citate despre iubire
- citate despre frunze
- citate despre fluvii
- citate despre aur
Mireasa mea
Mireasa mea de albe catifele,
Cu stele și mătăsuri la picioare,
De-acum sunt martor al iubirii tele
Și sufletul îmi este sărbătoare.
Mi-am pus altar și ființa și destinul
Am evadat în lumea cu povești,
Eu sunt paharul spart, iar tu ești vinul
Din care dacă bei, ai să trăiești.
Eu sunt altar, tu flamură de stele
Și universul meu de diamante,
Vlăstar, nădejde a iubirii mele
Lumina cea de dincolo de moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vin, poezii despre viață, poezii despre sărbători, poezii despre picioare, poezii despre nuntă sau poezii despre moarte
Tăcerea doare...
Tăcerea doare... Nu o lua în seamă!
Cuvântu-i ca un clopot de aramă...
Parcă-l aud foșnind în neființă...
Iar eu mai am o singură dorință.
Privirea-i voal de plâns trudind sub stele...
Așază-ți plânsu-n podul palmei mele!
Aruncă-mi peste sâni de curcubee
Din nedestăinuitele-alizee!
Și lasă-mi mal iubirea... -mi aparține!
În valuri albe să mă-ntorc la tine...
Cu-nsângerarea-apusului sărută
Iubirea mea atâta de tăcută.
Pe stânci virgine biciuiește-mi dorul!
Vezi ce suntem?! Deșertăciune-i omul!
Plămada stelei care va apune...
Un tainic univers pierut de lume.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre stânci, poezii despre poduri sau poezii despre plâns
Pe marea iubirii
pe marea iubirii vâslesc zi și noapte
valuri entuziaste mă-mbrățișează tandru
inima ascultă pure, curgătoare șoapte
lacrimi și regrete nu au loc în cadru.
nu sunt pirați să îmi fure comoara
de sentimente de emoții senzuale
în voaluri de lumini coboară seara
cu vise cu seducții ancestrale.
îmbrățișez cu gândul stele căzătoare
lacrima lor se pierde-n univers
poate se întorc în umane izvoare
să aducă-n tristețe magic revers.
iubirea lor rupe lanțuri și zăvoare
cu spiritul liber să plămădească vers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre tristețe, poezii despre stele căzătoare, poezii despre senzualitate, poezii despre seducție, poezii despre seară sau poezii despre poezie
Actul final
Îmi scufund pașii în nisipul încins.
Nimeni nu-i mai salvează,
Nimănui nu-i pasă
De existența mea sinuoasă.
Tu te-ai oprit...
O altă zare ai concesionat
Și te-ai adâncit în foamea lucrului pământesc.
Eu m-am înălțat... am picat -
Fluture de argint pe marea de stele...
Nu am decât însingurarea
Și nemărginirea ce desenează
În mine
Brațe de deznădejde.
Sufletul mi s-a ascuns
În inima ta...
Dar tu nu cunoști acest lucru!
Nu ai ușa deschisă spre stele...
Mă hrănesc cu gânduri despre tine,
Cu amintirile noastre...
Iar când voi pleca
Voi fi quasar pe cerul inimii tale,
Tristețe și o nemărginită lacrimă -
Actul final.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre sfârșit, poezii despre salvare, poezii despre nisip sau poezii despre fluturi
Iubirea vieții mele, dacă ne este scris în stele...
Iubirea vieții mele,
Dacă ne este scris în stele,
Pe alei cu roze ne vom plimba
Și cu patos îmi vei cânta
Serenade la balcon, în inima mea.
Iubirea vieții mele,
Dacă ne este scris în stele,
Destinele ni se vor intersecta,
Sub privirea blândă a lunii vom dansa
Și cu razele aurii ne vom îmbrățișa
Intensificând magia sa.
Iubirea vieții mele,
Dacă ne este scris în stele,
Cu răbdare și speranță ne vom îmbrăca
Și un cuib fericit ne vom fabrica
Indiferent ce încercări vor apărea
Și ce vânt va adia.
Iubirea vieții mele,
Dacă ne este scris în stele,
În fața lumii, noi vom spune DA!
Natura se va bucura, ne va aplauda,
Împreună vom celebra victoria
Și prin inele va fi pecetluită familia.
poezie de Michelle Rosenberg (15 aprilie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre trandafiri, poezii despre timp, poezii despre roz, poezii despre plimbare sau poezii despre natură
Marea în furtună
Gândurile mele
călătoresc pe valuri
și aud cum strigă marea
în brațele furtunii.
Încerc să mângâi vântul
cu privirile,
cu vorbe de dragoste,
cu sufletul bun,
dar furtuna nu se oprește.
Îmi trăiesc singurătatea,
devorată de zgomote,
că pot atinge abisul
cu degetele.
Răsare Luna
și aduce refluxul,
ce împinge spre mal
neliniștea mea.
Pe nisipul fierbinte,
urme de mare
căutând pacea...
