Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Un amator englez, preotul T. J. Hussey se hotărî în 1834, să determine prin calcul locul ce trebuia să-l ocupe pe cer acea planetă misterioasă (cari o perturba pe Uranus) la un moment dat; nu reuși. Bessel încercă și el același lucru, dar era bolnav și nu avea răbdarea necesară. În 1841, un student la Universitatea din Cambridge (Anglia), John Couch Adams, încercă să rezolve el această problemă. În 1843, când își luă diploma, el începu să facă cercetări cu privire la orbita lui Uranus. Doi ani de-a rândul s'a ocupat cu această chestiune și reuși să calculeze elementele planetei necunoscute, pe cari le arătă lui James Challis, directorul Observatorului din Cambridge. În același timp trimise rezultatul calcului său și lui George Biddell Airy, directorul Observatorului regal din Greenwich. Acesta însă nu prea avea mare încredere în calculele tânărului matematician. El ceru prin o scrisoare lui Adams câteva deslușiri, dar acesta nu mai răspunse. Preotul-astronom W. R. Dawes, văzând din întâmplare calculul lui Adams la Greenwich, scrise unui prieten al său, cunoscutul astronom Lassel, care avea lângă Liverpool o lunetă excelentă, să caute noua planetă. Lassel era bolnav, iar scrisoarea fu pierdută de o servitoare.

în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Timp de un an de zile, Uranus străbătu cerul pe drumul indicat de astronomul francez, dar în urmă începu iarăși să se miște neregulat. Deosebirea dintre observațiune și calcul era prea mare. Oare legea gravitațiunei nu se întinde până la maginile sistemului solar? Astronomii ajunseseră în curând la concluziunea că Uranus era atras în drumul lui de un corp nevăzut, de o planetă exterioară, mai depărtată de soare. Bouvard a fost unul dintre acei cari au emis această părere, dar el a murit înainte ca astrul misterios fie descoperit.

în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

După ce William Herschel a descoperit planeta Uranus, matematicienii i-au determinat orbita și i-au calculat pozițiunea pentru viitor. Alexis Bouvard, rival în calcul al lui Laplace, a publicat tabele de mișcări ale acestei planete, întemeiate pe obsevațiunile făcute de diferiți astronomi, cari o priviseră înainte ca ea fie descoperită de Herschel, fără știe că privesc o planetă. Uranus însă nu urma exact calea indicată de Bouvard și atunci acest astronom înlătură observațiunile făcute înainte de Herschel.

în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Președintele țării nu spuse nimic; zări însă în privirea lui Traian Simionescu simpatia pe care acesta o avea pentru comandantul misiunii, simpatie pe care directorul nu și-o putea ascunde... Era oare mai mult decât doar atât?! Cu siguranță, da! Nu era doar simpatie, ci dragoste părintească, însă directorul nu putea împărtăși acest sentiment, această taină pe care o purta adânc în suflet... Privi din nou scurt, însă cu jind, spre blondul Enka Iulian; "rivalul" său?! Oficial, însă, tatăl tânărului comandant...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nu după mult timp, tânărul comandant, cu papagalul său pe umăr, se afla din nou la volanul mașinii albastre; pe bancheta din spate stăteau cei doi body-guarzi. Dar Lucian îndreptă mașina spre ieșirea din oraș; mergea la Institut. De ce? Nu-i era nici lui foarte clar de ce, dar simțea nevoia de a-l vedea pe director, de a-l avea aproape, de a-i vorbi. Steaguri tricolore fluturau în adierea vânticelului cald de vară. Poarta Institutului se deschise imediat pentru mașina albastră, dar înainte de a fi intrat, cei doi body-guarzi coborâră. Lucian opri mașina la locul ei; acesta nu era ocupat. Nu-l anunțase pe director de sosirea lui, dar spera să-l găsească acolo, deși era posibil ca dânsul fi plecat pe undeva. Dar Lucian nu renunță la ideea de a-l căuta. Se opri doar în fața ușii pe care scria "Director", ciocăni discret și intră fără a mai aștepta vreun răspuns. Directorul era acolo, la biroul său. Își aranjase singur hârțoagele; acum le completa, nu mai avea mult până să le termine. Vru reproșeze ceva noului sosit, dar când își ridică privirea și-l zări pe favoritul său, îi zâmbi îngăduitor.