Versurile mele

Versurile mele sunt ca o cafea
Vor să intre-n gânduri şi în sânge
El se zdrobesc în mintea mea
Şi eu, sigur, nu te pot atinge.

Depărtarea care ne desparte
Fi-va oare o cărare grea?
Între nori descopăr pe o carte,
Toamna ce va fi cu vreme rea.

poezie de Nicu Petria (16 februarie 2013)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare

Vine o vreme
oare
care
te lasă rătăcit în uitare
paşi străini se zdrobesc pe cărare
oare
cine
te aleargă hain printre gânduri
răscoleşte închisele drumuri
oare
când
te întunecă lumina sub coasă
nume de piatră şi izvor te lasă
oare
unde
te ascunde ghiara corbului ce arde
amintire prin amintiri te pierde
oare
cât
te răsare neauzita chemare
atavism întru golem întrupare
vine o vreme...

poezie de Agafia Drăgan (mai 2019)
Adăugat de Agafia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo de zisa "Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face"

Sunt sigur că această zisă
Multora se potriveşte,
Dar unii parcă au eclipsă
În mintea lor de peşte.

epigramă de Nicu Petria (4 ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Gânduri senine
În clipa ce vine.
Gânduri de stele
În visele mele.
Gânduri sirene
Peste un car de vreme.
Gânduri curate
În lacrimi săpate.
Gânduri şuvoi
Între mine şi voi.
Gânduri vărsate
În viaţa-ne toată!
Gânduri năluci
În arşiţi de lunci.
Gânduri bizare
Între o lună şi-o mare.
Gânduri străine
În vremea ce vine.
Gânduri fierbinţi
Între rude, părinţi.
Gânduri rebele
Între o lume şi stele...
Gânduri frumoase
Acasă, la masă!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie însumi

Este unul, Nicu Petria
Care încearcă să ajungă
Pe Cincinat sau Crevedia,
În poezie şi la pungă.

epigramă de Nicu Petria (14 februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai e niciun loc

Nu mai e niciun loc
În memoria mea
În care să nu fi tu.
Mă mistuie un foc
Îmi cade-n palmă o stea
Oare ce mai faci tu?

Nu mai e niciun gând
În mintea mea
În care să nu fi tu.
Vântul adie blând
Tăcerea se lasă grea
Mă-ntreb, ce mai faci tu?

Nu mai e niciun cotlon
În inima mea
În care să nu fi tu.
Port acum acel palton
Ce-l purtai tu pe vreme rea
Dar tu, ce mai faci tu?

poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerile

Ce grele sunt tăcerile din jurul meu,

când mă cuprind şi le ascult pe toate! –

revin din arcul frânt al unui curcubeu

cu lungi păreri de rău nevindecate.

În preajma mea le simt în fiecare zi,

stând adunate-n umbrele opace –

de-acolo îmi recită zeci de poezii

sperând că ar putea să mă împace.

Dar versurile cadenţate mă rănesc,

cu doruri stând pe gânduri răsfirate,

din poarta neuitării ele-mi amintesc

că v-am iubit ca un nebun pe toate.

În gândurile mele vă iubesc şi-acum,

chiar dacă toamna vieţii ne desparte –

veniţi, lăsând părerile de rău pe drum,

să mai citim poeme dintr-o carte!

Când zorii se vor prinde de fereastră,

veţi fi plecat lăsând-mi doar tăcere

şi florile privind-mă duios din glastră

cum încă-adun poeme prin unghere.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pleca

Nu pleca, iubito, te rog, nu pleca
Poarta se va-nchide, vai! în urma ta
Amintiri şi umbre ne vor răscoli
Pe poteca vieţii tu nu vei mai fi.

Doruri preacurate ne vor inunda,
Şi-adevăruri, poate ne vor amenda
Căutând plăcerea între două sfere
Ai aprins iubirea cu a ta putere.

Şi-ai venit la mine, iar braţele mele
Te-au primit deschise cu gânduri vesele
Şi-am pornit pe drumuri cu o limuzină
Suntem între stele pentru-o zi lumină.

Pe poteca vieţii tu nu vei mai fi
Amintiri şi umbre ne vor răscoli,
Poarta se va-nchide, vai! în urma ta
Nu pleca iubito, te rog, nu pleca!

poezie de Nicu Petria (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcare

Revolta asta de la piaţă
A fost respinsă de jandarmi.
Oare ce vor să facă-n viaţă,
Să întindă mâna, ca sărmani?

epigramă de Nicu Petria (14 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă grea

Mi se pare c-a venit
În ţara mea, a ta şi-a noastră
Un tiran ce-a convenit
Să ne facă viaţa albastră.

epigramă de Nicu Petria (martie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana A

Noapte bună poate sună
Prea puţin in mintea mea,
E Decembrie.. o lună,
O dorinţă pot avea.

Stiu că visul meu începe,
Noaptea oare va schimba,
Tot ce simt? Ori voi pricepe
Că nu-i scris să fii a mea...

Nu-i uşor, si-i doar speranţă
Poate nici ca o sa fie,
E păcat din tot ce simt
Să nu-ţi scriu o poezie.

Si am totuşi o dorinţă...
Oare ce să fac cu ea?
As putea cu uşurinţă
Să -mi doresc să fii a mea.

Nu mi-o pun desi e greu,
O zdrobesc, si-oi înceta,
Mai presus de ce vreau eu,
Este fericirea ta.