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2015)
Adăugat de iany
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre prăpăstii sau poezii despre pace
Te privesc printre degete, Versuri: Cristian Harhătă
Te privesc printre degete
Ca un copil ce zărește marea
Mie și frică, mie și sete
Că mă va ucide sarea
Din adâncurile tale
Uneori ai scos la mal
Câte o scoică moale
Argintie, sidefie pal
Îți arăți frumusețea,
Doar atunci când ești fragilă,
Și din caracter noblețea
O-mpletești cu iubire și cu milă
Sunt vulnerabil în fața ta
Și fac un pas înapoi
Cu tandrețe te-aș curta,
Dar nu e timp pentru noi
Și ar fi nedrept să știi
În ce fel îți port iubirea,
Doar în nopți argintii
Vei simți dezamăgirea
Poate vibrația inimii mele
Poate o urmă de regret,
Seara când te port prin stele
Te țin în gând discret.
Versuri: Cristian Harhătă
poezie de Cristian Harhătă din Sursă proprie (14 decembrie 2021)
Adăugat de cristianharhata
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte
Săruturi de rouă
Pe flori am pictat săruturi de rouă...
Lumina a coborât în cascadă la tâmplele mele.
Mi-am împodobit privirea cu zâmbetul lor
Și curcubee mi-au adăpostit
Săruturile îndrăgostiților visători.
Jad, rubin sau opal,
Smarald ori ametsit, chihlimbar...
Cu toate s-au cuibărit la sânul inimii mele.
S-au divizat apoi în cuvinte de stele...
Pe aripi de fluturi
Am zburat alături de fericire,
În universul în care nu există
Limita verbului "a visa".
Fericirea este a tuturor,
A lor, a voastră, a mea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre zâmbet, poezii despre verb, poezii despre rouă sau poezii despre pictură
Te scalzi...
M-am plâns la lună și la stele,
Dar au rămas ca tine, reci;
Te scalzi în lacrimile mele,
Îmi spui că vii... și totuși, pleci!
Spre cer mi-am îndreptat privirea
Și rugi fierbinți i-am adresat,
Să mi se vindece iubirea,
Că mult prea mult am așteptat!
Tu râzi și iei totul în joacă:
Parcă nu vezi, parcă n-auzi,
Cum toată ființa mea te roagă:
Ai milă de ochii mei uzi!
Mai neîndurător ca cerul,
Mai nepăsător ca marea
Și jude ești, și-executorul,
Dar tot ți-aștept îndurarea!
De-atâtea ori mi-ai răspuns NU;
Te rog, în aste clipe grele,
S-ai milă, să mă cruți, dar tu
Te scalzi în lacrimile mele!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre jocuri
Nu te poți ascunde în privirea iubirii, dar iubirea se poate ascunde în privirea ta.
aforism de Betty Marcovici
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre iubire
Marinarul cu sare-n priviri
Mugurii albaștri au căpătat culoarea nopții,
ciorchini de stele s-au lăsat ca o simfonie
între fericire și nefericire, între azi și mâine.
Vaporul abia se zărește,
frunze de octombrie oftează in larg,
cine va trage cortina speranței?,
apa-i sărată, pesăcurșii se zbat aproape de mal.
***
Și sarea s-adună pe rana iubirii,
mă doare trupul de-atâtea amintiri,
o scoică mi se așează-n palmă,
sărată și ea de-atâtea amăgiri.
***
Nu mai e loc lângă Mare,
apa fierbinte-a spălat ce-i lumesc,
a rămas doar o dâră albastră
ca un vis printre albii nămeți.
***
Cerul de prea mult soare
lăcrimează cu stele și dor,
Marea spre nord se retrage,
vaporul mai face-un ocol.
Marinarul intoarce privirea
spre țărmul sărat și pustiu,
ciorchini de vise aleargă
spre marinarul cu sare-n priviri.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre zăpadă, poezii despre viitor, poezii despre prezent sau poezii despre nefericire
De dragoste...
Și peste umerii albaștrii,
Ai sânilor aproape goi,
Voalul privirii se desfată,
Precum un dans, în pași de doi.
Pe coapsele alunecoase,
Spre întunericul ceresc,
Se prind săruturi de lumină...
Ah! Nici nu ști cât te iubesc!
Vulcan privirii mele oarbe,
Erup sub raza ta solară...
Tu ești osânda vieții mele
Și-a universului povară...
În constelații răvășite,
În visele-mi târzii și grave,
Tu ești un înger de lumină
Ce leagă două lumi de ape.
Umbre cerești te înfășoară,
Iubire fragedă și rece...
Ah, te zăresc întâia oară
Și chipul tău în gându-mi trece...
Hrănit cu vise iluzorii,
Te-am pus în colțul meu uitat de cer,
Himeră-a nopților de gheață
Ce dormi sub pleoape de mister.
Frumoasa visurilor mele,
În noapte, vino la latar!
Să-ți îngenunchi... Printre săruturi,
Să-ți cer iertare iar și iar...
Și-n legământ fără credință,
Din fulger încă răsărit,
Să întrupăm eternitatea
Celor ce veșnic s-au iubit.
Să-ți dăruiesc inel de alge
Pe marea cerului sculptat...
Să fim de-acum mereu aproape,
Să ne iubim cu-adevărat...
Întinde-ți mâna ta de vise,
În vise blonde să aluneci!
Săruturi stranii te așteaptă!
Tu, cu privirea ta le spinteci...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri sau poezii despre vulcani
Marea e toată albastră
Marea e toată albastră.
Marea e toată calmă.
Doar inima mea toată urlă
de bucurie. Și totul e calm.
poezie clasică de Sandro Penna din Antologia Poeți italieni din secolul XX (1939), traducere de Marin Mincu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie
Noaptea în largul mării
Noaptea, când marea mă leagănă
Și când licărul stelei palide
Se așează peste valurile ample,
Mă eliberez pe de-a-întregul
De toate lucrurile și de toată dragostea,
Stau în liniște și pur și simplu respir,
Singur-singurel, legănat de marea
De sub mine, rece și tăcută, cu o mie de luminițe.
Atunci simt nevoia să mă gândesc la prieteni,
Iar privirea mea se-afundă-n privirea lor
Și, tăcut, îi întreb, unul câte unul, pe fiecare:
"Suntem încă împreună?"
Este tristețea mea o tristețe pentru tine, moartea mea, o moarte?
Simți oare în iubirea mea, în suferința mea,
Doar o adiere, doar un ecou?
Și marea mă privește binevoitoare, tăcută
Și zâmbește: nu.
Și niciun salut, și niciun răspuns nu se ivesc de undeva.
poezie de Hermann Hesse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință sau poezii despre prietenie
Furtuna
De ce te-ascunzi? În frunze și în lacrimi
Te regăsesc și-n fiecare ceas
Iubirea ta, privirea ta și marea
Din ochii tăi de-acum, mi-a mai rămas
O umbră pe nisipul încă-n lacrimi
De ochii mei scăldat ești și vei fi
Vei fi mereu o dulce adiere,
Lumină și căldură, pace, zi...
Furtună ești când valul se răzbună
Și risipindu-se se-ntoarce-n mare
Din alge împletindu-ți-am cunună
Și-am strâns în noapte perlele din mare.
Te-aștept să vii. Calea poate-i prea lungă
Sau soarele la tine n-a ajuns...
Dar eu sunt Sfinxul tău în suflet
Chiar dacă printre stele ai apus.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc
Privesc prin fereastra deschisă
Cum se scurge lumina
În adâncul unui ochi de tăcere.
Părul albastru al cerului
Se unduie lin,
Dansul fotonilor
Prinde în vârtejuri de taină
Un zâmbet al unui copil
Care a descoperit un fluture alb.
Surâsul din noi a evadat,
Iar acum suntem un vulcan
În care a încolțit sămânța iubirii.
Curcubeul ascunde ca o sprânceană
Visele noastre,
Muguri și flori,
Flanchează altarul de stele...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sprâncene sau poezii despre muguri
Poemul iubirii eterne
Iubirea ta mi-e cunoscută! Nu pot și nu vreau s-o contest.
Te am în gândul meu recrută, izvoarele îmi șușotesc.
Eu m-am aprins, în dar de nuntă, pe drumul vieții să te am,
Mireasă, spre dumnezeire... Și flori de măr să-ți prind în ram.
Te voi iubi ca-ntotdeauna, vulcanic, simplu, dar și cast...
Fii vânt și-nalță-mă cu Luna! Doar tu, acum, mi-ai mai rămas.
Aș lua din nuferii albaștri înțelepciunea... Și ți-aș da
O sărutare de lumină, dacă vei vrea să fii a mea.
Apusul ți-a ascuns privirea și vântul pașii ți-a furat.
Hai s-adunăm nemărginirea pe care-n noapte am călcat!
Mi-am prins copacii de aripa acelui vis ce ne-a unit
Și uite! Azi îmi caut clipa când dintre îngeri te-ai ivit...
Am strâns inele de lumină, în lumea mea să te zidesc,
Dar tu, mireasa mea virgină, te-ai smuls din raiul cel lumesc.
Am strâns inele de lumină, pe deget să ți le-nfășor,
Dar tu-mi ești încă rădăcină și sânii tăi pe piept, mă dor.
Voal gri din umbrele uitării coboară peste chipul tău.
Te-ai smuls din valurile mării, iar eu te voi iubi mereu.
Cearșafuri reci ne înfioară iubirea care ne-a rămas,
Când te sărut întâia oară pe sâni, pe buze... pe obraz.
În gând de ploi se nasc deșerturi și depărtarea-i tot mai grea.
Sunt tot mai des hoinar, iubito! Mă tem că nu te pot avea...
Sunt frunza tălpilor de sticlă ce-n visele-ți se-nghesuiesc.
Vino și trupul mi-l ridică! Tu nici nu știi cât te iubesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune