Bruma amintirii
În laptele luminii care spală stele,
În fire de nisip topite în mărgele,
În aripa de vânt ce mișună în splină
Dragostea aprinde sângele-n retină.
Ea lasă clanța clepsidrelor deschise
Timpul să-i aducă împliniri și vise,
Să poată degusta și vorba și tăcerea
Din ecou de fluturi ce pictează mierea.
Dragostea-i expusă în muzici și-n tipare,
Renaște din cenușa umbrei din cărare,
Mângâie catifeaua urmelor din taine
Și-n brațele credinței face cruci cu haine.
Nu-și ofilește gândul, nici gustul de candoare,
Ronțăie senzații cu razele de soare
Și mai sărută pragul ieșirii sau intrării
În bruma amintirii din prispa înserării!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre pictură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Și fericiți vorbeam despre nimic
Tu, frunza ta, din păr... de orhidee,
Ca un pârâu cuprins între izvoare,
Mă săgetai cu gândul de femeie
Prin lanuri de iubiri, nemuritoare,
Privirile din ochi... tăiau cărare
Peste destinul prea timid din fire,
Și tu și eu... cu-aceeași alinare
Voiam să stingem setea de iubire.
Prin suflete, ca două uși, deschise,
Plimbam tăceri, tăcerea să se rupă,
Sorbind din gândul năpădit de vise,
Gustul iubirii... revărsat în cupă.
Din vorbe fără sens, creșteam altare,
Punând iubirii, hrană... pic cu pic
Sub învelișul ei plăpând, de floare...
Și fericiți, vorbeam despre nimic.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre suflet, poezii despre păr, poezii despre orhidee, poezii despre gânduri, poezii despre frunze sau poezii despre flori
Nunta de aur
În bruma vieții iubirea revigorează,
Se reînoiește în inima care visează,
Vrea să aibă diamante și virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.
Vrea să fie iubirea, iubirilor senine,
Scrutează cerul vieții să se simtă bine,
Uimitoare să-i fie sclipirea din albastra zare,
Săgețile din inimă să-i fie razele de soare.
Dorul prelung să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte și nimic mai mult,
Toamna să-i aducă roade pe pământ.
Rodul cel mai mare să fie dătătoarea
Nunții de aur cu toată încântarea,
Inima să fie diamant-virtute,
Să fim împreună condor în vârf de munte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre nuntă, poezii despre nunta de aur, poezii despre inimă, poezii despre viață, poezii despre toamnă sau poezii despre munți
Razele iubirii
O lumânare crudă, înfiptă într-o floare,
Visează peste creștet lumini îmbietoare...
O albină aleargă din fulger să-i aducă
Arderea măreață din ulei de nucă...
Lacrima de ceară coboară spre pământ,
Pe-obrazul bătrâneții e tinerețea-n vânt...
Flacăra trecută visează, vrea să ardă,
Lumânarea-i plină cu lacrimi de zăpadă...
Bradul se închină la steaua dintre sfinți,
Razele iubiri-i cu dragostea în dinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre lumânări sau poezii despre lumină
Vatra focului...
În caseta de gândire a luminii mele
Ziua este soare, noaptea-s mii de stele,
Timpul nu-i uitare, e visul din ele.
Inima îmi pune șoapte în cuvinte,
Rimele iubirii de tine-s potrivite
Printre mângâieri din graiurile sfinte.
Zarea stă să nască fluturi pentru zbor,
Din arșița voinței iese un izvor,
Un fulger mă sculptează pe un mic ulcior.
Pe cuvânt îți spun: în gândirea mea
Cresc mugurii din pajiști, cărărui de stea,
De-a păstra iubirea rotunjită-n ea,
În caseta de gândire a luminii mele
Unde ziua-i soare, noaptea-s mii de stele,
Trupul tău e vatra focului din ele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre cuvinte sau poezii despre uitare
Încântare
În viață iubirea mai îngenunchează,
Se ofilește-n inima care o păstrează,
Ar vrea să aibă diamante și virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.
Ar vrea sensul înnoirilor senine,
În cerul vieții să se simtă bine,
Albastră să-i fie sclipirea din zare,
Inima să-adune razele de soare.
Dorul să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte, cu tumult
Toamna să-i aducă rodii pe pământ.
