Caracatiţa iubirii

Mă-ncolăcesc cu opt braţe, sorbindute-n ventuze,
Diform fără schelet, suflet cum gelul moale
Mă strecor din abis, mă-nalţ l-a tale buze,
O inimă să-ţi dau, sau trei să-ţi pun în poale.

Din fumul de cerneală în lacrimi îţi scriu bilet
Şi-mi storc din nouă minţi, ce le-am, le dau ofrande
Să-ţi ridic obelisc din truda-mi de atlet...
Te las minune lumii peste timp... Ochi-smaralde!

Prin hăuri mă strecor, te caut prin sirene
Mă efilând să-mi dau obor de-albastru sânge
Printre cristale-n ape-n corali şi mii de perle...
Dar numai tu nu eşti, îmi laşi inimă a plânge.

Mă trimit sol, cu tot tentacule desprinse
De-un trup ce mi-a rămas să-mi refac simţul firii...
Şi-mi schimb culori de suflet, din triste în aprinse,
Să te am dintre adâncuri... eu, caracatiţa iubirii!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să împărţim!

Să împărţim!
Eu să-ţi dau cuvintele.
Să-ţi cauţi în ele răspunsul.
Tu să-mi dai tăcerea
Să-mi caut în ea întrebarea.
Iar din îmbinarea firească
Să construim
O poveste.

Să împărţim!
Tu să-mi dai visul
Să-mi caut în el ipoteza.
Eu să-ţi dau realitatea
Să-ţi cauţi în ea tot cuprinsul.
Iar din îmbinarea voită
Să desenăm
O poveste.

Să împărţim!
Eu să-ţi dau bucuria
Să-ţi cauţi în ea nemurirea.
Tu să-mi dai nevăzutul
Să-mi caut în el stăruinţa.
Iar din îmbinarea cerută
Să colorăm
O poveste.

Să împărţim!
Tu să-mi dai un suflet
Să-mi caut în el jumătatea.
Eu să-ţi dau iubirea
Să-ţi cauţi în ea fiinţarea
Iar din îmbinarea lor senină
Să trăim
O poveste.

poezie de Gabriela Chişcari (7 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împuternicire

C-un pumn de soare ţi-am dat suflet cald,
Din căuş de lună, perle ţi-am dat dinţi,
Umbra-mi cu răcoarea-mi, ţi-am făcut-o fald...
Îţi îndoi c-ocean, lacrimi ce-ai fierbinţi.

Lava din vulcani, buze-ai să-ţi-ntinzi,
Lac din munţi să ai, ochi verzui, sau bruni,
Cum copiii lumii, vârsta să-ţi pretinzi...
Pisc de Alpi-n lapte, am luat să-ţi fac sâni.

Lianele din junglă am să-ţi pun drept mâini,
Din sequia lumii o să-ţi fac umbrare...
Lanuri din planetă, ţi le dau în pâini,
Sonde-n bogăţii, ţi le fac picioare.

Vreau să-ţi dau puteri, din Pământ, tot ce-are;
Păgâni sau creştini, în credinţi s-aduni!
Infinitul razei să ne-o faci cărare;
Univers în pace, să ni-l dai drept lumi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troc

Să-ţi dau ca să îmi dai,
Ce sens!
Îţi dau din timp, din aripi, mers
Ca-n suflet să îmi stai:
Intens!

Să-ţi spun ca să îmi spui,
Ce greu!
Îţi spun din dor, din vină, eu,
Ca-n braţe să îmi cazi:
Al meu!

Să-ţi cânt ca să îmi cânţi,
Ce joc!
Îţi cânt din mâini, din buze, foc,
Ca-n versuri să m-alinţi
În troc.

Să vin ca să îmi vii,
Ce mers!
Îţi vin din ochi, din paşi, divers,
Ca-n goană să mă scrii:
Imens.

Să te iubesc să-mi fii
Ce jar!
Te iubesc des, uşor, stupid, arar,
Ca-n toate să m-alegi
În dar.

poezie de Gabriela Chişcari (24 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi

Lasă-mi doar o fină uvertură,
Loc de-o şoaptă oricât e de mică
Din pastelul ce blând l-ai pe gură...
Să m-aprinzi ca pe-un led în aplică.

Lasă-mi doar din păr o şuviţă
Dintr-un fir, nesfârşitul de tine,
Ca s-o gust cu nesaţ ca p-alviţă
Lipind suflet albit de suspine.

