Ce să refuz
Ce să refuz și ce să mai accept?
Toate cuvintele miros a moarte
bat clopotele-amurgului în piept -
mirosul lor, copile, ne desparte!
Încep o floare și-o termin în zori
mi-e îngerul bolnav și mă refuză
dă-mi, Doamne, plânsul unei mari candori
și dă-mi ninsoarea pruncilor pe buză!
Dar nu mai sunt cuvinte ca să spui;
o spadă se sfărâmă între oase -
mi-e îngerul bolnav și boala lui
în cerul tot a moartea mea miroase...
poezie de Gheorghe Istrate
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copilărie
- poezii despre boală
- poezii despre îngeri
- poezii despre plâns
- poezii despre ninsoare
- poezii despre medicină
- poezii despre flori
Citate similare
Moartea nu vine
și mi-e a moarte
am destule răni pe suflet
prin care să intre
și să-l spele de flăcări
pe dinăuntru
dar moartea vine nu vine
se teme de îngerul
care-mi sapă în inimă
vrând să scoată
cu rădăcini cu tot
arborele de sânge.
poezie de Dumitru Istrate Rușețeanu
Adăugat de Vedetot Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre inimă, poezii despre foc sau poezii despre copaci
Dă-mi Doamne-un pic de fericire...
Mă rog din nou la tine Doamne,
Deși mi-e tare greu să sper,
Când ochii mei uitați de toamne
Zăresc în toate efemer.
Amară mi-e singurătatea
Și-n gânduri am numai pelin
Mi-e ziua neagră ca și noaptea
Iar zorile îmi sunt un chin.
Pentru greșeli plătit-am vamă
La toate oștile din cer,
Dar simt mereu cum se destramă
Orice speranță în eter.
Dă-mi Doamne-un pic de fericire
Și-o oră doar, ia-mi lacrima
Ce-i dă privirii strălucire
Dar îmi străpunge inima.
M-apasă îndoieli cumplite,
Mi-e teamă și de umbra mea,
Iar zilele îmi sunt zidite
În gheața florilor de nea.
Și n-am pe nimeni lângă mine:
- Și ce? Avut-am vreodat'?...
Nu! Te-am avut numai pe tine,
Dar azi mi-e crezul sfîșiat.
Și numai Tu, doar Tu poți Doamne,
Să mi-l redai, dar m-ai uitat,
Iar eu m-am poticnit prin damne
Și în păcat iar am intrat.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre vamă
- poezii despre toamnă
- poezii despre singurătate
- poezii despre prezent
- poezii despre ore
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
Dor de "tati"
Mi-e dor de chemarea-ti duioasa
De glasu-ti de tata placut,
Mi-e dor sa ma strigi sear' acasa
Mi-e dor de tot timpul trecut.
Mi-e dor de-al tau sfat parintesc
De-nteleptele tale cuvinte,
Mi-e dor sa imi spui sa m-opresc
Dar si sa imi spui "Inainte!"
Mi-e dor sa imi spui c-am gresit
Dar si ca greseala-i... normala
Mi-e dor de curajul oferit
Mi-e dor sa ma duci iar la scoala.
Mi-e dor sa imi spui "ai dreptate"
Dar totusi copile... invata
(Caci nimeni nu stie chiar toate)
Sa lasi de la tine in viata!
Mi-e dor cand veneai seara, din tura
Si-n noapte faceam..."Adunare"
Mi-e dor sa citesti din scriptura
Si-apoi sa cantam o cantare.
Cu mine sa te rogi, mi-e dor
Mana-n mana pe genunchi, amandoi
Sa simt binecuvantarea.... Izvor,
Ce curge din ceruri suvoi.
Mi-e dor cand radeam impreuna
Mi-e dor si de lacrima ta
Mi-e dor de ziua... cea buna
Mi-e dor si de ziua mai grea.