Rodia cea mare să fie încântarea,
Zvâcnirea să fie zborul, asaltarea,
Inima cât pumnul diamant-virtute,
Nestemată-n ciocul condorului din munte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lupi sau poezii despre dor
Măsluire
Dimineața aprinde o țigară
Jucându-se cu rotocoalele fumului,
Bea o cafea la coada amintirii
Și-și numără urmele în praful drumului.
Arătătorul îi cade peste toate
Formele trecute de păcate
Pietrele s-adună și s-aud
Cum în capetele goale-s aruncate.
E ultima gură de aer, - bulă-n fundul mării -
Și-acolo ar fuma o țigară
Rechinul, rechinii ce ne-nconjoară
Ar măslui din putregai o țară.
Soarele se joacă pe uscat,
Coada amintirii își face statuie
Din crucea măcinată de timp -
Izvoarele credinței scot sângele din cuie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre sculptură
- poezii despre jocuri
- poezii despre gură
- poezii despre fumat
- poezii despre fum
- poezii despre dimineață
- poezii despre cruce
Viața-i scânteie
Viața-i scânteie din zei și din stele,
Fumul albastru din visele mele.
Dumnezeu contemplă din răsărit ființa,
Cuvintele însămânțează prin cruce credința.
Iubirea are inițiativă, rapacitate,
Ochii tăi în vise mă poartă mai departe
Până atârn o clipă pe-o frunză de stejar
Și-n toamna răcoroasă cu umbrele dispar!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre religie sau poezii despre ochi
O fantomă - IV. Portretul
Se mistuie în Moarte și-n Durere
Văpaia care-n noi a strălucit...
Din ochii care-odată mi-au zâmbit,
Din gura ta, balsam de mângâiere,
Din revărsarea vie a luminii,
Din farmecul tău în care mă scăldam
Ce-a mai rămas iubirii? Ce mai am?
Un palid chip, nelămurite linii,
Pe care Timpul, gâde-al tineții,
Îl șterge cu aripile-i haine,
În umbră-alunecându-l, ca pe mine.
- Dar, ucigaș al Artei și al Vieții,
Din gândul meu n-ai să mi-o smulgi pe Ea
O, desfătarea, nemurirea mea!
sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre portrete sau poezii despre moarte
Sărutul dezbrăcat de dimineți
în așternutul primenit dragostea vindecă zodiile
sărută pictura genelor
și coboară în spirală pe urmele pașilor
pe prispa iernii calde
dialogul buzelor
flămânde de rost ascund sub tăcere
alte zile
alte adieri de vânt
buze flămânde din decolteul zăpezilor
coboară cu spirala fulgului de nea
spre o altă dimineață născând
hoinarul din iarna memoriei
ce filozofează tăcere albă
dezbrăcată și ea
în dimineți trăiește o altă culoare
cu nunta de flori la o cafea
culege un timp și-l lasă la intrare
pe pragul tocit
trecător rebel
azi un vis
ieri
în brațele de seară
ți-am atins mâna sărutându-ți fruntea
cu vise de iarnă din amurg
privește harta palmelor în dezbrăcate dimineți
prezentul trecut
poezie de Vali Nițu din Metafore din palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuditate, poezii despre iarnă, poezii despre trecut sau poezii despre prezent
Cântec de lebădă
Cântecul de lebădă
Desenată în vânt
Pompează iubirea
Din cer pe pământ.
Vreau ca să-i mângâi
Trupul prelung,
La ea călător
Și-n vis să ajung.
Să-ncrețim timpul
În ridurile noastre,
Să adormim sub stele
Ca florile în glastre...
Să ne-mbrățișăm
Cu bărbia-n sân,
Să îmi adap iubirea,
În cântec să rămân!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre somn sau poezii despre lebede
Plouă cu miere
Plouă din Teiul lui Eminescu,
Plouă cu miere din faguri de stele,
Cerul lăcrimează de Luceferi,
Marea se întoarce în valurile grele.
Tu, fragilă ca o căprioară
Pășești pe-albastra zare a uitării,
Resemnată că zeii vin din Eminescu
În colbul plin de aur din largurile țării.
Acum, eu, cerșetorul mai caut o fărâmă
Amintirii amușind a floare
Și-ți șoptesc sub Tei de Eminescu
Că-n tine cântă muza lui veșnică de soare.
