Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cuvintele mele...

Cuvintele mele,
măiastre păsări călătoare
ce migrează continuu,
arătând, cu precizie astronomică,
doar nordul...
Vă asigur, cu multă ardoare,
că nu sunt mai reci ca gheața,
nici mai pufoase ca zăpada
cuvintele mele,
dar, pe unde zboară ele,
peste ape și munți,
în urma lor,
rămân în văzduh,
ireale,
cioplite pentru eternitate,
preafrumoasele aurore boreale...

poezie de din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Monolog

e atâta tăcere, atâta singurătate aici,
încât te întrebi:
cum de se mai leagă cuvintele?
ce le mai ține împreună? sensul?
el a dispărut demult.
el a dispărut odată cu oamenii care
l-ar fi putut înțelege.
am mai rămas numai eu,
vorbitorul din peșteră,
aș putea să vorbesc toată viața,
prețuind cuvintele, căutând sensul
în această singurătate de neînvins.

dar mi-e teamă, mi-e teamă de cuvintele mele
și de ceea ce ar putea deveni!
e de ajuns să le rostesc ca ele
să prindă consistență
și carnea lor, ce e carne din carnea ecourilor,
să se întărească.

cuvintele mele devin lilieci,
au pieliță și brațe întinse să mă ucidă,
sunt fără astâmpăr, sunt apăsătoare cuvintele mele,
de aceea mă ascund de ele tot mai mult
în inima peșterii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

Iubesc cuvintele

Iubesc cuvintele...
Cuvintele frumoase
Ce se îmbracă-n haine de mătase
În fiecare zi, nu doar în sărbătoare,
Cuvinte moi și blânde-n ascultare.
Cele ce curg în clipocit de ape
La care vin și cerbii să se-adape,
Acelea care, nici nu-ți vine-a crede,
Miros a crud, numai a iarbă verde...
Iubesc cuvintele care mai au un sens,
Căci singure se duc în univers...
Nu au nevoie de mici floricele,
Să le-nțelegi, să te strecori prin ele...
Iubesc cuvintele ce au un început
Și-un drum al lor către necunoscut,
Un drum ce nu sfârșește niciodată
Căci e sublim și dăltuit în piatră.
Iubesc cuvintele...
Nu știu dacă și ele
Pun prea mult preț pe gândurile mele,
Dar știu am și eu momente-n care
Le-aud cum susură lângă izvoare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Psalmul trei

În ziua-n care cuvintele mele
erau țărână...
eram prietenul tulpinilor de grâu.

În ziua-n care cuvintele mele
erau mânie
eram prietenul lanțurilor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau pietre
eram prietenul râurilor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau răzvrătire
eram prietenul cutremurelor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau mere amare
eram prietenul omului optimist.
Dar în ziua-n care cuvintele mele
au devenit miere...
muștele mi-au acoperit
gura...!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "In the Presence of Absence Paperback" de Mahmoud Darwish este disponibilă pentru comandă online la 73.99 lei.

Cuvintele mele

Cuvintele mele moi ca niște bureți
Duceți-vă unde vreți,
Unde vă place, unde vi se pare,
Eu numai dau de mâncare.

A venit moartea la ușă
Să mă culeagă, să mă facă cenușă.
Cum să vă mai țiu, cum să vă mai cresc
În chivotul meu prea pământesc.

Pentru lunga voastră călătorie
Luați-vă merinde, luați-vă pălărie.
Până la Învierea cea mare
E o vreme fără hotare.

Și dacă vorbiți cu bravul Pan
Spuneți-i naiul nu mai face un ban,
peste umanitate
Urlă zeița Răutate.

poezie celebră de din revista "Oltul", anul I, nr. 1 (februarie 1944)
Adăugat de Anisoara Elena ScarlatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Achim Harabagiu

Cuvintele înzăpezite

Cuvintele știi,
Au propria lor existență
Nimicite, ele nu pot fi

Cel mult pot fi,
Cum poetul ar spune,
criogenate,
prăfuite,
Îngălbenite de timp,
Înlănțuite,
În gând ferecate,
Înzăpezite,
De zăpada vieților noastre,

În eter și în om aruncate
Învolburate-n simțiri
Cântate în psalmi
Și-n cântece deocheate

Cuvintele sunt începutul lumii

Ele sunt anotimpurile noastre

Sunt mânuite de limba
ce nu e tractor

Foc sunt,
ca în ziua Cincizecimii,

Sunt Alpha și Omega,
Dumnezeul trăirilor noastre efemere

Cărămida, mortarul, mistria
Compasul și geometria
Sunt temelia
arhitecturii poemului.

