Ideea de neajuns se naşte din excesul de dorinţe. Însăşi conştiinţa răului n-ar fi posibilă fără agitaţia vrerilor neînfăptuibile. În bine, trăiesc acei ce vor puţin, a căror dorinţă e compatibilă cu dimensiunile vieţii. Dar când eşti ros de un jind năpraznic, universul e neîncăpător, e cădere, e rău. Nimic nu te mulţumeşte aici jos. Nefericirea nu-i decât neputinţă în supranatural; neputinţa ultimei curpinderi.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu-i posibilă decât prin uitare.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să recunosc că m-am ocupat mult de imaginea acestui Dumnezeu rău numai fiindcă o asemenea viziune despre istoria lumii te poate uşura. Ajungi să înţelegi şi să explici totul cu ajutorul ei. Ideea Dumnezeului rău este, desigur, un remediu miraculos, însă ea este o portiţă de scăpare pentru cel ce nu poate trăi afirmarea fără precedent a răului, fără să aibă o explicaţie a ei.

Emil Cioran în Convorbiri cu Cioran (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu ne individualizează mai mult decât neputinţa de a ne striga reuşitele.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Lorena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absurdul şi ultimul, iată cele două elemente din a căror proporţionalizare se naşte adâncimea echivocă a religiei. Căci ea nu este decât un surâs penste un nonsens cosmic, un parfum final peste o ondulaţie de nimicnicie. De aceea, când religia nu mai are nici un argument recurge la lacrimi. Doar ele mai ţin echilibrul universului şi mai susţin pe Dumnezeu în fiinţă. Când se vor termina, va dispărea şi regretul după El.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi risc, nici bucuria vieţii...

Constaţi că viaţa-i, zi de zi, un risc:
Urcuş ratat, plonjeu fatal, trădare.
Dar nu există, fără valuri, mare
Şi nici, în munţi, fără cădere, pisc.

Nu i-ai simţi tot farmecul, de care
Rămâi vrăjit ca-n ochi de vasilisc,
În vis când eşti purtat sub uranisc
Şi odalisce-ţi pică la picioare.

Când prinde-un monstru-n beznă-a chirăi
Ori din străfund când cască o genune,
Cu cât mai tari sunt simţurile imune,
Cu-atât mai mare-i şansa de-a trăi.

De n-ar fi risc, nici bucuria vieţii
N-ar străluci ca roua dimineţii.

poezie de Nicolae Mătcaş din Orfan de chipul meu (2014)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât eşti mai puţin indiferent în faţa răului, cu atât eşti mai aproape de remuşcarea esenţială. Aceasta-i uneori tulbure şi echivocă: atunci porţi povara absenţei Binelui.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreg amarul fiinţării se evaporă la ideea că oricând e în putinţa noastră să-l curmăm, că ascundem în noi înşine imensa libertate a absenţei noastre şi că ne putem răscumpăra căderea în dureri sterpe sau în banalitate prin genialitatea negativă a sinuciderii. De n-am fi în stare să ne închipuim - şi să ne consolăm astfel - prilejul prin care ne-am face seama, actul infinit al liberării de sine, vieţuirea n-ar avea nicio scăpare din ea însăşi, iar ocna respiraţiei nicio bănuială de văzduh. Dar această idee face din fiecare dintre noi un stăpân, fără a fi totuşi slugi fiindcă n-o trecem în fapt. Să fie oare că adevăratele sinucideri sunt acelea ce nu se consumă? Având reţeta sigură a răului şi a-l purta totuşi mai departe...

Emil Cioran în Razne (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu am conştiinţa de sine trăiesc o viaţă animalică; când am conştiinţa de sine şi fac ce hotărăsc cu sufletul, trăiesc o viaţă omenească; când însă am conştiinţa vieţii altor făpturi, iubindu-le, trăiesc o viaţă dumnezeiască.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu aleg să cred în oameni atunci când nimeni, nici chiar ei, nu mai cred. Pentru că ştiu ce miracole se pot naşte de aici. Nefericirea apare atunci când avem iluzia că ceilalţi ne vor salva, ne vor iubi, ne vor da. Cu alte cuvinte, când aşteptăm mult de la alţii şi puţin de la noi, avem reţeta nefericirii. Ce ar fi dacă ţi-ai oferi tu ceea ce ceri de la ceilalţi?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultrapolitizarea spiritelor e o catastrofă fără egal. Mai bine diletantism decât ideologie, mai bine să nu depinzi de nimic. Dar de ce nu sunt vizavi de Dumneavoastră un diletant? Ochii, ochii Dumneavoastră au făcut din mine un fanatic.

Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme suntem sănătoşi, nu existăm. Mai exact nu ştim că existăm. Bolnavul suspină după neantul sănătăţii, după ignioranţa de a fi; clipă de clipă, el este exasperat de conştiinţa că are tot universul în faţă, fără nicio posibilitate de a face parte din el, ori de a se risipi în el. "Nu mai pot întreprinde nimic pornind de la mine însumi. Mai degrabă să pleznesc ori să dispar decât să continui astfel," îşi spune el.

Emil Cioran în Eseuri
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu emancipează spiritul mai mult decât negarea. Ea nu-i fertilă însă decât în răstimpul în care ne străduim s-o cucerim şi să ne-o însuşim; odată dobândită, ne înrobeşte: un lanţ ca oricare altul. Dacă e să alegem între două sclavii, s-o preferăm pe cea a fiinţei, chiar dacă nu-i posibilă făr-o anume sfâşiere: e, totuşi, preţul ce-l avem de plătit pentru a evita contagiunea neantului, comoditatea delirului...

Emil Cioran în Ispita de a exista
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu-i decât o zarvă peste o întindere lipsită de coordonate, iar universul, o geometrie epileptică.

Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă suferinţa n-ar fi un instrument de cunoaştere, sinuciderea ar fi obligatorie. Şi viaţa însăşi - cu inutilităţile ei sfâşietoare, cu bestialitatea ei obscură, care ne târâie în erori pentru a ne spânzura din când în când de câte un adevăr, cine ar putea-o suporta, de n-ar fi un spectacol de cunoaştere unic? Trăind primejdiile spiritului, ne mângâiem prin intensităţi de lipsa unui adevăr final.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi pe creştetul tău nu-i uşor. A fi pe-al lumii, mai puţin. De-aş fi un port al navigaţiilor eului! Dar sunt mai mult ca lumea şi lumea nu-i nimic!

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De zece ani, am tot visat un apartament. Visul mi s-a împlinit, fără să-mi aducă nimic. Deja regret anii de hotel. Posesiunea mă face să sufăr mai mult decât sărăcia. Apropo, trăiesc în hoteluri din 1937!

Emil Cioran în Caiete (20 iulie 1960)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am o singură dorinţă

De când eu te-am văzut pe tine,
Viaţa mea s-a schimbat,
Nu ştiu de rău, ori de bine
Sufletul mi-i tulburat.

Căci tu eşti unica fiinţă
În lumea asta care moare,
Tu îmi dai putere şi credinţă
Iubita mea cu chip de floare!

Mai am o singură dorinţă,
A te mai vedea odată,
Dar asta e cu neputinţă,
Îngerul meu cu chip de fată!

poezie de Vladimir Potlog (18 iunie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

9 de Cupe (Sonet Tarot)

Acum eşti liniştit, orice dorinţă
Ţi s-a împlinit, iar simţurile tale
S-au delectat cu multă prisosinţă
Din toate câte le-au ieşit în cale.
E şi normal să nu doreşti schimbarea
Când lucrurile merg atât de bine
N-ai nicio grijă, nu te-atrage zarea
Trăieşti din plin şi totul îţi convine.
Dar sunt şi perioade negre-n viaţă
Când orice faci, nimic nu-ţi reuşeşte
Şi soarta parcă-ţi spune verde-n faţă
C-a ta dorinţă nu se împlineşte.

Căci uneori poţi să-ţi răsfeţi fiinţa,
Dar alteori te-alegi cu neputinţa.

poezie de Octavian Cocoş (27 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicicând nu poţi cădea mai jos decât atunci când îţi pare rău după îngeri..., poate doar atunci când doreşti să te rogi până la lichefierea creierului.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

atunci când lacrimile se vor zdrobi de pământ
şi vor simţi durerea mea
şi-în cădere lumina din ele se va stinge
să şti!
că viaţa nu-i decât o secundă
ce repede trece!

atunci când privirea mi se va pierde
şi lumina din ea nu va mai fi
să sti!
că întunericul nu poate înlocui lumina
căci viaţa nu-i un privilegiu

să şti că atunci când m-ai uitat
şi vei crede că eşti fericită
mă voi bucura
că viaţa nu-i, decât
o iluzie, un zbor în vânt
un fluture ce am avut impresia
că prin ce-am fost, doar a trecut!

poezie de Viorel Muha (2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!