Cuvintele mele...
Cuvintele mele,
măiastre păsări călătoare
ce migrează continuu,
arătând, cu precizie astronomică,
doar nordul...
Vă asigur, cu multă ardoare,
că nu sunt mai reci ca gheața,
nici mai pufoase ca zăpada
cuvintele mele,
dar, pe unde zboară ele,
peste ape și munți,
în urma lor,
rămân în văzduh,
ireale,
cioplite pentru eternitate,
preafrumoasele aurore boreale...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare
Cuvintele mele
Cuvintele mele moi ca niște bureți
Duceți-vă unde vreți,
Unde vă place, unde vi se pare,
Eu nu vă mai dau de mâncare.
A venit moartea la ușă
Să mă culeagă, să mă facă cenușă.
Cum să vă mai țiu, cum să vă mai cresc
În chivotul meu prea pământesc.
Pentru lunga voastră călătorie
Luați-vă merinde, luați-vă pălărie.
Până la Învierea cea mare
E o vreme fără hotare.
Și dacă vorbiți cu bravul Pan
Spuneți-i că naiul nu mai face un ban,
Că peste umanitate
Urlă zeița Răutate.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 1 (februarie 1944)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul trei
În ziua-n care cuvintele mele
erau țărână...
eram prietenul tulpinilor de grâu.
În ziua-n care cuvintele mele
erau mânie
eram prietenul lanțurilor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau pietre
eram prietenul râurilor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau răzvrătire
eram prietenul cutremurelor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau mere amare
eram prietenul omului optimist.
Dar în ziua-n care cuvintele mele
au devenit miere...
muștele mi-au acoperit
gura...!
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Fără ecou
Cuvintele mele nu te dor,
Alunecă pe langa tine
Ca umbrele nopții,
Ca valurile reci
Ale unui râu de munte.
Cuvintele mele
Sunt stele căzătoare
Pe cerul întunecat
Al sufletului tău
Care n-aude, nu vede.
Oare ce pot sa-ti scriu
Sa-ti apleci privirea
Asupra versului meu,
Care incearca
Cu gingasia unui arcus
De vioara
Sa-ti atinga inima?
Nu voi reusi niciodată.
Te vezi în oglinda doar pe tine
Semizeu......
Amăgit de o lume trecatoare
Unde nici macar iubirea
Nu e veșnica
Iar vorbele-s purtate
În ramuri de vant
Fără ecou.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sau
Mi-am pus cuvintele de-o parte
Adunate din visele tale.
Te-am așteptat mai apoi la răsărit...
Dar nu ai venit
Si cerul s-a deschis.
M-am trezit
Cu o ploaie de stele
Despicând visele,
Apoi, cu urmele tălpilor tale
Ocolind soarele.
Furtună după tine
Sau doar stoluri de păsări
Ocolind timpul?
Și cuvintele mele
S-au amestecat cu vântul
Sau au zburat cu păsările călătoare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ta să păstreze cuvintele inimii mele, păzește poruncile mele și vei fi viu. Adună înțelepciune, dobândește pricepere! Nu le uita și nu te depărta de la cuvintele gurii mele! Nu o lepăda și ea te va păzi; iubește-o și ea va sta de veghe.
Solomon în Pildele lui Solomon, Înlăturarea prilejului spre păcat - 4:4-6
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
am ajuns în galaxia tăcerii
cuvintele mele nu mai sunt cuvinte
ci aripi sunt dezlipite de trup
nici visurile nu-mi mai sunt visuri
ci cuiburi sunt de veșnicii
liniștea-i atât de înaltă
albă din mine crește ziduri peste ziduri
tu știai că heruvimii nu zboară
și nici zbateri de inimi nu au?
mă tem că în așteptarea ta
mi-am devenit propriul înger
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele mele sunt săruturi, mi-aș fi dorit să spun. Dar se spune că săruturile nu durează, doar cuvintele nu mor niciodată.
citat din Mark Amend
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cuvintele înzăpezite
Cuvintele știi,
Au propria lor existență
Nimicite, ele nu pot fi
Cel mult pot fi,
Cum poetul ar spune,
criogenate,
prăfuite,
Îngălbenite de timp,
Înlănțuite,
În gând ferecate,
Înzăpezite,
De zăpada vieților noastre,
În eter și în om aruncate
Învolburate-n simțiri
Cântate în psalmi
Și-n cântece deocheate
Cuvintele sunt începutul lumii
Ele sunt anotimpurile noastre
Sunt mânuite de limba
ce nu e tractor
Foc sunt,
ca în ziua Cincizecimii,
Sunt Alpha și Omega,
Dumnezeul trăirilor noastre efemere
Cărămida, mortarul, mistria
Compasul și geometria
Sunt temelia
arhitecturii poemului.
