Plânset şi tril

Şi dacă-n călimară cerneli n-or să mai fie,
Inima mea îţi cântă, un tril de ciocârlie!
Iar de stiloul scrie de plânsetul din noi,
Te rog, poete, vino, dă ceasul înapoi!

"O călimară, un stilou, un ceas?
Un clopoţel, lipsit de glas?"

De', clopoţelul e lipsit de glas
Şi-n călimară lacrimi au rămas,
Stiloul scrie astăzi, pentru noi:
Vă rog, nu plângeţi, daţi ceasul înapoi!

poezie de Iulia Mirancea (11 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O călimară?
Da' isteaţă cerneală!
Un stilou?
Şugubăţ! Dar nou!
Un ceas?
Gata, acuşica-s!
Un caiet?
Mon chere: şiret!
Ce să mai vrea un poet?

poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş scrie neîncetat despre călimară dar s-a terminat cerneala din călimară...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi timpul înapoi!

Plecaţi voi păsări călătoare,
Dar oare mai veniţi la noi?!
Vă rog, daţi timpul înapoi,
Să fie cald, să fie soare!

În stoluri negre aţi fugit
Purtate de năvalnic vânt.
Atunci când aripa s-a frânt,
Ca pe Hristos v-au răstignit.

Va rog, daţi timpul înapoi,
De dragul meu şi-al tuturor!
Să depănăm poveşti de dor,
Veniţi sub streaşină la noi!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născut în zodia iubirii

Viaţa mea e ceasul rău
Al întregii existenţe,
În care nu sunt al tău
Din vina unei absenţe.

Am lipsit nemotivat
La-mpărţirea fericirii
Şi-am rămas nealocat
Ţie, înger al iubirii.

Ho, să treacă de la noi
Ceasul rău, cât să mai fie
Până fi-vom amândoi
Un ceas bun, o veşnicie?!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (28 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-un petec de hârtie

O lacrimă s-a scurs în călimară,
Peniţa frântă n-a mai vrut să scrie,
Idila începută-n miez de vară
S-a stins în toamna rece şi pustie.

Ardeau iubirile de-odinioară
Şi le stingeam pe-un petec de hârtie,
O lacrimă s-a scurs în călimară,
Peniţa frântă n-a mai vrut să scrie.

Mi-e dor de sărutarea ta târzie,
Cerneala mirosea a primăvară,
Plângea romanţa-n strune de vioară
Şi linişte-mi găseam în poezie,
O lacrimă s-a scurs în călimară.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă într-o călimară...

Un toc vechi şi murdar de cerneală
E singura-mi comoară
Dar fără voi ce s-ar alege
De scrisul meu?
Căci tot ce am făcut până mai ieri...
A mers pe foc sau la maculatură.
Oh, preferam să tac.
Dar asta până ieri. Acuma, gata!
Dau viaţă scrisului...
Punem capăt timpului pierdut...
Sperând că nu se va termina cerneala,
Căci eu chiar de aş plânge în călimară,
Sau chiar cu sângede la răni aş scrie...
Aş scrie iar cu lacrima-cerneală
Chiar de ar trebui să mor de-o mie de ori pe zi.
Oricum ultima mea clipă ţi-aş face-o cadou ţie, cititorule.
Şi aş trăi prin tine...
Chiar şi cu rugina sufletului meu aş trasa dungi,
Hieroglife pe hârtie...
Chiar de voi fi rănit mi-aş căţăra pana pe "masa tăcerii" lui Brâncuşi,
Ori pe o "coloană a infinitului",
Implorându-l să îmi sculpteze litere,
Ce le-aş aşeza în pagină doar pentru voi...
Şi tot aş scrie.
Mi-aş pune chiar şi viaţa,
Într-o călimară...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de poet

Pe vremea când eram în toc
Peniţă, şi tu călimară,
Ne aşezam în vers, cu foc,
Pe-o filă-n fiecare seară,

Şi-n iz de tei sau busuioc,
Prin sticla lămpii să apară
Făceam poeme, ca-ntr-un joc,
Pân' ce fitilul da să moară...

Însă de-un timp, n-am scris deloc,
Peniţa nu mai e sprinţară,
Cerneală-n călimară, ioc,
Iar gazul... preţul nu coboară!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele 1001 de nopţi ale cuvântului

Sudoare îngerească
ţi-a curs în călimară
poţi scrie acum poete
şi poate n-o să doară

Mai cupăneşti tăcerea
A FI SAU A NU FI
dar iată în cuvinte
se crapă-ncet de zi

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună în călimară

Pe lună am rugat îngeri
Să-ti scrie versurile mele.
Ei cu ascunse iubiri
L-au şoptit în slove de iele..

