Are faţa scrisă în icoane.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Damian Stănoiu - fost călugăr, apoi romancier fecund

Întors cu faţa spre icoane,
El tipăreşte în neştire,
De parc-ar fi la mânăstire:
Împarte peste tot canoane.

epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoane

mă gândesesc la ruşi
ca la nişte icoane cu putin cel scund
cu aureolă
sigur vor de la noi
puţină smerenie şi gondolă
cu care, lat(r)ini
să străbată veneţia cum
ai perfora o conservă
mort de foame,-n murano
sticla pisată
să le şadă cazacilor
în dinţi, cum luciul în icoane cuminţi
fără putin cel scund
gângurind
unele rugăciuni
val cu val
unele rugăciuni

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respectă-ţi cuvântul!

Limba scrisă şi vorbită,
E la om, nu şi la vită.
Ce iese din gura ta,
Eşti tu, nu altcineva.

Dacă ce spui nu respecţi,
Eşti ca alte vietăţi,
Nu te respecţi, pe tine,
Te acoperi de ruşine.

Când ce spui este corect,
Înseamnă că eşti coerent
Cu ce mintea ta gândeşte
Si ce mâna îndeplineşte.

Astfel, eşti om autentic,
Văzut de alţii, puternic,
Cu demnitate în faţa ta,
Precum şi în faţa altora.

poezie de Constantin Bălăşanu (11 ianuarie 2008)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa pâinii (apoteoza spicelor)

Cu tot negrele ţărânii
Preacurată-i faţa pâinii
Şi cu risipa fărâmii
Preacurată-i faţa pâinii
Şi cu sarea grea din spate
Preacurată-i faţa pâinii
Şi-mpărţită-n jumătate
Preacurată-i faţa pâinii
Maică-Ea de dimineaţă
Preacurată-i faţa pâinii
A purtărilor de-o viaţă
Preacurată-i faţa pâinii
Şi când mirii se sărută
Preacurată-i faţa pâinii
Cu dinţi umezi de-alăută
Preacurată-i faţa pâinii
Căci în trupul de secară
Preacurată-i faţa pâinii
Urcă dragostea de ţară
Preacurată-i faţa pâinii
Şi-n prosoape ne desface
Preacurată-i faţa pâinii
Ani de muncă ani de pace
Preacurată-i faţa pâinii.

poezie de Ion Hadârcă din Lut ars (1982)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii spun că istoria a fost scrisă de către învingători. Nu, nu a fost. A fost scrisă de bătăuşi.

citat din Colin Quinn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea de nisip

scrisă de poetul de nisip
care s-a îndrăgostit
de femeia
de nisip
era scrisă cu creionul
înţeleptului umbră
în fum
urmă de vis
pe nisipul uitat
sub tălpile ei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt icoane făcătoare de minuni şi minuni făcătoare de icoane.

aforism de N. Petrescu-Redi (martie 2015)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feţe

Faţa gândului: cuvânt.
Faţa cuvântului: semn.
Faţa semnului: pielea.
Faţa pielii: fiorul.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel pe care-l vedeţi

că trece prin faţa
teatrului nostru ca o umbră de peşte
adică rece şi
se îndreaptă-n tăcere spre fântâna cu cleşti
de apucat partea scrisă a inspiraţiei din
faţa luminată nesigur în cerc sau pătrat
a veşnicei librării eminescu

nu e bărbat, e femeie (?!) o actriţă: aduce cu maia

morgen
stern ea în urmă cu ani cu pixul ei bleu
jandarm şicanat dând autografe pe corso
la care în
scrisuri am participat figurant exclusiv din intensă
plăcere am şi acum carneţelul mă
jur de note imaculat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia e o carte scrisă

"Femeia e o lume de mister!?"
Femeia e o carte scrisă, rămasă-n biblioteca tristă
Definiţia divină a femeii e chiar acel sâmbure de viaţă
Ce va răsări din piatră seacă,
Ea, e chiar acel pântece necesar pentru o nouă viaţă.

"Dorinţă şi speranţă în neant?"
Acea nimfă căutată de zeii Olimpului??
Da, este chiar ea o definiţie a frumuseţii şi artei
Ce se etalează-n faţa ta.
Acea oglindă,
Chiar deşartă ispită!
Ce nu răspunde imediat durerii tale.

