Geriatric
E ascuns subtil călăul și zilnic mutilează,
Ca parașuta-n salt, ce cade nedeschisă,
Cu corzile încâlcite. E dușman ce veghează,
O avalanșa albă; măturând tot, neprezisă.
Firul nu mai mlădie și-i tot mai rar, caduc,
Se șifonează pielea și mușchii pierd din moale
În zgârci fileu și-n gheme, din efilați, se duc...
Din piept se lasă sfârcuri, se mai lărgind din poale.
Abrazivi, albi tulei, îs în palma cercetașă
Și gestu-i pocnituri de oase aparente
Din ce în ce, să spună că finiș e în fașă
Și tot e doar carcasă, de țevi... preponderente.
Văd ochii totul, crud și nu găsesc remediu,
Nu mai e nici stăpân, își face de cap haos,
Pe sinele iubit, ce se topește-n mediu,
Se răzbunând să ia, ce-a dat... așteptă naos.
Doar minte-și ține gând, trezit parcă mai mult,
Să-și vadă cuib știut, pe cale să destrame...
Și inimos parcurs devine un bun de cult
De frumuseți, trecute, țesute-n fin... cu scame.
E sigur -pentru lanțul încolăcit catene
În cifrul său ermetic- o cheie, cât de mică,
Să schimbe sensul bandei, spiralei, toată gene...
Să-i fie remontor, de-un ceas ce nu se strică...
Și știința știe tot, deja... Doar "eul" abdică!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sâni
- poezii despre alb
- poezii despre știință
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Peste timp
Privesc inert cum timpul zboară odat' cu soarele ce apune
și-n jur e doar o aparență de viață, irosindu-și curs
că nu e linie de finiș, nu se câștigă vreun concurs...
e doar o risipire vană de clipe, cum nisip în dune.
N-am vreo idee unde, departe rău peste milenii
va voi tot odat' s-ajungă, să spună de va fi cuvânt;
"am reușit, din sacrificiu de-atâtea pierderi sunt azi sfânt,
nemuritor din toți ce-au fost, vor fi, sunt astăzi... pământenii!"
Și-un Univers, în amfiteatru va privi la câștig etern,
știind, el veșnic spectator, că-i doar o scenă cu un act
și, ca spectacol tot sfârșește lăsând cortina, artefact
plecând din stal-uri iar, pe rute de un hazard... ce e peren.
Parcă văd totul peste timp, când însăși timpul va dispare
și niciun loc nu va mai fi, că doar nimic va fi final...
parcă nici gând nu va mai trece, pierdut că nu e sideral
să lase rază-n întuneric, când va fi doar un gol, o zare...
Zâmbesc, ce norocos pot fi, că voi muri cât încă-i Soare...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre Soare
- poezii despre întuneric
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfinți
Ce combinație...
Cum tot este-o alcătuire din elemente disparate;
Cum om fărâmă-n plămădire-i și lumea-i om în unicate?
Cum gându-i o înlănțuire de ergi înșiruiți... conștiință?...
Cum nu-i și fier, din plăsmuiri ce sunt... cum de nu-i ființă?
Cum cuarțul, ce-n cristale ține, e evident că de el știe,
Cum și carbon și musca țețe au toți tipar de cum să fie?
Cum doar amestecul contează, toate la fel sunt în... ființate?
Cum calciul îmi alege osul să-mi fie... și nu scoici uscate?
Cum apa, ce-o țin, nu mă-neacă, este și lacrimi și oceane?
Cum dorul se-nfiripă el singur, însămânțându-mi-se aleane?
Cum foc și arde și se-mparte și-n inimi... și-i tot el un scrum?
Cum timpul nu-i, nu el se mișcă, doar noi parcurgem știut drum???
Cum aerul omoară pește, ce tot din oxigen respiră?
Cum pomul frunza-și încrețește și nu-i la nimeni clorofilă?
Cum știe dragostea chimie și cum chimia nu iubește?...
Cum omul este tot secrete și nu știe singur ce este?
Cum sunt un lanț în răsucire și nu pot singur să schimb zale?
Cum drumuri sunt nenumărate și singur nu-mi cunosc o cale?
Cum câinele ce-a fost un lup, iubire-mi dă mai mult de-un seamăn?...
Cum atunci lumea al cărui "in" îs, nu mă iubește... Și-i sunt geamăn?
