Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Elena Farago

Motanul pedepsit

Rândunica e plecată
După hrană pentru pui,
Cuibu-i singurel sub streșini
Și prin curte nimeni nu-i.

Râde sub mustăți motanul:
- Ce noroc!... Păcat să-l scap!...
Iute sus!... Dar, poc, o piatră
Îl lovește drept în cap.

Trist se tânguie motanul:
- Miau și vai de capul meu.
Petrișor îl ia în brațe:
- Iartă-mă te rog, căci eu

Te-am lovit, și rău îmi pare,
Dar de bieții puișori
Ție cum nu ți-a fost milă,
Când săriseși să-i omori?

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 3.99 lei.

Citate similare

detalii despre carteEmil Gârleanu

Dar ce s-aude? Un dupăit grăbit pe sală. Vai, e Corbici, câinele! Nu-i vreme de pierdut! Din două sărituri, motanul e în ocnița sobei, iar șoarecele, mirat că scapă, zăpăcit, cum poate, o șterge în gaura lui. Corbici vine, nebun cantotdeauna; în mijlocul odăii se oprește, adulmecă, lacom, mirosul de cașcaval, apoi, zărind motanul, se repede și latră cu înverșunare. Ar sări în ocniță, dar e prea sus. Se sprijină pe labele de dinainte, tremură, cască, de neliniștit ce-i, mârâie și latră. Apoi tace și, cu ochii țintiți la motan, așteaptă să se coboare. Numai uneori întoarce capul spre polița de unde brânza parcă-l ademenește. Și astfel, câteșitrei dușmanii — șoarecele în gaură, motanul în ocniță și câinele în mijlocul odăii — se pândesc, munciți de același gând.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Când stăpânul nu-i acasă!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Din lumea celor care nu cuvântă" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -5.99- 4.99 lei.

Îmi pare rău

Îmi plânge inima în piept
Și sufletu-mi suspină,
Căci m-ai iubit...
Dar nu te-am vrut,
Și sunt atât de vină.

Că n-am simțit suflarea Ta
Și inima cum bate.
N-am chibzuit
Că apoi, cândva,
V-oi regreta prin fapte.

Îmi pare rău,
N-am vrut aud,
Chemarea sinceră din suflet,
N-am prețuit iubirea Ta,
Curată, ca și lacrimile multe.

Mă ierți, te rog,
Căci am greșit,
Apatic fiind față de Tine,
Te-am supărat, te-am chinuit,
Când mă iubeai pe mine.

poezie de
Adăugat de Petru PlăticăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmil Gârleanu

Dar motanul? E-hei! la dânsul nu se prea gândise. Și, Doamne, mulți fiori i-a mai vârât în oase motanul cela. Dar poate nu era în odaie. Ha? nu era. Nu. Orișicum, mai aștepte puțin, vadă, nu se mișcă nimeni, nu-l pândește cineva? Cum să nu-l pândească! Dar de când așteaptă motanul prilejul puie laba pe bietul șoricuț. Dacă nu mâncase el cașcavalul, căci mirosul cela îi zbârlise și lui mustățile, păi nu-l mâncase tocmai pentru asta: să-l momească pe lacomul din gaură. Cu botul adulmecând, cu ochii galbeni și lucioși ca sticla, cu mustățile întoarse, subțiri și ascuțite ca oasele de pește, stă neclintit după perna de pe divan și-așteaptă. L-a zărit. Uite-l, îi vede mărgelele ochilor. Iese? Iese oare? Da, da; așa, încă un pas, încă unul, doi, așaa!

în Din lumea celor care nu cuvântă, Când stăpânul nu-i acasă!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul motanului

Motanul meu e un ștrengar,
Mâncare-i dau pe săturate:
La mic dejun un corn cu lapte,
La prânz, friptură la grătar.

Are confortul lui aparte
Cu un pătuț în buduar,
Motanul meu e un ștrengar,
Mâncare-i dau pe săturate.