Mi-e dor si de vorbe ades' nerostite
De priviri ce-nghetau totul in mine
Mi-e dor de povesti povestite
Mi-e dor, mi-asa dor "tati" de tine.
poezie de Marius Alexandru din Scaldati in Susurul Bland al Harului (20 iunie 2015)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trecut, poezii despre tată, poezii despre sfaturi, poezii despre seară, poezii despre dreptate sau poezii despre dor
Crucea dorului
dă-mi timpul, dă-mi spațiul
o clipă îți cer
să zbor către cer
pășind pe aleile vieții mai sper
azi e o zi
mâine o zi
va fi, ce va fi
într-o zi
se scutură gânduri
e toamnă în toate
mai cade o frunză uscată
în trist decor efemer
mi-e trupul lut
și dorul mi-e păcat
îl iau, îl port cu mine
și azi, și mâine, într-o zi
surb orb și gândul mă doare
pe pleoape se aștern amintiri
sunt bardul tăcut
sunt pasul trecut între noi
ceream doar un strop
și astăzi mai mor
că nu pot iubi
acest chin ce vine într-o zi
astăzi trăiesc la marginea sorții
pasul mi-e chin și gândul durere
că mândra mea
a plecat la o stea
trec cai albi pe țărmuri de dor
copitele mă lovesc și mă dor
plâng, mă regret
că mi-am pierdut aleasa
unde să plec, unde să fug
mă arde dorul în cruce
că am iubit
și am pierdut o fată minunată
dă-mi Doamne ochii
să văd necuprinsul
te rog, dă-mi lumina
să găsesc nevăzutul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre cruce, poezii despre viitor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vino, te rog...
vino, te rog, haide, dă-mi mâna,
ți-aș ține-o o clipă ca totdeauna
și-aș pune pe-o rază o floare culeasă,
cu ea răsăritul să-ți intre în casă
vino, te rog, haide, dă-mi mâna
și ochii mai dă-mi, eu să-ți dau luna
și zâmbetul tău acela, șăgalnic,
dă-mi-l te rog, să-mi zboare amarnic
vino, te rog, vino, n-ai teamă,
întinde o mână să-mi mângâi o rană,
să mângâi un vis care nu-mi doarme,
mă ține în noapte și spune,, of... Doamne"
vino, te rog, încearcă, fă pasul,
mie mi-e teamă și-mi tremură glasul,
mi-e teamă să spui iar vorba ciută,
,, nu te iubesc, ești o nălucă"
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre somn sau poezii despre frică
Îngerul
Îngerul
mă ia după umeri
și mă-mpinge ușor
pe cărarea de foc
capul meu
acoperit e de giulgiu,
îngerul merge
cu capul în jos.
Pe piept am brodatã
O floare de aur
cusută
cu crisopraz
îngerul are
pletele negre
și-ascuns
al său obraz...
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr negru, poezii despre păr, poezii despre negru, poezii despre calambururi sau poezii despre aur
Dă-mi, Doamne...
Dă-mi, Doamne, dragoste de viață,
Să nunțeleg greșit adevăratu-i scop,
Că sunt așa confuză câteaodată,
Și gânduri pesimiste îmi dau foc.
Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni,
Că printre ei destinul mi-l petrec,
Nu mă lăsa să mă dezamăgesc,
Privind la ai mei semeni,
Cum de viață lor și-a noastră își bat joc.
Dă-mi, Doamne, dragostea naturii mândre,
Care oferă atâta frumusețe pe pământ,
Și nu lăsa ca muzica ei verde,
Să nu o înțeleg, să n-o dezmied.
Dă-mi, Doamne, spirit creator, ca să te bucuri,
Că-ți pot cânta în versuri mărețul altruism,
Cu care ai împodobit viața și atâtea lucruri,
Și dragostea, ce o râvnește orice muritor.
