Cronica de zbor
No scriem, doamnă, cărțile care
S-au mai scris precum știi
Sub clarul de veac din lanuri de rouă
Trimitem prin scrisori miresmele târzii.
Trăim pe o planetă de semen caudate,
În carnea noastră ardem ades câte un semn
Mirese bat cu sufletul de lemn
La podul din afară de cetate.
Lăsăm ca anonimi ades câte un rug
Plecăm spre Dulcineea de dincolo de moarte,
Ne hăituiesc ogarii vămilor pierdute
Când sângele curat s-a preschimbat în carte.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre cărți
- poezii despre viață
- poezii despre vamă
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre scrisori
- poezii despre rouă
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Citate similare
Mai știi?
Scrinul de nuc mai poartă-n amintiri,
Parfumul vechi al clandestinelor iubiri.
Triste scrisori de-amor ascunse prin sertare,
Din anotimpuri care nu-s trecute-n calendare.
Oglinzile în care te priveai de-atâtea ori,
Mai poartă încă suple rezonanțe de viori.
Inelul tău de-argint cu piatră de opal,
Mai are încă strălucirea unui ev medieval.
Mai știi fotoliul vechi sculptat în lemn de nuc,
Unde stăteai, privind cocorii cum se duc?
Și îmi șopteai târziu, poeme lungi de-amor,
Legende-n care îndrăgostiții totdeauna mor?
Mai știi scrisoarea de adio de pe-un scrin?
Mai știi când s-au uscat petalele de crin?
Mai știi cum te-așteptam în nopțile târzii,
Știi când muream câte puțin în fiecare zi?
Mai știi când ne îmbrățișam sub felinare,
În anotimpuri încă netrecute-n calendare?
În anotimpul trist ce pentru noi e interzis,
Mai știi povestea de iubire care m-a ucis?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre tristețe
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre vioară
- poezii despre sculptură
- poezii despre povești de dragoste
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Elegie de seară
Maică, maică, rău mă bate
vântul din ce-nu-se-poate
spaima clipei vinovate
mă lovește dinspre tine
biciul lacrimii senine
și mă arde peste față
precum moartea peste viață
că din câte paseri sunt
numai paserea-cuvânt
se lasă în arderi line
peste țipătul din mine
maica mea călcând pre moarte
te aștept de-un veac de cărți
să te-ntorci maică din morți
ca să te zidesc în carte
au înflorit ochii mei
peste coala de hârtie
ce zăpezi ne cântă în oase
urma ta ne mai rămase
un izvor de apă vie
usca-mi-s-ar viața mie
și voi plânge prin copii
maica mea te-aștept să vii
la pustia din pustie
sunt aproape de Departe
am trecut și vămi și porți
maica mea călcând pre moarte,
te aștept să vii din morți.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre hârtie, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt sau poezii despre vinovăție
Lui Petre Gigea Gorun, autorul cărții "Despre Craiova, cu dragoste", spre cea de-a 74-a aniversare
Ai scris cu gingășie și iubire
Despre Craiova care-a fost
Despre trecutu-i cu mărire
În care oricine avea un rost.
Ai sculptat cu literă divină
Pe craiovenii anonimi,
Spre care fruntea se înclină
Ca spre eroii din vechimi.
Și eu mă-nclin în fața ta,
Fiu de notar din Goicea Mică
Citindu-ți astăzi cartea ta
Ce și pe mine mă implică
Eu îți doresc ca să ai parte
De viață lungă, ce nu doare
Și să mai scrii câte o carte
Despre Craiova ce nu moare.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre urări, poezii despre stejari, poezii despre scriitori sau poezii despre prezent
Mi-i teamă de o carte
Mi-i teamă de o carte (o văd ades și-n vis)
pe care aș deschide-o-nfrigurat
și-n paginile ei aș da de-odat...
de toate versurile pe care incă nu le-am scris.
De care sufletul mi-i însă, îmbibat:
precum de apă un burete;
și solie - din partea lor - mi-i orice vis curat,
și mi-i devreme ora cea târzie.
Parcă mă văd citind - în acea carte
doar pân' la mijloc orice poezie,
știind ce-i scris, de-odată, mai departe,
cum dintr-un rând poemu-ntreg învie.
Și ochii-ar luneca, pustii de gânduri -
ca peste un destin ce se amână -
peste acele, dragi și sfinte, rânduri,
precum transcrise de-o străină mână.
Nescrise foi se vor sălbătici-n sertare;
și în amurguri vechi, cu iz amar, -
eu cartea ceea-aș răsfoi-o, arare;
ca pe-osânditul propriul meu dosar.
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre ore
Salcie lină
Trupul tău, viscol curat
A înghețat trădarea din oglinzi
Cum arde dinlăuntrul meu
Luceafărul ce vrei să-l prinzi.
Salcie lină dor de ape
Ne sunt luminile puține
Și viața nu mă mai încape
Și curge-n silă lângă mine.
Mă dor amurgurile toate
De încruntarea morții vii
Când bate-n poartă la cetate
Ecoul stelelor târzii.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre trădare, poezii despre stele, poezii despre lumină, poezii despre gheață, poezii despre dor sau poezii despre curățenie
Glossă unei iubiri pierdute
S-au dus și toamnele târzii...
S-au dus, s-au dus! Și tu nu vii...
Și lacrimi-frunze au picat
Din cerul nostru înstelat.
Și câte lacrimi or fi curs
Din cerul nostru nepătruns
Printre stihii, în zori de zi,
Nu vrei să știi, nu vrei să știi.
S-au dus și toamnele târzii,
Dar tu, tu nu mai vrei să știi
Și-n alte zări te-ai rătăcit.
Cât te-am iubit! Cât te-am iubit!
În ochii tăi de jad acum
Eu văd doar capătul de drum.
Alte himere te-au furat.
Și ai plecat... și ai plecat!
S-au dus, s-au dus! Și tu nu vii...
Atâtea clipe viorii,
Mirosul fin de liliac...
S-au dus și lebede pe lac.
Pe buzele-ți de trandafir
Plâng astăzi sângerându-mi chin.
Valuri de abanos te-au dus...
Tu ai apus! Tu ai apus!
Și lacrimi-frunze au picat
Luceafăr! Cerul înstelat
S-a stins, vulcan sub jar pierind.
Eu aș fi vrut să te cuprind,
Să te sărut, să te iubesc
Și-n dulce rai împărătesc
Pe pat de roze să te-alint.
Tu ai fugit, tu ai fugit!
Din cerul nostru înstelat,
Pierdut sub frunze, pe asfalt,
A mai rămas decât regret.
Eu te iubesc și-am să te iert.
Și amintirea ce-a rămas
În sufletu-mi făcând popas,
La piept o țin - un talisman
Care-mi confirmă să te am.
Și câte lacrimi or fi curs!
Dar ție nu ți-au fost de-ajuns.
N-ai vrut să te întorci... eu plâng!
La tine n-am să mai ajung.
Te-ai risipit spre transcendent,
Clipă de clipă eu te pierd.
Eu te iubesc, tu m-ai iubit
Și în neant te-ai risipit.
Din cerul nostru nepătruns
În care astăzi te-ai ascuns,
Cu lacrimi-stele plouă, dar
Și lacrimile-s în zadar,
Povestea noastră s-a sfârșit
În zborul lin spre infinit.
Tu aripile ți le-ai frânt
Și te-am pierdut! Și te-am pierdut!
Printre stihii, în zori de zi,
Tu, dulce vis, n-ai să mai vii
Cât te iubesc! Adio, dar!
Doar amintirea o mai am...
Luceafăr, zorii te-au ascuns,
Toamne târzii, de nepătruns,
Obrazul bujorelnic, cast,
L-au pomadat. Eu, m-am retras...
Nu vrei să știi, nu vrei să știi
Pe ce cărări voi rătăci,
Sub lacrimi-frunze-nmormântat
Uitând c-am plâns și-am așteptat.
Nu vrei să știi, iubita mea,
Că tu ai fost ultima stea
Ce-n sufletu-mi a strălucit.
Cât te-am iubit! Cât te-am iubit!
Nu vrei să știi, nu vrei să știi...
Printre stihii, în zori de zi,
Din cerul nostru nepătruns
Nici câte lacrimi or fi curs.
Din cerul nostru înstelat,
Oh, lacrimi-frunze au picat!
S-au dus, s-au dus! Și tu nu vii...
S-au dus și toamnele târzii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre toamnă, poezii despre plâns, poezii despre vulcani sau poezii despre sărut
Ultima scrisoare către Penelopa
Mă bate doamnă umbra unui gând
Ca pe un cerb rănit săruturi lungi polare
Cu cerul stins pe buze abia respirând
Eu de pe țărmul iernii îți mai trimit scrisoare.
N-adie dinspre tine nici un semn
E o tăcere lungă și perfidă
Îmbătrânesc tăcut pe prispa lumii
Ogarii veșniciei aleargă să mă-nchidă.
Se mai păstrează birja veacului frumos
Trec în ea roboții să facă plajă vara
Ascult cum în Ithaca se lasă tristă seara
Străluminând eterul cu ochiul tău sticlos.
Vâslim către departe, corăbii nu mai sunt
Ithaca nu ne vede, tu, doamnă, nu mai știi
Cu scheletul nostru mai ară printre vii
Ne-mbracă tragic regele-Cuvânt.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tragedie, poezii despre seară, poezii despre roboți sau poezii despre plajă
Râul fără moarte
Mi s-a mai spus, o, mi s-a spus:
Privește râul fără moarte
Cum seva blândului apus
Pe rana lumii îl împarte.
Nu este leac, nici vindecare
Să tragă râul în pământ
Că dintre toate câte sunt
Doar râul arde și ne doare.
Mi s-a mai spus, o, mi s-a spus:
Să scriu cu virgule, frumos,
Să călăresc mustangi de tablă
Trecându-mă pe moarte-n jos.
Coioți ce ronțăiți pustiu
Prin cârpa neagră nu vedeți
Că albia acestui râu
E numai oase de poeți.
Că stirpea morilor de vânt
Se-ngrașă zilnic cu o moarte
Când apa râului tăcută
Pe rana lumii se împarte.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre negru, poezii despre frumusețe sau poezii despre călărie
Maytrey
Se întâmplă trenuri către soare
Precum lumina de cocor
Și chiar în lună ard marfare
De duhul întâmplării lor.
Ninge veșnicia peste gări buimace
E mai împovărată cu o vină
Și iată doamnă Maytrey
Ce singuri ardem în lumină.
Ne duc gondole de iluzii
Pe mări de clipe translucide
Și văd în urma noastră ninsă
Poarta singurătății cum se-nchide.
Aud în marile zăpezi
Chiar înserarea cum coboară
Tu ești fantoma unui tren
Care plutește într-o gară.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre ninsoare, poezii despre gări sau poezii despre singurătate
Vers din Lancrăm
Adevărul pe care-l rostesc
îl fac ploile curcubeu
și-l aflu, pasăre, pe umărul meu,
și cerul e adânc
și cerul e curat,
inima devine-o planetă
în albastrul netulburat,
auzi-i bătăile, înaripatele,
sfințesc neatinsul, departele,
se petrec alchimii în iubiri,
câtă frunză și iarbă,
câte mirese și miri,
Începe-ne, timp, de la mare
trupul prin care urcăm
și unge-l nesfârșit și adânc
ca un vers din Lancrăm.
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre păsări, poezii despre ploaie, poezii despre planete sau poezii despre inimă
Banca de eternitate
O, cade toamna în cetate
Cu plânsul stelelor târzii
Lumina se depune în copii
Ca într-o bancă de eternitate.
Trec păsări sfâșiate de rugină
Galbenul zilei vâslește în noi
Ne bat în geam celestele ploi
Iarba rămâne veșnic senină.
Bruma devoră plecări vinovate
Ne aduce toamna scrisorile târzii
Lumina se depune în copii
Ca într-o bancă de eternitate.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Scris chirilic
Această vară prea fierbinte
E dor legat de cele sfinte,
Ucenicia-n colb valah,
Lângă biserica din sat.
Acolo sunt bunicii mei,
Mai sus in colț lângă un stei.
Din lacrima picată-n drum,
Se-nalță falnic un gorun.
Mă-ntorc ades ca să inspir
Un fin parfum de trandafir,
De tinerețe fără moarte
Cu scris chirilic intr-o carte.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sat sau poezii despre religie
Marele semn
Au plecat iubirile în derivă
Biciuite exotic de erele glaciare
Ne strigă pe nume și parcă ne doare
Ghețarul acesta uitat în arhivă.
Năvoadele pescuiesc întrebări
Marele semn trebuie să vină
Prin carnea ta aud deseori
Cum explodează muguri de lumină.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre pescuit, poezii despre muguri sau poezii despre arhive
Locul asta e un mister, Daniel, un sanctuar. Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are suflet. Sufletul celui care l-a scris și sufletul celor care l-au citit, l-au trăit, l-au visat. Ori de câte ori o carte își schimbă proprietarul, ori de câte ori privirea alunecă pe paginile ei, spiritul său crește și se întărește.
citat din romanul Umbra vântului de Carlos Ruiz Zafon (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate de Carlos Ruiz Zafon despre suflet, citate despre visare, citate despre viață, citate de Carlos Ruiz Zafon despre viață, citate despre schimbare, citate despre cărți sau citate despre creștere
În cânt de ploi pe flori de liliac
E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viața urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenușa iernii... din eter.
În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieții stă să iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, să te crezi
Un călător, prin foi de calendar.
Povara florii, este iar... miros.
Blândețea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn că timpul iarăși a învins.
Un flutur se hrănește din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine știe câte flori...
Dar să-l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,
Parcă s-a scurs un colț de paradis.
De-atât frumos și gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Și cânt de ploi,,, pe flori de liliac.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre verde sau poezii despre rai
Când privești în sufletul tău, dă-ți seamă că citești într-o carte în care mii de ani și-au scris enigmatica lor poveste și nu te mira de nu poți citi toată încălcita carte, nici nu poți înțelege multe din câte citești în ea.
citat clasic din Mihai Codreanu
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lectură sau citate despre timp
Glossă roșului carmin
Roșu carmin în răsărit,
Roșu în maci și în apus,
În trandafirul înflorit,
În jar și foc, în rug și plâns.
Ocean de roșu peste noi,
La mal de sângeri și de vis,
Udând pământul, când eroi,
Cu lacrimă, istorii-au scris.
Roșu carmin în răsărit
Ne soarbe în ocean de jar,
La maluri stânci de dolomit,
În noi iubire și amnar.
Ofrandă-altarului ceresc,
Privirea-n roșu s-a aprins
Pentru acei care iubesc...
Sunt verbe care nu s-au scris...
Roșu în maci și în apus,
În piatra lunii și-n rubin,
Roșu în câte nu s-au spus...
De-aceea-n roșu ne-nfrățim.
E roșu-n sângele vărsat,
E roșu-n falnic tricolor,
Ocean de roșu ne-a scăldat...
E roșu... roșu e-n decor!
În trandafirul înflorit,
În crini, în sângeri și în maci.
Un cer de roșu-a încolțit...
Tu fii atent să nu îl calci!
Arnici pe albe ii țesut,
Un fir plăpând din mărțișor,
Pruncul ce-n brațe l-ai ținut
Cu foc arzând în obrăjor.
În jar și foc, în rugi și plâns,
În vis și-n strugurele copt,
În lacrima ce lui Iisus
A fost, spre om, îndemn, socot,
Un sacrificiu, legământ,
Unind cu Mirele Ceresc
În pace cu poporul Sfânt
Pe cei ce sinele-și jertfesc.
Ocean de roșu peste noi,
Sub ploi de roșu-am încolțit
Copaci de frunze încă goi,
Cu ramură de dolomit.
Ne dor secundele târzii
Clepsidra spartă în tăceri,
Atâtea câte am iubit,
Ne dor și azi, dureau și ieri...