Îi reproșez doar că-i hoinar
Și-n mahalale-ndepărtate
Seduce-ntr-una, zi și noapte
Fetițele ce-i cad la dar;

Motanul meu e un ștrengar.

rondel de din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Farago

Micul vânător

Spunea Mihnea către câine:
- "Tare sunt voios, măi Pik!
Uite-ți dau un os și pâine,
C-am să merg cu tata mâine
Și cu tine merg, măi Pik,
Nu-mi mai trebuie nimic;

Am o pușcă-adevărată,
Am și sac de vânător,
De s-ar face "mâini" odată
Să-mi văd pușca încărcată
Și să văd și eu cum mor
Păsărelele din zbor...

Va muri vreuna oare
Când oi da cu pușca? - Dar
Am stau vad cum moare?...
eu plâng, mai Pik, și-mi pare
C-am să plâng și-acuma chiar.

Plâng, dar mama-i vinovată
Că tot spune că-i păcat,
Ce, nu știi? a plâns odată
Pentru-o pasăre-mpușcată
Și pe tata l-a certat
Că spunea că nu-i păcat...
Dacă spune tata, poate
Că-i așa cum spune, dar
Bine-ar fi, măi Pik, de toate
Păsărelele-mpușcate
Ar putea -nvie iar...

Dar atunci la ce-ar fi bune
Gloanțe și alici și puști
Daca-n sac nu ai ce pune
Când te-ntorci -? atuncea, spune,
Pentru ce mai împuști?

Și cum mergi cu sacu-n spate
De n-ai gând -mpuști nimic,
Și ce sac mai am eu, frate,
Și ce haine încheiate
Cu butoni ce nu se stric'
Că-s de corn de cerb, măi Pik.

Ai vezi tu mâni ce bine
Îmi sta mie vânător,
Merg cu tata și cu tine
Și-au spuie toți de mine:
- "Ce mai pui de vânător!"...

Pui de vânător, vezi bine,
Dar cu mila ce fac?
Când mi-o spune tata - "Ține
Pușca drept, și trage bine!"
Ce mă fac, măi Pik, ce fac
Când va face pușca PAC,

Și-oi vedea eu păsărele
Moarte din pricina mea?...
Am plâng mai rău ca ele...
Doamne, zău, ce de belele,
Vai de bucuria mea!...

Dar de-aș spune tatei oare
Că pân' deprind, aș vrea
Să merg doar la vânătoare
Și să-mi fac o țintă mare
Colo-n câmp trag în ea?
Ce crezi tu, Pik, ar vrea?

Și să-l rog să-mi dea și mie
Să aduc ceva vânat?...
Uite-așa, halal -mi fie!
Cine ar putea știe
nu eu l-am împușcat?

Dar de cineva -ntreabă
Ce aduc în sac, pot eu
Să mai fiu copil de treabă
De-oi minți spunând în grabă
Că aduc vânatul meu?

Nu, măi Pik, întotdeauna
Le-am spus toate drept și-acum
Să trântesc gogea minciuna
Pentr-un "bravo" luat în drum
Pe nedrept?... Ba nicidecum,

Eu răspund vorbă curată
Cum e drept, și alt nimic; -
Că pe cei ce mint o dată
Nu-i mai crede nimeni, Pik.
Și rămân pe viața toată
Niște oameni de nimic".

poezie pentru copii de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iartă-mă...

Iartă-mă că m-am crezut stăpână,
Iartă-mă, c-am fost atât de rea
Iartă-mă, despovărează-mi mâna
Ca pot să Te adun în ea.
Iartă-mă, despovărează-mi mintea
Te-adun acolo în cuvânt
plec umilă înaintea
Celui care-a fost și este sfânt.

Iartă-mă, despovărează-mi gura
Te-adun în cântece mereu
Sufletul mi-l iartă și făptura
Iart-o, Doamne, Dumnezeul meu.

Iartă-mă acum, despovărează
Inima și tot ce azi însemn
Golgota e-n mine și veghează...
Iartă-măTe-am ucis pe lemn...