Lasă-mi doar o-adiere d-atingere
Din fiorul din suflu-ţi mireasme
Să-mi iau zilelor fade o stingere
Cu grăbire-n spre nopţi de fantasme.

Lasă-mi puful "duvet" de obraz
În însemnu-ţi ştrengar de gropiţă,
Să-mi sting lacrimi în ea la necaz
Dintre picuri ce-i vărs în suviţă.

Lasă-mi perle pe firul de buze
Înroşite-n nespusă priere,
De la sânge de stoarse meduze...
Cum venin ce-amorţeşte de vrere.

Lasă-mi arcul prelungelor gene
Să-mi agaţe aorta-n delir,
Să mă-nec, un beţiv Diogene,
În cald sângele-ţi vis de-un potir.

Lasă-mi sparte cristale-n oglinzi
În culori cafenii-n calde tonuri
Ce-n arcan îţi dau laţ să mă prinzi
Prin pupila-ţi neant, citind tomuri.

Lasă-mi locu-ţi în finul auz
Rezonând 'n filigram de-un cercel
Să-mi întoarcă nevrutul refuz
De cuvinte ce nu-ţi plac de fel.

Lasă-mi simţul suav de parfumuri
Peste freamăt de fine narine
Ce-am cules dintre miile drumuri
Să-ţi fac dar... să-ţi fiu sursa de bine.

Lasă-mi albul de lebădă, gâtul,
Să inspiri din tot ceea ce simt,
S-am loc unde să muşc cu sărutul...
S-am un semn că-i aivea, nu mint.

Lasă-mi totul ce eşti, oh candoare,
Să pot timpul, nu singur să-ndur,
Să-ţi fiu firul din glastră, o floare,
Să-ţi fiu greier, etern trubadur.

Lasă-mi trupul cu tot sau o umbră,
Să m-ascund de o lume nevrută,
Dar să pot să-mi trec viaţa, o sumbră,
Să ţi-o-nchin... S-o ai în veci renăscută!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbujorare

Salut, ce faci bujor de buze
Ce laşi plin de culori să curgă
Cum tiara de rubini Habsburgă
Pe fruntea ce-ai încântătoare!?

Alo, răspunde-mi la salut,
Să nu mă laşi privirea întinsă,
Cu inima de gheaţă ninsă
Visând la buze de sărut!

Bună, îţi strig timid, tăcut,
Aproape suflet să-mi pleznească
Că tot adun un început
Să-ţi mângâi şoapta îngerească!

Sărut, mă fac cum zi din Soare
S-ating tot ce ai labirinte,
Să-ţi fiu o floare la picioare
Mereu... până mi-oi pierde minte...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O... dragă!

Vrei ca tu să-mi fi gând,
Vrei să-mi fi Universul?
Glasul tău- fie-mi cânt,
Spusul tău- fie-mi versul?

Crezi că-ţi merit avutul
Oh, frumoasă ce eşti?!
Mă accepţi? Îs neştiutul...
Dragă fee, de poveşti!!!

Ai vrea tu să fi floare
Şi din lacrimi să creşti?
De-ţi dau schimb la candoare
Fericiri din poveşti?

Ai puteri să mă rabzi,
Să-ţi fac cuib de petale;
Suflet scări, să nu cazi,
Aur fin să-ţi pun dale?

Zâmbet, pururi să fii,
Fericire eternă;
De nimic să nu ştii...
Vis, real, să ai pernă.

Jur, voi fi-n veci amant,
În extaz doar să zbori!
Vin să bei în diamant,
În castel printre nori.

Şi promit că de-o fi
Ca planeta să moară;
Alt loc- spaţiu de vii-
O să-ţi cumpăr la vară.

Viaţa-mi pun drept garant...
Să nu suferi de iarnă!
Zâmbet cald, epatant,
Pururi, zeii să-ţi cearnă!

Şi Regină să-mi fii!
Eu, ne bunul de... Rege!
Îngeri dă-mi, nu copii!
Vraja ta... să mă lege!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anonim

Treci pe stradă, iar, pedestră.
Lasă-mi iris să te-atingă
Şi din inima-mi ecvestră
Să-ţi las paşi, pe gând să-ţi ningă!

Hai, te-aşează, iar, în parc,
Să-ţi mângâi, ce-i loc lăsat!
De pe bancă, să-mi simt arc
Suflet... Să-mi pierd respirat!

Spune, iar, din buze, şoapte,
Să le îngân în descifrare,
Ce nici de e-n zi, sau noapte,
Nu mă-nşel... De-i depărtare...