La mal de sângeri și de vis
Mă-ntorc tăcut și vă privesc.
Poeme care nu s-au scris,
De-acum în mine încolțesc.
Priviți-mă cum cresc apus
Și-n răsărit mă întrupez!
Și anii mei s-au dus, s-au dus,
Iar eu visez, încă visez...
Udând pământul când eroi
Mureau, cu brațul a-l sluji,
Când timpul nu trecea prin noi,
Părinții fiind atunci copii,
În răsărit și în apus,
Pe harta Țării Românești,
Lacrimi din ochi de mame-au curs
Peste tărâmuri strămoșești.
Altă istorie au scris
Cei ce cu sângele-au udat
Țară de dor, țară de vis,
Țară cum nu s-a mai aflat.
Iar noi, prin graiul românesc,
Trăind cu dragostea de neam,
Suntem copacii ce-ncolțesc.
De n-ați fi fost, nimci eram.
Altă istorie s-a scris,
Udând pământul, când eroi,
La mal de sângeri și de vis -
Ocean de roșu peste noi.
În jar și foc, în rugi și plâns,
În trandafirul înflorit,
Roșu în maci și în apus,
Roșu carmin în răsărit.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre copaci, poezii despre România, poezii despre Țara Românească, poezii despre verb sau poezii despre trecut
Câte
Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?
Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Și dorințe infinite
Câte, oare sunt în ele?
Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Și decizii mai greșite
Câte sunt și nu au leac?
Câte răutăți sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?
Câte zile nesfârșite
Numără un om la care,
Viața este pe sfârșite
Câte, când speranța-i moare?
Câte ceasuri trec pe noapte
Fără somn, fără odihnă
Fiindcă inima vrea fapte
Câte ceasuri fără tihnă?
Câte clipe trec în viață,
Fără ură și minciună
Ce-ți fac inima de gheață
Câte, nimeni n-o să spună?
Câte speranțe deșarte
Are cel care greșește,
De iertare s-aibă parte
Câte, dacă se căiește?
Câte piedici îi mai pune
Unui om soarta în cale
Până când el va apune,
Câte, în zilele sale???
Câte omul pătimește
Într-o viață din trufie?
Multe și-l nemulțumește
Câte, nimeni n-o să știe!
Câte suflete sărmane
Aud vorbe jignitoare
Ce le fac reci, inumane
Câte cad jos, la picioare?
Câte zile are omul?
Câte zile are-n viață?
Câte frunze are pomul!?
Câte zile e speranță!?
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre greșeli, poezii despre somn sau poezii despre sfârșit
Călătoria celor care au așteptat alte trasee
noi
când plecăm pe lună
încercăm trasee neobișnuite
de multe ori alegem
ochii iubitei pe moarte
sau mâinile bunicului
care răsfoiesc o carte
trimitem într-o vizită lineară
gustul de toamnă amară
și așteptăm călătorii
să ne bată în cuie
un candelabru din oase
când plecăm pe lună
alegem la întâmplare
o diagonală terestră care plonjează în mare
și ne obișnuim cu adevăruri
cât nuca de cocos
pe care-o găurești la început de iunie
apoi îi dai drumul pe funie
și speri să se oprească la timp
cam la fel cum se-ntâmplă cu rugina
care, din ordinul călăului,
se-mperechează pe furiș cu ghilotina
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre ochi, poezii despre mâini sau poezii despre adevăr
Țărână luată de vânt...
oare, de câte ori trăim?
oare, de câte ori murim,?
de câte ori ochii deschiși?
de câte ori ochii închiși?
plătim ceva ce nu vom știi,
lăsăm păcate celor vii,
călcăm atâtea jurăminte,
ne amăgim apoi oriunde,
suntem atât de falși în viață,
urcăm mereu un vârf în ceață,
suntem acei ce nu se lasă
și când murim ne vrem în față
și pentru ce? și pentru ce?
apoi de ce? și-apoi de ce?
același glod ne e mormânt,
țărână luată de un vânt...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni sau poezii despre plată