Culori stem
Ce simplu-i peisajul lumii;
doar câteva culori perene
de-albastru, verde, cafeniu
și gri, că-n rest liliachiu
e doar frugal în flori, petunii,
cum roșu-i când se sparg din vene
și vinețiu e nor năvalnic...
cum goldu-i aurul, de falnic.
Ce simplu, e făcut din tonuri
de nuanțe sacre, demodate,
ce doar subtil... melanj se fac
în floare, fructul din copac,
înmiresmând de gust palate
le parfumând 'n extazic, drog
din flori ce în amor se rog
reginele să-și facă tronuri
de miere... sângele din must.
Natura-i liniște, în simbol
ne pictând mintea-n acuarele;
spectral ușor în game largi
lăsând labili, vicleni fiori
de roșu, galben semn de rele,
sau suav etericul din fragi...
Ne-a lăsat oare să fim sol
de-amestec, mâzgălind culori?
Negrul îi e doar o închipuire,
ascuns făcut ca să ascundă;
pare-un final nedeslușit,
maia din care naște fire
făcută numai ca să plângă
ecranul ultim, de sfârșit
... ce în natură-i doar o dungă
între minus, plus infinit...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfârșit
- poezii despre flori
- poezii despre verde
- poezii despre sânge
- poezii despre simbolistică
- poezii despre roșu
- poezii despre plâns
- poezii despre petunii
- poezii despre peisaje
Citate similare
Inițiator?!
... începe oare început sau totu-i doar un ciclu;
cum mobila din lemnul de copac nu-i din semințe
născute-n luminișuri dintr-un putregai de foste ființe
și Dumnezeu ce-n joacă ne-a făcut, o să mai facă... e arbitru?!?
... și cel ce-ncearc-avid să strângă, fals să se delimiteze,
nu-i oare om ce-ncearcă să devină un popor
dintr-un amestec de-alte și-alte nații, un migrator...
că doar așa, nu-i un incest... și face lume, timp să-ncânte?!?
... și dacă cultivăm mereu, ne educăm unii pe alții genii
ce-nsămânțăm câmpii, cernoziom și apoi trăim din grâne...
oare n-om fi pământ așa cum ni se spune?...
că singuri ne săpăm culcuș final în cripte, de milenii!?!
... și câine, ce numim domesticul cu crez, că îi dăm casă,
nu-i doar sublim prieten, ci-i prietenia-n sine?!?...
că o deține, ne-a domesticit pe tine și pe mine,
în mai uman, mai răbdător, mai sincer!... lui, de noi îi pasă!?!...
... e oare cum Big Bang nedeslușit, amăgitor
în început ce n-are început din alt sfârșit
ce mintea nu concepe, din taboo ce-am încropit...
șă-și creadă singură neștiința de a tot-începător?!?...
... și-atunci ce simplu-i de-nțeles ce pare infiorător;
nu-i totul de la sine "inventat" ca o spirală ce se-nvârte
pierzând capăt și punct, căci nu le-avem, trăim pe unde scurte...
și-i prea pretențios, neacoperit... să ne-ncropim în creator?!?...
... sau poate idealu-i adevăr întâmplător
dintr-o iluzie că împreună, cu credință-n noi,
creeăm cu toții; vii, pe cei ce au fost, vor fi... și toți cei de apoi,
un univers în paralel?!... N-am fi realul inițiator?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre tabu
- poezii despre sinceritate
- poezii despre religie
- poezii despre prietenie
- poezii despre lemn
Conștiință teluriană
Nu știu planeta de e verde, cafeniu-galben, ori albastră,
Cu alb, de unde și-a înmuiat culori și cine a stat șevalet,
Cum de pictează mii și mii și, pentru ce e ca o glastră...
Să încânte ce, pe cine oare, unde a luat lecții de estet?
La ce-i servește policromul și din ce-și face ea culori,
Cum i-a dat gând, ori de la cine, să se încânte intrinsec
Din felurite figurine, să-și toarne veșnicu' în comori,
Ce pare fad, amorf... pământ, când toate mor pe rând, se trec.
Cum, unde, cum se plămădește păienjeniș de atâtea fapte
Și când și de ce oare ele și-au făcut între ele alei
Și, cum de timpul nu contează, de parc-au răsărit din noapte
Toate de-a gata, un perfect, ce îl distrugi... de pui, de ei.
Oare de ce e atât frumos și de ce oare pare unul
În haosul imaculat de atâta calcul, să se ascundă...
Să mor și eu atât de prost, din figurine, om, nebunul
De-atât amar, că tot mă întreb: "E totu' un meci... și-a câta rundă?"