Înnegrindu-se în grifoni
Poeziei reflex, galantoni..
Salivând in ispite, lauri,
"Poeţilor" ce păreţi-ngeri.

Ce vin citesc, furisează
Ce alţi menestrei visează,
Apoi în faţa lumii-ntinează
Cerneala ce le sângerează...

Din inspiraţia lor nebună
În călimară, lună plină
Cu irisul muzei divină
Cameleonic de venină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerneala nu scrie prin călimară...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi

te rog sa nu mai pleci... rămâi.
esti pana mea din călimară.
esti visul noptilor de vară.
te rog ca să rămâi...

in vântul care adie-n noapte
eşti şoapta calda de iubire
tu nu poti fi o amăgire...
eşti tot ce am... te rog rămâi...

cand stelele lucesc pe cer
si linistea-i deplină
pe mal de apa ma rasfeti
zâmbesc şi-ţi spun... rămâi...

cand zori se lasa-n dimineaţă
pe-albastrul cerului aprins
tu ma alinţi pe parul nins
eu te iubesc... te rog rămâi...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o călimară

Îmi înfloresc bujori în păr
.....
Am plecat demult,
Din pragul amintirilor bătrâne.
Mi-e viaţa asta doar tumult
Şi-un drum ce-şi înfăşoară-n el
Flori şi două-trei ruine...

Îmi cântă fluturii în vânt
......
Am văzut argint în primăvară
Într-un tărâm pustiu...
Ah! Amintirea asta amară..
Îmi pune sufletul să scriu
Versuri dintr-o singură călimară.

Eu sunt...
Dar, tu ai fost?
Trecut plin lumini
Atunci când din tâmple
Îmi înfloreau crini?
Sau
Poate, fără vreo greşeală,
Am scris amândoi versuri
......
Dintr-o singură călimară...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o călimară 🌸❤

Îmi înfloresc bujori în păr
.....
Am plecat demult,
Din pragul amintirilor bătrâne.
Mi-e viaţa asta doar tumult
Şi-un drum ce-şi înfăşoară-n el
Flori şi două-trei ruine...

Îmi cântă fluturii în vânt
......
Am văzut argint în primăvară
Într-un tărâm pustiu...
Ah! Amintirea asta amară..
Îmi pune sufletul să scriu
Versuri dintr-o singură călimară.

Eu sunt...
Dar, tu ai fost?
Trecut plin lumini
Atunci când din tâmple
Îmi înfloreau crini?
Sau
Poate, fără vreo greşeală,
Am scris amândoi versuri
......
Dintr-o singură călimară..

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stiloul de aur nu ştie gramatică. Se poate scrie agramat şi cu un stilou de aur.

aforism de George Budoi din Agramaţii şi agramatismele lor (25 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin şi hazard

Se-nvârte roata vieţii
în ritm năucitor,
iar clipele în goană
se surpă peste noi,
grăbit trecutul pare
desprins din viitor,
măruntele instincte
ne lasă tot mai goi.

Dar vine o chemare
trecută prin destin,
porneşte dinlăuntru
cu-o voce fără glas,
în grabă ne anunţă
un iminent declin,
ce s-ar produce drastic
în acele de ceas.

Opriţi îndată ceasul! –
se-aude undeva...
Să fie chiar hazardul,
cumva nedumerit...?
sau poate vigilenţa,
cu toată forţa sa,
ivită dintr-odată
din cugetul rănit?

Dar se opreşte ceasul,
declinul amânat
aşteaptă cu răbdare
în acele de ceas,
şi se întreabă-n sine,
desigur supărat –
din clipele furate
cu câte-a mai rămas?...

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin şi hazard

Se-nvârte roata vieţii
în ritm năucitor,
iar clipele în goană
se surpă peste noi,
grăbit trecutul pare
desprins din viitor,
măruntele instincte
ne lasă tot mai goi.

Dar vine o chemare
trecută prin destin,
porneşte dinlăuntru
cu-o voce fără glas,
în grabă ne anunţă
un iminent declin,
ce s-ar produce drastic
în acele de ceas.

Opriţi îndată ceasul! –
se-aude undeva...
Să fie chiar hazardul,
cumva nedumerit?
sau poate vigilenţa,
cu toată forţa sa,
ivită dintr-odată
din cugetul rănit?

Dar se opreşte ceasul,
declinul amânat
aşteaptă cu răbdare
în acele de ceas,
şi se întreabă-n sine,
desigur supărat –
din clipele furate
cu câte-a mai rămas?...

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocul care poartă călimară e stilou...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolas Sarkossy a luat stiloul cu care a semnat documentele la Bucureşti

I-a plăcut şi l-a luat
Şi de noi îşi aminteşte
Iar de-atunci, a constatat
Că scrie şi... franţuzeşte.

epigramă de Any Drăgoianu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti din Călimară

În belşugul de lumină,

Rândunel şi rândunica

Făcu o rochiţă fină

Împreună cu furnica.

*

Cătălina lor cea creaţă

Are o hăinuţă care

E cârpită cu o zdreanţă

Dintr-un bulgăraş de soare.

*

Aşteptând şi vrând să ştie,

Rândunelul nostru mic

Se juca într-o cutie

Cu broscoiul Siminic.

*

Adunau cuvinte multe

În crenguţa de cerneală,

Însă chiar povestea noastră

A rămas în călimară.

poezie de Camelia Opriţa din Poveşti din Călimară, În Castelul Regelui
Adăugat de Elena Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru Romeo şi Julieta

În orice loc te văd, iubite,
În colţul lunii de argint,
În vise neasemuite,
În clipe tandre de alint.
Tu eşti Luceafăr între stele,
Quasar pierdut în univers,
Plâns în a vieţii călimară...
De-aceea astăzi te-am cules.

În orice loc te văd, iubite,
Doar tu eşti simfonia mea,
Tu eşti oceanul de cuvinte,
Iar eu sunt val de ctifea.
Trec lauri peste coama sură...
Sunt cânt de lacrimi peste ape...
Sub a tăcerii covertură,
Noi suntem infinite şoapte.

În colţul lunii de argint,
Te văd în fiecare seară
Chiar dacă-n ere ai fugit,
Chiar dacă-au început să doară
Azi amintirile de noi
Şi doliul flutură în poartă...
Te văd iubite peste tot
Şi nimeni n-o să ne despartă.

În vise neasemuite
Apari, tu, înger de lumini.
Eu te privesc cu luare-aminte
Şi-mi cresc în suflet rădăcini.
Şi clipa-n mine se dilată
Şi-n univers călătorim
Doi îngeri blestemaţi de soartă
Să ne iubim... să ne iubim...

În clipe tandre de alint,
Înger de foc, te zbaţi... şi treci
Dureri, vulcani şi în zenit
Te întrupezi. De-ar fii să pleci,
Furtuni în noapte s-ar isca,
Vulcani ar creşte-n tălpi de sticlă,
Dar ştii că voi rămâne-a ta...
Spre cer iubirea mă ridică.

Tu eşti Luceafăr între stele...
Mă chemi în uiversul tău
Şi zbor cu zbor pierim în noapte
Mereu, mereu, mereu, mereu.
Repetitiv şi anacronic
Acelaşi timp mereu trăim,
Oprim minutele-n ceasornic
Şi cast şi simplu ne iubim.

Qusar pierdut în univers,
Universal poem, în seară,
Din trupul tău eu am cules
Nectar de lacrimă amară.
Pe drumul morţii nesfârşit
Tu-mi eşti amnar şi reverie,
Nu pot uita cât te-am iubit,
Îţi aparţin cu totul, ţie.

Plâns în a vieţii călimară
Când inima în loc va sta
Şi mâna mea nu va mai scrie,
Când cânt spre ceruri voi zbura...
Îmi las cuvintele ofrandă
În tocul gol de suferinţi.
Ploi de cuvinte vreau să cadă
În toamna lacrimii fierbinţi.

De-aceea astăzi te-am cules
Quasar din visele oculte...
Nu te iubesc din interes,
Iubiri precum a mea nu-s multe.
Vezi?! Mână-n mână rătăcim...
Veghem întoarcerea acasă
Şi ne ubim... şi ne iubim...
Iubirea-n cer să înflorească!

De-aceea astăzi te-am cules
Plâns în a vieţii călimară,
Quasar pierdut în univers,
Tu eşti Luceafăr între stele.
În clipe tandre de alint,
În vise neasemuite,
În colţul lunii de argint,
În orice loc te văd, iubite!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!