Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Poetului Adrian Păunescu

A plecat din viață omul Păunescu,
A rămas în viață poetul Păunescu.
Un om mai puțin în România,
Rămâne poetul, rămâne poezia.

poezie de (5 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Poetul a rămas (lui A. Păunescu)

A fost un trubadur
Un pic bizar
A spus ce a avut de spus
Despre normal că e normal.

În jocurile de cuvinte
Ce au colindat si au iubit
Semințe, simțăminte
A răsădit si i-au vorbit.

A disperat, a ars
Și când s-a întamplat
Ca omul să fi murit
Poetul a rămas.

poezie de din Fiare și Oameni (2012)
Adăugat de Mihai VintilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Poetul tot poet rămâne. Și chiar dacă-i rătăcitor printre cuvinte sau exilat departe pe o insulă pustie, poetul tot poet rămâne, cu inima lui uriașă, cât o Patrie, bătând în pieptul unui copil.

în Întreita suferință (2011)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Adrian Păunescu

Nu ne mai rămâne...

Nu ne mai rămâne altă soluție
Decât să semaforizăm labirintul.

poezie celebră de din Poezii cu un singur punct
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 9 noiembrie 2019.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Poetul

Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghicește în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopții, în splendoarea Verii.

Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.

Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.

Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.

Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetul și poezia (paradox)

Trudește să scrie bine,
Din suflet ce e bun să dea,
Dar tot el, fără rușine,
Bagă... "picioarele" în ea.

epigramă de (6 septembrie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Poezia rămâne ultima speranță (Motto. Poetul este ultima speranță. Mircea Eliade)

Poezia este ultima speranță.
Pentru acela care mai crede în eul său.
Și nu a uitat,
Cine a fost marele Orfeu.

Căci cînd a ieșit din infern,
Trecând printre morminte.
El a scris primul vers,
Cu cele mai frumoase cuvinte.

Și cu glas melodios,
La harpa lui de aur,
A făcut din poezie un cântec
Și din muzică un tezaur.

Mii de ani de atunci au trecut,
Dar poezia rămâne ultima speranță,
Pentru acel care iubește viața mult
Și nu are inima de faianță.

poezie de (12 martie 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurul meu prieten...

Singurul meu prieten și oaspete,
este timpul.
Stăm împreună la taifas
și la masă.
Asta, vreo optzeci de ani și mai bine.
De la masă, eu mă ridic primul,
el rămâne.
Din viață, eu plec primul,
el rămâne. E nemuritor.
Fiindu-mi bun prieten nu-l dușmănesc.
Ferice de el!

poezie de (2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
detalii despre carte

Doctorul Gabriel: Prelevarea este o măsură extremă și numai atunci când corpul nu mai luptă pentru viață. Iar corpul rămâne în viață atât timp cât sufletul nu renunță la viață. Comă înseamnă nevoia sufletului de a-și câștiga răgaz de gândire. Omul se află în comă, pentru că sufletul este indecis. El are de făcut cea mai importantă alegere: aceea de a rămâne sau de a pleca. Cu cât e mai îndelungată coma, cu atât mai puțin e pregătit sufletul de a se desprinde de viață. Indecizia unui suflet înseamnă regretul de a se despărți de viață și dorința de a se reîntoarce printre vii.

replici din romanul Ambroise de (iulie 2017)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.

Poetul

Poetul e firav, bolnav
Se plimbă prin oraș fără un tel
Și se oprește, din când în când,
Pe stradă, și își aduce aminte de ea, de el.

Rămâne uimit. Ea nici acum nu a venit
Ea îl visează, dar pentru el este cumplit
O sperie, dar îl iubește
Se cunosc demult, dar nu s-au întâlnit.

Sperie lumea pe bulevarde
Când rămâne cu ochii neclintiți
Prin crâșme, și parcuri,
Sau pe poduri, privind la ape,
Toți îl știu - vorbește singur..

Acasă se întoarce poetul, târziu
Și suferă, pentru ceva nedefinit
El suferă pentru noi,
Suferă pentru tot ce este viu.

poezie de
Adăugat de Iustinian CruceanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Poetul trăiește în cuvinte
poetul uită vai de viață
iar dacă își aduce-aminte
să moară brusc învață

catren de din Ia catrenul, neamule! (4 noiembrie 2010)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Poetul

Un gând tare-l chinuiește,
De cum intră-n așternut:
Dac-o fi, Doamne, ferește,
Genial și n-a știut?

epigramă de din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Donato Di Poce

Poezia adevărată este cea care rămâne în inima celui care ascultă când Poetul a terminat de vorbit.

aforism de din Aforismul în Italia. Antologia Premiului “Torino in Sintesi” (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în italiană.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Despre poezie

Poezia n-a murit. Ea a rămas.
Rămâne până dincolo de soare.
Din vremi, în vremi străbate al său glas,
Și nici cine o scrie nu moare.