Și chiar de-aș ști multe din ele -c-am învățat, dar de la alții-
Tot nu-i îndeajuns!... Răspunsuri nu-s, că genii-s presupus înalții
Ce mi-au predat din bagaj gene; m-au osândit în foc și fum
Și sunt pierdut și eu și-ai mei?!... Tot întrebând... "De ce și cum???"
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre chimie, poezii despre învățătură, poezii despre secrete, poezii despre pești, poezii despre oxigen sau poezii despre ocean
Conjugare
Parcă-s trecut compus, fusesem,
fără să știu că voi fi fost,
de atâtea ori, simplu anost
parcurs... ce nu mi-l alesesem.
Că timp era doar viitor,
nesigur, nesfârșit ce-o fi;
multe culori, lipsind doar gri...
ca cerul cu albastru nor.
Căci este, nu se mai sfârșea,
aninat zilnic de-o oglindă,
de tot uitat... uitând să prindă,
din tot ce-a fost, ce nu era.
Restrâng mereu din conjugare,
de timp, ce n-ar avea sfârșit;
tot loje, doar un pic lipit,
cu mine... în curs de întâmplare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre culori sau poezii despre albastru
Nesfârșit potrivnic
S-a plictisit tot stând mereu acasă
Privind cu jind la vânzoleala străzii
Invidiind pe toți; "Vremea-i frumoasă,
Sau ger e?... Of, plictisul ogrăzii!
Nici muncă nu mai este, nu-i vacanță
Despre ceva mai bine, tot se-afundă;
Tristețea-i tot mai sumbră, nu-i speranță,
Și viața tot se scurge tot mai muribundă.
Și cât elan de zbor e, ce voință
Să spargă tot banalul, să se plimbe,
Dar de un timp -și-i lung- e doar căință
Și orice-ar vrea nu poate să mai schimbe.
Este-un abis de eșecuri, bluff șirag
Ce lasă fără nicio sursă împliniri
Și bani sfârșesc, te lasă și cel drag...
Rămâi cu ochii pe fereastră, doar gândiri!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vacanță, poezii despre prăpăstii, poezii despre plimbare sau poezii despre muncă
Împărtășit Paște
Din tot ce am umanitate
Mă vărs ca sfânt, ce iarăși naște
Să fie doar de bun, dreptate,
În fiecare zi... Un Paște.
Din tot ce am dar, hărăzit
Mă dăruiesc cu ce-aș cunoaște,
Să pot vă fi ceva iubit,
Ce-am mai ales, mai pur... Un Paște.
Din tot ce mi-aș dori și mie
Cu gând măcar c-așa renaște
Speranța, vi-o împart vă fie
Jurându-mă... Un sol, de Paște.
Din tot ce vă va înfrunta
Cu rău, ce riscă să se caște,
Să mă simțiți alăturea,
Prieten... Cel eternul, Paște.
Din imn iubirii, în primăvară
De cânt din iazul plin de broaște,
Mă spăl de orice gând să doară
Pe orice seamăn, cel simt... Paște.
Din zborul greu, din primul zbor
Ce leagă cer cu sol rădaște,
Sunt ușor suflet plin de dor
Și eu, un stol... Ce v-aduc Paște.
Din tot ce-a lăsat Creator
Cu tot, ce ura ar vrea să împroaște,
Să nu uitați e trecător
C-un spirit cast... Anual Paște.
Din poate un pic de îndoială
Ce tot mi-o înfrâng, că sunt și moaște,
Mă rog acum cu tot, sfială,
Mă iartă Doamne! O să cred... Paște.
Din tot ce și Hristos trăita
Și a îndurat făr' să demaște,
Să învățați că rău, ispita
Se vindecă... Într-un iz de Paște...
Din tot ce lume a tot iertat,
Înțelegerea de-a recunoaște,
Mă luați zălog cât vă sunt leat,
Cum pe-un Iisus Hristos... De-un Paște!
Reînviu, sunt viu într-atâtea aștre...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre înfrângere sau poezii despre suflet
La întâmplare
Pe firul dintre ani se înșiră apusuri, multe răsăriri
neînsemnate, curs în treceri ce par eterne, un șirag
plin de mărgele, un rotund ca un atol, purtat cu drag
pe oceanul ce corali hrănește... și-i groapa, tot el, la pieiri.
Este beția existenței, ce cont de face, ar da frică
cum diagnosticul de-o boală ar pune eul în peril
și neștiutul e mai sigur decât ascunsul cert, abil...
poate de aceea Creatorul lasă incert, când termen pică...
Totul nu are precizare, e doar cherem de întâmplător
și cum nu-i leac la întâmplare, e tot știut necunoscut,
ori poate calendar există, fără sfârșit și început...
doar numere și nume puse, fără atestat de autor?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre început, poezii despre numere, poezii despre medicină, poezii despre frică sau poezii despre calendar
Corneliu și Vadim... Tudor
E neamul iar în depieire și-i crunt de irecuperabil,
Căci pierderea îi e de sine, cum pânza întinsă de-un miceliu
De elite, tot pierzându-și leac, din creierul de-un imuabil
Peste câmpii, păduri, pâraie... lăsate orfane de-un Corneliu.
Colos, precum doar Zeus, unic, nestrămutat, înalt de stâncă
În crezul său în vechi popor, în țară mare... îl intuim
Presus de noi, în ce-i grandoare, răbdare, ascuns atât de adâncă,
Că nu-i aveam egal de cult, cultură, gând... ce-a fost Vadim.
Un creuzet de inedit, vijelios pân' la pedeapsă,
În mojarare c-un fragil, atent la tot ce-a fost amor,
Nețărmurit la necuvânt domesticit, cum floare în glastră...
S-a răspândit, ceva, prin semeni, mai mult prin suflete... un Tudor.
Parcă sub talpă îmi piere sprijin, ce-aveam Corneliu Vadim Tudor.
In memoriam pentru poet, filozof, istoric, teolog, politician... PATRIOT.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 septembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre stânci, poezii despre păduri, poezii despre politică, poezii despre poezie, poezii despre patriotism, poezii despre istorie sau poezii despre intuiție
Atotcuprins egoism
Chiar înainte de-nceput, cât tot e încă doar sămânță,
E-o basculare de "întâi", de competiție acerbă
De-a " face" oul numai unul, coroana fiind o simplă jerbă
Fiindcă în dramă nu e pudic, doar ludicul, ca-ntr-o Săpânță.
Se înalță pomul să umbrească mai mult să ia din vârf, din soare
Și Luna ar vrea la fel de mare, pitindu-și astrul în eclipsă.
Călugărița după ce-a iubit își adoră amorez cu "lipsă",
Iar reușita de nu-ți iese, a altuia-i! Sau..."o încercare"!
Așa multă diversitate, în tot, ar părea altruism,
Dar tot se îmbrâncește-n ego, perpetuu punitiv tacit
De nu cuvântă, sau țipat, de rage c-are apetit
Doar pentru el; c-așa progresul se învață, doar cu eroism!...
Atotîntins, tot ce există e-un zbucium surd, de "egoism"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eroism, poezii despre eclipsă, poezii despre diversitate, poezii despre coroană sau poezii despre copaci
Suflet
E adevăr că suflet este și pleacă doar când viața trece
După ce-a stat în hibernare, ieșind arar din al său fald?
Și de la ce se-ntâmplă tot și-n urmă lasă corpul rece?
Atunci, de ce o fi la toți; doar că sunt vii? De ce-au trup cald?!
Și n-are, suflet, greutate? Cum poate singur, el, să zboare?
Și de-i așa ușor, cum poate să stea cu trupul la un loc?
O fi mister, doar lângă viu, fără materie; o mișcare
Ce-ar vrea inertul, în cutremur să-l facă din ghețar un foc?!
Oricum și fum de-ar fi, nu poate să iasă dincolo de ceruri,
Ca să privim noi neștiutul, crezând că el pe noi ne știe
C-avem trimiși, fuioare multe ce ne privesc calde, din geruri
Și-i doar o mistică plăcere, de-avea ce noi vrem cum să fie!
Deci dac-ar fi minunea dragă, așa cum credem, numai bun,
De ce nu mai răspunde-n veci, chiar de chemată-i, de-i în aștrii
Și lasă răul în neștire de cap să-și facă, căpcăun,
Pe noi, pierduți corpul de suflet, de vii... Sărmanii de sihaștrii?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre plăcere, poezii despre mișcare, poezii despre hibernare, poezii despre greutate, poezii despre ger sau poezii despre fum
Ipostază
Sunt punctul de miră în hazard cu întâmplare, știut, neștiut doar de mine,
Că nu pot s-ascult doar pe alții, ce nu-s eu și nu mă știu cine-s, ce vreau,
Iar mintea mi-ar spune să cred că nimic nu se-ntâmplă, îs cu toate destine!?...
Și nu cred un bob; nu se poate să fie un înscris, cuvânt cu... cuvântul, pe șleau!