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În acel moment lui Lucian îi reveniră în minte cuvintele Liei: "domnul director a avut mare grijă -i acorde preferatului dumnealui o funcție foarte importantă, de mare răspundere..." Și din nou întrebarea aceasta îi stărui chinuitor în gând. Să fi avut oare colega lui dreptate? Și de fapt, nu era vorba despre ceea ce spusese ea, ci despre temerile lui, căci tot astfel gândise și el de la început, de cum primise vestea că va fi comandantul misiunii. Privi spre director; dânsul părea calm și mulțumit. Oare ar fi fost capabil intervină în favoarea numirii lui Lucian în această funcție, apoi să-l asigure că, de fapt, nu procedase astfel? Adică să-l fi mințit? Tânărul matematician nu-l putea asocia pe director cu termenul "mincinos"... Și dacă totuși...?! Lucian se încruntă, apoi încercă să alunge aceste gânduri din minte. Totuși, directorul era un om de cuvânt, după cum dovedise în repetate rânduri. Și de ce oare ar fi intervenit pentru Lucian? Avea el nevoie de favoruri? Încercă să se concentreze asupra celorlalte subiecte abordate în ședință. Îl auzi pe tânărul său coleg, Mihai, care luase cuvântul, cu o oarecare timiditate, deși timiditatea nu prea părea o trăsătură potrivită unui fost campion mondial la lupte.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Câteva clipe, din prag, directorul urmări scena înduioșătoare. Un zâmbet scurt îi înflori, abia vizibil, la colțul gurii. Era mulțumit că se rezolvase problema, dar mai lipsea ceva pentru ca bucuria lui să fie deplină: Acel băiat era, de fapt, fiul lui. Ar fi vrut ca Lucian cunoască acest amănunt, dar nu avea tăria de a i-l spune. Și dacă nu-i spusese până în acel moment, de ce ar face-o tocmai acum?! Se retrase ușor, lăsându-l pe Lucian cu mama lui, deși încă mai avea mult de lucru în acea încăpere.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Totuși, din când în când, mai pe furiș, pe sub genele lungi, negre, întoarse, își ridica doar pentru câteva clipe albastrul ochilor spre el. Nesuferitul! Intenționat sau nu, tocmai în doar acele câteva clipe o fixa și el insistent cu ochii lui adânci, cu acea privire pătrunzătoare, ce-i dădea parcă fiori, intimitând-o, deși în adâncimea ochilor lui căprui putea zări doar multă blândețe și bunătate. În plus, avea un chip plăcut și indiscutabil, un suflet bun; înțelegea aceste lucruri din atitudinea lui. Don Juanul Institutului se afla alături de ea; dansa cu el. N-ar fi crezut vreodată că va avea această șansă, dar iată, va porni într-o misiune de lungă durată, împreună cu el. Inima îi ticăia ca un ceasornic mult prea grăbit, iar ea-și dădea seama că era pe cale cadă în capcana pe care el, poate cu sau fără voia lui, părea a i-o întinde; de fapt, chiar căzuse, inevitabil, în ea. Cu voce tare însă, continua să-l refuze categoric, să-l respingă, deși sufletul îi șoptea neîncetat cu totul altceva; dar ea dorea pară rece, distantă. Oare cât timp va reuși să se poarte astfel față de el? 13 ani i se părea cam prea mult... Oare va reuși să păstreze atâta timp această răceală între ei, care să-i despartă, deși, de fapt, parcă nu asta-și dorea? Contradictoriu și dificil, chiar și pentru un foarte bun psihiatru! Oare el avea habar de frământările ei? Sau nu?

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cei șapte tineri puteau zări sateliții lui Uranus, cărora "Pacifis" li se alăturase de câtva timp: Ariel, Umbriel, Titania, Oberon, Miranda, Rosalinda, Cressida, Belinda, Desdemona, Ophelia, Bianca, Julieta, Portia, Cordelia, Puck; toți se roteau în jurul lui Uranus, urmându-l pe acesta în drumul său în jurul Soarelui, drum parcurs de Uranus timp de 84 de ani tereștri, mai mult rostogolindu-se încet și ciudat pe orbită, în timp ce o rotație completă în jurul propriei sale axe dura doar 18 ore. Dintre sateliți se remarcau cinci, mai mari: Ariel și Umbriel, întunecați și plini de cratere; Titania, cu văi adânci și mari; Oberon – și el cu o suprafață plină de cratere; iar Miranda, o sferă de gheață bătucită cu diametru de 472 km, despre care în trecut se credea că s-ar fi rupt dintr-o cometă și ar fi rămas pe orbita lui Uranus, având o scobitură mare și adâncă, denumită Chevron. Uranus – mare și enigmatic...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pegas e o constelație ce cuprinde un mare loc pe cer, are și stele strălucitoare destule, dar multe curiozități cerești nu are. Îl veți găsi ducând o linie prin γ și α din Casiopeia. Una din stelele lui mai strălucitoare, ε, se găsește lângă Calul Mic. Se pot observa însă bine patru stele, dintre cele mai strălucitoare, cari formează un mare pătrat: pătratul lui Pegas. Sunt stelele α, β, γ și δ. Trebuie însă știut că δ din Pegas e în același timp și α din Andromeda. Pătratul din Pegas nu are în mijlocul lui decât puține stele luminoase.