Divorţ

Divorţul n-a fost un necaz,
Ci o imensă uşurare.
De-atunci zilnic beau gaz,
Să-mi amintesc de-nsurătoare.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Aici zace un om trist,
Ce-a murit neîmpăcat,
Căci a fost epigramist,
Însă n-a fost publicat.

epitaf epigramatic de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui fost secretar P.C.R.

Secretarul de partid,
Un tip prost şi insipid,
N-a-nvăţat, nici n-a muncit,
Şi totuşi s-a-mbogăţit.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii beau din două motive: de bucurie sau de necaz. Cei care beau de bucurie în final dau tot de necaz.

aforism de Mihail Mataringa (17 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi amintesc...

Să-mi amintesc, să-mi amintesc de tine!
Până când apa Letei te-o sorbi,
Ca visul rău, căinţă şi ruşine
Te-or urmări, în fiecare zi!

Să-mi amintesc de tine! Da. Mereu.
Gândi-va soţul tău că-i eşti soţie,
Ne-om aminti de tine el şi eu:
Necredincioasă lui, – duşmană mie.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emulatie

Incercand sa-l depasesc
Pe genialul Pastorel,
Am reusit, marturisesc,
Doar sa beau mai mult ca el.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele ude

în casa noastră mică – de hârtie –
am scris cu teamă udă o primă poezie
pe când aveam vreo 9 ani
şi aşteptam la 59 – azi –
să-mi amintesc de ce a fost să plouă şnur
în gândul ce zbura în lună plină – cu
pelerină gândul meu
cu pelerină (?!)
în ploaia de cuvinte ce de-atunci
n-a încetat să cadă
în genunchi
mai simt şi-acum cuvintele cum ur
că pe firul ploii... către cer

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divorţ

Divorţul fu o uşurare.
Un lucru însă l-a-ntristat
Şi-l ustură fără-ncetare:
Ea şi de bani l-a "uşurat!"

epigramă de Ionuţ-Daniel Ţucă din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Când o fi a mă-ngropa
Nu vreau lacrimi kilograme;
Aranjaţi însă cu popa
Să-mi citească epigrame.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica şi divorţul

Chiar de-au fost liber-schimbişti,
La divorţ, în tribunale,
Ei apar ca ţărănişti,
Ele, ultra-liberale.

epigramă de Gheorghe Rădac din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclul Răspunderii

1
Unul ar fi vrut să are
Şi să se însoare-n sat
Unul ar fi vrut să are
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să are,
Şi de-atunci n-a mai arat

Unul ar fi vrut să-şi crească
Visul viu din fier tăcut.
Unul ar fi vrut să-şi crească...
Azi pe crucea lui e-o cască...
Unul ar fi vrut să-şi crească
Visul... Nu l-a mai crescut

Unul ar fi vrut să zboare
Către ceru-ndepărtat.
Unul ar fi vrut să zboare,
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să zboare,
Şi de-atunci n-a mai zburat.

Unul ar fi vrut să cânte
Cântul paşnicelor munci,
Dar l-au frânt obuze frânte;
Unul ar fi vrut să cânte,
Nu a mai cântat de-atunci.

Unul ar fi vrut să crească
Unul ar fi vrut să are
Unul ar fi vrut să cânte
Unul ar fi vrut să zboare!

Vreau să-mi cresc cântecul meu!
Vreau să-mi ar cântecul meu!
Vreau să-mi cânt cântecul meu!
Vreau să-mi zbor cântecul meu!

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Viorel Vaida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este suficient de greu să-mi amintesc opiniile, fără ca să-mi mai amintesc şi motivele lor.

citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cataracta

Când ai cataractă, Harul
Ţi-a fost ridicat din viaţă;
Mergi pe drum ca şi măgarul
Ce orbecăie prin ceaţă.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile unui fost cercetător

La Institut am fost odat'
(O spun judecând profund)
Doar un cercetător "ratat",
Fiindcă n-am pupat în fund.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să-mi pun capul pe pieptul tău timp frumos,
Să-mi amintesc de zilele în care ai fost mărinimos,
Când mi-ai adus în dar iubirea,
Ca din seva ei să-mi hrănesc nemurirea.

