Când geme mortul şi dracul moare de necaz.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută singur soluţii

Când dai în viaţă de-un necaz
să nu stai în loc ca prostul.
Nu-ţi curgă lacrimi pe obraz
precum boceşte baba mortul.
Nu căuta doar vinovaţi,
ci, caută singur soluţii.
Dreptate tuturor să-împarţi
prin a tale contribuţii.
De-abia atunci se poate spune
că eşti un om foarte capabil.
Că eşti dotat cu înţelepciune,
pentru ce faci, eşti responsabil.
De lumea întreagă respectat,
considerat că ai valoare,
Rămâi cu sufletul curat,
că ce-i cutat, nicicând nu moare.

poezie de Dumitru Delcă (27 octombrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracul şi moda

Când o tipă-i mult prea goală,
Spre a fi mai eficace,
Dracul n-o aruncă-n smoală,
Ci o pune să se-mbrace.

epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu necaz se dobândeşte averea şi cu necaz se păstrează. Cu necaz vine şi cu necaz se duce. Vai de avere, că este plină de mizerii!

în Panchatantra
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

La dracul scriere...

A venit dracu
şi cu ochii cât cepele
mi-a sorbit duhoarea de usturoi.
Am plâns!
El râdea sub lacrima mea!
Mă luminam la faţă în prezenţa lui
Se îngălbenea la faţă cu mine spurcându-l...
Pe tabla de şah pensionarii mureau.
Parcul alungea foişoare.
Dracul!
La dracul!
Am găsit în căruţa cu fân acul
dar pe el nu l-am găsit cu firea
mea ascunsă în firea lui...
Ce dracu!
Când dracul îşi bagă coada
degeaba pescuiesc peştii apa cu plumb.
Când dracul îţi râde sub lacrimă
plânge Dumnezeu
o batistă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La concursurile de epigramă

Oricine-ar fi la jurizat,
De rezultat se face caz:
Când unul este premiat...
Un altul moare de necaz!

epigramă de Nelu Vasile din Înscris pe borna 70
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mortul făţarnic

Ce faci tu, literatură?
Tulburi câţiva tineri caraghioşi din provincie
aşezi negustorul de hârtie
la masa celui cu burta plină de litere,
pui păduchi de aur în chica boemului
şi tricolor pe pieptul academicianului
dar nu poţi îndulci apa înecatului
nici topi zăpada leprosului
nici îngrăşa vinerea săracului.
Când vin contabilii Domnului
cu terfeloagele lor de măsurat căinţa
tu cu porumbeii
tu cu guguştiucii
tu cu păsărelele
urci în turnul primăriei
şi-arunci
un pumn de mei în calea îngerilor apocaliptici
şi nu vezi în curtea interioară
criminalul cum îşi gâdilă victima
şi mortul ticăloşit cum îi face jocul şi râde
cum râde mortul complice
mortul degeaba
mortul făţarnic al acestor ţinuturi.

poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de La Dame en Noir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii tu oare ...

Ştii tu oare

ce mă doare

când nu-i soare?

Mă doare

când văd cum moare,

moare om şi moare floare.

Moare sufletul în om,

moare şi poama în pom.

Moare tot ce este viaţă,

Planeta Pământ îngheaţă.

Îngheaţă întregul Univers,

haosul este imens.

poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracul şi femeia (minifabulă)

Fu trimis pe lumea noast'ă,
Dracul ca să-şi ia nevastă;
În trei luni fu făcut muci
Şi-şi făcea în draci la cruci...

fabulă epigramatică de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (mai 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haz de necaz

De s-ar vinde-n târg necazul
La un preţ, plus TVA,
Primii, ăi de freacă prazul
N-ar da, chioară, o para,

Alţii, de se fac la stat
C-ar munci, minţiţi cu bani,
Nu ar da, fi'nd motivat,
Pe necaz doi gologani,

Iar care-s milionari,
Cât de tari ar fi în drug,
Poate-ar scoate ei biştari
La mirosul de belciug,

Că... săracu' de necaz
Gratis ce mai e în sat (!)
De-a ajuns, şi facem haz,
Singurul neimpozat,

Dar şi când li s-or scula
Guvernanţilor, că-s hoţi,
Pe necaz taxe să ia,
Vom muri... de râs cu toţi!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când moare cineva, moare şi o parte din univers. Tot ce a simţit acea persoană, a trăit sau a văzut, moare odată cu ea, precum picurii de ploaie.

