De sub roţile Volgăi săreau stropi de apă murdară. Zăpada începuse să se topească, dar adevărata căldură nu reuşise să străpungă norii groşi de primăvară ce atârnau deasupra acoperişurilor înnegrite. Era umed şi frig.

P. Şestakov în Labirint
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gretchen a început să se roage şi era aşa de frig că putea să-şi vadă răsuflarea; şi aburii răsuflării s-au făcut tot mai groşi şi mai groşi şi s-au prefăcut în îngeraşi care cum atingeau pământul se făceau tot mai mari şi fiecare avea coif, suliţă şi pavăză. Numărul lor sporea mereu şi, când Gretchen şi-a isprăvit de spus rugăciunea, o oştire întreagă era împrejurul ei. Îngeraşii în zale împungeau cu suliţa fulgii de zăpadă şi fulgii se fărâmau bucăţi şi Gretchen putea să meargă liniştită mai departe. Îngerii îi mângâiau mâinile şi picioarele şi acuma nu-i mai era aşa de frig şi a putut să ajungă la palatul Crăiesei Zăpezii.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe de iarnă

E frig, e ceaţă,
păşesc timid
prin zăpada fierbinte,
o lume murdară şi tristă
mă aşteaptă,
privind înainte...
De ce să mai merg,
şi, unde?
Frigul cu colţi ascuţiţi,
prin trupul livid
îmi pătrunde...
Rămân,
paşii-mi sunt tot mai grei,
zăpada devine culcuş,
ca în vis,
sătul de lumea amară,
îmi clădesc, aici, paradis...

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe de iarnă

E frig, e ceaţă,
păşesc timid
prin zăpada fierbinte,
o lume murdară şi tristă
mă aşteaptă,
privind înainte...
De ce să mai merg,
şi, unde?
frigul cu colţi ascuţiţi,
prin trupul livid
îmi pătrunde...
Rămân,
paşii-mi sunt tot mai grei,
zăpada devine culcuş,
ca în vis,
sătul de lumea amară,
îmi clădesc, aici, paradis...

poezie de Ion Ţoanţă din "Templul Devenirii Noastre",
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi onoratul meu văr are amabilitatea să-mi ofere din această licoare, trebuie să-i refuz oferta din cauza cheltuielilor excesive de aici. Pentru că mă costă căruţa 16 groşi, omul care îl aduce 2 groşi, taxa de intrare în ţinut 2 groşi şi 3 pfenigi, taxa generală 3 groşi, aşadar onoratul meu văr poate socoti şi singur că fiecare litră mă costă 5 groşi, ceea ce pentru un dar este chiar prea scump.

citat din Johann Sebastian Bach
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvon umed

A căzut din cer o boare
Cu iz de îndestulare...
Dar privind printe şiroaie,
Era doar... apă de ploaie...

epigramă de Constantin Enescu (24 noiembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucând x şi 0 cu viaţa (12)

câinele începuse să latre
îşi arunca spre noi
colţii liberi de lanţ
cu balele încrederii
atârnându-i până la asfalt

se credea liber
de orice constrângeri
dar libertatea se plăteşte
şi pâinea din nopţile reci
şi carnea din zilele de sărbătoare
chiar şi preşul de dormit
are un preţ!

sub roţile maşinii ce-a trecut
sângele cald şi-a pierdut glasul
şi nici măcar norii nu l-au plâns...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare în spini

Privea in stânga, privea in dreapta
Mirată, ce era ea..
Albine, fluturi o atingeau
Era o ciudăţenie, un monstru

Cerul deasupra se-negură
Speriată se ghemui
Nori cu stropi de găleată
Udau câmpia însetată

In jurul ei se adună apă
Se privi uimită intr-o baltă
Nu semăna cu nici o surată alăturată
Se inroşi ruşinată

Toţi maci au fost albi odată
In lanurile galbene
Se inroşesc privind in apă
Nu te uita in jur, cea mai frumoasă floare

Nu creşte in grădini
E cea crescută în spini

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

mângâierile -
ploaia de primăvară
deasupra norii

haiku de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minţi tulburate

Am băut din turla bisericii până la cruce
zăpada îndoită cu noroi
dar goale gânduri... goale!
Pline de noi sunt cocoşate clipe
obrazul îl îndoi cu inima-n afară
am risipit tot anul pe stradă şi aştept
să crească
alţi ani la primăvară
şi-n turlă să topească
minţi tulburate iară!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un bărbat fără vârstă definită. Putea să aibă patruzeci, dar şi şaizeci. I se simţea însă forţa. Umerii vânjoşi făceau să-i plesnească bluza neagră, peticită. Faţa, cu fruntea îngustă, nu era prea prietenoasă. Unghiul format de gura cu dinţi rari şi bărbia proeminentă era acoperit cu un plasture murdar.