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prostie, poezii despre planete, poezii despre pictură, poezii despre perfecțiune, poezii despre noapte, poezii despre nebunie, poezii despre moarte sau lecții de engleză
Conjugare
Parcă-s trecut compus, fusesem,
fără să știu că voi fi fost,
de atâtea ori, simplu anost
parcurs... ce nu mi-l alesesem.
Că timp era doar viitor,
nesigur, nesfârșit ce-o fi;
multe culori, lipsind doar gri...
ca cerul cu albastru nor.
Căci este, nu se mai sfârșea,
aninat zilnic de-o oglindă,
de tot uitat... uitând să prindă,
din tot ce-a fost, ce nu era.
Restrâng mereu din conjugare,
de timp, ce n-ar avea sfârșit;
tot loje, doar un pic lipit,
cu mine... în curs de întâmplare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre culori sau poezii despre albastru
Taxi
Doar un pic de răgaz, așteptare, la gară, școală, avion...
Se oprește mașina în galben, taxiul,
Ce înghite, în niciunde ducând râvnitul să umple pustiul,
Lăsând golu-n spate... Himera ce-a fost pe peron.
Doar el știe câți oare, câte întâlniri, ori dorințe se adună
Și câte trasee sortite, ori nu, le rescrie din scrise
Și împliniri, poate ajută mai iute să treacă din vise...
Un simplu gelos de taxi, ce-ar vrea numai el grăbiții să-i strângă, de mână...
Urgența, misterul ascuns, dorința așteptată, plătită înainte... arvună.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre taxi, poezii despre gări, poezii despre dorințe, poezii despre școală, poezii despre visare, poezii despre plată, poezii despre gelozie, poezii despre galben sau poezii despre aviație
Morală cu flori
De la fluturi, cum să zboare
A-nvățat: "Din floare-n floare!"
A trăit doar dulci fiori
Și-a cules... copii din flori.
epigramă de Nicolae Dragoș din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, epigrame despre moralitate sau epigrame despre fluturi
Floare
Pastel din humă, răsărit petale
În culori de vis ce nu poți reproduce,
Mânjind de-o frumusețe eternă
Pământ sau cer, ce altfel ar fi goale
Și lumea-ntreagă nu s-ar reproduce...
... O himeră.
O hrană a sufletului de dulceață
Din gâzele-mbătate-n fin nectar,
Sublim ingredient de fine simțuri
Dintr-o planetă-nfiorând în colț de gheață
Sau un umed tropic... ingerând un insectar
... Capcană-n zimțuri.
Cupă-n venin cu gust parșiv de drog
În miresmi de crin sau laurul mortal,
O catifea cu imitații crunte ale teamei
Să n-o atingi, s-o scuturi, să-i iei rod...
Se-ngemănează-n fioros de "look" de animal
... Cu otrava zeamei.
În final scurt, ce-i vine efemerei,
Își joacă eternul rol al actului "self sex";
Să-nsămânțeze câmpul, muntele-n culori,
Ne producând gratuitatea ființei Terrei...
În fond pe-a noastră, componenții de-un index
... Cu ea trăind și tu... ca să nu mori.
Este sublimul frumuseții algoritmic remultiplicat
Dintr-un străfund de timp imemorabil, fără dată,
Ce pururi, sigur a perpetuat mirosuri, gust, fiori,
Într-un reciclu minunat de flori, de flori, de flori...
Te însoțind din primul plâns, al tău... la al altora... când mori.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre zoologie, poezii despre suflet, poezii despre simțuri, poezii despre sex sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Odă florilor și culorilor
Mă strânge-o tâmplă, și-ncă una
Și am să-mi alung cu flori furtuna
O, Doamne, bunule ceresc
Mă las-atunci când fi-va să pornesc
Să-mi iau cu mine toate florile
Să-mi lumineze-n beznă, dorurile
Și lasă-mă în lumea drepților
Din adormită viaț-a morților
Să plec cu salbe din petala lor
Să nu simt, Doamne, al miresmei dor
Să nu devin un suflet pustiit și gol
Să-mi pun pe cap, cununa florilor
Că ai să-mi iei la schimb lumina ochilor
Dar fie, Doamne, voia ta cea dreaptă
Că tu m-ai plămădit
și-ți sunt în mâini, unealta
Mai știu că nu-mi va fi greu nici așa
Că tu m-ai învățat să văd culori cu inima
De n-am să văd cu ochii
c-așa-i lăsată rostuirea
N-am să mă plâng de asta
cum este-a lumii firea
Eu vin când zici în lumea ta cea dreaptă
Doar dă-mi, te rog, culori
pe suflet lasă-mi-le pată
Vreau roșu, galben, verde, vreau nuanță
Te rog, doar lasă-mi dreptul la creanță
C-ai răspândit culoare-n fiecare floare
Și le-am simțit în viață binecuvântare
De cer prea mult, te rog, atunci mă iartă
Dar vina n-am că-n flori e-o colorată artă
E arta pe care, tu Mărite, ai creat-o
Pe care-n lumea vie cu respect, am adorat-o
Și să nu-mi spui, Doamne, că nu e nevoie
Că știu că n-am să mor de bunăvoie
Nu cer, o Doamne, mult prea mult
Vreau doar culori în suflet să-mi ascult
Să mă-nvelesc cu tot ce mi-e mai sfânt
Să-mi fac din flori, un giulgiu ca veșmânt
Să nu mă lași în negru doar
Că îmi va fi, Prea Bunule, amar
În lumea celor ce nu mai cuvântă
Tu lasă-mă să-mi duc culoarea sfântă
Și am să vin desculță fără să crâcnesc
Dar lasă-mă în roșii flori să mă-nvelesc
Vreau pete, de culoare vie
Vreau flori când nu va fi să-mi fie
Îmi plâng în brațe toate florile
Ascultă-ne acuma, și-mi iartă rugile
din lacrimi dulci și picături de rouă
Dar știu că, după moarte, încep o viață nouă.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre ochi, poezii despre lumină, poezii despre dor, poezii despre artă sau poezii despre învățătură
Ciulini
... ciulini, atât de mulți ciulini
se pretind floare, țepi în flori
pe câmpul glod, prin prunduri cu arini
uscați, că apele au secat culori,
s-au dus pe alte albii, seci
odată, ce-s acum râvnite,
cum pașii când le dai poteci
și bănci la trupuri ostenite...
nu doar să înțepi, sânge să curgă,
să poți, vampir, doar tu să "mânci"
până și țarna, ziua amurgă,
cât a rămas, cum câmp în stânci
și să nu dai nici strop, ascuns
de atât arid, avid de avere,
doar tu să sorbi în de neajuns,
până ce cu-alți ciulini vei piere...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vampiri, poezii despre stânci, poezii despre avere, poezii despre apă sau poezii despre alb
Buchet...
picături de timp strâng
în mici flori de tristețe
din apusuri iau culori
înrămate în raze de lumină
sculptez pictez și în cuvânt
pun gândurile lumii
culori adun din tot ce este
rază albastră din pământ
primăvară prin semn de roșu
toate pictate pe trepte de cer
galben de pădure cioplit
violet din roz secular
seară portocaliu din corn de lună
toate cu ochi de lumină
buchet adunat
să scalde chipul tău
în câmpuri de lumină
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arte plastice, poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre sculptură, poezii despre roz sau poezii despre păduri
Zori de Mărțișor
E ziua când exultă amor
Răsfrânt în raze noi de soare
De-un ghiocel, sărut în floare
La piept de inimi... Mărțișor!
E întâi, din nou nebunul dor
Când lumea iar perechi se împarte
Să-și jure că nimic desparte
Gând pus pe-un vis... De Mărțișor!
E martie, el, sfredelitor
Trezit din gheț, sol revenirii
La caldul pârg, dând rod iubirii
Prinsă-ntr-un fir... De Mărțișor!
E, în aer parcă doar fior
Ce zboară între bărbați, femei.
Cu precădere e ziua Ei
Căci lumea... Ei, e-un mărțișor!
E-un simbol EA... Ce toți o vor,
E EA, renașterea la mor,
E-un feminin, răscolitor...
Și eu, m-anin pe-un piept... O ador!
EA, ne-a dat lumea... Mărțișor!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre zbor, poezii despre sărut, poezii despre promisiuni sau poezii despre iubire
Mi-ești simțuri
Mi-e foame de tine cum macul din lan,
Ce-și trage culoarea din verdele crud,
Să spargă din soare, din galbenul ud
Și-n sânge petală să-mi mângâie alean.
Mi-e sete să sorb spuma crestelor valuri,
Ce-mi bat, pustiind corp, fărâma-n nisipuri,
Golindu-mă-n nud, de nu-ți simt printre picuri,
Din aburul cald, netezindu-mi din maluri.
Mi-e izul tău fin în narine, rupestre
Culori nestemate, pictând chip ce ai.
Te inspir nesfârșit, că te-aș pierde, alai
Din tu, numai tu, șir de zâne pedestre.
Mi-e văzul pâclit de așteptarea orbindă
Privind amintiri, ce mi-au ars cristaline
Din luciul de perlă al pielii de tine...