Și cin' l-ar fi scris și nici rostul nu-l văd dacă îmi e dedicat și nu-l știu,
Timpu-mi pierd -neștiut cât îl am- doar să fac retușări și obiecții,
Ce nu-s acceptate chiar de-s bun din alți răi; e mereu prea târziu
Și rănile-mi curg, se deschid neîncetat. Prevenit nici nu sunt... de infecții!
Ce simplu-i de spus necunoașterii crase, când nu e răspuns ce-i un "dat"
Ca egal să nu fie, nici pe-aproape egal! Matematica-i farsa neștiinței;
Căci sunt din mulțime și reguli ar fi -doar nici capul nu-l am... la pătrat-
Nu să n-am rezolvări, să n-ajung la soluții, să fac semnu' egal... neputinței!
Și atunci rolul îmi joc, cum sunt sigur deja că și voi tot la fel l-ați jucat;
Personaj duplicat -unul singur cu mine și-altul scenic, sau doar stând la masă-
Prefăcându-mă însumi stăpân pe-al meu eu... subiectul ce-l știu blestemat,
C-ar fi, el, reușit tot, cu har.... Nu golul sub piele, sub osul din piept... O tabula rasă!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre cuvinte sau poezii despre ignoranță
De-al meu, Klaus W. Johannis
Mi-ntreb poporul meu, încotro vrea, quo vadis,
În ce crede mai mult, la fel ca-n Dumnezeu;
În machiavelic gând, minciunile de ateu?...
Ori în cuvânt ca palma, ce-o strânge-n piept... Johannis?
Îmi mângâi țara mea și mi-o feresc de haos,
Prezis de hâd dragon, roșu, din timp trecut
Întunecat, postum, ce mi-a furat avut...
Și-mi dărui năzuințe la frate, sincer... Klaus!
Mă vreau plin de respect, român universalis,
Să uit rușine, stigmă, să înving prejudecăți.
Să nu mai fiu o țintă de proprii nedreptăți...
Să mă ridic cu fruntea, mai sus, cum e... Johannis!
Vreau iar bun simț, frumos, ca muzica de-un Strauss,
Să mi se recunoască că eu îi țin pe ei.
Să nu mai mi se spună că-mi dau ei ceva lei...
Născuții pui din "ponta", clocind "învins" lui... Klaus!
Mi-ndrept gând bun și rugi la cei onești, humanis,
Să fie toți mesii, din țara toată un naos;
Să facă o credință, să creadă-n OMUL... Klaus...
Așa, simplu cuvânt, mai mult faptă... Johannis!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 noiembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre victorie, poezii despre sinceritate, poezii despre rușine, poezii despre roșu sau poezii despre respect
Andrei... Gheorghe
Avem toți proprii Dumnezei,
Așa cum Dumnezeu ne are,
Dar parcă un rus, român, e-n stare
Să fi fost unic... Gheorghe Andrei!
N-a fost timp 'ndeajuns, lachei
-De ștoarfe, false din popor-
Să-și ia cu barda, cu topor
Ascuțit spirit... de-un Andrei!
Era, până mai ieri ce vrei
Din lumea sincer devotată
Să spună drept, cu judecată
Că-i doar un "fake"... țara lu' Andrei!
Există, să știți, porumbei
Ce duc mesaj d'eternitate
Că lume nu-i fără dreptate...
Spusă tăios, doar de-un Andrei!
Nu va mai fi ușor să iei
Adevăr pur în palme sparte
Și să-l arunci 'nspre fețe moarte...
Să stropești falșii... cum Andrei?!
De azi vor fi doar derbedei
Mai mulți, din adevăr să fure
Și, mai puțini onești să înjure
Meschini și hoți... Era Andrei!
Ce rară-i lumea de idei
Și va fi tot mai rar, mai rară
Să țină sincer la a mea țară,
Cum Gheorghe... Prenumit Andrei!
Mă închin la spirit de holtei
În gând și în fizic, în credință,
Cum încă îl am, Gheorghe, conștiință
De-un neam... Ce l-aș vrea tot, Andrei!!!
Te salutăm cu toții, ai mei...
Vă rog să-l plângem, 'n suflet grei!!!
In aeternum memoriam, Gheorghe... Andrei,
Un jurnalist, un om!!!... Sunt Zei?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre porumbei, poezii despre plâns sau poezii despre moarte
Tunet în nori
Nu sunt acolo unde m-ai aștepta
Și nici nu te astept iubirea mea,
Nu-i nici o grabă, nu se vede în...
