E atât de dureros şi înspăimântător să fii singur în această viaţă, unde toate ieşirile din ea sunt închise. Şi încă nu ştiu care dintre soluţii conţine mai multă demnitate şi libertate: să pleci tu însuţi când doreşti, sau să accepţi supus, fără împotrivire, mâna grea a călăului?

Leonid Andreev în Jurnalul Satanei (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum eu însumi sunt ca o păpuşă care se agită în teatrul de marionete, căpşorul meu de porţelan se întoarce la dreapta şi la stânga, mâinile mele se mişcă în sus şi în jos, sunt vesel, mă joc, le ştiu pe toate. Un lucru nu ştiu însă: a cui e mâna care mă trage de sfoară?

Leonid Andreev în Jurnalul Satanei (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o relaţie se încheie, să accepţi realitatea este mult mai sănătos decât să suferi pentru că iluziile tale nu s-au materializat. Mare parte din suferinţa pe care o simţim când o relaţie se încheie este dată de imaginile mentale pe care le-am construit de unii singuri, de iluziile şi speranţele nerealiste pe care ni le-am hrănit în ciuda evidentelor, din orgoliul rănit şi din egoismul care nu ne-a fost satisfăcut. Un om raţional nu are nevoie de povesti şi iluzii pentru a putea să se bucure de viaţă. Ia lucrurile aşa cum sunt, le acceptă şi nu-şi creează suferinţe inutile pentru că realitatea este diferită de fanteziile din mintea sa. Realitatea, dacă ştii să te bucuri de ea exact aşa cum este, nu are nevoie de înflorituri şi fantasme. Iar atunci când trăieşti ancorat în realitate, aşa cum este ea, o accepţi fără să îţi doreşti să fie alta. Astfel, trăieşti cu ochii deschişi o relaţie, îi simţi etapele, îmbunătăţeşti acolo unde se poate, însă dacă ea se termină, accepţi cu demnitate, închizi capitolul şi mergi mai departe. Trăind în acest fel eviţi multă suferinţă inutilă.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, cât îmi pare de rău că sunt lipsit de posibilitatea de a face minuni! O minune mică şi practică ca, de exemplu, să prefac apa din carafă într-un Chianti acrişor sau pe câţiva dintre ascultători în pateu de ficat, ar fi fost foarte potrivit la acel moment.

Leonid Andreev în Jurnalul Satanei (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde...?

Unde se sting iubirile?
Când se şterg cuvintele?
Unde se termină timpul?
În care anotimp le vine rândul?

Unde te voi regăsi, în care zi?
Din calendar, din Galaxii?
Ş-atunci ce voi mai fi?
Ce-mi vei... mai fi?

În care toamnă am să ştiu?
Că-s mort sau că sunt viu?
Că pământul ce m-acoperă,
Nu-i cerul luminat de stele!

Unde să te mai caut?
Prin ce cuvinte?
Ce unghere?
În ce lume fără Soare?

Cum de te-am pierdut?
Încă de la-nceput?
Când îmi erai doar răsărit,
Şi-o viaţă de-mplinit!