P. Şestakov în Labirint
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estivală...

Căldură toridă. E vară,
Razele de soare te-nţeapă,
Ce linişte şi cald e afară,
Din apă.

Te arunci ca un peşte,
Scăpat cumva din plasa ruptă,
În râul ce liniştit unduieşte,
Sub stâncă.

În jur totu-i aprins,
De căldură pietrele crapă,
Când din greşeală le-ai împins,
În apă.

În oraş căldură mare,
Asfaltul crapă sub talpă,
Chioşcuri de răcoritoare,
Vând apă.

Toată lumea trage la ştrand,
În foarte mare grabă,
Fug toţi de soarele cald,
La apă.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul

Prin pereţii groşi ai cetăţii nu pătrunde
Nici lumina, nici întunericul, nici visul pierdut al unui soldat,
Dar a pătruns invocat fiind, de noi
Şi un frig ne-a cutremurat din toate mădularele,
Nici chip nu mai avea, nici corp, era doar o suflare de un cenuşiu anost.
Eram prizoniere în lipsa înţelegerii misiunii lui,
Am înţeles şi am desluşit mesajul secret
Iar spiritul s-a învăluit în frig, părăsind odaia.
O să mai apară iară?!
Noi, lecţia am învăţat-o.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Şi flori de plumb şi funerar vestmânt -
Stam singur în cavou... şi era vânt...
Şi scârţâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort... şi era frig...
Şi-i atârnau aripile de plumb.

poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii

Norii gândurilor noastre înnegresc a vieţii rază,
Şi cereasca ei căldură care se revarsă-n zâmbet ne îngheaţă în privire.
Umbra-i început de noapte, libertatea-i îngrădire.
Vorba curge greu şi parcă `n-urma ei doar ran`apare,
Viaţa pare fără noimă.
Şi-ncet, făr` a da de ştire, bezna se revarsă-n alţii
Semănând nefericire.

Dac-am fi singuri pe lume, condamnaţi am fi de-a pururi.
Nici un vânt de alte gânduri n-ar începe ca să bată,
Gându` nost l-am bate-n cuie,
Gândul ne-ar fi lumea toată.
Când in zarea altor gânduri vântul bate numai soare
Norii se prefac în picuri, sau dispar in depărtare,
Norii curg ca nişte raze stropi de binecuvântare.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipăind pe nişte scânduri, traversară caldarâmul desfundat şi ajunseră în curte. Dincolo începea stepa cenuşie, unde peste un an-doi vor apărea cartiere de blocuri, dar deocamdată se plimba vântul, iar o basculantă singuratică se urnea cu greutate, legănându-se ca beată deasupra gropilor alunecoase.

P. Şestakov în Labirint
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Karl era vânăt de frig, ba chiar aproape negru, dar nu simţea că i-i frig fiindcă Crăiasa Zăpezii îi luase cu o sărutare simţul frigului şi inima lui era ca un bulgăre de gheaţă.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe stradă

cade jos şi o ridică, e felie.
salam, parizer sau ce o fi.
se uită speriată, o şterge usor,
de bluza murdară, slinită,
pe stradă e greu, nu-i uşor.
suviţe rebele de păr, este albită,
slăbită, pe trotuare de mare cartier.
cândva a fost şi ea curată.
avea şi o măicuţă şi fraţi şi surori
de copii uitată, uitată de lume,
se îndoaie şi zice: pământ să mă înghită,
că sunt... sunt tare necăjită.
uitată în viaţă de timp şi de vremuri,
vor veni şi mari ierni.
Doamne, iarna fă-o primăvară,
să trec din astă lume,
din stradă şi trotuar în casă şi căldură,
să mor şi eu batrână, dar în căldură,
că tare, tare mie de greu.

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scurge zăpada

se scurge zăpada
ca o lacrimă
peste întâiul fir de iarbă răsărit
şi cerul se deschide
raiul să coboare
în înfloritul măr
în neasemuita floare
punându-mi în suflet
atâta mirare
atâta fior
iar eu am uitat
să-mi număr anii
când din înalturi
se aud venind
obosiţi cocorii...
e primăvară... e primăvară...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început un strop, doi, stropi mari, făcând în nisip adâncituri mici, apoi mai des, tot mai des. Nici nu ştiu când perdeaua de ploaie a făcut zid între grădină şi casă (nu se mai vedea nimic înainte). Norii se spărgeau zgomotos; mâniat, Sfântul Ilie îşi biciuia caii pe cer, iar roţile mari scânteiau în goana nebună, neobosită...

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi prin norii orfanului răzbate soarele. Ca să-i topească omul de zăpadă.

aforism de N. Petrescu-Redi (30 noiembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!