În ochii tăi e doar asteptarea...!
Nu-i un regret, un ultim ceas,
Sunt doar Eu și Tu un ultim veac,
Veacul e al nostru în cele din urmă
Petrecem chiar și o secundă din...!
Din ce nu am cunoscut, din...
Din ce tot ne-am pierdut demult
Ne regăsim doar acum în infinit
Și doar o clipă cuprinde-mă-n cât...!
Cât ne-a rămas, cât mai... suntem...
Un glas, într-o surdină fără de...
Noi ne regăsim la, spre sfârșit de...
Drumul e al nostru, tot universul!
Tot... ne cuprinde-m într-un cuvânt,
Tot și doar Tot ne dividem in Noi
E prea mult, prea... suntem făuriți
Din ce acum începe să tune în... nori!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre nori, poezii despre infinit sau poezii despre ceas
Cuvinte nespuse
Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.
Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.
Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.
Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.
Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre noapte, poezii despre nevinovăție, poezii despre foc, poezii despre flori sau poezii despre dorințe
Levitație
ce-am pățit, doar adormisem
-e-adevărat, epuizat de o durere atroce,
apoi înconjurat de-atâta bine-
dar mă privesc, fără de ochi, ce-i închisesem
și totuși văd atâta negru peste tot și, nici n-am voce
să strig că parcă-s din cărbune și n-am vine...
mai am un pic, scăpat dintr-o imensă amnezie
și, simt o flacără din lumânarea, parcă a mamei...
și nu, nu doar de la ea, e ca un val de oameni,
un fel de necredință în tot, o erezie,
că nu mai sunt cu ei... e-adevărat, nu mai am simțul foamei,
atâta de ușor rămas, fără dorinți, un privitor de seameni...
sunt un desprins inert, un ferice etern,
dar am o urmă de regret că nu mai sunt ce-am fost,
unul ce nici nu mi-l mai știu, un gând,
ce-acum e parcă atât de tern,
că nu mai sunt ambiții, nu mai sunt plăceri, nici post...
dar ce tot zic, mut... mă duc să-i prind pe alții, să prind rând.
Se vede, un pic, pe cer o dâră dacă vrei s-o vezi-, un șir zburând mergând...
Eu unu' îl văd. Sunt niște umbre fumegând, arzând...
Plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre simțuri, poezii despre negru, poezii despre mamă, poezii despre lumânări sau poezii despre fericire
Apode
Cu fiecare zi ce trece, totul devine mai ușor, mult mai astral;
Pământ rămâne greu în urmă, doar râmele să îl mănânce
Până-l vor devora, îl vor face un glob de carne trivial,
Viermos, în care numai peștele să-și ia momeala, să se culce...
Se înalță sol din solul ce tot crește, acoperă tot ce-i, gunoaie,
Vestigii, ce dărâmă praful cosmic; solii în inhalări mesaje
Refăcând, zalele-n lanțuri, altele mai noi, spirale adăpând în ploaie
Un secetos, tot mai arid teluric, târâtor conclav cu încolăciri, trucaje...
... Într-o cascadorie ieftină de mistic inventat de-a reproduce copii
Ce lasă dâre lungi în huma brun-jilavă, încă neîngurgitată;
Îs orbii târâtori, urmași de cei ce-un ochi aveau, doar pentru ei, ciclopii...
E rătăcită, o râmă, pe-o stâncă din neant; privește la planeta... O novă depravată!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre planete, poezii despre mâncare, poezii despre inventatori, poezii despre devenire, poezii despre creștere sau poezii despre astronomie
Miez... de zi
... s-a sleit de vlagă până și ceasul, într-o lume bulimică ce-așteaptă să mănânce timpul rămas
spre întoarcerea la sursa de gene și-n vârful speranței stă aprinsă în cerc lustra imensă,
orbitoare, într-un halou ce-a absorbit orice umbră de pe solul radiind
de-un abur inexistent, doar o distorsionare de imagine vălurită...
și e mult, mult agale și arar; până și păsări inert stau pe gânduri picotind pe-un picior neretras
iar pe băncile strâmbe din squar se discută cu sieși sau neant, cu tiparul, o presă
ce demult nu mai spune ceva, cât de cât important, doar citind
orișicum... și-i doar spuma de bere ce mai sparge din liniștea-n tot neoprită
sau irisul ce lipește pe jambe arămii, filiforme ce unduiesc înfierbântate priviri...