Stau ca un copac, vântul să îmi zbicească
Lacrima vărsată pe un pumn de stele,
Ne-adună curcubeul între munți și mare,
Murim plouați de mierea visurilor mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre tei, poezii despre ploaie, poezii despre miere sau poezii despre țări
Pomul vieții
L-am simțit cu inima și trupul,
Mi se părea că noaptea-i urlă lupul,
Că i-ar sfâșia și ochii și lumina,
Că s-a născut în lume îi fu vina.
Să fie unic pomul pe pământ?
Să aibă rădăcinile în tină și-n cuvânt?
Să-i fie pronunțată viața de înaintași?
Să lase urme sfinte, roade la urmași?
Întru iubire pomul lasă fructe
Pentru veșnicii necunoscute,
De-aceea stau cu mâinile întinse
Să-l cuprind cu lacrimi și cu vise.
Să-l cuprind cu dragostea din noi
Ca pe o carte scrisă doar în doi,
Pe care-ai noștri copiii s-o citească
Și-n litera luminii ei să crească.
Astfel cunoscut-am pomul vieții mele,
Stă pe munți cu vârful între stele,
Îl păzesc mustind de fericire
Când tu îmi dărui clipe de iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție
Se zice...
Se zice că viața începe-n primăvară
Când soarele-n elipsa-i zâmbește ca o pară,
Când mugurii pornesc sub coaja încălzită,
Când păsările se-ntorc din zarea risipită,
Când glasurile de miei s-aud doar prima oară,
Când mamele cu zâmbet copiii înconjoară.
Se zice că viața-i floare-n vara plină
Când dragostea inundă cu doru-i în retină,
Când fetele se lasă strânse la piept dorit,
Când totul se transformă-n iubire, în zenit
Încât se mută munții prin forță și rutină
Și țara-nalță steagu-i pe aripi de lumină.
Se zice că viața-i rod în toamna lungă
Când stelele din ceruri se lasă mulse-n strungă
Și-n laptele din ceață rodul viei stoarce
Lacrimi de licoare ce nu te lasă-n pace
Și tot aduni iubire și-ai vrea să porți în pungă
Eterna fericire ce umbrele alungă.
Se zice că viața-i un pumn de nea în iarnă,
Că dragostea se-ntoarce în tine ca-ntr-o goarnă
Și cântă-n note puse pe-acorduri de-ntristare,
Că nu ai ce face la strașnica chemare
A vântului care în veșnicii răstoarnă
Pământul pus movilă sub cruce și icoană.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre păsări, poezii despre primăvară sau poezii despre pace
Am să vă las și ultimul cuvânt
Hrănește-te cu versul și nu-ntreba de mine,
Nu are importanță; nici ce sunt eu, nici cine.
Primește-n dar cuvântul așa cum ți-l dau eu,
El este strop tăcut... al sufletului meu.
L-am îmbrăcat în lacrimi și-n fire omenească.
Să nu te temi de el, nu știe să rănească.
Ascultă-i vorba sfântă... rostită cu tăcerea
Și-n liniștea din el să-ți învelești durerea.
Adună-i mângâierea și-o pune peste rană
Și dă un bob din el... și sufletului, hrană.
Stai în lumina lui să vezi cât e de vie
Și lasă-i gândul, pradă, să-l pună-n armonie.
Când Dumnezeu ne-a dat și cerul și pământul,
Prin toate câte-au fost... nu a uitat cuvântul.
În drumul meu, vremelnic, trecut pe-acest pământ,
Din tot ce-am strâns, vă las... și ultimul cuvânt.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri
Între noi fie-ne vorba
O surpare cât un cer dincolo de orizont,
o trusă de iubire cu instrumente sterilizate
care nu se pot folosi decât în dragoste
iar ce se întâmplă după aceea
lasă fructul oprit să se coacă.
Nu știu nicio limbă în care cuvintele,
să nu se ascundă după priviri,
în conturul lor femeia capătă forme
șlefuite în marmoră albă.
El ar dori să-i deseneze pe trup
clarobscurul ce estompează liniile
lăsându-i pe coapse mușcătura de mac
în cicatrici încă vizibile.
Mierea din gura ei am s-o beau
până ce vinu-i împrumută culoarea
și-n părul ei coboară stele necunoscute.
Inimii nu poate să-i culeagă rodul
cu sămânța de nemurire.
Între noi fie-ne vorba fierbinte
brațele de liană ce te încolăcesc
nu te mai lasă să respiri
decât aerul ei molipsitor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fructul oprit, poezii despre femei sau poezii despre dorințe
Gânduri
Nu mi-am dorit delicatețea florilor de mai,
Nu mi-am dorit argint desprins din catifeaua înstelată
Nu mi-am dorit nici roua dimineții preacurată
Ci mi-am dorit să simt că trăiesc măcar o dată.
