Căutări deşarte

Cărările iluziei au prea multe răscruci!...
Visele se prefac în scrumul tăcerilor pecetluite,
surâsul speranţelor piere în arderile realităţii
când în umbra frumuseţii stă orizontul de gheaţă...

Căutări inspirate de dorinţe!
Sunteţi doar risipire a sclipirilor de viaţă,
deşertăciune înţeleasă prea târziu...

poezie de Cristina Maria Şandru
Adăugat de Cristina Maria Şandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară

Amurgul coboară peste şoaptele strivite,
tăcerea înfrânge şi ultimul vis,
doar nopţile umbresc sfârşirile
din gândul prea dulce învins...

poezie de Cristina Maria Şandru (10 august 2012)
Adăugat de Cristina Maria Şandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea...

Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!

Prea înaltă şi prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb şi prea... zicală.

Prea dulce şi prea amară,
Prea calmă şi prea nervoasă,
Prea de râs şi prea şucară,
Prea tristă şi prea... haioasă!

Prea stinsă şi prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră şi prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!

Prea şuie şi prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!

Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea târziu

E prea târziu să-ţi aminteşti
Când eşti pe patul de moarte,
Că n-ai putut să împlineşti
În viaţă, visele toate.

Ceva totuşi ai lăsat
În lumea din care pleci.
Fii cu sufletu-împăcat!
Când va fi vama să treci.

De Dumnezeu vei fi iertat
Ca să te poţi odihni.
Iar visele ce ai visat,
Urmaşii le vor împlini.

poezie de Dumitru Delcă (2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutarea a venit prea târziu... prea târziu... Uneori în viaţă toate vin prea târziu. Numai moartea vine întotdeauna prea devreme.

Zaharia Stancu în Ce mult te-am iubit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu

Prea târziu pentru cântec şi dragoste,
Prea târziu, prea târziu chiar pentru vise,
Căci tu ai zăbovit prea mult pe drumuri,
Căutând chei la porţile deschise;
Pe creangă-n aşteptarea-ţi porumbiţa
A murit visând o întâlnire;
Prinţesa fermecată-n palatul ei
A dormit şi a murit fără iubire;
Iar inima-i tot flămânzea în timp ce
Aştepta să-i crească umbra mire.

poezie de Christina Rossetti din Ȋn aşteptarea prinţului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Află Ceea Ce Eşti pentru că restul sunt doar efemere poveşti. Şi ducem prea multe poveşti cu noi. Ştim prea multe, credem prea multe, vrem prea mult, sperăm prea mult. Şi toate aceste dorinţe ne leagă cu lanţuri invizibile de identitatea corp-minte, de ceea ce nu suntem. Pentru că dorinţa pentru ceea ce nu eşti aparţine a ceea nu eşti.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Burlacul prea pretenţios

Trece prin cumplite stări:
Prea bătrân, cu multe tare,
După multe căutări,
Nu mai are... căutare.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2006)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe

Mult prea multe primăveri
Şi-atâtea veri, şi-atâtea ierni
Şi toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,

Şi mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Şi multe nopţi scurse pe rând,
Doar frământând, doar aşteptând

Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Şi norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng

Şi mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori şoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... şi eu le frâng.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe

Mult prea multe primăveri
Şi-atâtea veri, şi-atâtea ierni
Şi toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,

Şi mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Şi multe nopţi scurse pe rând,
Doar frământând, doar aşteptând

Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Şi norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng

Şi mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori şoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... şi eu le frâng.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între târziu şi prea devreme

De-i prea târziu, sau prea devreme
Şi totuşi ai găsit iubirea,
Chiar dacă nu-i simţi împlinirea,
Primeşte-o-n suflet, nu te teme!

Gustată ea se vrea pesemne
Şi –mpărtăşită cu simţirea,
De-i prea târziu sau prea devreme
Şi totuşi ai găsit iubirea.

Ea poate totul să însemne,
Poate fi însăşi fericirea,
Dar va rămâne în poeme
Doar chipul ei şi amintirea,

De-i prea târziu, sau prea devreme.

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

prea târziu, dragostea mea
prea târziu, iubire
prea târziu
prea
ea e cea care plânge. ea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei femei în vârstă

Prea târziu ai venit libertate
Prea târziu am putut călători
Prea târziu a plecat iubitul departe
o nouă iubire nemaiputând înflori

Pasul e mic, privirea în ceaţă
Sângele curge prin vene-ngroşate
Prea târziu ai venit libertate
Prea târziu am putut călători

Auzul slăbit, faţa ridată
Părul albit şi rărit
Sufletul gol, obosit
În zadar luna în fereastră mai bate

Prea târziu ai venit libertate

rondel de Letiţia Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne obişnuim cu prea multe, prea uşor, ca toţi sclavii.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

E târziu

poate prea târziu să cred
că îţi pui mâna sub cap
şi te rogi
să mă visezi
dansând
prin cameră
în timp
ce luna se aşază cuminte
pe podea

e târziu
poate prea târziu
să răsfoiesc prin cărţile tale
cu gândul că voi găsi
măcar un cuvânt
ce mă va învăţa
să te aştept
ca după orice vis

e târziu
poate prea târziu să cred
că dorm
lângă obrazul tău cald
şi din când în când
mă rosteşti
în şoaptă
odată cu Psalmii

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu e prea târziu, prea târziu să începi din nou, prea târziu să fii fericit.

citat din Jane Fonda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe străzi schimbăm în viaţă, prea facil dăm numere la casele sufletelor în care-am dat bineţe, prea simplu pare că traversăm pe alt trotuar şi prea puţini rămân în inima noastră. Şi totuşi, greşind ne demonstrăm că suntem... 'prea' oameni!

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorică

Umorul meu e prea zglobiu
Sau, poate, doar prea hrăpăreţ,
De mă-nţelegeţi prea târziu
Ori prea devreme, măi, băieţi!?

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (22 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un suflet nu piere de prea păcătos ci doar de prea necredincios.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de George
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâneri

Mai este un ciob din umbra uitată,
pierdut în târziuri -
pe malul tăcutelor treceri...,
pictată e seara dorinţei,
eterică şi neîntrupată,
pe cerul cu stele de chihlimbar...

Mai este un ciob din umbra uitată,
regăsit în privirea duioasă...
Din şoaptele înalte gravate-n lumini,
stelele tainicei speranţe se revarsă
peste râurile veşnice ale gingăşiei...

Rămânerile tezaur se-aşează pe pleoape...

poezie de Cristina Maria Şandru (2012)
Adăugat de Cristina Maria Sandru
Comentează! | Votează! | Copiază!