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Directorul nu uitase de problema body-guarzilor lui Alex și dat fiind că preferatul său îl rugase ia unele măsuri, chiar vorbise cu cei de la firmă și-l asigură pe genetician că de abia de luni dimineața se va trece la schimbarea domnișoarei Petra Nețoiu cu un coleg de-al ei; directorul nu știa cu care, dar nici nu conta acest amănunt. Principal era faptul că totuși, va fi schimbată, iar asta i se păru o veste minunată lui Alex; era bucuros! Până luni se va descurca el cumva, va avea răbdare. Trebuia doar să se ferească de colegii săi în acea seară, să facă în așa fel încât aceștia să nu-i afle secretul, ca să nu râdă de el; Lucian îl asigurase din nou că nu va spune nimic. Deci, Alex putea fi liniștit, iar în seara aceea putea pleca însoțit de "Ucigașă"; de luni va scăpa de ea...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Profesorul Eugen Manea era din ce în ce mai nedumerit: Lucian, comandantul misiunii, avea hăinuțe pentru păpușele, iar domnișoara Lia, consilierul misiunii, vreo câteva arme (pistoale) din secolele trecute. Oare la ce se mai putea aștepta din partea lui Alex și a doctoriței Stela; ce surprize mai aveau și ei prin pachetele lor? Încercă desfacă o altă cutie, de mărime mijlocie, dar nu reuși; o răsuci pe toate părțile, dar nici gând s-o deschidă. Citi însă numele: Stela Anca Stejăran; în curând apăru și doctorița, adică posesoarea acelei cutii.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Alex vrusese răspundă înainte ca directorul să rostească "domnișoara Petra Nețoiu", dar nu reușise; acum era sigur că secretul lui fusese aflat de toți colegii, care nu vor aștepta mult râdă de el. "Eh; paguba asta fie..." își zise Alex în gând, iar cu voce tare îl aprobă pe director. Alex se emoționă și nu zise nimic; cuvintele directorului îl impresionară... Chiar era el atât de important?! N-ar fi crezut... Din nou își ținea capul plecat, rușinat, din cauza celor petrecute. Nici nu dorea să-și imagineze cum ar fi reacționat directorul dacă în locul lui s-ar fi aflat Lucian, preferatul dânsului, deși era puțin probabil ca indivizii fi reușit să-l captureze pe colegul său; acesta era descurcăreț, chiar dacă nu era fost campion mondial, ca tânărul informatician.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian era pe culoar, cu directorul și încă se întreba de ce acesta se interesa atât de mult de soarta lui. Ce-l interesa pe acest om dacă lui îi era bine sau nu? Directorul... Îl cunoștea încă de când avea 6 ani, de când se înscrisese la școală, la Institut; și atunci tot dânsul era director, în ciuda vârstei fragede; era foarte tânăr pe atunci – avea doar vreo 24 de ani (cam cât Alex) – și totuși era directorul Institutului, funcție pe care o deținea și acum, după vreo 15 ani (aproape perioada misiunii lor). Incredibil! Și acum era tot tânăr, n-avea decât 39 de ani. Lucian îl privi discret și descoperi un domn distins, frumos; întotdeauna îl admirase! I se părea un om perfect, în tot ceea ce făcea... Merse tăcut alături de dânsul; își aminti că-n toți acești ani, 15, îi crease o sumedenie de necazuri, dar dânsul nu se supărase niciodată, ba chiar îl scotea basma curată de fiecare dată. Acum se îndreptase spre biroul dânsului, același de 15 ani. Ușa se deschise; domnișoarele secretare erau încă în interior. Tresăriră ușor și se ridicară; nu terminaseră cu documentele și credeau că vor fi mustruluite serios.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Directorul porni îngândurat spre biroul său. Din nou intervenea pentru favoritul său; dar cum să nu-l ajute, măcar pentru a zări expresia de mulțumire ce-i lumina chipul tânărului, știindu-se sprijinit de cel mai influent om din Institut... Că dânsul era chiar tatăl său, băiatul habar n-avea și nici nu va afla acest amănunt atât de curând. De fapt, directorul i-ar fi putut spune adevărul oricând, dar pentru că amânase mereu momentul, din pricina Dianei, nedorind -i provoace acesteia suferințe, se temea acum de modul în care ar reacționa băiatul la aflarea unei asemenea noutăți. Poate că l-ar respinge brusc, iar directorul n-ar putea suporta nici măcar acest gând. Cel puțin, așa-l avea totuși aproape: era Lucian, elevul său favorit și simțea că băiatul îl admiră, îl respectă; ar fi preferat să-l iubească, dar nu putea avea asemenea pretenții. Pentru el, era totuși, doar directorul Institutului, nimic mai mult...