Iartă-mă, am pus să Te omoare
Și despovărează-mi mâna mea...
Te-am lovit, Isuse și mă doare...
Iartă-mă c-am fost atât de rea...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Farago

Gândăcelul

- De ce m-ai prins în pumnul tău,
Copil frumos, tu nu știi oare
Că-s mic și eu și doare,
De ce strângi așa de rău?

Copil ca tine sunt și eu,
Și-mi place să mă joc și mie,
Și milă trebuie să-ți fie
De spaima și de plânsul meu!

De ce vrei să mă omori?
am și eu părinți ca tine,
Și-ar plânge mama după mine,
Și-ar plânge bietele surori,

Și-ar plânge tata mult de tot,
Căci am trăit abia trei zile,
Îndură-te de ei, copile,
Și lasă-, că nu mai pot!...

Așa plângea un gândăcel
În pumnul ce-l strângea să-l rupă
Și l-a deschis copilul după
Ce n-a mai fost nimic din el!

A încercat să-l mai învie
Suflându-i aripile-n vânt,
Dar a căzut în țărnă frânt
Și-nțepenit pentru vecie!...

Scârbit de fapta ta cea rea
Degeaba plângi, acum, copile,
Ci du-te-n casă-acum și zi-le
Părinților isprava ta.

Și zi-le că de-acum ai vrea
Să ocrotești cu bunătate,
În cale-ți, orice vietate,
Oricât de făr-de-nsemnătate
Și-oricât de mică ar fi ea!

poezie pentru copii de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 18 iulie 2017.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Iartă-mă

Iartă-mă când nu am răbdare
Și-aș vrea mai repede intervi;
Tu-mi știi dorința și dorul meu mare,
O, Doamne, Tu toate le știi.

Iartă-mă când nu am credință
Și nici puterea de-a nădăjdui;
Aștept ca vină a Ta biruință,
Ajută-mi spre Tine-a privi.

Iartă-mă când n-am bucurie
Și mă autocompătimesc
În loc s-aduc laude vrednice Ție;
Mă iartă că poticnesc.

Iartă-mă când nu am voință
Să-nalț către Tine în duh rugăciuni;
Te rog ca în mica și slaba-mi ființă
Tot harul Tău scump să-l aduni.

Iartă-mă când lacrimi șuvoaie
Îmi curg, și ce faci nu înțeleg;
Trimite-mi în suflet a Duhului ploaie,
În toate cu Tine s-aleg.

Iartă-mă când nu am curajul
Să merg înainte chiar dacă e nor;
Mă iartă când nu văd salvarea, prilejul
Prin care faci greul ușor.

Iartă-mă când grija apasă
Și-n loc să am pace, îngrijorez;
A Ta liniștire în suflet îmi lasă
Și-ajută-mi să nu mai oftez.

Iartă-mă, Doamne, pentru starea
Care nu este după voia Ta;
În dragostea-Ți dă-mi vindecarea
Cu Tine pot semăna.

Amin.

rugăciune de (14 mai 2013)
Adăugat de AntonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lăbuș (poezie pentru copii)

Un cățel frumos de pluș
Are numele Lăbuș:
Este câinele cel nou
Adus, în casă cadou.

Miți, motanul de casă
A căzut, iute... în plasă
Și-a trecut la cercetat:
Lăbuș, câine-adevărat?...

Da, se mișcă, și chiar latră!
Are, coada ridicată:
"Ham, ham, ham - am energie:
Sunt cuplat la baterie"

Ham, ham, ham - mierlau! mierlau:
"Încotro acum s-o ia-a-u"
Țipă Miți speriat
Ascunzându-se su'-pat

- Mițulică! Ce prost ești:
Tu n-ai minte să-l privești?...
Aista-i, cățel de pluș!
Și nu este, chiar... Lăbuș!

Dar Lăbuș, tot îl lătra...
Mițulică, miorlăia...
Și de-odat', a amuțit:
A tăcut, și a murit.

- Măi fie, măi fie
Lăbuș, este-o jucărie?...
Ia ies eu, de su'-pat...
Vorbi Miți-ngândurat

Și târâș făcând pe burtă,
Cu urechea, îl ascultă...
Apoi, țâști... l-a și lovit:
Lăbuș - mort, rostogolit!