Am iubit multe femei,
Dar acum stiu sigur... Da!
Pe Copou este un tei,
Stiu sub el cu cine-as sta.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt moştenitorul faptelor mele ( extras )

Sunt sigur că-ntr-o zi voi fi un moş; nu pot evita îmbătrânirea.
Sunt sigur că mă voi îmbolnăvi; nu pot evita boala.
Sunt sigur că voi muri; nu pot evita moartea.

Voi fi separat şi îndepărtat de tot ce îmi place şi iubesc.

Eu sunt proprietarul faptelor mele, moştenitorul lor;
faptele sunt pântecul din care-am izvorât,
faptele sunt relaţiile mele, faptele sunt protectorii mei.
Sunt moştenitorul tuturor faptelor pe care le săvârşesc,
bune sau rele.

poezie de Upajjhatthana Sutta, text budist, cca 500 î.e.n., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devreme

Peste deşertul dintre noi
Se-anunţă lapoviţe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.

Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare

Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ţinem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...

De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depărtarea

Spaţiul va mări distanţa dintre noi,
Vremea va aduce zăpezi şi ploi,
Va ninge cu tăceri şi gânduri noi,
Vom plânge pe dinăuntru, amândoi.

Timpul va aştepta cuminte
Iubirea fără jurăminte,
Să ne aducă aminte,
De sentimente neîmpărtăşite.

Inimile noastre nu se vor consola,
Peste tot se vor căuta,
Tristeţea se va instala tăcută,
Privirea va deveni mută.

Să nu lăsăm depărtarea,
Să ne alunge fericirea!
Mai bine inimile pline de iubire,
Să le schimbăm între noi, cu dăruire!

Eu voi avea grijă de inima ta,
Tu vei avea grijă de inima mea,
Timpul şi spaţiul nu ne vor mai durea,
Răpusă de dragostea noastră, se va micşora, depărtarea.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţării mele

Ţara mea frumoasă şi bogată
Cu munţi, cu văi şi ape curgătoare,
Unde s-a văzut, aşa, o gloată
De trântori politruci să ardă-n soare!?

epigramă de Nicu Petria (19 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă, te voi atinge cu mintea ( XVII )

doamnă, te voi atinge cu mintea.
te voi atinge şi te voi atinge şi te voi atinge
până când pe neaşteptate
îmi vei oferi un zâmbet, ruşinos şi obscen

(doamnă, te voi
atinge cu mintea.) te voi atinge,
asta-i tot,

uşurel şi tu vei deveni pe deplin
cu infinită grijă

poemul pe care eu nu l-am scris.

poezie celebră de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legi nescrise ne rânduiesc

Se-nalţă peste vreme un curcubeu de nalbă,
Lucidă şi imensă, lăuntrică văpaie.
În râul de lumină al Marelui Extaz
Iubirea sparge vidul, cu visul se-tretaie.

Se-aruncă peste gânduri un altoit reflux,
Ne smulge din adâncuri, cu sngele deodată.
În vârsta mea de verde se zbate inuman
Pădurea de arini, când veacul se arată.

Ne macină, prin vreme, uitările de-a valma
Şi sângele-n afară aluneă viclean;
De-aceea legi nescrise ne rânduiesc solemn,
În gura hămesită a fiecărui an!

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru mama

Aşa cum vrăbiuţa ciripeşte,
Iar ciocârlia cântă-n orice vreme,
Aşa cum guguştiucul gângureşte,
Îmi cânt şi eu amarul în poeme.

Aşa cum ploaia cade ca nebuna
Când norii-astupă zâmbăreţul soare,
La fel plâng ochii mei întotdeauna,
Atunci când gemi şi văd ce rău te doare.

Aşa cum marea este agitată
Atunci când bate vântul cu putere,
La fel şi mintea mea e tulburată,
Că nu pot să-ţi aduc o mângâiere.

Aşa cum în război cel plin de sânge
Priveşte-n sus şi nu-şi pierde credinţa,
La fel şi eu, când inima se frânge,
Mă rog aprins, ştiindu-mi neputinţa.

Şi-aşa cum luna, cu al ei renume,
Apune, dar rămâne între stele,
Şi tu, când o să pleci din astă lume,
Vei dăinui în versurile mele.

poezie de Octavian Cocoş (28 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, prea mult...

E mult prea mult septembrie, poete,
În versurile tale amărui
Şi mult prea multe ofuri şi regrete
Între coperţi de carte vrei să pui.

Aruncă o privire mai departe
De toamna care tocmai te-mpresoară
Şi scrie alte versuri, altă carte
Gândind la viitoarea primăvară.

poezie de Mihail Mataringa (19 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ita Est...

Ştiţi voi ce sunt versurile mele?
Zboruri în "zigzag" de rândunele,
Zboruri fragmentate,
Rupte
Şi-nnodate
Ca să poată fi de toţi cântate,
Nu citite pe sub gene -
Pui golaşi de vrăbii fără pene...

Dar voi nu ştiţi nici măcar silabisa
Zborurile-acestea, smulse din inima mea!
Nu ştiţi că din zborul versurilor mele,
Se-ntregesc perechile rebele
Şi că-n ochii celor care mi le cântă,
Strălucesc scântei de aur, ce-nspăimântă
Pe cei care mi le-ascultă-ntâia oară,
Măcinându-se ca grâul sub piatra de moară!...

Versurile mele?...
Semne de-ntrebare
Pentru-abecedarul vieţii viitoare...
Versurile mele?
Stropi de apă vie
Şi ploaie de stele
Pentru veşnicie!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt sigur că sunt schizofrenic. Problema este că nu pot spune care-i diferenţa între cele două identităţi ale mele, care dintre ele sunt eu, cel real.

citat din Nick Rhodes
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!