Lasă-ţi adieri pe urme
'n iz, din florile ce atingi,
Să mă îmbeţi... diurn, să-mi curme
Numai vise... nopţi să-mi stingi!

Treci, spune, hai lasă-ţi clipe
Ce ai din ani, ce-ţi aparţin...
Şi din micile-ţi risipe,
De ai vreun dor, mă chemi... şi vin!...

Neştiut... Un anonim!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofertă

Sunt copilul de flori de mai
Şi-am iubirea în pumn s-o dai.
Mă găseşti la răscruci de vii
Să-mi culegi vise, mii!...

De ce nu m-ai lăsat, pe veci,
Trup cu gândul să-mi furi, să pleci
Din trăiri ce-ai promis că vrei;
Dor să stingi, să mi-l iei?...

Tu, fecioara din colţ de stradă,
Mă topesc, când te văd, de dragă;
Îţi număr paşii plecării, venirii,
Îţi sunt rezerva iubirii!...

Mă dau suflet, cadou, să mă tai în felii,
Să mă spargi în pietriş pe alei, să revii
Ruj, de ceara-mi din lacrimi, ce-mi curg în şiroaie...
Fă-ţi-l leacul la seceta dragostei... ploaie!

Îmi eşti chipul sublim de-orice fată
Alb cum fulg, în omătul de vată;
De te-ating îmi dai cald, mă topeşti,
Sfânta mea, înger eşti!...

În genunchi -de-aş putea ca să-ţi stau
Tălpi s-alergi în etern ca să-ţi dau-
Mâini pot pune pe veci în priere,
Pentru-o lună de miere!...

Mi-eşti fuiorul de fum de ţigară,
Îţi sunt aburul, stând, într-o gară...
Fi-mi eterul, în nări, pe vecie,
Mă închină-n sclavie!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruirea supremă sau... dragoste

Te pierd în dragoste-n faţete,
Nu mai am glas de epitete,
Te redescopăr dor mereu,
Cum nuanţele de-un curcubeu.

Te ştiu din gust, de prima oară
Când am crezut că-i într-o doară...
Mă regăsesc înlănţuit
De-un zâmbet fin, dintr-un clipit.

Mă prăbuşesc în trup de fald
Cu izul răcoros de cald,
Mă-nlănţui printre glezne dulci...
Răstălmăcesc dorinţi, porunci.

Mă caut; nu mă vreau pe mine,
Alerg cu ochi, gând, după tine.
Sunt TU, căci singur nu exist...
Eşti raţiunea-mi de persist.

Dar nu mai am nici raţiune,
Mă las turbat de goliciune,
Îmi muşc din suflet, să-ţi ofer...
Îs lipsit de tot, de caracter.

Sunt haina-ţi, să mă porţi cu tine,
Să-ţi simt odoarea, vânt ce vine.
Sunt şi inel, pe-un fir de deget
Topit, să-ţi dau ce vrei... Nu preget!

Nu ştiu din ce minuni combini
Să fii... de mintea-mi întreţini
Ca pe-un colant, pe paşi de ciută;
Ce-o alerg mereu, o nevăzută.

Eşti umbra-mi, ce şi-a pierdut sursa,
Îmi eşti misterul, nepătrunsa;
Mereu o taină, o surpiză...
Eşti veşnica mea criză.

Privirea de-o arunci fugar
Devine oceanelor un far.
Eşti călăuza mea, o stea...
De nume-mi dai... Îţi sunt dragostea!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partaj

Te-am împărţit felii fugare,
Mi te iau una la dejun...
Să nu te-mpart cu oarecare
Te tartinez cu ce-am mai bun.

Mi-eşti hrană zilnică pe veci,
Te sorb, te gust, nici nu te-ncerc...
La masa-mi zilnic te petreci;
Sunt câştigat, am suflet cerc.

Sunt un rotund de binefaceri;
M-am şlefuit să nu rănesc.
Din sufletu-ţi mi-am făcut carceri
Să-ţi dorm din vise, îngeresc.

De te consumi, nu mă mai vrei,
Îţi dau retur zilele mele;
Să-ţi iei un Pantheon cu zei,
Să ai zeiţe santinele.

Să-mi fi doar gând, să îmi fi muză
Eter să-mi fi, o veşnicie,
Să-ţi fiu veninul de meduză;
Să-l vărs, la cel ce-ar vrea să-ţi fie!

Te-mpart, la rându-ţi să mă-mpărţi
Aşa-ntre noi. Ne disecăm
Şi ne citim, cum file-n cărţi;
Din gusturi, ne adulmecăm...

Ne contopim, ajungem unul,
Suntem un lanţ de ADN-euri...
Mă las, să-ţi fiu sursa de "bunuri"
EU... să-ţi fiu sursa de eseuri!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ţi descui
din ceaţă, frigul să-ţi răpui.

Să-mi spui când nimeni nu te-aude
şi-ai vrea să strigi şi lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ţi fiu icoană, rugi să pui.

Să-mi spui de nu mai poţi să zbori
de prinsă-n mreje... să-ţi tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.

Să-mi spui când nu mai ai speranţe,
să-ţi compun versuri la romanţe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ţi... că-i al nimănui.

Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ţi fiu
cum voal de păr, miresmi să-ţi ţiu
să nu se-mprăştie nu ştiu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.

Să-mi spui în gând -că tot voi şti
de-mi cauţi suflet, dorinţi vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum eşti tu, să-mi spui, să-mi spui.

Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poţi să spui;
că înger eu îţi sunt, de-mi spui...

Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topeşti de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te-ntâlnesc

În vii culori de curcubeu mi-e zugrăvită viaţa,
Pe cer îmi stă plutind, mereu, iubirea dimineaţa -
Un nor pufos, mai alb, mai gri ce-mi picură în gene,
Iar pace-n gândul c-o să vii, uşor mi se aşterne.

Alerg ades, imaginar, de splina stă să-mi crape
Să-ţi dau o inimă în dar, în piept de îţi încape ;
În visu-acesta mă strecor în nopţi dar şj în zile,
Deja îmi sângerează dor din tălpile umile.

Un zbucium fără fus orar şi fără de cuvinte...
Fiece zi din calendar mi te coboară-n minte ;
Mai ieri, în ea eram doar eu, dar azi îmi stai în poală
Şi gura-ţi e tributul meu şi ochii tăi de smoală.

Alerg să te-ntâlnesc mereu în prag de curcubee
Să-ţi fiu în toate numai eu, tu unica-mi femeie.
Pe-o rază te coboară lin, zâmbindu-mi în amiază,
O viaţă doar să îţi închin, iar tu o luminează

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (16 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi sufletul meu

Azi, mi-am ăntrebat sufletul ce îl doare
De ce se închide în mine şi tace...?
Mi-a răspuns într-un târziu, plin de candoare:
-Nimic nu mă doare, gândul la tine nu îmi dă pace!

Eşti tristă mereu şi pe gânduri
De parcă tot cerul pe tine-a căzut,
Pe faţa ta tristă văd astăzi noi riduri
Şi ochii îţi sunt trişti, şi gâdul pierdut

Pe rana cea nouă, pansament vreau să-ţi pun
Alinare să-ţi dau, durerea să-ţi iau
Să te fac să alegi din toate ce-i bun
Să fim trup şi suflet, iubire să-ţi dau.

Ridică privirea şi ia-mă de mână,
Putere voi pune în inima ta
Vom porni la drum lung împreună
Frumoasă e viaţa, profită de ea!

Autor: Elena Bulancea

poezie de Elena Bulancea (8 ianuarie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune

Să te iubesc... şi-apoi să mor,
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Să-ţi ascult glas în fraze lungi,
Să ţi le sorb, să nu-mi ajungi!...

"Apoi", să n-am, de nu eşti tu,
De nu-ţi dau zâmbet plânsetu'
Şi nu-ţi sunt stupii lumii-n miere...
Să n-am durerii mângâiere!

Parte să n-am, de linişti, somn,
De nu-ţi fac înger din demon,
De nu te port în zbor de vise...
La Rai, să nu am porţi deschise!

Să mă fac pânză de culori,
De vrei eternul, să nu mori,
Din inima-mi să-nmoi penel...
Pentru duşmani să-ţi fiu rastel!

Din ochi, să-ţi fiu iris de flori,
Să răspândeşti galactici sori,
Ce-şi iau din mintea-mi doar lumină...
Să-ţi spăl greşeli, să nu ai vină!

Să-ţi fiu o palmă de Divin,
Să stai, să-mi sorbi din sânge vin,
Să te-arăt lumii, să te strâng...
Să-ţi dau dorinţele ce-mi frâng!

Să calci, mă torn, în cald asfalt,
Să urci, sunt scara de bazalt,
Să dormi, sunt puf de Paradis...
Să râzi, îţi fac iubiri din vis!