Sunt doar o retină de argintu-ți oglindă...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perle, poezii despre nuditate, poezii despre nisip sau poezii despre mersul pe jos
Copil din flori...
... ca și cum fructu-ar fi mereu bastard
sau din iubire ies miresme încântătoare
doar de-i frugală, ca sămânța ce-ar da floare
doar de-i boboc de-un jurământ ascuns sub fard...
... așa pupila de-un desfrâu sau patimi
ori pajul de adulter crescut în palma
credinței "padre" dedicată-n șir de lacrimi
o viață, cum secret păstrat ca și altele, de-a valma...
... așa ar putea fi și rușinea, ce nici oceanele nu spală,
cu chip de adolescentă se pierzând pe sine
plecată de la bal într-un vertij de tremur, goală,
lăsată pradei de-un amor îmbietor de bine...
... un pic nedrept e apelativul plin de mângâiere
ce parcă merit dă doar vieții din păcat,
ca și cum vina ar da mai mult drept la plăcere
și castul, îndurarea, cinstea n-ar fi "meritat"...
... zișii legitimi, răsădiți din litere semințe
din coadă de alfabet, zeificați odoare
îs devalizați de purul, de izul coloratei ființe,
cum n-ar avea traseu până la fruct, prin floare...
... depun deci moțiunea eu ca să răstorn din tasuri,
să-nchin pământu-ntreg cu-al său sublim de floră
la tot ce suntem toți o zi; copii, mici strasuri,
diamant sau rubin ce întoarce secolul în oră...
... îngrășând toți pământul, cu floarea dintr-o amforă!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre secrete, poezii despre rușine, poezii despre plăcere, poezii despre ore sau poezii despre ocean
Pierdere
Să pierzi, e implicit să ai;
Mai mult decât pe tine, un integru...
Să-ți faci balanța între alb și negru;
Căci nu poți pierde, ce de preferință, dai...
Ba încă, te poți pierde, relativ,
În parte sau total, în circumstanțe;
Avutul de o viață, în instanțe,
Sau parte, fără noimă sau cu un motiv...
E pierderea de fizic sau de suflet,
De dragi, de amintiri, de viață;
Ca și cum existența-i simplă ață
Ce-o rupi... faci nod. Sau este-un simplu cuget...
Mister, este de ce doar unii pierd;
N-au cumul nici de vis, nici de valori,
Nu pot atinge binele... pierduții printre nori;
Sunt numai suferințe, n-au dezmierd.
Să fie doar un tas cu dedicații
În care unii au prescris nereușite;
Un tur de mâini cu mințile zdrelite,
Iar alții, doar câștig și incantații?
Și oare cine ține talere egale
Și cum împarte greutăți... nemăsurat?
Cum apriori poate fi-neînduplecat
D-inechitatea; lux și fericire... cu spitale!?
Să fie doar un minus din egal;
Din ce a fost... scăzut din material?
Sau e un vid, indus universal,
De nerecuperat; cum mortu-i imortal?!?
Cum se acceptă, în singur Univers,
Doar instabilitate și incertă pace?
Suntem sortiți, fără de schimb la a bine-face?!...
Lăsați-o moartă, nu-i dreptate, nu-i niciun demers!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre suferință, poezii despre schimbare, poezii despre pace, poezii despre nori sau poezii despre negru
De ziua mea v-aș îmbrăca în dor - Te-aș îmbrăca în flori
Și dacă macii mă-nconjoară
Pătruns adânc în lan aprins,
Din ei am să îți fac spre seară
O ie sau un brâu de-ncins,
Din sânziene-ți fac cunună
Și rochia din albul crin,
Iar trandafirul vreau să-ți spună
Cât te iubesc și cât suspin,
Și-mbujorați de iarba crudă
Atinși de-al dragostei fior,
Doar busuiocul să ne-audă
Dulci jurăminte de amor,
Ne-or îmbăta florile toate
Și-om adormi pe brațul lor,
Iar vise dulci înmiresmate
Vor înflori apoi ușor,
Din toate florile din lume
Ți-aș face straie în culori
Tu să fii foarea cu-al meu nume
Cea mai frumoasă dintre flori
Din toate florile din lume
Voi împleti apoi covor,
Sobor de flori să ne cunune
Și să te-mbrac numai în dor.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre trandafiri, poezii despre superlative, poezii despre somn sau poezii despre rochii
Mare de lumini în culori vii îmbrăcată
picură
din roua nopții
numai picuri de lumină
picură
din "naltul bolții
flori de vise
fără vină
și pe străzi
pe la balcoane
pe la treceri de pietoni
doar lumini
multicolore
dintr-o mare
de lumini
aurii
treci în alta
în culori vii îmbrăcată
roșu
verde
și albastru
de te simți
pe-un cal măiastru
venit jos
de pe un astru
cu ochi vii
și înfloriți
trotuarul te privește
iar
din sensuri giratoare
brazi înalți împodobiți
cu lumini
multicolore
te fac și
tu ca să simți
a vieții aurore
cine știe
poate vii
să fii și tu o lumină
albă albă
fără vină
poezie de Ioan Daniel Bălan (23 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre rouă
Crez
Nu cred, n-am cum să am credință,
Când nu de crez destin depinde
Nici pentru mâine s-ai merinde...