Dă-mi, Doamne, pace în suflet și recunoștință,
Să-ți mulțumesc în fiecare clipă, că trăiesc,
Și să-ți transmit mesajul de iubire mai departe,
Căci calitatea vieții are mare preț.
poezie de Valeria Mahok (februarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre versuri, poezii despre verde, poezii despre recunoștință, poezii despre poezie sau poezii despre pesimism
Dă-mi, Doamne!
Dă-mi, Doamne,
Disperarea arcașului,
Din fața mistrețului cu colții de oțel,
Dă-mi umbra vieții-nfrânte,
A omului pe fața oceanului pustiu,
Naufragiat în el...
În clipele slăbite,
De crez și de dorință,
Dă-mi, Doamne...
Dar lasă-mi puterea
Credinței!
rugăciune de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean sau poezii despre dorințe
Repetabila dorință
mă-ntorc la poezie când sunt de dor lovită
sau când bătrânețea emoții răvășește
versul nu mă lasă să fiu istovită
în adâncuri de suflet cântă și zâmbește.
aș opri timpul în loc de aș putea
să-mi păstrez puterea slovelor de aur
prin cânt și poezie îmi găsesc liniștea
literele iubirii strânse-s într-un tezaur.
dă-mi Doamne timp, dă-mi Doamne vers
prima mea iubire n-o lasă să moară
să port credința demnă în Univers
viața între cuvinte să nu mai doară.
cine are iubire de cântec și slovă
cucerește cerul precum o supernovă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tezaur sau poezii despre supernove
Dă-mi
Dă-mi noaptea ta și visele,
Dă-mi bucuria ce ți-o dau,
Dă-mi dragostea-n privirea ta
Și același dor a viselor!
Dă-mi ziua ta și fericirea,
Dă-mi zâmbetul și bucuria,
Dă-mi inima ca o mireasmă,
Iubitule, tu imi dai viață!
Dă-mi gândul meu să fie-al tău,
Dă-mi si iubirea să o am
Și lasă-mă să fiu tot eu
Cea care cere dragostea!
poezie de Miriam Nadia Dăbău din Dor de poeme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire
Flăcări în miezuri de rouă
Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi în fiecare rană câteo lacrimă,
din care îngerii sorb tainic, cu patimă,
din care orbii încep iarăși să revadă,
din care erezii încep să înțeleagă,
din care nenorociții se mângâie și plâng
din care cei nebuni la inima lor te strâng,
din care străinii vin să toarne pe ascuns
Rugile noastre ce astăzi pentru nimeni nu-s?
Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi din tăcerea ta câteo șoaptă
să fac din ea miez de dor și lacrimă,
dă-mi să se închine la cei sieși învinși
învingătorii ce în oglinzi proprii sunt prinși,
dă-mi eleganța sfinților martiri din care
sorbim pe-ascuns stropii de rugă și-ndurare,
dă-mi cerul inimii senin și poezie sufletului meu,
Rugile noastre să fie celorlalți credință vie sfântă mereu?
Doamne, Doamne, Dumnezeul meu
dă-mi în supremația clipei în care sânt
geneza Neamului, al Țării mele jurământ,
dă-mi din speranța copiilor mei iubire vie,
din credința părinților mei lumină, poezie,
din recunoștința celor care nu mai sânt acum
setea de sfinți din troițele de la margini de drum
acolo unde lacrima mea este pururi mărturie
Rugile noastre în taină pe toți pururi să-i mângâie
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre țări, poezii despre victorie, poezii despre tăcere sau poezii despre rouă
Convalescența unei frunze
Și mai bolnav am părăsit spitalul
Și mă ating cu fața de pământ,
Nici nu mai știu probabil ce mai simt,
Așa convalescent mi-e idealul.
Și boala e înfiptă în esență,
De-acolo n-o pot scoate cu nimic,
Mi-a mai rămas atât, un spațiu mic,
Cu un bolnav acces la existență.
Și totul o-ntrebare și-un răspuns e,
Copac, cu flori murind în rădăcini,
Și ochii nălucesc, de lacrimi plini,
De-atâtea înțelesuri nepătrunse.
Poți, trunchi narcotizat, să te închini,
Către convalescența unei frunze.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre însănătoșire, poezii despre idealuri, poezii despre frunze sau poezii despre existență
Dă-mi...
Dă-mi azi, sensul vieții mele,
Dă-mi un gând de dor purtat,
Dă-mi cununa mea de stele,
Dă-mi iubirea ce-am uitat.
Dă-mi duioasa mângâiere,
Dă-mi în palme dulce-alint,
Dă-mi a ochilor sclipire,
Dă-mi șoapte de mărgărit.
Dă-mi a vieții mele rost,
Dă-mi sărutul tău cu sete,
Dă-mi din viața fără cost,
Dă-mi surâsuri alegrete.
Dă-mi din taine neștiute,
Dă-mi atingerea de mână,
Dă-mi din ochi pe cele vrute,
Dă-mi ceva ce-o să rămână.
Dă-mi azi zborul spre visare,
Dă-mi norii ce scriu pe gânduri,
Dă-mi acea iubire mare,
Dă-mi-o scrisă printre rânduri.
Dă-mi senin în vise albe,
Dă-mi a brațelor iubire,
Dă-mi sărutul florii dalbe,
Dă-mi tărâm spre nemurire.
Da-mi somnul pe brațul lumii,
Dă-mi sclipire-n loc de lacrimi,
Dă-mi lumina cald-a lunii,
Dă-mi iubirea fără patimi.
Dă-mi speranța către mâine,
Dă-mi iubirea ce-am sperat,
Dă-mi lumina care vine,
Dă-mi din toate, am meritat.
Dă-mi să pot să dau la toți,
Dă-mi iubirea Ta Celestă,
Dă-mi să las și la nepoți,
Dă-mi ce tot nu se contestă.
Dă-mi cărări de viață lungă
Dă-mi din bunătatea Ta,
Dă-mi iubire să-mi ajungă,
Dă-mi, de Tine n-oi uita.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb
Poezia boala mea a ta a lui a ei
Popor bolnav de Eminescu
țară bolnavă de poezie
când nașterea ce firescu
înseamnă moarte să fie
Țară bolnavă de poezie
pământ bolnav de cer
apți cu toții de pustie
viață de poet stingher
Pământ bolnav de cer
la naștere ce nefirescu
vers de aur vers de fier
popor bolnav de Eminescu
Țară bolnavă de poezie
Luceafăr dor în pribegie
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 iunie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere sau poezii despre fier
Rugare
Dă-mi, Doamne, Tu, ce nu știu eu a cere
Și cere-mi Tu ce nu știu eu a da
Căci tot ce-mi dai mi-aduce mângâiere
Și tot ce dau să fie-n slava Ta.
Dă-mi, Doamne, tot ce aș putea-nțelege
Și cere-mi tot ce nu pot cuprindea
Ca să mă-nvăț o simplă, strictă lege
Să am mereu cuprinsă-n firea mea.
Dă-mi, Doamne, Tu, poruncă de la Tine
Ca tot ce n-am să pot să dau oricui,
Să stea pe veci Cuvântul Tău în mine,
Și greutăți să nu fac nimănui.
Dă-mi, Doamne, Tu, știința cea pe care
Tot Tu s-o ceri spre Tine-a o-ndrepta,
Că nu mi-ai dat nimic spre îndreptare
Ce să nu pot pe umeri a purta.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință sau poezii despre legi
Mi-e dor de România
Mi-e dor de România,
De țara mea
Cum alta nu era.
Mi-e dor de Demnitatea
Neamului străbun.
Mi-e dor de-a lui Cinste și Sinceritate,
Mi-e dor de tot ce-am moștenit
Mai bun,
Mi-e dor de-a sa Dreptate.