Am vrut să confecționez vise dintr-o mare bucată de NIMIC,
Să făuresc gânduri din stele,
Să fac din lemn o porțiune de nisip
Și să permit vântului să-mi pătrundă în piele.
Am așteptat atât de mult măcar o clipă de beție.
O clipă-n care să văd culoarea vieții
Dar am realizat că viața n-are o culoare anume.
Tu poți găsi în mare, cheia fericirii,
O poți găsi în nisip,
O poți găsi în pământ,
Îți poți crea propria nuanță făcând abstracție de celelalte culori.
Abia atunci vei fi capabil să culegi aur din Soare,
Să te joci cu vântul,
Să redirecționezi gândul.
poezie de Alessandra Spătariu (4 mai 2016)
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre nisip sau poezii despre lemn
Pe sub păsări călătoare
Copacul cu urechi ascunse
Moare-n ceru-ntins în drum,
Buzele-i cu ceară-s unse,
Însemnate sunt cu scrum.
Un tâmplar închide-n carte
Un sicriu de-nveșmântare
Și-n cruzimile sărate
Ies ecourile la soare.
Mă întorc pe-un ram de vise
Să culeg rodul de semne,
Căile-mi sunt suprapuse
Și mă-ngrop în scrum de lemne.
Mă bocește-un vers din carte
Cu durerile supuse,
Alt copac îmi face parte
Să-i sărut buzele-ascunse.
Eu și el, o îmbrățișare?
Aruncăm trecutu-n drum
Pe sub păsări călătoare
Care zboară-n foc și-n scrum!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre urechi, poezii despre păsările călătoare sau poezii despre poezie
Miros de flori
Miros ninsorile de flori,
Imperiul veșniciei poartă obiceiul
De-a pune în icoane sărbători
Și-n poezia vieții înveșmântează teiul.
Harul rotunjit de pomenire
Deschide clanța vâltorilor în zbor,
Se rotesc domniile în mine,
Istoria renaște în popor.
Încalec roibul desenat cu smoală
În povești cu tonomate reci,
Îndepărtarea-și pierde din picioare,
Se-nalță tronuri vechi pe noi poteci.
Mătasea ceții trece-n cimitire
Și haosul rămâne ne-ntrerupt
Când cerul sorții-și pune sânul
La gura nemuririi ca să fie supt.
Miroase a petale în iarna care vine,
Păsări se înalță peste nori,
Ești garoafa crescută din zăpadă
Și-n jurul tău buchete, miile de flori!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre picioare sau poezii despre nori
Graiul iubirii cu miezul de nai
Razele soarelui se coc într-o cioată,
Pădurea se lasă de vrajă furată,
Inima fierbinte îmi cade în palme,
Universul în fructe și-n scame.
Cât de frumoasă-i imaginea ta
Se-ntreabă în mine, în naștere-o stea,
Ești scânteia aprinsă în iarbă sau ești
Trestie-ascunsă în vad de povești.
Cunoaștem luminile norilor grei,
Jertfa de flori păscută de miei,
Săpăm amintirea, nisipul uitat,
Ecoul din urme prin care-am mușcat:
Tu inima mea rătăcită în tine,
Eu inima ta mustind de iubire,
Razele ies din soarele-ascuns
În pădurea cu cioate în care-am pătruns.
Mai cântă-mi din frunza pe care o ai,
Din graiul iubirii cu miezul de nai
Și dăruie-mi pe-nmiresmatele buze
Versuri pictate în zbor de buburuze!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre oi
Intrările din față
Cât voi fi cântec de-nchinare
Sub parfumul florilor de tei,
Vei fi zidită-n sufletul meu
Cu măiestria ce naște din condei.
Cât voi fi în pragul întomnării
Plin de cugetări și de noroc,
Voi privi mereu, mereu la stele
Să te am scânteia mea din foc.
Când timpul va orbi ușor în mine
Dorul va lucra-n grădina amintirii,
Va cimenta viața cu trecutu-i
În răsăritul veșnic al iubirii.
Voi amuți târziu sub ochii nopții,
Voi aștepta alt gong, în altă viață,
Raiul cu-ndurare, printre flori,
Ne va primi-n intrările din față!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reîncarnare sau poezii despre rai