Cum să... te uit?
Sau poate nici nu ai vrut!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă frumoasă înseamnă să faci ceea ce-ţi place, atât ca profesie cât şi în timpul liber, să te simţi bine în corpul tău şi în compania minţii tale, să ai încredere în tine şi în puterea ta de a-ţi crea viaţa pe care ţi-o doreşti şi să poţi să fii fericit atât în solitudine cât şi alături de partenerul pe care ţi-l alegi ca însoţitor de călătorie. Destul de simplu, dar doar în teorie. Asta îmi vei spune. Iar eu îţi voi spune că tu alegi să îţi complici viaţa inutil prin credinţele, alegerile, compromisurile, fricile şi influenţele nefaste pe care le accepţi. Când nu mai cauţi în exteriorul tău soluţii temporare pentru haosul pe care îl creezi în mintea şi în viaţa ta, când cauţi în interiorul tău puterea, răspunsurile şi soluţiile pentru binele tău, când îţi asumi dezvoltarea şi evoluţia ta, când nu te mai complaci în pseudo-confort şi nu mai accepţi compromisurile, întreaga ta existenţă se schimbă. Viata e simplă atunci când mintea ta este liniştită, structurată şi clară. Curăţă-ţi mintea de programele virusate, şterge credinţele care nu-ţi folosesc şi rescrie-ţi bazele pe care vrei să se construiască prezentul şi viitorul tău. Nu ştii de unde să începi? Citeşte, citeşte, citeşte.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urăsc Hollywoodul. Este un oraş fără milă. Nu ştiu nici un alt loc din lume unde atât de mulţi oameni suferă de căderi nervoase, unde sunt atât de mulţi alcoolici, nevrotici şi unde este atât de multă nefericire.

citat din Grace Kelly
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alungarea din mine

Te-aş alunga din mine ca pe-o necesitate
Ţi-aş face-ngropăciune cu popi şi parastase.
În gând ţi-aş da pomană din vieţile rămase,
Şi-ntreaga veşnicie ţi-aş umple-o de păcate.
Sau te-aş schimba la târguri pe voaluri de mătase,
Sau amanet în vamă pentru eternitate,
Urându-ţi toate cele de neam şi sănătate.
Să nu mai ştiu de tine, pe-un vis de şase şase,
Să-mi fii cea mai iubire uitată dintre toate.
Tu cea mai grea povară şi cea mai neagră cruce
Să nu te pot încape, să nu te mai pot duce;
Să te mai las o viaţă fără identitate,
La margine de drumuri sub cerul în răscruce
Te-aş alunga din mine (măcar pe jumătate).

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Te cred. Ce-ai obţinut însă? Nu ai nimic al tău...
Traian: N-am, dar aş putea oricând; cine crezi că mi-ar refuza? Ce folos însă? Ce mi-ar trebui casă, vilă sau apartament de lux în centrul oraşului, maşini şi toate celelalte? N-am nevoie de nimic! Mă lipsesc de toate acestea! Am tot ce-mi trebuie aici şi sunt mulţumit de modul în care o duc; nu-mi plâng de milă.
Diana: Puteai avea mai multe...
Traian: Pentru ce? La ce mi-ar fi fost necesare, de moment ce sunt singur?
Diana: Puteai avea soţie, copii, nu să rămâi singur, burlac...
Traian: Soţie?! Dacă nu tu, de alta mă lipsesc... Copii?! Am unul, dar tu mi l-ai luat, l-ai înstrăinat de mine. Însă nu-mi doresc altul. El îmi e de ajuns.
Diana: Off... Ajungem de unde am pornit. Deci, totuşi, din cauza asta îl trimiţi atât de departe de mine, în această misiune, să nu ştiu nimic de el în următorii 13 ani... Dar, te rog... Nu-l înstrăina de mine, nu-l trimite departe! Lasă-l aici, acasă, lângă mine!
Traian: Eu nu-l trimit nicăieri; el a ales această cale. De altfel, puteai fi conştientă de acest risc încă de când l-ai înscris să înveţe aici, la acest Institut. A fost pregătit pentru a deveni astronaut; se pare că a reuşit prea bine acest lucru, pentru că la ora actuală, fără a-l lăuda, este cel mai bun!
Diana: Fugi de realitate, dar ştiu că e mâna ta aici. Doar tu aveai interesul să-l îndepărtezi de mine, de Iulian... Nu înţeleg, cum poţi fi atât de crud? E totuşi fiul meu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problemele din relaţiile noastre apar pentru că idealizăm ideea de relaţie de cuplu şi pentru că nu ştim să ne respectăm suficient încât să trăim în solitudine până găsim pe cineva cu care într-adevăr să rezonăm la nivel de valori, credinţe, stil de viaţă, respect reciproc. Pe cât mai disperat eşti să îţi găseşti un partener, pe cât îţi doreşti să devii dependent de cineva, pe cât te străduieşti să înlănţui pe cineva, pe atât de multă suferinţă vei simţi. Însă, atunci când înveţi să fii autonom, independent, să îţi creezi o viaţă care să depindă doar de tine şi în care să te simţi bine şi singur, pe atât de multe şanse ai la o relaţie funcţională. Pare paradoxal, nu-i aşa?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vederea, de altfel ca şi auzul, este un mare impediment pentru minte: nu degeaba pe pământ înţelepţii sunt orbi şi cei mai buni muzicieni sunt surzi.

Leonid Andreev în Jurnalul Satanei (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul dricarului (I)

Toate care au viaţă trebuie să aibă o moarte;
un sfârşit timpuriu nu înseamnă că ai trăit puţin.
Aseară eram la fel cu ceilalţi oameni;
în această dimineaţă sunt înrolat pe lista morţilor.
Când sufletul şi respiraţia sunt spulberate, unde se duc? –
de ce forma se risipeşte şi este încredinţată golului din lemn?
Băieţelul meu, plângând, îşi caută tatăl;
prietenii apropiaţi mă regretă şi jelesc.
Acum când nu mai ştiu nimic despre pagubă şi câştig;
cum aş putea distinge ce este bun de ce este rău?
O mie de toamne după zece mii de ani
cine va şti dacă-am trăit în onoare sau în ruşine?
Am un singur regret: cât am fost pe această lume
n-am băut niciodată vin pe săturate!

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

O, Leonid Dimov, e seară
Şi trec femei cu trupuri lungi
Ca nişte viespii uriaşe
Pe care nu poţi să le-alungi
Cu mâna leneşă din minte,
Femei cu sâni licenţioşi
Umflaţi de-un înger pneumatic
Pîn' la delir în pluşuri roş,
Femei ce ne-ar lăsa-n burice,
Plutind pe pântec, să murim
Fără speranţe, fără apă,
Cum pe corăbii Gordon Pym
Halucinând vechi etichete
Pe butoiaşele cu spirt.
O, Leonid Dimov, e seară
Şi eu beau singur într-un birt.

poezie de Emil Brumaru (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De vei dori
Să pleci cândva
Departe fără mine
Să ştii
Că este undeva
O fată pentru tine.

De vei dori
Să uiţi că eu
Ţi-am fost o nebunie
Să ştii
Că undeva mereu
Voi fi a ta magie.

De vei dori
Să plângi de dor
În noapte fără mine
Să ştii
Că pe al aripii fior
Voi fi doar pentru tine.

De vei dori
Să nu mai fiu
A inimii bătaie
Să ştii
Că eu încă mai scriu
Iubirea pe o foaie.

Dar ştiu că nu doreşti
Nimic din toate cele
Eşti visul meu
Şi mă iubeşti
Luceafăr, dintre stele.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemata asta de continuitate îmi ucide inspiraţia, o să ajung un romancier mediocru de gazetă bulevardieră care minte din lipsă de talent. Sunt un om întreg, am cinci simţuri, cum să interpretez totul prin auz?

