Vocea dragostei părea să mă apeleze, dar era un număr greşit.

citat din P.G. Wodehouse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu era nemulţumit, atunci era departe de a fi mulţumit.

citat din P.G. Wodehouse (1938)
Adăugat de Irina Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artistul, poetul în particular, este întotdeauna un anarhist în cel mai bun sens al cuvântului. El trebuie să asculte numai chemarea ce se înalţă în el din trei voci: vocea morţii, cu toate prevestirile sale, vocea dragostei şi vocea artei.

citat clasic din Federico Garcia Lorca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea de fapt, nu este "a omului": vocea este a sufletului. Sufletele noastre au voce. Nu am ştiut asta. Nu am ştiut, am crezut că vocea este omenească, dar nu! Vocea este Divină.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răboj

Ţin răboj în duh arhaic
Număr ca ciobanul
câte-s albe, câte-s negre
zilele, tot anul.

Număr paşii, ai frumoasei,
până-n pragul uşii.
Stele număr câte are
cuibul Găinuşei.

Câte sunt, de toate, număr,
amăgiri şi fumuri,
ziua-ntreagă număr, număr
rătăciri şi drumuri.

Număr pietrele pe care
Mândra trece vadul-
Şi păcate pentru care
Mă va arde iadul.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea dragostei

Puterea dragostei...
Învaţă să taci! Să asculţi vocea sufletului
Ce izvorăşte din puterea dragostei.
Prietenia este unică,
Este legătura umanului cu divinul,
Este focul ce nu arde
Şi apa ce nu te afundă.
Ascultă!
Nu ai nevoie de cuvinte...
A. D. N.-ul unneşte particălele de sânge
Într-o împletitură de tăceri
Pe care nici ura nu o poate învinge.
Ascultă! Atinge!
Oricât ai fii de departe,
Glasul prieteniei se aude în noapte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Volatilitate

era atât de frumoasă
păşea pe aer proaspăt
părea un nufăr ziua
părea o lebădă
noaptea

trupul ei era din lut mlădios
de amforă pierdută-n nisipuri
de vestală neprihănită în temple

ochii ei erau ca oceanul primordial
neatins de furtuni
de corăbiile aspre

glasul ei era de-argint înaripat
pielea de fluturi sălbatici
de mătase albă
era atât de frumoasă
încât i s-ar fi închinat
zeii străvechi
sihaştrii din peşteri
tiranii din cetăţi
şi castele

era frumoasă ca un tărâm
nepângărit de om
era atât de volatilă
ca un orizont

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sam: Am vorbit cu doctorul domnului Beetle. Se pare că inciziile i-au fost cusute cu mătase.
Dean: Şi asta e ciudat?
Sam: Da, astăzi este, dar mătasea era folosită pentru suturi la începutul secolului al 19-lea. Era o problemă. Pacienţii aveau infecţii grave, iar rata mortalităţii era foarte mare.
Dean: Vremuri bune.
Sam: Aşa. Şi doctorii trebuiau să facă tot ce puteau pentru a opri răspândirea infecţiei. O cale era să apeleze la viermi.
Dean: Frate, mănânc şi eu.
Sam: Şi chiar funcţiona, pentru că viermii mănâncă ţesuturile bolnave şi nu se ating de cele sănătoase. Şi fii atent: când l-au găsit pe tipul ăsta, avea cavitatea stomacală plină cu viermi.
Dean: Frate, mâncam şi eu!

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia deschise uşor ochii, părându-i-se că aude pe cineva strănutând într-una. Evident, nu i se părea deloc, dar ea încă nu ştia acest lucru. Somnoroasă, se frecă la ochi, pentru a se dezmetici. Buimăcită, încă nu-şi dădu seama unde se afla. Deşi deschisese ochii, întunericul din jurul ei nu ceda deloc, iar patul de sub ea era tare şi colţuros. Nici chiar perna nu era moale ca de obicei, părea diferită, iar pătura călduroasă cu care era acoperită era şi ea neobişnuită. Ce se întâmpla oare? Se trezise sau încă dormea? Oare visa? Acel strănut puternic se auzi din nou, undeva din apropiere, apoi din nou şi din nou, de câteva ori. Cine să fie oare? Ly?! Parcă nu părea a fi ea... Atunci cine altcineva?

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârful muntelui părea un altar al ţării, dogorit de discul portocaliu, gol, părăsit. Era ceva duios şi etern în această imagine, căci acolo părea că se deschid porţi largi spre necunoscut. Imaginea părea frază într-o poezie absolută, pictată ca o justificare a omului pe pământ.