și simțuri tresar la ritm cunoscut precum pulsul...
... Inima ce-mi stătuse, o simt, iarăși bate, a iubiri!...
Mă trezesc toropit, o zi caldă-n amiez, gând... din toropit mi-e smulsul.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm, poezii despre păsări, poezii despre puls, poezii despre picioare sau poezii despre miezul zilei
Iad
Cererea este uriașă, deci sunt foarte mulți pe un loc,
locul unde se arde... fiecare
într-o smoliciune de trupuri cu limbile lungi,
mai ales cu cât sunt mai negri...
toți păziți de-alții cu furci,
ca să-i prindă pe cei ce sar rândul, de zboară
din dansul ce tot ține într-o horă, într-una, un fel de erotic de joc
pe parale murdare
și unde-i tot o frecare între toți, dezgoliți, de sar fulgi...
Toți cu afișe pe frunți, unde scrie c-au tot... Sunt "integri"!...
... iar muzica-i tot drăcescul de ritm, un fel de rap
mai mult vorbă goală,
cu povestea cu capra... să moară, o manel... iadă
și-i coadă la înfipt...
din sărut se înmulțesc,
că-i un lins reciproc printre fese, în spate, sau față... nu scap
nici eu, ce doar am ajuns, că e liber să intre cu tot, cu coada cea lungă, poznașă
și chiar de plâng toți de durere... de toi, să nu scadă...
sunt tot mângâiat să-i mai las tot mai fript
și în genunchi dive scumpe, în scris sau oral, mulțumesc...
... când, se strigă, cu toții se știu, se cunosc, s-ar cunoaște,
c-au brațe deschise să ia... să cuprindă
își dau tot, suflet vând...
că nu e, nu se vede, nu costă
și femei și le lasă, le dau după un timp, plictisiți,
se ciocnesc în orice zi între ouă, ca-n Paște,
întind mâna s-apuce, că știu doar să prindă
ce e nou, doar stau rând,
își împrumută ce-a... fostă...
și tot, ce-au mai luat -de se dă- să țin, eu, loc, la... iubiți.
Fugi satană, că lasă, n-o să-i las... neplătiți!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre sărut sau poezii despre reciprocitate
Neștiut
Mă cheamă "neștiut", n-am stea, n-am nume
Pe cerul înstelat, în abisul mării-n spume.
Nu strigă nimeni să-i răspund, nicicine
Și de-ar țipa e-n van, nimeni nu vine.
Alunec peste clipele nenumărate,
Ce-n cont le trece al meu dușman, etate.
Plutesc cu capu-n nori, în atâtea ploi,
Să-mi spăl din vise, caut... "amândoi"!
Mai salt din când în când pe-o sârmă
Și dezechilibrat îmi pierd elanul, cârmă.
Pășesc tot mai agale, să n-ating jaloane
Întinse peste tot, mă pierd printre cotloane.
Cu ochii închiși petrec întunecime
Să treacă, nopți spre zilele sublime;
Când mă ascund în mine fără voie,
Un ignorat de toți... Înamorat nevoie!
Am doar un licărit pe ape învolburate
Și înot livid în lacrimi, am mâinile crăpate,
Dar tot le întind, cât încă am sânge-n vine,
S-ajung, să te ating... Te am numai pe tine!
Mă sparg nisip de-o plajă, ce trupul ți l-ar ține!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre zile sau poezii despre plajă
Eu, pe din... afară
Am lecția de studiu despre un mine trup
Și mă revolt că nu-s stăpân pe al meu eu,
Cu tot bagaj ce-l am, că am un pedigreu
Și, cultivări de minte zilnic... neîntrerupt.
Răzbat din neant surprize neplăcute,
M-autosesisez de probe noi, uzate,
Ivite-n detrimentul meu, neașteptate,
Pe propriul meu avut... din eul meu făcute.
Deziluzoriu simt din suflet, ori din minte,
Ce sunt tot ale mele, sau mă înșel din nou,
Că n-am niciun control, cum coaja de pe ou...
Ce un "înăuntru''" o sparge... cum gloanțele pe ținte.
De n-am cum să decid, nici măcar pentru mine,
Nici chip, ce e în spate, nici sursa de la chip
Și-s doar o amuletă de-un norocos nisip...
Ce va reprinde formă din eu-mi... Cine-i "cine"?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre surprize neplăcute, poezii despre surprize, poezii despre revoltă, poezii despre noroc, poezii despre nisip, poezii despre lecții sau lecții de engleză