Doar dă-mi candoarea de copii,
Să le fii chipuri -veşnici vii-...
Şi Steaua mică de mă înalţ
Ţi-o fac Luceafăr, ring de cuarţ!...

Îţi rămân plasma de iubiri
Ce curg, din crucea-n răstigniri...
Sunt praf din spaţiu, sunt un gaz...
Sunt eu, gropiţa-ţi din obraz!

Îţi voi fi-n jur, mereu, fuior,
Un fum, din drogul meu de dor,
Să te ating, să-ţi fiu respir...
Parfum, de-un spin de trandafir!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea

Iubito, ce frumoasă eşti,
Nu pot să mi te scot din minte,
Nu mai am glas, că n-am cuvinte
Ce numai tu ştii să rosteşti.

Iubito, spune-mi unde eşti,
Să vin, de mână, să te iau.
Nu-ţi cer nimic, numai să-ţi dau
Alei de flori, ca să păşeşti.

Iubito, vino să-mi zâmbeşti,
Să-mi pierd vederea-n dinţi de perle,
S-aud divin... triluri de mierle,
De glas cu sunete cereşti.

Iubito, dă-mi iar mângâiere,
Că nu mai am nimic să simt;
De când nu eşti, în chin mă mint
Că-mi vei fi iar o revedere.

Iubito, dă-mi dorinţa vie,
Din ochi, dă-mi roua dimineţii
S-o sorb, să-mi fie apa vieţii...
S-o răspândesc, lumea s-o ştie.

Iubito, te aştept în poartă;
Tot numărând, mii trecătoare,
Adulmec izul tău de floare...
Schimbă-mi destin, fi a mea soartă.

Iubita mea, ţi-nchin în plic
Romanele lumii, poeme,
Dorinţele mele boeme
Şi inima, să n-am nimic!...

... Să mă deschizi, să mă citeşti
Zilnic, să-mi rupi câte o foaie;
Să-mi tai din inima greoaie,
Să-ţi pui la sânii-ţi-ngereşti...

Să-ţi fiu zălog, să mă iubeşti,
Fă-mă, oglindei tale, ramă;
Să ştii că chip, timp nu-ţi destramă
Şi-s veşnic fan, când te priveşti...

Să vrei mereu să-ţi fiu pe-aproape,
Să îţi răspund, doar, când mă strigi;
Din spini, să-ţi iei roze, ferigi,
Din carnea mea... vis să te-adape.

... Să mă ţii minima rezervă,
Când nu mai ai pe nimeni altul.
Să-ţi fiu, de ai abis, eu saltul;
Ţine-mă-n suflet, mă conservă...

Să mă ai suflu-n prigonire
Când întâmplarea-ţi este dramă;
Mă răsădesc să-ţi vindec rană,
Că-ţi sunt sămânţă de iubire...

Să mor, când numai tu vei vrea,
Când nu-ţi mai sunt fior de bine;
Nici flacăra, să-ncing suspine,
Nici apa, să-ţi sting dragostea...

Să crezi în mine draga mea,
Că-ţi voi fi astru, meteor
Pe cer topit, de veşnic dor...
Iubita mea, frumoasa mea!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecăciune

Ne forţăm minţi de morţi s-avem o detaşare,
Să nu ne năpădească zeci, mii de amintiri,
Când nod se pune în gât şi-ochi plini de licăriri
Ne scutură din suflet, pierdut pe-un timp cărare.

E-un semn venit oricum, ajuns prin nu ştii cine,
Ce-şi caută la rându-i o strângere de mână
Când lumânare nu-i, s-a stins pe piatra-n humă
Uitată printre lespezi, sub pas ce nu mai vine.

E ca o despărţire de drag, numai în gând
Ce-l vrei rămas alături o vie hologramă
Şi te cutremuri tot de chip în rece ramă...
Parcă-i un soi de teamă c-atingi un neavând.

E timp să te aduni din urmele lăsate,
Să îţi pliezi genunchi, să stai pe sol de trup
Ce zace ostoit de doruri, ce-anii-l rup...
Şi să laşi curs de lacrimi în hohot revărsate...

S-adăpi din tine un fir, ce pân' la os străbate.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresiv

Am suflet nor,
Sunt trist de plumb.
Gândesc să mor...
Mi-am pus în gând.

N-am meteor
Şi ceru-i plin...
Sufoc în dor,
Mă sting în chin...

De singur... zac,
M-au lăsat toţi;
Ca-necu-n lac
Când ştii să-nnoţi!

Mai am o şansă...
Dă-mi semnal
Să ies din transă,
Din letal...

