Calea care duce spre fericire este uneori atat de ingusta, incat pe ea nu incap doi, daca ei nu formeaza un intreg.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probabil universul nu este nici finit nici infinit, cuvintele finit sau infinit fiind doar expresii care nu vor sa spuna nimic. Daca nu poti sa-ti imaginezi finitul sau unfinitul, dar nici ceva nici-finit, nici-infinit, lucruri care sunt atat de elementare, atat de simple, incat ar trebui sa fim creati astfel incat sa le putem intelege, ce putem face altceva decat sa nu mai gandim?

Eugene Ionesco în Însinguratul
Adăugat de Dumitrascu Stefania
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram atat de liber!

Ea imi spuse:
iubitule, matasea are culoare
culoarea are gust de miere
mierea este soare
soarele este intuneric
eu, numai eu spun:
acestea nu sunt vise!
intinde mana, sunt aproape
piramidele ascunse sub pleoape
priveste pana-n fundul pamantului
si daruieste-ti sufletul!

eram atat de liber
cand Ea care ma intemnitase
mi-a spus:
poti sa pleci daca vrei…
eram atat de liber
incat am spus:
raman!

poezie de Alin Micu
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rup din mine,ieri...

Te rup din mine, ieri, atat de calma si tacuta
Ma rup din tine, azi, la fel de calma si de muta
Ingenunchez pe marul lui adam si ti l-as frange,
De as putea opri aceasta rupere, cu sange

Ma dori atat de crancen, in aripa,
Ma dori in ieri, ma dori in fiecare clipa...
Iar ochii tai devin atat de mici si grei
Incat acum nu mai incap nici c-un pantof in ei

Hai spune-mi tu de-i drept, si daca vrei
Vom face dragoste in zece, nu in trei
Ne vom destrabala in baie, pe masina de spalat,
Si-n dormitor,(jos pe covor)ca-i indicat

Ironic zici? Habar n-ai tu ce se ascunde aici
Cata durere... sa fac plici
Dar nu te iert, te rup in continuare
Si ca sa nu te strici, cand termin jur ca torn si sare

poezie de Cătălina Stănescu
Adăugat de Adnana Ilfoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am decat o singura dorinta, si întreaga mea fiinta si toate puterile mele tintesc spre implinirea ei. am dorit-o atat de multa vreme si atat de neclintit, incat sunt convins ca se va implini.

Emily Bronte în La răscruce de vânturi
Adăugat de cris
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca noi nu am fi cu totii atata de interesati de noi insine, viata ar fi atat de neinteresanta incat niciunul dintr-e noi nu ar fi capabil s-o indure.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliac alb

Adieri de suflet
pe fire de liliac alb…
Gustul buzelor tale
uitat pe o margine de vis…

Nopti cu stele
atat de calde
incat ploua
cu liniste…

Si …
atat de albe
incat chipurile noastre
par scanteieri
pe o catifea albastra.

Mirare in ochi,
chemari in tacere,
tremur pe pleoape…
maini intinse
spre trupuri
cu miros de verbina…

Asteptare…

Clipe prelungite
cu dor,
cu durere,
cu sarutari,
cu secunde
ce devin
tot mai des…amintiri…

Clipe care trec,
clipe care isi ard ecoul
in gesturi
de ieri,
de maine…

Adieri de liliac alb
pe suflete
ce se apropie obsesiv
de cifra… 1.

poezie de Lelia Mossora
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

O oaza de iubire

Daca o picatura
Ar cadea
Intr-un ocean de nisip
As incerca
Fir cu fir sa ridic
O fantana.

Daca o raza
Ar lumina
O carare ingusta
As incerca
Sa caut margini
Ascunse.

Daca o floare
Exista
Dar nu intr-o vaza
As cauta
O camila
Si-o oaza.

Daca o zi
E o viata
Si asta e semn
Iubirea-i speranta
Sau doar e
Pe Soare un semn.

poezie de Doru Lascarache (20 martie 2009)
Adăugat de Doru Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt două căi spre rezonanţă: calea adevărului şi respectului, care duce la rezonanţa de suflet şi calea avantajului, care duce la rezonanţa de mască, de interes.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Rezonanţă (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ar fi daca lumea s-ar termina maine, dovedindu-ne ca ne pierdem vremea cu totii, muncind atat de mult si dormind atat de putin?