Mi-e dor de un Bălcescu,
Și-un Mureșan,
De un Eminescu și-un Cioran,
Mi-e dor de strigătele lor
Să le purtăm în noi, mi-e dor.
Îmi este dor mereu
De limba neamului meu,
Acea limbă română
Suavă și genuină
Ce făcea să răsune,
Dincolo de Carpați,
Virtuțile române.
Mi-e dor de România mea
Să țină fruntea sus în Europa
Ca o adevărată stea.
Mi-e dor să strălucească,
Peste zări,
Mi-e dor să fie cea mai iute
Dintre țări.
poezie de Gheorghe Alionte (21 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre superlative, poezii despre sinceritate, poezii despre patrie, poezii despre moștenire sau poezii despre limba română
Vorbește, Doamne...
Vorbește, Doamne, căci sînt rob
și robul Tău ascultă.
Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
mai dă-mi din grîul Tău un bob
și dragoste mai multă!
Vorbește, Doamne, căci în piept
mi-e inima firavă.
Nebun mă face-orice-nțelept.
Dar eu cu mai mult dor Te-aștept
în vremea de zăbavă...
Vorbește, Doamne, căci sînt gol
și-mi bate-n suflet vîntul.
Căci mii de corbi îmi dau ocol,
de cînd pe-al inimii pristol
Ți-ai așezat Cuvîntul.
Mai dă-mi din pîinea Ta un drob
și flacără mai multă.
Chiar dacă-s fiu și nu-s un ciob,
dar eu din dragoste sînt rob
și robul Tău ascultă...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre vorbire sau poezii despre nebunie
Refuz și acceptare
Tu ți-ai refuzat chiar și cele mai simple necesități;
De aceea
Crezi că ești puternic.
S-ar putea să ai dreptate.
Cine știe?
El nu refuză nimic din ce-i iese în cale.
Îți spun:
Are dreptate.
Dumnezeu este mai mult decât mulțumit de el.
Eu refuz ceea ce Dumnezeu vrea ca eu să refuz.
Eu accept ceea ce Dumnezeu vrea ca eu să accept.
De ce?
Pentru că lumina-acceptare a mea
Și puterea-refuz a mea
Contribuie la transcenderea de sine
Constantă a lui Dumnezeu
În mine.
poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, citate de Sri Chinmoy despre religie, poezii despre mulțumire, poezii despre Dumnezeu sau citate de Sri Chinmoy despre Dumnezeu
Imposibil
Mai dă-mi o șansă
-Imposibil...
-Mai dă-mi portița
De scăpare...
Dă-mi lumea
De odinioară
Dă-mi ziua plină
De-impăcare!
Dă-mi noaptea caldă
Luna plină,
Dă-mi strigătul
De bucurie,
Nu-mi pune-n față
Doar sfârșitul,
Mai dă-mi o șansă
-Imposibil....
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre lună plină, poezii despre imposibilitate, poezii despre bucurie sau poezii despre Lună
Dă-mi mâna
Dă-mi mâna și visele tale,
Pășește cu mine-mpreună,
Ți-oi face din stele cunună
Și voalul din nori și petale!
Dă-mi mâna, e-n față altarul,
Vrem El să ne lege destinul,
În noi să păstreze seninul
Și-n suflet s-abunde nectarul.
Dă-mi mâna, inelul ți-oi pune
Să fie pecete-a unirii,
Iau Cerul drept martor iubirii
În bine și-n rău ne cunune!
Dă-mi mâna, când pragul te-oi trece
Pe brațele mele plutește,
Cuvinte de dor îmi șoptește
Și lasă sfiala să plece!
Dă-mi mâna, sub teii în floare
În cânt de viori să valsăm
Și-n doi să-ndrăznim să visăm
Iar Cerul în noi să coboare!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înțelesuri (4 iunie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre vals, poezii despre unire, poezii despre tei, poezii despre stele, poezii despre nori sau poezii despre mâini