Nici făcut bine-i elocință.
N-am cum să cred nicicum minuni
Că sunt doar spuse, prefăcute
Din adevăruri în minciuni
De Guri... cu însemne ca de mute.
Nu pot să cred "de necrezut",
Căci niciun crez nu se explică
Doar să iau tot ce-i nevăzut
De evident... că e, se aplică.
Nu poate fi loc de crezare
Când promotori ce-o promovează
Fac din credință o arătare...
Pe crezul meu, se exersează!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oratorie, poezii despre minciună, poezii despre gură, poezii despre adevăr și minciună sau poezii despre adevăr
Fecioară
Din tija de sevă se înalță sfioasă
'n mirosul de crud, cu obrajii de roză,
Cu dulcele buze ce sparg fildeș-tenul...
Mlădie, ținută în ghiveciul din casă,
E-n rochia de bal, la liceu, pentru poză
Și auz ce-l rostește în șoapte, îi dezvăluie genul.
Se învăluie în cald, într-un umed fuior
Ce-i mângâie brațe cu degete fine
Și pașii-i plutesc pe sub rochia de zână...
E toată un colibri, ce vrea numai zbor
Să-și ia înspre etern, din nectarul din vine
Să umple pământ, cu visări stând de mână...
E cum zi se naște de-a fi prima oară,
Din noaptea de-un ieri, doar o dată... Fecioară.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate sau poezii despre naștere
Tunet în nori
Nu sunt acolo unde m-ai aștepta
Și nici nu te astept iubirea mea,
Nu-i nici o grabă, nu se vede în...
În ochii tăi e doar asteptarea...!
Nu-i un regret, un ultim ceas,
Sunt doar Eu și Tu un ultim veac,
Veacul e al nostru în cele din urmă
Petrecem chiar și o secundă din...!
Din ce nu am cunoscut, din...
Din ce tot ne-am pierdut demult
Ne regăsim doar acum în infinit
Și doar o clipă cuprinde-mă-n cât...!
Cât ne-a rămas, cât mai... suntem...
Un glas, într-o surdină fără de...
Noi ne regăsim la, spre sfârșit de...
Drumul e al nostru, tot universul!
Tot... ne cuprinde-m într-un cuvânt,
Tot și doar Tot ne dividem in Noi
E prea mult, prea... suntem făuriți
Din ce acum începe să tune în... nori!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre infinit, poezii despre cuvinte sau poezii despre ceas
Curcubeul...
... unicul, capodoperă
cu adevărat,
universală,
o minune de penel și geometrie perfectă
pe viu,
în fața criticii lumii din toate timpurile...
... dovada în culori
că suntem în jumătatea nevăzută
a cercului, din care totul se naște...
... nu are nicio legătură
cu creația
umană
și toate replicile
sunt originale...
de stau întins, oare îl am, un suflet colorat, din eu petale?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre culori, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre suflet, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre naștere, poezii despre geometrie, poezii despre curcubeu sau citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre adevăr
Divină
Oriunde gând mi-absoarbe trup
Și ochi, din trupu-mi, iau lumină,
Ești numai tu! Timp ce-am, mi-l rup
Să-ți fac eternul dar... Divină!
În visul zilei te am sor
Și-n nopți, lunatic, stau planton
Să-ți fiu de scut și eu să mor...
Să te apăr, chiar de rău-i zvon.
Sunt tot un cald fluid, mă curg
De mintea mi te dă adiere.
M-aș face cum pământ în amurg;
Să mă arzi, soare, de plăcere!
Doar rază de ți-ai îndrepta
Din mijlocul caldului iris,
Pe veci aprins m-aș aluma...
Mi-ai fi eternul, din vis... Vis!
De ce oare exiști, din cine
Te-ai pogorât ca o cometă
Și cum de ești al lumii bine
Doar tu... și singura-n planetă?
Mă rog la îngeri să-ți păzească
Sufletul și timp să-ți țină
În puful lor; să nu-l rănească
Nici secole trecând... Divină!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre trup și suflet