Cuvintele înzăpezite
În timp vor rămâne ca stâncile

După ce, zăpada odată topită
va curge în râuri și destine
Adunate din munți
De cuvinte
Ce-au fost cândva troienite!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Sau

Mi-am pus cuvintele de-o parte
Adunate din visele tale.
Te-am așteptat mai apoi la răsărit...
Dar nu ai venit
Si cerul s-a deschis.
M-am trezit
Cu o ploaie de stele
Despicând visele,
Apoi, cu urmele tălpilor tale
Ocolind soarele.
Furtună după tine
Sau doar stoluri de păsări
Ocolind timpul?
Și cuvintele mele
S-au amestecat cu vântul
Sau au zburat cu păsările călătoare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

Cuvinte stricate

Toate
Cuvintele mele sunt întortochiate
Și s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat.
Au vrut să alerge și să joace
Dar beția le-a prăvălit încoace.
Nu mai știu ce spun și îs
Bolnave de râs.

S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărțișor,
Și-ar voi să culeagă roade
Fâstâcite ăi neroade
Din sălcii nici verzi.

Cuvintelenu mi le mai dezmierzi,
nu le mai spuie agale
Buzele tale.
nu le mai cânte cumva
Vocea ta
Și pe cobză deștele.

Hulește-le!

poezie celebră de din Mărțișoare (1936)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.
Tudor Arghezi

Cuvinte stricate

Toate
Cuvintele mele sunt întortochete
Și s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat
Au vrut să alerge și să joace,
Dar beția le-a prăvălit încoace.
Nu mai știu ce spun și îs
Bolnave de rîs.

S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărțișor,
Și-ar voi să culeagă roade
Fîstîcite și neroade
Din sălcii nici verzi.

Cuvintelenu mi le mai dezmierzi,
nu le mai spuie agale
Buzele tale,
nu le mai cînte cumva
Vocea ta
Și pe cobză deștele.

Hulește-le!

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păpăruz

* * *

am ajuns în galaxia tăcerii
cuvintele mele nu mai sunt cuvinte
ci aripi sunt dezlipite de trup
nici visurile nu-mi mai sunt visuri
ci cuiburi sunt de veșnicii
liniștea-i atât de înaltă
albă din mine crește ziduri peste ziduri
tu știai heruvimii nu zboară
și nici zbateri de inimi nu au?
mă tem că în așteptarea ta
mi-am devenit propriul înger

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce buze-au sărutat buzele mele, de ce și unde [What lips my lips have kissed and where and why]

Ce buze-au sărutat buzele mele,
De ce și unde, am uitat. Ce mână
Mi-a stat sub cap, spunându-mi noapte bună,
Nu știu, dar plouă și stafii rebele
Îmi bat în geam, ca să vorbesc cu ele
Și-n inimă durere vor să-mi pună
După flăcăi ce nu se mai adună
Să verse-n toiul nopții lacrimi grele.
Și-un pom stingher, atunci când iarna vine,
Ce păsări rând pe rând zboară departe
N-are habar, dar liniștea-l frământă;
Nici eu nu știu iubiri ce-acum sunt moarte,
Ci doar că vara a cântat în mine
O vreme doar, și-acuma nu mai cântă.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvintele mele sunt săruturi, mi-aș fi dorit să spun. Dar se spune săruturile nu durează, doar cuvintele nu mor niciodată.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Fără ecou

Cuvintele mele nu te dor,
Alunecă pe langa tine
Ca umbrele nopții,
Ca valurile reci
Ale unui râu de munte.

Cuvintele mele
Sunt stele căzătoare
Pe cerul întunecat
Al sufletului tău
Care n-aude, nu vede.

Oare ce pot sa-ti scriu
Sa-ti apleci privirea
Asupra versului meu,
Care incearca
Cu gingasia unui arcus
De vioara
Sa-ti atinga inima?

Nu voi reusi niciodată.
Te vezi în oglinda doar pe tine
Semizeu......
Amăgit de o lume trecatoare
Unde nici macar iubirea
Nu e veșnica
Iar vorbele-s purtate
În ramuri de vant
Fără ecou.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inima ta să păstreze cuvintele inimii mele, păzește poruncile mele și vei fi viu. Adună înțelepciune, dobândește pricepere! Nu le uita și nu te depărta de la cuvintele gurii mele! Nu o lepăda și ea te va păzi; iubește-o și ea va sta de veghe.

în Pildele lui Solomon, Înlăturarea prilejului spre păcat - 4:4-6
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Patria mea

patria mea
este universul meu
"dodoloață" ciuntită,
denigrată, furată,
defrișată, mințită
părăsită de fii și fiice
rămâne pentru mine
mama
copilăriei mele
locul unde m-am născut
și trăiesc
orinde aș pleca
în universul
sufletului meu
rămâne patria mea
mai presus
de orice sentiment

păsările călătoare
migrează toamna
spre țările
unde clima e caldă
primăvara
se întorc la cuiburile lor
cum reușesc?
au și ele patrie?
- da.... patria mea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pablo Neruda

Poemul V

Ca tu să mă auzi,
cuvintele mele
se îngustează câteodată
precum urmele pescărușilor pe plaje.

Colier, clopot amețit
pentru mâinile tale gingașe ca strugurii.

Și îmi privesc cuvintele din depărtare.
Ele găsesc un adăpost mai cald în tine decât în mine.
Ca iedera se înalță pe vechile-mi dureri.

La fel suie ziduri cețoase.
Tu ești vinovată pentru o astfel de trudă.
Ele zboară din bârlogul meu întunecat.
Totul se umple de tine, și tu umpli totul.

Înaintea ta, au populat golul pe care tu l-ai cucerit,
și îmi sunt mai vecine în tristețe decât tine.

Acum vreau ca ele să spună ce-am vrut eu să-ți spun
și să te facă să auzi așa cum eu aș vrea să mă auzi.

Vânturile obidei încă le mai mângâie, ca întotdeauna.
Câteodată, uraganele viselor le zdrobește.
Poți asculta și alte voci în vocea mea îndurerată.

Bocetul bătrânelor guri, sângele vechilor rugi.
Iubește-mă, pereche. Nu mă abandona. Urmează-mă.
Urmează-mă, pereche, pe acest val de obidire.

Și cuvintele mele prind culoare în iubirea ta.
Totul se umple de tine, și tu umpli totul.

Voi preface cuvintele într-un colier infinit
pentru mâna ta albă, gingașă ca strugurii.

poezie celebră de din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "World's End Paperback" de Pablo Neruda este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -61.27- 37.99 lei.

Înlăuntrul uneori

Înlăuntrul întortocheatei mele minți
se fixează uneori o idee și
oricât de tare ar încerca cuvintele
ea nu se lasă sedusă iar goliciunea
colii de hârtie nu se acoperă decât
cu penele năpârlite ale harului meu.
Înlăuntrul ciudatelor mele tăceri
se fixează uneori o durere și
cuvintele altora, cuvintele mele prin
toate oglinzile lor închid & deschid doar
rănile incurabilelor plăgi zgomotoase
din insuportabilul, intraductibilul eu.
Înlăuntrul primăverilor mele
se fixează uneori o iluzie și
un vânt proaspăt îmi răzbate prin
ochelarii aburiți ai suitoarelor simțuri,
din degete îmi înfloresc albăstrite cuvinte
ce-i scriu eului harta de zbor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jacques Salome

Cuvintele tăcerii sunt foarte rare; negăsindu-le în cărți, ele rămân timp îndelungat ascunse într-un colțișor al pieptului, ajung uneori până în gât si se opresc acolo. Cuvintele tăcerii nu sunt făcute pentru a fi auzite, ele pot fi murmurate făcând cele mai mici gesturi sau o mimică aproape imperceptibilă; ele se citesc cu ochii închiși, se ascultă cu inima, păstrându-se astfel în profunzimea sufletului...

în Contes d'errances, contes d'espérance
Adăugat de Doina Maria TudorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Vorbeste-mi am atatea sa-ti spun. Editia a IV-a" de Jacques Salome este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 17.99 lei.
Viorel Birtu Pîrăianu

Pași printre gânduri

în despletiri de ape
stropi cruzi de rouă nouă
ore de liniște
se întorc în somn să doarmă o clipă

dar eu
vârtej de gânduri ireale
călătoresc în stranii aurore
corabie ce trece spre lumea preacurată

mai curge o clipă
tace gândul
mă ascund în suflet
durerea mea să o păstrez

și-am troienit aseară gândul
iar timpul a uitat să curgă
pământul s-a oprit în întuneric
nici vântul nu mai bate

tăcut-au stelele în oglindă
doar înghețate ape de pe pleoape
vecia o măsoară
suavă clipă, mă despart de toate

de unde vin
unde se duc
răzlețe gânduri trecătoare
te întreb, tu, Demiurg, de ce oare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Se spune ca trăim, cu adevărat,
o singură dată.
Se mai spune
până și sufletul,
etern cum e,
se modifică.

Nu va mai fi o alta,
ca mine.
Nici altul,
ca tine.

Cuvintele
au aceleași destine.

La fel ca oamenii.

Își petrec, pe un ultim drum,
cuvântul-părinte
și nu își vor cunoaște nici
cuvintele-urmași.

Nimic nu luăm cu noi
dincolo de morminte.
Poate, doar, câteva valize
ușoare
de cuvinte.

Cuvintele,
și ele
călătoare
prin lumi,
își iau, pe mai departe,
câteva valize
grele,
cu suflete.

poezie de din volumul de versuri Nostalgia Neîntoarcerii (2013)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
Vladimir Potlog

Cuvintele nu trebuie să moară niciodată

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de iubire.
Pentru acel care are inima curată
Și crede cu adevărat în fericire.

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de durere.
Pentru acel care nu iubește viața
Și nu ia de la ea nici o plăcere.

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în flori și miere.
Pentru acel care are grijă de natură
Și are de la ea plăcere.

Cuvintele nu trebuie se moară niciodată
Chiar dacă uneori sunt ușoare sau grele.
Ele trebuie preschimbate în artă,
Căci arta e adevărata putere.

poezie de (27 mai 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook