condei

Condeiul - acest paratrăsnet prin care se scurg neliniştile pe hârtie.

definiţie aforistică de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoţate cândva în cer, neliniştile noastre au coborât pe pământ. Înmulţite şi odihnite.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestre, condeiul îţi dă semnale de leşin? Aruncă prosopul!

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Maestrul" este un fel de Midas întors. Pe ce pune el condeiul se transformă în maculatură.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

A rupe condeiul unui scriitor e ca şi cum ai ucide o căprioară când bea apă.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scurg prin propria-mi clepsidră...

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi sunt total neputincios,
E clar că soarta este-o hidră,
Iar timpul prea alunecos.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi nu ştiu când va fi întoarsă,
Un gând adesea mă frământă,
Că nu primim a doua şansă.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Crezând că nu-i decât un vis,
Dar e realitate pură,
Pământul nefiind paradis.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Particulă, iubire, vers,
Doar gândul pur o să-mi rămână,
Pe undeva, prin Univers.

E legea scrisă în celulă,
Manualul vieţii pe Pământ,
Deasupra noastră-i o pendulă,
Ce se opreşte când şi când...

poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a fi scrisă, orice hârtie are ten de capodoperă.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

natură

Natura - acest Paradis regăsit din care vrem neapărat să ne autoalungăm.

definiţie aforistică de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi să mă strecor

printr-o clepsidră umplută cu pietre
preţioase de câteva zeci de mii de euro?
să curg în firicele fine prin gâtul
de sticlă suflată de un meşter
sticlar care respiră mai greu la soare

să mă scurg ca un fir de nisip
legat în chinuri dezmembrat îmi spun
numele pe care-l citesc pe cartea
tipărită doar pe lacrimi de fată

ce-ar fi să mă scurg din lanţul de argint
smerit să mă descompun la picioare?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe hârtie

îţi stă acum gândul
şi capul tău minunat
plin de ifose (!?) idei publi
ce hârtie albă a fost
nu se poate a
mâna versul într-un colţ
mai alb de la ortografie (!?)
o să vin cu un braţ
de hârtie de murdărit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

iubirea mea care trece
prin poezie nu renunţ
la nicio figură la niciun să
rut
vechi de împerechere a doi îndrăgostiţi
trec totul pe hârtie
o
coală a4 albă drogată
de atâta alb care aşteaptă
versul cuvântul sentimentul
să fie aşternut aşteaptă
peniţa trece peste hârtie
lasă
poezia de iubire un sărut
dulce amărui rămâne acolo

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce aud

când aud? visul meu pus
pe hârtie
fără deranj mare cu utilaje
special pregătite în umbra
anilor trecuţi inutil prin săli
de lectură şi ateliere
pe hârtie
aud penelul cum trece culoare
în visul meu de vară scris
pe o umbră care râde adânc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Everestul - acest supozitor al cerului.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artistul - acest caimac al ţărânii.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul adulterului

Acestor nopţi care se scurg,
Nu pot nimic să le mai cer,
Căci nu mai am nici un reper,
-Însingurată le parcurg.-

Chem amintirile, cal murg,
La trap, prin burgul auster.
Acestor nopţi care se scurg,
Nu pot nimic să le mai cer.

Se stinge lampa în amurg,
Noaptea-l cuprinde-n adulter,
Şi se nasc stele ce decurg
Din întuneric şi mister,

Acestor nopţi care se scurg.

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul - acest Gengis-han supărat pe natură.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artistul - acest pisc interogativ al epocii.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

artist

Artistul - acest aristocrat al simţirii.

definiţie aforistică de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artistul - acest tulburător constructor de zădărnicii.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafiri de splendoare

Trandafiri s-au născut
din genele tale
pierdute de la început
de timpuri efemerale
prin vieţile
în care mă căutai
să-ţi altoiesc
marăcini de mă doreai
cu spinul demonesc
condeiul cu care trudesc
să-ţi creez târâmuri de magnific
piciorului tău quantic
prin acest nimic
cu sărutul nostru mitic
inceput de splendoare
genelor cu mirare
de purpure petale
pe obraji şi onduleuri de floare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artistul - acest pilot de furtună al sufletelor noastre.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!