Leonid Andreev în Jurnalul Satanei (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum anume poţi fi tu ortodoxă? Tu nici nu ai scos primele cuvinte şi deja erai botezată. Aşadar, a fi ortodoxă sau a fi femeie nu este o chestiune legată de ceea ce faci tu. Există o societate care cu cele mai bune intenţii din lume alege pentru tine, chiar dacă această alegere ar fi chinul vieţii tale. În India, se spune că încă mai sunt căsătorii aranjate de când copiii sunt mici. O mulţime de filme siropoase vei vedea pe această temă. Putem continua cu punerea măştilor de către părinţi şi societate cu cele mai bună intenţii pe întregul glob. Toate aceste măşti sunt despre rătăcire, nu despre regăsire. Regăseşte Hristosul din inima ta, nu din închipuirea religiei! Recunoaşte această Conştiinţă de A-Fi sau "Eu-Sunt", ea este Hristosul. Dacă Iisus ar apărea a doua oară şi ar propovădui Adevărul şi Libertatea, preoţii l-ar ucide din nou. Nu romanii l-au ucis pe Iisus acum peste 2000 de ani, romani au fost doar mâna călăului. De ce ar fi ucis din nou? Pentru simplul motiv că El ar desfiinţa Biblia. "Nu cuvinte moarte vă învăţ Eu, ci Adevărul cel Veşnic Viu!" ar spune El! Cum ar putea religia să accepte Adevărul când ea nu acceptă decât dogme?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începusem să mă plictisesc... în iad şi am venit pe pământ să mint şi să joc teatru. Ce e plictiseala, ştii prea bine şi mult mai bine ştii şi ce e minciuna. Iar despre joc îţi poţi face o idee judecând după teatrele voastre şi după actorii celebri de la voi. Tu însuţi poate că interpretezi cine ştie ce rol mărunt acasă, la parlament sau la biserică.

Leonid Andreev în Jurnalul Satanei (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul aparţine celor care vor face apel la sarcini deschise, şi nu soluţii închise, la situaţii ambigue, cu soluţii multiple, în care planul experimental va ţine cont de analizarea proceselor de elaborare şi de stabilirea unor soluţii.

Paul Fraisse în Al XXI-lea Congres Internaţional de Psihologie, Paris (1976)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii care uităm

Atât de sus mă urci, visând,
Că totul pare foarte mic,
Privesc în jos, înţelegând,
Cum fără Tine... nu-i nimic!

Şi mă întreb de ce contăm,
Când ai putea şi fără noi?
De ce accepţi să existăm,
Acum şi-n ziua de apoi?

De ce ne ierţi şi ne ajuţi,
Chiar şi atunci când nu putem?
Ştiu bine Doamne, suntem mulţi,
Ce te-am pierdut... sau nu te vrem

Dar totuşi încă ne mai ţii
În braţe, când nu merităm,
Ne dai suflarea, să fim vii,
Cu toate că-n păcate stăm

Atât de mare-i voia Ta
Ca noi să devenim mai buni,
Să fim copiii ce vor vrea
Doar binele acestei lumi

Am să te rog... ne iartă iar!
Răbdare ai... mai încercăm,
Nu suntem Doamne în zadar,
O ştim prea bine... dar uităm

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să ne mulţumim că ştim pe de rost Tatăl nostru. E prea puţin. Sau dacă ne oprim la Tatăl nostru, măcar să ştim să interpretăm această rugăciune care, deşi pare simplă, conţine multă teologie. Acolo nu sunt doar nişte cuvinte înşirate şi atât. Sunt pentru aprofundarea studiului religios şi pentru selecţionarea cât mai atentă a oamenilor care predau religie.

Aurel Romila în ziarul Lumina, articolul "De ce pentru studiul religiei în şcoală?" (14 decembrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului că fiecare este unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie, şi din acest lucru nu rezultă nicio comparaţie. Noi nu le-am permis oamenilor să se accepte pe ei înşişi aşa cum sunt. În clipa în care te accepţi aşa cum eşti, fără nicio comparaţie, orice inferioritate şi orice superioritate dispare. În acceptarea totală de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toată viaţa. Şi nu pot să-mi închipui o fiinţă care să aibă totul în această lume. Unii n-au ezitat să încerce, dar au eşuat lamentabil. Fii doar tu însuţi şi va fi suficient. Eşti acceptat de soare, eşti acceptat de lună, eşti acceptat de arbori, de ocean, de pământ. Ce poţi să îţi doreşti mai mult? Eşti acceptat de întregul univers. Bucură-te şi savurează acest lucru!

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!