Cuvintele înzăpezite
În timp vor rămâne ca stâncile
După ce, zăpada odată topită
va curge în râuri și destine
Adunate din munți
De cuvinte
Ce-au fost cândva troienite!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cuvinte stricate
Toate
Cuvintele mele sunt întortochete
Și s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat
Au vrut să alerge și să joace,
Dar beția le-a prăvălit încoace.
Nu mai știu ce spun și îs
Bolnave de rîs.
S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărțișor,
Și-ar voi să culeagă roade
Fîstîcite și neroade
Din sălcii nici verzi.
Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
Să nu le mai spuie agale
Buzele tale,
Să nu le mai cînte cumva
Vocea ta
Și pe cobză deștele.
Hulește-le!
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cuvinte stricate
Toate
Cuvintele mele sunt întortochiate
Și s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat.
Au vrut să alerge și să joace
Dar beția le-a prăvălit încoace.
Nu mai știu ce spun și îs
Bolnave de râs.
S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărțișor,
Și-ar voi să culeagă roade
Fâstâcite ăi neroade
Din sălcii nici verzi.
Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
Să nu le mai spuie agale
Buzele tale.
Să nu le mai cânte cumva
Vocea ta
Și pe cobză deștele.
Hulește-le!
poezie celebră de Tudor Arghezi din Mărțișoare (1936)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog
e atâta tăcere, atâta singurătate aici,
încât te întrebi:
cum de se mai leagă cuvintele?
ce le mai ține împreună? sensul?
el a dispărut demult.
el a dispărut odată cu oamenii care
l-ar fi putut înțelege.
am mai rămas numai eu,
vorbitorul din peșteră,
aș putea să vorbesc toată viața,
prețuind cuvintele, căutând sensul
în această singurătate de neînvins.
dar mi-e teamă, mi-e teamă de cuvintele mele
și de ceea ce ar putea deveni!
e de ajuns să le rostesc ca ele
să prindă consistență
și carnea lor, ce e carne din carnea ecourilor,
să se întărească.
cuvintele mele devin lilieci,
au pieliță și brațe întinse să mă ucidă,
sunt fără astâmpăr, sunt apăsătoare cuvintele mele,
de aceea mă ascund de ele tot mai mult
în inima peșterii.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Spune
Spune- mi unde vei fi
Când timpul meu
Va fi în trecere
Peste zâmbetul tău
Din încăperile timpului
Spune-mi unde vei fi
Când cuvintele mele
Fără voce vor locui
Într-o trecere
Peste fereastra deschisă
A chipului tău
Spune-mi unde vei fi
Si unde-ți vei pune gândurile
Până mă vei putea
Simți din nou
Chiar și atunci
Când voi putea
Să ascult cuvintele tale
Peste gura mea
Spune-mi unde sa te găsesc
De fiecare dată
Când nu mă gândesc
La singurătate
Deschid o fereastră de aer
Să te aud de-afară
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlăuntrul uneori
Înlăuntrul întortocheatei mele minți
se fixează uneori o idee și
oricât de tare ar încerca cuvintele
ea nu se lasă sedusă iar goliciunea
colii de hârtie nu se acoperă decât
cu penele năpârlite ale harului meu.
Înlăuntrul ciudatelor mele tăceri
se fixează uneori o durere și
cuvintele altora, cuvintele mele prin
toate oglinzile lor închid & deschid doar
rănile incurabilelor plăgi zgomotoase
din insuportabilul, intraductibilul eu.
Înlăuntrul primăverilor mele
se fixează uneori o iluzie și
un vânt proaspăt îmi răzbate prin
ochelarii aburiți ai suitoarelor simțuri,
din degete îmi înfloresc albăstrite cuvinte
ce-i scriu eului harta de zbor.
poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Omul aflat în poziția mea
Ascultă cu atenție cuvintele mele;
Unele nu sunt spuse
De mine, ci
De omul aflat în poziția mea.
