Nimeni n-o să trăiască lumea să o moştenească.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu merită să trăiască în întuneric, şi, parcă, nimeni nu merită să trăiască în lumină. Poate de aceea toată lumea trăieşte în umbră...

citat din Nicky Sereteanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu vrea să trăiască prost. Toţi vor să trăiască deştepţi.

aforism de Mihail Mataringa (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aroganţa

Nimeni n-o arogă
Nimeni n-o abrogă.

distih de David Boia (9 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea ar vrea să trăiască mult, dar nimeni n-ar vrea să fie bătrân.

Jonathan Swift în Cugetări asupra diverselor subiecte morale şi amuzante
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până acum n-am iubit pe nimeni. Niciodată. Şi acum... Nici acum nu iubesc pe nimeni. Pe Filimona n-am iubit-o. Pe Zoie n-o iubesc. E limpede. N-am iubit pe nimeni. Nu iubesc pe nimeni. Mai mult: n-o să iubesc niciodată pe nimeni.

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu vrea să moară, deşi nimeni nu ştie să trăiască.

citat din romanul Lupii trecutului. Sofia de Nataşa Alina Culea (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea pare să aibă o idee clară despre cum ar trebui alţi oameni să-şi trăiască vieţile, dar nimeni despre propria viaţă.

Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi lumea e plină de proşti, nu e nimeni care să creadă aceasta despre el, ba nici măcar n-o bănuieşte.

citat din B.M. Gracian
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu n-o să mor niciodată
dovadă mi-e suflet verde viu
pe tine nu te-a iubit nimeni
decât cu zece braţe deodată
acelea cu care te scriu

eu n-o să mor niciodată
ca sunetul în coarde-o să fiu
pe mine nu m-a iubit nimeni
ca-ntr-o infinitate plecată
în iris la tine mă ştiu

eu n-o să mor niciodată
toate se sting într-un târziu
pe noi nu ne-a iubit nimeni
ca printr-o vrajă de cer blindată
fire de rai ori cocon ivoriu

o singură stea la vecie înjugată.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

clasic

"Clasică". O carte pe care toată lumea o apreciază, dar pe care nimeni n-o citeşte.

definiţie aforistică de Mark Twain
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea n-o vei avea

câte inimi roze
frumoase ai tu iubite?
dacă la fiecare drum fugar
prin lumea misterioasă a unei femei
în lumea ei de sfinţită stea
te mai înţeapă câte-o inimă?
inima mea frumoasă de pădure de vise
din spinare de fragedă stea
n-o ai, vor fi alte veri absente
şi goale de mine, alte eternităţi
e inimă de rană stelară
n-o ai, n-o vei avea.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai măreaţă şi înaltă calitate la care trebuie să ajungă un om în lumea aceasta este aceea de rob bun şi credincios al lui Dumnezeu. Însă, cei care nu ajung la această calitate nu vor putea intra să moştenească Îmărăţia lui Dumnezeu.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sebyelanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea şi-a pus mărgele

Iubirea mea şi-a pus mărgele
Pe furiş.
Credea poate că aşa
N-o să se mai uite nimeni
Nepoftit
În ochii ei.
Mărgele verzi...

Iubirea mea şi-a pus mănuşi
De dantelă.
Credea poate că aşa
N-o să-i mai vadă nimeni
Nesilit
Mâinile-n tremur.
Mănuşi negre...

Iubirea mea s-a dat cu ruj
Colorat.
Credea poate că aşa
N-o să-i mai caute nimeni
Nedorit
Buzele pale.
Ruj roşu...

Iubirea mea s-a dat cu fard
De jenă.
Credea că poate aşa
N-o să-i mai prindă nimeni
Nefiresc
Obrajii moi.
Fard aprins...

Iubirea mea şi-a pus tăcere
Pe intenţii.
Credea că poate aşa
N-o să-i mai vândă nimeni
Nechemat
Cuvinte goale.
Tăcere adâncă...

poezie de Gabriela Chişcari (31 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sârma, măi!...

Să dăm sădim la toată lumea
Că sârma este din belşug
Trăiască lupta pentru pace
Şi cei ce au coarne la plug...

Prevăd spre văd la orizonturi
Parfumul florilor de tei
Trăiască lupta pentru pace
Şi sârma-n prajitura Ei...

Total tot alb era odată
Hulub zburând spre înălţimi
Trăiască lupta pentru pace
Si-avântul celor din mulţimi...

Mă simt presimt că o să vină
Şi vremuri bune de ales
Trăiască lupta pentru pace
Şi sârma sârba la cules!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-i pe cei blânzi şi umili să moştenească pământul - aşa şi merită.

citat clasic din James Thurber
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezonoare (pamflet inspirat după Pierre Corneille, Cidul, a. 2, sc. 1)

Cel demn preferă să-aibă o moarte-ngrozitoare,
Decât ca să trăiască o zi în dezonoare.
Un politruc preferă ca lumea să-l hulească,
Decât o zi cu-onoare să vrea ca să trăiască.

pamflet de George Budoi din Cinstea şi necinstea (27 august 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui ca fiecare zi să crească frumosul din noi, nu să "moştenească" urâtul zilei de ieri.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna clipelor reci

Poate că zăpada va putea să şteargă,
În adânc de clipe, toate câte dor
Şi îşi va aşterne-n strat amăgitor
Albul ne-ntinării peste lumea largă.

Nimeni n-o să vadă clipele ascunse
În adâncul rece-al stratului de nea,
Nimeni n-o s-audă clipa ce plângea
Printre rugi de frunze veşnic nerăspunse.

Poate că, sub stratul ce se va aşterne,
Sufocată-n gândul unei îndoieli,
În sămânţa vie-a ultimei greşeli,
Frigul va pătrunde cu-ale sale berne

Şi, din întuneric, dintr-un somn de moarte,
Din pământul rece, nu vor încolţi
Urmele durerii – toate vor muri,
Nimeni să le ştie, nimeni să le poarte.

Va veni zăpada, cu poveşti să cearnă
Peste-o lume-n care viaţa bate-n piept
Şi-o aşteaptă, iară, să-şi reintre-n drept,
Cum a fost pe vremuri, cum n-a fost de-o iarnă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atica

Urăsc orice piatră şi invidiez
orice bucată de materie;
n-apuc să mor şi înviez
şi mi-e urât şi mă sperie
liniştea sinelui lor
strâns cu însuşi în braţe...

N-apuc niciodată să mor.
Am feţe, am faţe,
am ochi, ochiuri de apă
în care se azvârle Ofelia, nebuna,
şi nimeni n-o scapă, nimeni n-o scapă,
n-o trage la sine nici luna.

Să se iubească deci sinele cu sine,
singuratece cu singuratici,
dar ia-mă Doamne tu pe mine
Şi du-mă în ţărmurii mării, în Atici...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu ajută pe nimeni să trăiască.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!