- Mițulică! ești frumos
Ești motanul curajos:
Lăbuș - jucăria ta!
Să tot ai a te juca

Și deodată, iar s-a dat
Energia la lătrat:
Miți-al nostru, l-a lovit
Iute, pe jos l-a trântit!

- Miți! Stai, că mi-l fărâmi:
De pe masă mi-l dărâmi!
Uite, mi l-ai dărâmat:
Bucăți mici l-ai sfărâmat,

"Of, Lăbuș, Lăbuș, Lăbuș:
Mi-ai fost câinele de pluș...
Și-acum, mi-ești de aruncat:
Fără viață, fărâmat..."

Și motanul Mițulică
A rămas cu multă frică,
Orice mișcă, îl atacă:
Praf și pulbere să-l facă!

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Pasărea tăiată

M-au ascuns bătrânii, după obicei,
nu uit de frica păsării tăiate,
Și ascult prin ușa încuiată
Cum se tăvălește și se zbate.

Strâmb zăvorul șubrezit de vreme,
Ca uit ce-am auzit, să scap,
De această zbatere în care
Trupul mai aleargă după cap.

Și tresar când ochii, împietrind de groază,
I se-ntorc pe dos ca albească
Și părând că-s boabe de porumb
Alte păsări vin să-i ciugulească.

Iau c-o mână capul, cu cealaltă restul,
Și le schimb când mi se pare greu,
Până nu sunt moarte, mai stea legate
Cel puțin așa, prin trupul meu.

Însă capul moare mai devreme,
Ca și cum n-a fost tăiată bine,
Și să nu se zbată trupul singur
Stau treacă moartea-n el prin mine.

poezie de (1967)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiSunt disponibile și textele în engleză și italiană.
cumpărăturiCartea "Am reusit sa ramin eu insami" de Ileana Mălăncioiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 20.99 lei.

Iartă-mă. mamă

Iartă-mă, mamă
Mamă, iartă-mă de toate
Ce eu le-am făcut,
Cu tandrețe și cu șoapte
Alte gânduri am avut.
Refuzând a ta vorbă
Am avut mai multe rele
Iartă-mă de rog mamă
Și ma rog eu pân' la stele.
Știu că nu te-am ascultat
Când îmi vorbeai adesea
-Ascultă Sorina acest sfat
Și vei putea treci de rele.
Iartă-mă mamă, am greșit
nu te-am ascultat la timp
Tu ești cel mai scump prieten,
Cel mai scump cuvânt.
Aș da totul să mă ierți,
Doar pe-o clipă să te-ascult
Mamă iartă- re rog
Pentru tot ce am făcut.

poezie de (4 noiembrie 2017)
Adăugat de Sorina GandraburSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Farago

Tanu

Tanu i-un motan cuminte,
Și-i atât de curat,
C-are voie să se culce
Chiar cu pernele din pat.

Ilenuța îl iubește
Și se joacă mult cu el,
Astăzi însă-i supărată,
Nu l-a mângâiat de fel!...

"Miau!"... o-mbie din fereastră,
Dar fetița stă pe loc:
- Taci, măi Tanule, că mie
Nu-mi mai vine să mă joc!...

- Ce-ai pățit?...
- Nimic, dar mama
Așa aspru m-a certat!

- I-ai greșit ceva?
- De unde!...
Pentru că nu m-am spălat!...

- Știi, fetița mea cuminte,
Iartă-mă că-ți spun, dar eu,
Pentru asta, te-aș și bate
Dac-ai fi copilul meu!

poezie clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Goethe

Ucenicul vrăjitor

Iar s-a dus în târg batrânul
Maistru vraci, și-s eu stapânul!
Hai, că pun eu azi la cale
Toate duhurile sale!
Știu pe dinafară
Farmecele lui,
Și minuni, ca dânsul,
Fac, fără să-i spui.

Iute! iute
Adă apă,
Să înceapă
Rotitoare
Valuri-valuri pe-ntrecute
se verse-n scăldătoare!