Ce drept are el
să-mi foloseasca gura? Ȋl urăsc
când te atinge
cum nu trebuie.
Totuși, și el te iubește,
Străinul acesta îngrozitor
Care face din ochii mei ferestre;
Pe care tu îl vezi mereu stând de veghe.
Până când într-o zi moare
din pricina iubirii mele pentru tine.
Ascultă cu atenție cuvintele mele
pentru că... cine vorbește acum?
poezie clasică de Norman MacCaig din Omul aflat în poziția mea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!



* * *
căutam cuvintele pe sub pat
le-avusesem pe toate în gură
te doream și atunci am țipat
iar cuvintele fugiseră-n lună
căutam cuvintele disperat
erau ultimile mele cuvinte
o moarte în tâmplă mi-am spart
te iubeam și-am urlat
am urlat...
căutam cuvintele blestemat
gura ta coșmărea pe subpat
fără vorbe te-am sărutat
și muți ne-am mirat
cuvintele niciodată n-au existat
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iubesc cuvintele
Iubesc cuvintele...
Cuvintele frumoase
Ce se îmbracă-n haine de mătase
În fiecare zi, nu doar în sărbătoare,
Cuvinte moi și blânde-n ascultare.
Cele ce curg în clipocit de ape
La care vin și cerbii să se-adape,
Acelea care, nici nu-ți vine-a crede,
Miros a crud, numai a iarbă verde...
Iubesc cuvintele care mai au un sens,
Căci singure se duc în univers...
Nu au nevoie de mici floricele,
Să le-nțelegi, să te strecori prin ele...
Iubesc cuvintele ce au un început
Și-un drum al lor către necunoscut,
Un drum ce nu sfârșește niciodată
Căci e sublim și dăltuit în piatră.
Iubesc cuvintele...
Nu știu dacă și ele
Pun prea mult preț pe gândurile mele,
Dar știu că am și eu momente-n care
Le-aud cum susură lângă izvoare...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
A scrie
e ca și cum ai dona sânge.
Poate
chiar ajută pe cineva.
Poate cuvintele mele
sunt vitale
cuiva.
Poate
cuvintele mele
restabilesc pulsul
credinței tale.
Credința într-o nouă, mai bună,
Lume a Cuvintelor.
Sau, poate,
pur și simplu...,
e nostalgia neîntoarcerii
dincoace de origini.
Să lași o parte din tine
mumifiată în pânze de hârtie.
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



El era cuvintele mele, respirația mea, singurul meu vis neîmplinit, marea mea cu buze sărate și răsărituri care se zbat piele pe piele.
Era cartea mea preferată, vocea lui era tot ceea ce voiam să aud, cuvintele lui erau citatele mele preferate și ochii săi verzi erau orizontul meu.
Mihai Diana în "MALIK." - Wattpad, 34 (22 iunie 2019)
Adăugat de Mihai Diana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce buze-au sărutat buzele mele, de ce și unde [What lips my lips have kissed and where and why]
Ce buze-au sărutat buzele mele,
De ce și unde, am uitat. Ce mână
Mi-a stat sub cap, spunându-mi noapte bună,
Nu știu, dar plouă și stafii rebele
Îmi bat în geam, ca să vorbesc cu ele
Și-n inimă durere vor să-mi pună
După flăcăi ce nu se mai adună
Să verse-n toiul nopții lacrimi grele.
Și-un pom stingher, atunci când iarna vine,
Ce păsări rând pe rând zboară departe
N-are habar, dar liniștea-l frământă;
Nici eu nu știu iubiri ce-acum sunt moarte,
Ci doar că vara a cântat în mine
O vreme doar, și-acuma nu mai cântă.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rondelul tăcerii
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci,
Ecou în urma ta pe unde treci,
Urme de dezmierdări nedovedite.
Trecutul imuabil îți permite
Pe tine însuți să te lași să pleci
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrățișări cad umbre reci.
Singurătății mele neclintite
Îi sărut ochii obosiți și deci
După atâta vreme pot admite
Că nu ne vom mai despărți în veci.
Tăcerile sunt gânduri nerostite.
rondel de Mioara Anastasiu din Parfum patetic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