Făclia ei mereu aprinsă
Va dăinui cât este omenirea.
Atât cât viața e nestinsă,
Ea își va împlini menirea.

poezie de (ianuarie 2010)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

În țara numită România

Oameni buni și lume bună,
România ne e mumă.
România noastră Mare,
cu Dunăre, Carpați și mare.
România legendară
cu români de viță rară.
România dodoloață
unde toți am primit viață.
Am stat de strajă la hotară
și-am apărat această țară.
Aici ne e țara și neamul.
Aici ne e râul și ramul.
Aici viața nu-i amară.
De ce să plecăm afară?
Când cei aleși să cârmuiască
închină țara românească
marilor puteri din lume,
se leapădă de al său nume.
Hai să dăm mână cu mână
cei cu nație română!
Să readucem în țară
iar, frumoasa primăvară.
Aici am fost și vom rămâne
stăpâni pe ape și pe grâne.
Vom trăi și vom lucra moșia
aici, în țara numită ROMÂNIA

poezie de (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Caragea

O pată de culoare

poetul e în vervă și verva e poetul,
ce oare îi rezervă din ceruri alfabetul?
deschide cartea groasă cu foile virgine
și scrie epopeea tiparelor aldine.
ce titlu să îi pună tristeții fără nume?
pe care dintre muze, în vers, să o sugrume?
poetul e în vână și vâna e poetul,
și sângele ne spune: acesta e profetul.
durerii nu-i va pune cea mai frumoasă mască
și foamea ancestrală n-o va hrăni cu pască,
și lacrimi el va curge, ca să sfințească glia,
din negurile vremii îl strigă România.
fiți gata, e momentul, să vină sfânta moarte,
din tainițele nopții se-aude, de departe,
un scâncet de copil și-un urlet decibelic,
și inima oftează în spațiul interbelic,
și Luna își arată cadavrul pe fereastră,
o palidă făptură ce intră-n casa noastră.
poetul e pe moarte și moartea e poetul,
și veșnic, peste toate, își pune epitetul.
a fi sau a nu fi?, aceasta-i întrebarea,
răspunsul îl aflăm odată cu turbarea.
coperțile se-nchid, poetul se rezeamă
de ultima secundă și nu mai are teamă,
deschide ochii larg, cât viața să încapă
în spatele retinei - se adâncește-o groapă
și trupul se agață de ultima suflare,
și tot ce i-a plăcut - acuma i se pare...
și tot ce i se pare - îi place și mai mult.
nu-i nicio îndoială în spațiul cel ocult.
o flacără se-aprinde și-un muc de lumânare
ne spune cald adio - cu ceară și cu fum,
și sângele rămâne o pată de culoare -
e urma unui scrib ce a plecat la drum.

poezie de din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ce-mi rămâne din viață? Ce-mi rămâne? Ce ciudat, nu-mi rămâne decât ce am dat altora.

în Judecata
Adăugat de Adriana PleșcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Adrian Păunescu

Cale de mijloc

Între o lacrimă

Și o fântână arteziană

Mai rămâne atât:

Dreptul la rană.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

D-lui Nigrim (podgoreanul) care pretinde că l-a mâncat pe Cincinat

Eu nu cred că l-ai mâncat
Pe poetul Cincinat.
Că de-l mistuiai nițel
Mai luai spirit de la el.

epigramă de din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Ursei

La moartea lui Adrian Păunescu

(5 noiembrie 2010)

Nu era un ipohondru,
Înzestrat fiind, ca un domn,
Păstrând din tinerețe o obsesie
Numită intuiția morții,
A fost un om, un poet,
Cu o sensibilitate fabuloasă,
Un luptător neobosit,
Gândea, citea, scria poezii, articole,
Lăsând în urmă mari lucrări
Și mai bune și mai rele
Și noroi și multe stele...
El a iubit o țară în așa măsură,
Unde nebunii clocotesc de ură,
A fost un râu cu izvoare înmiresmate,
Abia acum, când nu mai este,
Realizăm cât de mare a fost.
Poetul n-a învățat să moară,
Spunând adesea: Nu mă tem că mor,
Am însemnate amintiri pentru viața de apoi.
Omagiu cu lacrimi în satul copilăriei sale,
Păunescu, veșnicul îndrăgostit,
Iubirea nu l-a părăsit nici o clipă,
A iubit viața, a iubit femeile, a trăit pentru poezie,
Suntem români pe viață și pe moarte,
Suntem români, adică suntem mulți!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bătrânețea

Cute-adânci brăzdează fruntea,
Părul în cap se albește,
Omul nu mai trece puntea,
Mersul i se-împleticește.

Când tot mai puțin vorbește,
tonusul nu mai e tonus.
Se roagă, dar nu primește
de la viață niciun bonus.

poezie de (1 octombrie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cine a scris poezia "Cu tot ce am"? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!