Vino dar, mătură roasă!
Ia-ți mantaua zdrențuroasă!
Slugă-ai fost, fii iară slugă!
Fă-mi pe voie dintr-o fugă!
Capătă-ți picioare,
Sus răsară-ți cap.
Du-te, poartă-mi, adă-mi
Donițele-n trap!

Iute! iute
Adă apă,
Să înceapă
Rotitoare
Valuri-valuri pe-ntrecute
se verse-n scăldătoare!
Iată-mi-l fugind pe cale!

Umple donițele-n vale,
Ca un fulger mi se-ntoarnă,
Un potop de valuri toarnă,
Pleacă, vine iară!
Colcăie-n bazin,
Saltă, crește apa,
A, dar este plin!
Ho! străine!

Scalda-i plină
La hodină,
Ca-nainte!
Ah, pricep... amar de mine!
Vorba mi-a pierit din minte!

Vorba, vai! ce cată spusă
Ca să-l facă iar ce fuse!
Fuge, vai, și vine-n grabă!
Mătură, de-ai fi de treabă!
Tot mai mult aduce,
Toarnă tot mereu,
Vai, și mii de râuri
Cad pe capul meu!

Șaga-i șagă,
Nu-mi mai place!
Stai, tu, drace!
Încă râde?!
Inima-n răcori mi-o bagă!
Ce ochi crunți! Ce schime hâde!

O, dar ai ieșit din iaduri
Ca faci prin casă vaduri?
Unde caut, pretutindeni,
Parcă-i un puhoi cu grindeni!
Mătură netoată,
Stai pe loc, îți spun!
Băț, ce-ai fost odată,
Nu mai fi nebun!

Nu ascultă?!
Hai tu numa!
Căci acuma
Cu toporul
Fără de zăbavă multă
Am să-ți potolesc eu zorul!

Iată-mi-l! Târâș s-arată!
De m-arunc la tine-odată,
Nici nu mântui tot cuvântul,
Una fi-vei cu pământul!
L-am crăpat în două!
L-am lovit la mir!
Pot s-aștept acuma
Și să mai respir!

Iată! Iată!
Că învie
Și-mi îmbie
Doniți pline
Doi acuma dintr-o dată!
Ajutor, puteri divine!

Și aleargă! Curg pâraie,
Pretutindeni prin odaie!
Ce priveliște avană!
Vraciul! — Maistre, fă-ți pomană!
Duhurile tale,
Doamne,-și fac de cap
Le-am chemat, și-acuma
Nu mai pot să scap!

— Măturice!
Stai cuminte
Ca-nainte...
Căci la vreme
Doar bătrânul vraci aice,
Duhuri, poate vă cheme!

poezie clasică de
Adăugat de PsychEulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Elena Farago

Un porumbel

Un porumbel căzut-a, din zbor, pe-o stâncă-n mare,
Și-i mic de tot săracul, de-abia a prins zboare!...
Vin valuri mari și-n stâncă se lovesc, și lui i-e frică,
Și trist își ascunde capul, și-aripile-și ridică
Când stropii săriți din valuri pe pene-i cad și-l udă,
Dar piuitul jalnic nu-i nimeni să-l audă!...
Ci iată-o porumbiță că-n zbor zorit sosește:
E mama lui ce-l cată, plângând, de când lipsește.
Și-i lângă el acuma și-l ciugulește dulce
Să-i treacă spaima și-apoi meargă să și-l culce.
Și-ncet spre cuib acum zbura-vor împreună-
Să-l încălzească mama, adoarmă-

Noapte bună!...

poezie clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Farago

Puișorul moțat

Puii mamii, pui, pui, pui,
Are cloșca șapte pui:
Cinci pestriți, unul bălțat,
Numai unul e moțat
Și curat și încălțat.

- Spune-mi, puiule, și mie
De ce-ți face numai ție
Mama ta, ciorapi și ghete,
Și îți leagă moț în plete?

Oare frățiorii tăi
Sunt așa de proști și răi,
Sau că poate mama ta
O fi leneșă, ori rea?