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian ar fi vrut ca vorbele blondului să-l lase indiferent, dar nu era deloc așa; aceste cuvinte venite din partea celui pe care-l știa drept tată avură darul de a-l readuce în starea de indispoziție în care se aflase anterior. Își plecă din nou privirea și tăcu, deși Diana încercă să-l consoleze. Deși nu avea de gând declare nimic împotriva fiului său, totuși blondul Iulian Enka se arătă neîndurător față de acesta, pentru că nu-i convenea deloc situația existentă, pe care refuza s-o înțeleagă, mai ales că aflase totul brusc; se părea că tocmai asta avusese un impact mare asupra lui, îl șocase... În curând ieșiră cele două fete, Stela și Maria, iar Horațiu spuse: "Domnul și doamna Enka...". Diana și blondul intrară, nu înainte ca Iulian Enka -i mai atribuie fiului său o privire albastră deloc îngăduitoare.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Deși era treaz de destul timp, Lucian nu se pregătise de plecare. Încă stătea nepăsător în pat, în pijama și nu părea a avea de gând să se ridice în curând. Între timp, blondul său tată se trezise și el. Își scrisese cererea către directorul Institutului, o și recitise de vreo câteva ori; era gata de plecare. El – da, fiul lui – nu! Uimit de întârzierea fiului, urcă treptele spre camera acestuia. Bătu la ușă de vreo câteva ori; nu-i răspunse nimeni, dar tot intră.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Pe puntea principală a navei albastre, pe monitorul computerului, se derula necontenit numărătoarea inversă, cifrele scăzând din ce în ce mai mult, iar în rezerva comandantului dormea nestingherit directorul Institutului; se simțea bine știind că era locul în care se va odihni fiul său în următorii ani. În plus, avu ocazia constate că rezerva era confortabilă, deci, băiatul nu va avea probleme datorită somnului. Foarte probabil nici colegii lui, deși directorul nu verifică și rezervele acestora. Avu grijă să se trezească la timp, devreme, înainte de sosirea membilor echipajului, aranjând cu atenție rezerva comandantului, astfel încât să nu se observe că ar fi utilizat salteaua din încăperea strâmtă cu inițialele E. L. pe ușă, în acea noapte. Lăsă deci totul așa cum găsise înainte de a fi intrat dânsul acolo, deși nu doar dormise tot timpul, ci și cotrobăise nițeluș prin lucrurile "favoritului" său.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lunganul se calmase; îi venise inima la loc. Drept urmare, nu putu rezista fără a despacheta o ciocolată mare, cu alune de pădure. Îi oferi și Adelei câteva cubulețe; fata nu-l refuză. Se mai plimbară puțin, ținându-se de mână, zâmbindu-și din când în când unul altuia. Nistor o admira, dar și Adela pe el. Îl găsea drăguț, atrăgător. Și de ce nu; băiatul avea farmecul lui. Îl dezavantaja puțin înălțimea, dar nefiind nici prea gras, nici prea slab, avea o alură atletică. Chipul îi era tare plăcut, cu trăsături fine, bine conturate, încadrat de părul său șaten; nici blond, nici brunet. Iar ochii, cu o privire ștrengărească, nu erau nici verzi, nici albaștri, ci o stranie combinație dintre acestea două, deși nici una nu era predominantă. Prin urmare, nimeni nu putea spune cu precizie ce culoare aveau ochii lui. Deci, bineînțeles, Adelei nu-i era rușine meargă lângă unul ca el, doar nu avea de ce.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Domnul Eugen Manea nu-și mai căută elevii în acea zi; îi lăsase "de capul lor", fiind convins că nu procedează greșit. Avea încredere în ei, îi știa pe toți de treabă. Se pregăteau de plecare, fiind deja seară. Alex avu grijă să nu iasă din Institut în același timp cu vreunul dintre colegii săi. Cât despre Lucian, evident, o reținu la bord pe colega lui, Lia. După cum se înțeleseseră seara trecută, urma s-o conducă din nou acasă, cu aceeași mașină albastră a directorului, fără cei patru body-guarzi. Porniră spre clădirea principală a Institutului, întâlnindu-se cu directorul la intrare; acesta tocmai sosea din oraș, de abia la acea oră. Lipsise întreaga zi din Institut, lucru mai neobișnuit în cazul dânsului. Părea foarte obosit, dar pentru preferatul său... Se opri în dreptul celor doi.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

După cum îl cunoștea dânsul pe favoritul său, probabil acesta era deja la treabă, în nava lui albastră. Directorul intenționa verifice această presupunere și totodată vadă cum se simțea băiatul în această dimineață. Îl preocupa starea tânărului, care nu-i era deloc indiferent și dorea știe cum reușise depășească greutățile zilei precedente, dacă trecuse sau nu peste ele.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Câte elemente avea tabelul lui Mendeleev la început? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!