Femeia a înviat odată cu tine, odată cu viaţa
Şi nu va risipi acele sentimente pure, în nisipul infertil
Ea, dănuie în zi sau noapte, cu magice surâsuri vii
Ea este însuşi lumea toată.
Ea este arta.
Poezia.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste scrisă

ce te-a întors
din drumul tău
ce s-a-ntâmplat
în astă seară?
eu ştiu
dar nu pot explica
e atât de frig afară...
să tac?
poate-i mai bine aşa
să uit?
aş vrea dar nu se poate.
rămâi atunci
iubirea mea
poveste scrisă într-o carte!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curve şi arendaşi ajunşi icoane

Atâta dezinformare
există în presă
având coduri galbene, roşii
să fure nestingheriţi coloşi
în jafuri rar amintite
de o parte a presei dezminţite
a unei media cenzurată
ca în epoca comunistă
în cântări Naţiei cu nişte
curve şi arendaşi de imagine
ajunse icoane
pentru prostime
şi analfabeţilor educaţi funcţional
pentru a fi aserviţi acestor corupţi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorba scrisă

În albastră călimară
Aseară-am găsit cerneală
Si ti-am scris cuvânt de dor
La lumina stelelor

Insă vântul cel hain
Mi-a dus plicul intr-un spin...
In octombrie cu lună
Dimineaţa e cu brumă

Plicul meu stă mărturie
Si imi cere o simbrie
Ca să nu mai povestească
Vorba-mi scrisă de dor arsă..

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O linişte...

O linişte se lasă-n gândurile mele
De mi se îneacă deşerturile firii
În târziu de soartă când clipele trec grele
Adun din nou în mână zorile iubirii

Şi cum te visez în orice înserare
Trăind înfiorat plăcerile senine
Inima-mi vibrează ca-n faţa la altare
Când cuprind în braţe sufletul din tine

Zâmbeşti ca din picturi prinse în chenare
Şi-n faţa lor topit mă-nchin ca la icoane
Mâ-nalţ apoi vrăjit şi-ascult bătăi mai clare
De farmece asunse-n piepturi diafane

Şi înfierbântat la culme privesc iar la tine
Ca la răsărit de stele sau de rozmarin
Risipit în clipa uitărilor de sine
Te sărut iubire şi-ncep ca să mă-nchin.

poezie de Marin Voicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că nu există nici o carte, oricât de bine ar fi scrisă ea, care să şteargă cât de cât durerea tragediilor petrecute în Irak şi Rwanda, dar se poate şi să nu existe nici o carte, oricât de prost scrisă ar fi ea, care să nu îi ofere epifanie cititorului căruia i-a fost destinată.

citat din Alberto Manguel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am propus

să-mi scriu o scrisoare
de dragoste
care ar putea fi scrisă
de o femeie
apărută din fundalul infinitului
va fi cea mai frumoasă scri
soare
de dragoste care ar fi putut fi scrisă
dar va rămâne nescrisă cea mai frumoasă
scrisoare de dragoste

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul: scuză în faţa fatalităţii bolnavicios exprimate, fuga în faţa realităţii şi prea puţinul în faţa provocărilor.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţa

Cunoscut-au, cum ştim, unii
Faţa nevăzut-a lunii,
Dar pe când va fi ştiută
Faţa lumii nevăzută?

epigramă de Ştefan Tita din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin respiraţie şi inspiraţie, noi facem legătura dintre macrocosm şi microcosm. Iar legătura dintre oameni, o păstrăm prin Voce. Vocea poate fi tăcută sau poate fi scrisă în cuvinte. Când o voce e scrisă, rândurile prind viaţă şi încep să respire. Uneori, poţi auzi, oftând, câte o pagină. Atunci când o carte este abandonată.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imoralitatea premierului plagiator Victor Viorel Ponta şi a PSD-ului în campania prezidenţială 2014 nu cunoaşte margini: dau alegătorilor icoane electorale, pretins sfinţite, cu chipul părintelui Arsenie Boca, sigla PSD-ului şi îndemnul de a-l vota pe Ponta

Dau icoane, mici, sfinţite,
Cu-a' lor nume, aurite.
Imorali, de suflet goi,
Aşteptăm ca-n turul doi,
Să ne dea cu Sfântul Petru,
Mari, aşa, cam de vrun metru.
Mi-a şoptit un porumbel,
Că vor da şi cu Viorel.

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire, Alegeri, alegători şi aleşi (30 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!