Spune puiul: - Mama mea
Nu-i nici leneșă, nici rea,
Dar e tristă, vai de ea,
Căci îi fac rușine multă
Frații mei și n-o ascultă,
de-i cheamă, fug pe-afară,
Și de-i prinde, plâng și zbiară,
Și de-aceea-s nespălați
Și desculți și nemoțați.

Dar eu stau cu mama mea
Și mi-e drag s-ascult de ea;
Și de-aceea sunt moțat
Că-s cuminte și curat.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Booking la plajă

Motanul Booking a plecat
În vacanță, la bronzat,
Însă crema și-a uitat,
Iar soarele l-a ars imediat.

S-a dus fuga la stăpâna...
S-a plâns că-l ustură mâna
Și codița... și blănița...
Crema i-a furat-o Mița.

Și a mers pâș-pâș la ea.
Ea-n apă se bălăcea...
L-a-ntrebat care-i problema,
El i-a spus că n-are crema.

Mița însă nu știa
Crema unde se afla
S-a dus Booking și la Tanu,
Dar nu știa nici motanul.

Atunci a plecat la Mițoi
Făcând mare tărăboi.
Dacă la el nu era,
Cine-ar fi putut s-o ia?!

Așa că de supărare
Booking a purces la plecare,
Căci crema de n-o găsea
Nu se mai putea bronza.

Când și-a pus slipu-n rucsac
Crema i s-a arătat.
Era într-un colț uitată,
Printre rufe aruncată.

Pe prosop din nou s-a-ntins,
Chiar de soarele l-a prins.
Dar crema se risipise...
Dragul meu, ce zile triste!

Booking s-a înfuriat
Pe toți i-a amenințat:
Dacă făptașul nu se va preda,
Pe toți îi va retrograda.

Atunci Mițoi i-a spus spășit:
"Din cremă eu am folosit",
Iar după el, imediat,
Tanu și Mița s-au predat.

"- Booking, n-ar fi o problemă,
Îți vom lua o altă cremă!"
- Aveți dreptate, dragii mei!
Pentru ce ăst tărăboi?!

Oh... și mai aveți dreptate,
Jenă-mi e acum de toate!
Ce scandal am provocat!
Mii de scuze! S-a-ntâmplat...

Mai bine altă cremă-mi luam
Și nu mă mai supăram!
Pielea nu mi-aș fi prăjit
Și aș fi fost mai fericit.

Apoi motanul a plecat
Cremă să ia a încercat.
-"Nu mai avem, ne pare rău!"
-"Ghinionost mai sunt și eu!"

Și trist, la plajă s-a întors...
- "Să bronzez, dar ce folos?!"
Mai tot pârlit, sătul de toate
Plecă motanul mai departe...

poezie pentru copii de din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Lăsați-mă să ard

Îmi pare rău dar nu e primăvară
îmi pare rău aceasta nu-i părere
cu brazde scriem viața pe la țară
și grâul se coace prin cădere

Îmi pare rău aceasta nu-i părere
îmi pare rău indiferența e chiar ură
când trântorii își fac averi de miere
tăcerii un căluș îi pun în gură

Îmi pare rău indiferența e chiar ură
cu brazde scriem viața pe la țară
s-au intergrat și arta și țăranul în natură
cu ce cuvinte totuși nu se ară

Îmi pare rău mi-asum părerea
că-n brazdă-i laptele și mierea

rondel de din Cezeisme II
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cornelia Georgescu