Valeria Mahok (12 aprilie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgia amintirilor

Iar îmi amintesc de tine,
de tot ce-a fost şi nu mai e.
Aş vrea ca timpul care vine
în amintiri să stăruie.
Când inima mă îndeamnă
să-mi amintesc de tine,
Privesc a ta coroană
şi mă încarc de bine.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechea temă

Mă chinuie, de când m-am însurat,
Că zilnic, soacra pe la noi se-arată...
- La mine, dragă, a venit odată.
- O dată doar? - Dar nici n-a mai plecat!

epigramă de Alexandru Oltean din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu necaz se dobândeşte averea şi cu necaz se păstrează. Cu necaz vine şi cu necaz se duce. Vai de avere, că este plină de mizerii!

în Panchatantra
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ampère a fost şi este mare

Să vă spun eu ce mă doare:
Ampère, savant de viţă,
A fost şi este mare,
(Zise biata liţă!)

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-a trebuit să caut iubirea...

N-a trebuit să caut iubirea
Venit-a la mine din Plaiul ceresc
Şi-azi mi-amintesc, cu drag, întâlnirea
Când înţeles-am ce vrea Nemurirea
Cu fiinţa-mi cuprinsă de zel omenesc.

N-a fost nevoie să merg pe-o cărare
Ce duce-n terenul de taine cuprins
Să pot să-i spun tot ce mă doare
(Orice necaz şi orice-ncercare)
Ci Ea a-nviat ce-n mine s-a stins.

Voiam s-o cunosc, să ştiu unde este
Distanţă enormă voiam să parcurg
Să trec prin cetăţi, să trec peste creste
Să văd că-i reală şi nu o poveste
Dar Ea mi-a şoptit într-un ceas de amurg:

"Sosit-am din Slava nemuritoare
Cereasca Lumină în fiinţe s-o pun
Cuprinse să fie de sfânta suflare,
Să simtă puterea ce dă vindecare
Şi cât le iubeşte Păstorul cel Bun...

Sosit-am să-ţi fiu sprijin pe cale
Să-ţi dau ce-ţi lipseşte, sens de-a trăi
S-accepţi, zilnic, stări ideale
Şi-acele cadouri sublime, reale
Şi tot ce Cuvântul poate grăi."

N-a trebuit să-i spun suferinţa
Atingerea Ei mi-a dat nou elan
În bucurie s-a transformat neputinţa,
Gliei nu i-a mai fost roabă dorinţa,
Am vrut să-mplinesc divinul ei plan.

Îmi ştie o boală, îmi ştie oftatul
Nicicând nu mă lasă pradă să fiu
Celor ce vor să domnească păcatul.
Mi-a spus ce vrea să facă-Mpăratul
Şi-n zorii zilei şi-n ceasul târziu.

Anii se duc; Ea rămâne cu mine
Mă-nalţă când cad în praful lumesc
Plânge cu mine când m-apasă suspine
Prezenţa ei prin văi, pe coline
M-ajută, mai mult, spre Cer să privesc.

Nicicând n-a fugit în ore de criză
Ci-a fost cu mine uşurare să-mi dea
Apoi, a venit o altă surpriză:
Pătruns-a în viaţă o tainică briză
S-aducă splendoare în inima me.

N-a trebuit să caut iubirea
În alte ţinuturi cuprinse-n mister
Era aici, mi-amintesc întâlnirea
Când am aflat ce-nseamnă jertfirea
Şi cum ne păzeşte preasfântul Vier.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (25 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neanderthal (2)

Ea a plecat, iar el... ce chin!
Că n-a avut, de-atunci, senin,
Ci doar furtună, iar alin,
Acolo- n peştera-cămin,
Nu are, ci doar gândul-spin
Că nu e în "ceva"... deplin.

Şi s-a gândit, s-a răsucit,
Pân'-o idee i-a venit:
A mers la vraci, s-a spovedit,
I-a spus cât e de chinuit,
Şi, cum să spun, a reuşit
Ceva de neînchipuit.

Ce a făcut, ce n-a făcut,
Nu pot să spun, că n-am văzut,
Dar, ce-a fost mic a tot crescut
Cât? - ce să zic? – de necrezut,
Că, dintr-un jet a prefăcut
O stâncă mare, într-un lut.

Iar peştera, de-atunci, a fost
Nu doar cămin şi adăpost,
Ci la pelerinaj, un rost:
Ieşirea multora din... post,
Căci - de! - mărimea are-un cost,
Iar el... plăteşte, că nu-i prost.

Curând, chiar soaţa a aflat
Şi n-a putut, n-a rezistat,
S-a prezentat, a comparat,
Apoi, spre noul ei bărbat
A zis "Kum vo" şi... a plecat.
(Traduc: "- Eşti no.2, păcat!")

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!