Rodica Nicoleta Ion în Tu eşti muza mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am dus apoi la şcolile cele mari din oraş, iară când m-am întors, peste un an, acasă, Huţu era tot mare, dar îmi părea mai puţin straşnic. Nu-i vorbă, şi acum zicea Tatăl nostru, cânta chiar în strană şi citea Apostolul în biserică, şi acum purta pe Mili, ba chiar şi pe Linică cea mică în braţe; el cu toate acestea îmi părea cam prost, ba câteodată chiar grozav de prost. Dar tot ţineam la el, fiindcă era băiat domol şi intra totdeauna în voile mele. Dacă însă acum Huţu îmi părea mie grozav de prost, eu îi păream lui grozav de înţelept.

citat celebru din Ioan Slavici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trasul cu puşca poate fi un sport fascinant, dar depinde aproape în totalitate de ce parte a puştii te afli.

citat din P.G. Wodehouse (1922)
Adăugat de Irina Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eram amorţită - simţurile mele erau neobişnuit de intense după atâtea luni de ceaţă -, dar ceea ce simţeam nu era o durere normală. Singura durere era provocată de dezamăgirea că nu-i mai puteam auzi vocea.

Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de lala
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri azurii

trăiam ancoraţi în tinereţile timpului nostru,
viaţa părea uşoară,
poate aşa şi era,
anii erau mai blânzi,
lumea era fericită cu mai puţin
şi oamenii chiar se iubeau,
duceam o viaţă boemă.

cartierul era liniştit,
oamenii prietenoşi,
aşteptam marile vacanţe, marile iubiri,
iar şcoala ni se părea o joacă,
duceam o viaţă boemă.

mai târziu am crescut flăcăiandri,
fetele ne priveau parcă altfel
pe sub genele lungi,
ne ameţeau cu frumuseţea lor.

ne întâlneam la ceaiuri fierbinţi,
făceam propriile noastre filosofii
despre concret,
despre lume şi viaţă,
dar cui să-i povesteşti despre ziua de ieri?
duceam o viaţă boemă.

serile calde le lungeam până spre dimineaţă,
acordam chitarele în noaptea catifelată,
fetele ne priveau cu ochii de căprioară
şi învăţam primele acorduri ale dragostei.

pe atunci lumea avea alt parfum,
bătrâneţea era o noţiune abstractă,
era nevoie doar de o chitară şi un asfinţit
ca să străbaţi cu prietenii
infinitul.

timpurile acelea s-au stins,
au apus şi prietenii mei,
cine ar mai putea să înţeleagă?
cui să-i mai povesteşti despre acele
vremuri azurii?

duceam o viaţă
boemă.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era răguşit

la bătrâneţe din cauza fumului
decent tras în plămânii
cu vene verzi umflate
de durerile venite din cer
vocea se drege în umbra paharului
cu apă gazoasă
prinse a vorbi cu glasul pârâului
unde se scăldau pruncii
şi răguşeala se poticnea
părea învinsă de fiara care muşca
în amurgul cu picioare fierbinţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeam

despre foci cu o prietenă
ea părea
invidioasă pe stratul de grăsime-al polarelor
aproape
plângea ea neavând practic în bustieră ce ţine
pe nişte
picioare ca de meduză - cu extatice
priviri eu
ristice ea părea totuşi să destrame cu lovituri
aproape
simpatice (?!) tot ce ţinea de cuibul straşnic de sper
mă dintre
mine şi ea - prea părea (creaţă, fără speranţă)
decisă a
proape s-o termine să
înceteze
dragostea sădită în brazdele trase în gheaţă
aproape
de spărgătorul nevrotic
de ceaţă
...
ea părea
ea era elementul de ne
legătură cu bucle -
ea plâng
ea pt. ea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era uşor să-ţi dai seama ce era greşit, greu era să-ţi dai seama ce era bine.

Mihail Gorbaciov în Memorii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sergiu Nicolaescu era un om care, deşi părea aspru, era de o sensibilitate şi o fineţe extraordinară.

citat din Draga Olteanu Matei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu conceptul de bogăţie este greşit, ci dragostea de bani de dragul dragostei de bani.

citat din Margaret Thatcher
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straniu, Andrada părea protejată de un glob de cristal. Era intangibilă fizic, dar şi mental. Doar Marck era prin preajma ei permanent, fără să-i stea în cale, era o prezenţă nevăzută, discretă, o umbră. Când îl întreba dacă e bine, dacă are nevoie de ceva, Marck răspundea mereu "Nu am nevoie de nimic, sunt fericit alături de dumneavoastră".

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea cuvintelor

Mi-am închipuit tristeţea... o romantică corvoadă,
Avea părul strâns, codiţe, vorbea singură pe stradă
Nu zâmbea, nu avea farduri, palidă, neîngrijită,
Parcă nu ştia de sine, părea foarte chinuită

Mi-am închipuit iubirea, strălucea, o stea în noapte
Era cer senin întrânsa, erau zâmbete şi şoapte,
Iar pe chip, bujorii vieţii o-nroşeau fără să ştie,
Părea fără nici o grijă, părea sinceră şi vie

Mi-am închipuit durerea, nici un zâmbet... o grimasă,
Era toată frământare, nu părea că îi mai pasă,
Se chircise înăuntru într-o disperare mută,
Dintr-o fostă frumuseţe... ajunsese doar o slută

Mi-am închipuit un suflet care le-a trăit pe toate,
Devenise ca o stâncă, unde vântul nu răzbate,
Iară lacrimile ploii îi păreau o mângâiere,
Era sufletul din mine... poezie şi tăcere

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!