Paulo Coelho în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracul o să fie mereu mai insistent ca îngerul, pentru că dracul are de făcut un target.

aforism de Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă la vecini

I-am ascultat atent,
Aşa cum ni se cere,
El geme de talent,
Ea geme de... plăcere.

epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din ziarul "Viaţa Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

geamăt

Geamătul

E-un sunet nearticulat,
La o femeie sau bărbat:
Bărbatul geme de durere,
Femeia geme de plăcere.

definiţie epigramatică de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (15 iunie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă de o săptămână
Mândra n-o mai ţin de mână
A plouat şi ieri şi azi,
Mândra moare de necaz.

catren de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre întuneric şi lumină

Când moare noaptea în zori,
din întuneric naşte lumină.
Când sădim în nisip flori,
din pustiu facem grădină.
Când pe cer soarele moare,
cu el moare şi lumina.
Întunericul apare,
un pustiu este grădina.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când

Ultim zbor de cules floare,
Îmbătări de polen, nectar
Şi-ac smuls din pântec, insectar;
Aşa din când în când se moare!

Cuib de ciocănitoare
Cu pui în pomul găunos
Ce hulă îl prăvale jos;
Aşa din când în când se moare!

De-abia născut ce stă-n picioare
Pe stepa-n răgnete arzând
În lins ce nu-i al mamei, blând;
Aşa din când în când se moare!

Doar dăruire-n aşteptare
Şi înşelat de suflet cast
Plângând de nenoroc nefast;
Aşa din când în când se moare!

Sublim amor cu violare
De vis şi trup pur neatins,
Cu gust amar de viaţă stins;
Aşa din când în când se moare!

O dragoste, când totul doare
Orbul rănit, ce nu o ştie
Şi singur stingere-şi îmbie;
Aşa din când în când se moare!

Ochi plânşi înălţaţi la altare
Cu semn întretăiat de mână
Ce-şi pierde pereche-n ţărână;
Aşa din când în când se moare!

Părinţii duşi rămaşi o boare
De-o lumânare aprinsă arar
Ce plâng şi-acum şi n-ai habar;
Aşa din când în când se moare!

Îi-este ultim apus de soare,
Noapte eternă stând să-nceapă
Fără de gând că zori nu crapă;
Aşa din când în când se moare!

Când nu mai e nimic, uitare,
Mai mult decât de trup prezenţă,
Nici gând de urmă, de esenţă...
Aşa din când în când se moare!

Totu-i o apă trecătoare
Ce spală timp de umbre duse
Ce nici n-au fost de n-ar fi spuse...
Aşa din când în când se moare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este infinit de trist când moare un om. Este cu atât mai trist când moare un artist! Dar este îngrozitor de trist şi de împovărător când moare un artist al neamului nostru!

Adrian Păunescu în cuvinte la moartea lui Emil Loteanu (2003)
Adăugat de Mareşalul
Comentează! | Votează! | Copiază!

necaz

Necaz

Fisură în carena ce-nfruntă un talaz.

monostih de Eugen Deutsch din revista "Codul lui Eugen", nr. 11 (iulie 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa-i ultima ce moare!

Speranţa-i ultima ce moare,
Atâta timp cât tu exişti
Când vor unii să te doboare
Tu speră şi ai să rezişti!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când simţi că totu-i în zadar
Şi-atunci când visul tău dispare
Tu speră şi visează iar!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă-n suflet e durere
Nu renunţa, atunci când doare
Tu speră la iubire, cu putere!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când viaţa ţi se pare crudă
Dar după nori, vine şi soare
Tu speră şi fă-i vieţii-n ciudă!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când lacrima în ochi îţi vine
Şterge-o, apoi, în continuare
Tu speră că va fi şi bine!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă zâmbetul ţi-e trist
Mâine vei râde poate tare
Tu speră, nu fii pesimist!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când vorbe dure te lovesc
Aceeaşi gură, azi, usturătoare
Tu speră că-ţi va spune:"Mă căiesc"!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când ai în tine doar suspin
În suflet nu-l lăsa să se strecoare
Tu speră şi alungă-l ca pe-un spin!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă ai căzut... eşti jos,
Ridică-te... stai în picioare
Tu speră şi fii curajos!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când ai simţit dezamăgire
Nu te simţi fără valoare
Tu speră, vei simţi şi fericire!

Speranţa-i ultima ce moare
Şi azi şi mâine şi mereu
Nu întreba: "Cât să sper oare?"
Tu sper... asta fac şi eu!!!!

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem să fim 3 inşi trişti din acelaşi motiv până la ultimul amănunt. Sigur, toţi avem morţi în familie, fiecare plângem în felul nostru. Dar mortul meu nu seamănă cu mortul celuilalt şi bucuriile mele nu pot fi şi ale dumitale întru totul egale.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!