Un colţ de zâmbet,
O esenţă,
Tremuru-ţi, zumzet
D-existenţă.

De mă refac
Să-ţi fiu covor,
Poţi să mă calci
Şi să-ţi fiu zbor.

Umbră să-ţi fiu
Îmi e de-ajuns...
Talpa să-ţi ţiu,
De toc străpuns!...

Doar să mă ai
Să mor de tine
Să-ţi faci alai...
Din mii... de mine!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei mele

Eşti icoana care îmi iartă gândul,
Când, în vorbe dulci mă răstignesc,
Prieten cu furtunile şi vântul
Nu mai ştiu cum să-ţi spun că te iubesc!

Eşti partea din suflet care-mi cântă,
Când în braţe, tot mai rar te dezmierd
Şi mă iau cu toţi demonii la trântă
Dar nu te vând şi nu vreau să te pierd.

Mai bine, îmi dau foc în Piaţa Mare,
Pe-un eşafod, cu toate cărţile ce-am scris
Fiindcă mi-eşti boala fără alinare
Şi am un loc cu tine-n Paradis!

Ar trebui să-mi dea o alocaţie,
Pentru tot ce sufletu-mi şi mintea zămisleşte,
Dar, azi, e-o infracţiune-a mea vocaţie
Şi lumea, ca pe-un lepros mă preţuieşte.

Tu, dintre toţi, îţi mai apleci răbdarea,
Peste suferinţa mea, fără măsură
Şi mă pierd, în ochii tăi ca marea,
Pe drumul meu, în Literatură.

De-aş putea, ţi-aş face o statuie,
În cea mai mare piaţă dintr-un burg,
Eşti, trup şi spirit, regina ce mă suie
Din Iadul vieţii, către Demiurg.

Îmi dau doctorii diagnostice fatale,
Mă ocoleşte lumea, ca pe un ciumat
Dar leacul meu e vraja sărutării tale
Şi te port în suflet, dulcele meu stigmat!

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mutandus

M-am săturat să schimb pământ
Să-mi răsădesc mereu tulpina;
Nici scoarţa-mi nu-mi mai ştie gând,
Nici ape nu-mi cresc rădăcina.

M-am săturat să îmi schimb oameni,
Să mă încarc cu crengi de poame
Ce nu am timp să coc; cum sameni
Şi n-ajungi să-ţi astâmperi foame.

M-am săturat să pierd iubiri,
Să-mi rup din inimă, ce-i una,
Neobosită-n amăgiri;
Că nici ea nu va bate-ntr-una.

M-am săturat să schimb arome
Ce-aveam, credeam, pe veci înscrise
În alveole, în pori, cum dogme
Ce-am inspirat, dar sunt doar vise.

M-am săturat să-mi las prieteni
Ce-i am în filmul pe retină
Transpus cum ace-n drum de ceteni,
Căzute verzi... Păduri ruină.

M-am săturat de mii de acuze
De risipiri trup-suflet, bunuri,
De gândurile-mi mii, confuze
Printre repere... mii de-albumuri.

M-am săturat de-atâta spaţiu;
Veşnic necunoscut, cu umbre
De vis, reale... Stors de saţiu
Mă-ntorc în lumea-mi de penumbre!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o dâră de condei...

Hai, Anida, lasă-ţi părul să îţi fluture prin vii,
Când alergi ca o nălucă printre toamnele târzii!
Nu-mi mai vitregi privirea, unduieşte-ţi trupul gol,
Să te cânt din lira verii adormită-n si bemol!

Ning castanii frunze roşii peste braţe de cleştar,
Eu îţi pun luna pe umeri şi-ţi fac loc în calendar,
Să-mi fii luni şi să-mi fii vineri şi septembrie şi mai,
Anotimpul tău, Anida, numai mie să mi-l dai.

Şi să-mi înfloreşti în palme, să te-adulmec pofticios-
Dintre florile pădurii tu miroşi cel mai frumos.
Lasă-mă, să-ţi scriu pe buze tot ce n-aş putea să-ţi spun-
Am tot adunat săruturi, încă tot le mai adun,

Ca un cerşetor de vise, stau la pândă să te prind,
În poemul meu de toamnă, cum, Anida să-ţi aprind,
Felinare în amurgul ce mă-ngenunchează iar,
Când tu vrei doar primăvară să-ţi aduc, iubito,-n dar?

Hai, Anida, să bei mustul toamnelor din ochii mei
Şi te fac nemuritoare dintr-o dâră de condei...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!