Iulian: Eu nu de asta am venit aici, ca vorbim despre păpuși; doream -mi cer iertare pentru comportamentul meu. Îmi pare rău, fiule! Dacă poți, te rog să mă ierți; e foarte important pentru mine!
Lucian: Nu mai consideri indisciplinat? Un element rău, care te face de râs în fața celorlalți, îți strică reputația... Nu te-am dezamăgit?
Iulian: Nu m-ai dezamăgit deloc. Îmi pare rău, te-am acuzat doar, fără să te și ascult; trebuia să-ți dau șansa -mi explici.
Lucian: Nu știu ce-ar fi de explicat. Nu am prea multe argumente în favoarea mea, deci, nu mă pot apăra; indisciplinat însă, nu am fost și asta ar trebui fie suficient pentru a mă disculpa. Însă tu decizi dacă crezi sau nu.
Iulian: Prefer să te cred, fiule. Și să fiu de partea ta, chiar dacă mai cu întârziere. Vreau să te sprijin, dacă accepți.
Lucian: Știi ce, blondule?! În mod ciudat, chiar îmi lipsea sprijinul tău.
Iulian: Ah, Luci... Iartă-mă, te rog!
Lucian: Nu mai ruga. Te-am iertat deja, tată.
Iulian: Atunci ce s-a întâmplat cu "blondule"?
Lucian: Blondule...

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce-ți pare rău?

... Îmi pare rău că lumea nu citește,
îmi pare rău când văd analfabeți,
îmi pare rău că timpul se oprește,
din sens întors la clasicii poeți.

... îmi pare rău de muzică și artă,
îmi pare rău de paginile seci
șide-atâta laudă deșartă,
tâmplarii nu mai fac biblioteci.

... îmi pare rău de dascăli și de școală,
îmi pare răunu m-am străduit
capăt luminare siderală,
mai mult decâ mi-a fost îngăduit.

... îmi pare rău de-atâta osteneală,
de truditorii noștrii la cuvânt
ce ne-au lăsat valoare și morală,
iar astăzi dăm cu ele de pământ.

... îmi pare rău de toate celelalte
care-ar putea fie și nu sunt,
de idoli ce se sting cu demnitate,
la umbra mărunțișului mărunt.

... îmi pare rău de mințile pustii
care-i acuză pentru simplitate,
pe cei ce pierd azi nopțile târzii
ca câștige o eternitate.

... îmi pare rău când mi se-nfruntă frații,
căci milă și iertare nu mai sunt,
doar ego prăbușit în aberații
cu spiritul pierdut în amănunt.

... și-mi pare rău de-aceste generații,
ce idoli și modele nu mai au
și-agonisind tot ce aruncă alții,
disprețuiesc și vatra-n care stau.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Haina de lumină

La botez primit-am haină.
De lumină și putere.
Din potir primit-am hrană.
Bucurie, mângâiere.

Dar trăind cu duhul lumii.
M-am îndepărtat mereu.
Iară haina de lumină.
Vai, am murdărit-o rău.

M-am târât prin murdărie.
Prin beții și curvișag.
Iară podoaba ce-am primit-o,
Am umplut-o de adiag.

Și prin spini și pălămidă.
Am intrat să mă îmfrupt.
Iar frumoasa-mbracaminte,
Foarte tare eu am rupt.

Mă târăsc prin murdărie,
Prin mocirlă și gunoi.
Vierme sunt, capul afară.
Nu-l pat scoate din noroi.

Doamne, in loc de putere,
Ce am luat de la botez.
Stau trântit în balta morții,
Și cu patimi -ntinez.

Năclait -mi-este veșmantul,
De mocirlă și duhoare,
Eu le dau cu nepăsare,
Dracilor îmbrățișare.

Dar...! Sfârșitul mi-e aproape.
Oare ce-am să fac atunci?
Căci chemi la judecată,
Și în iad o să m-arunci.

Că mi-ai dat o perlă scumpă,
Cerându-mi s-o îngrijesc.
Iară-și eu mult păcătosul,
Prin mocirlă o târăsc.

Cum o să m-arăt, Iisuse,
În cămara nunții tale,
C-am rupt haina de lumină,
Și am murdărit-o tare

Doamne, nu mă da afară,
Ajută-mă să o spăl.
Si te rog dă-mi o bucată,
A milostivirii văl.

o curăț eu de tina,
S-o cârpesc cu vălul dat.
Ma căiesc si sunt de vină,
Iartă-mi, Doamne, al meu păcat.

Umil eu îmi cer iertare,
Talanții i-am cheltuit rău.
Nu sunt vrednic de-ndurare,
Ai milă, de robul tău.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!