Anna Todd în Inainte de noi
Adăugat de Bogdan Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panze de paianjen

Traim in fuga.
Mergem atat de departe
spre acel nicaieri
masurat intre doua priviri
grabite la ceas,
incat nordul sentimentelor
o ia razna printre jumatati de noi,
prin franturi de gesturi.
Inchisi intr-un sambure
de simturi
neidentificabile,
unica portita de evadare spre real
ne arunca uneori
in propriile panze de paianjen
tesute cu grija
de clipe ce si-au razbunat
singuratatea,
de fiecare data cand ai crezut
ca-ti poti permite
sa parasesti jocul acela straniu
cu intrebari si raspunsuri.

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, visul din noapte, poate fi lumina zilei care-şi deschide calea spre fericire.

Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regasire

Intr-un abis intunecat plutesc
Si ingeri nu mai sunt
E atat de frig si de intuneric
Ma gandesc cu teama
Daca eu sunt sufletul meu
Daca asta va fi pentru eternitate

Incerc plin de remuscari
Sa alung demonii ce ma cuprind
Si rugaciunea sa mi-o amintesc
Sa incerc sa ma regasesc...

Si universul ma ajuta
Si prin semne ma indruma
Sa te urmez pe tine
Sa imi urmez calea divina
Sa ma regasesc pe mine

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de vali
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atat de slab...

Daca vrea sa se dezbrace
El nu poate si se mira,
Slitul nu-l poate desface
Ca s-a agatat de...sira.

epigramă de Lucian Onea
Adăugat de Lucian Onea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflectie

Nicaieri o poarta,
Sau un arc ogival
Pe unde sa trec dincolo,
Spre fericire.
Dormi zidule!
Va veni vremea sa te trezesc,
Sa iti spun cu hotarare
Ca nu ma tem de moarte.
Datorita mortii,
Stropul meu de viata
Lumineaza uneori
Pret de o clipa,
Atat de frumos!

poezie de Iulia Comaniciu (iulie 2008)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea către fericire

Întotdeauna să fie magie
pentru oamenii din apropierea ta.
Tu te grăbeşti spre fericire,
eu vreau să uit totul.
Să fie lumină,
să fie veselie,
să fie culoare,
chiar dacă totul este
în alb şi negru.
Întotdeauna să fii pentru alţii
ce vrei pentru tine
adică calea către fericire.

poezie de Eugenia Calancea (16 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca...

Daca intr-o zi vei gasi tarmul
Spre care neincetat te indrepti,
Va fi o rasplata din ceruri venita
Ca stii sa iubesti si s-astepti.

Daca, asteptand, vei afla rasaritul
Din zorii zilei spre care alergi,
Vei sti ce-i caldura si dragostea sfanta
Ca poti sa ierti, sa-ntelegi.

Daca mergand neincetat, spre lumina
Imprastii lumina in juru-ti mereu,
Primi-vei, la randu-ti, in suflet speranta.
Si, pururi, vei trece usor peste greu.

poezie de Iulia Comaniciu (iulie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morminte la gard

Imperceptibil, tragic, revansard,
prin cimitir mormintele pustii,
vaslind din cruci, se-apropie de gard,
sa-ntrebe de ai lor daca sunt vii.

Si ere geologice strabat
pentru-a-si gasi, in cimitirul stramt,
o cale catre gardul ruinat,
ca este grea miscarea prin pamant.

Si ele-ajung atata de tarziu
acolo unde viii pot vedea,
incat nici vorba de-a gasi un fiu
si de-a-si aduce-aminte cineva.

Si, ca sa fie un cosmar intreg,
mormintele ajunse langa drum,
printr-un efort de iarba inteleg
ca-n cimitir sunt si ceilalti acum.

Se misca greu mormintele pe-alei
si crucile dau sunet si ecou,
cand mortii se mai cauta-ntre ei,
atat de singuri, c-ar muri din nou.

Ca si atunci cand inca erau vii
si cand la drum iubirea ii scotea,
ei intre ei incet ar tainui,
pe-o lavita intinsa la sosea.

Dar nu mai au cu cine sta la porti,
nici focurile-n ulita nu ard
de mii si mii de ani, si toti sunt morti,
degeaba vin mormintele la gard.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (a doua ediţie, adăugită) (2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii. Calea mântuirii şi a pierzării. Ferirea de prooroci mincinoşi. - 7:13-14 de Sfântul Matei
Adăugat de adrina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul este de o importanţă vitală pentru stat, domeniu al vieţii şi al morţii, calea care duce spre supravieţuire sau spre nimicire. E neapărat necesar să fie studiat temeinic.

Sun Tzu în Arta războiului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

...in provincie, faptele nesocotie sunt multe la numar; senzatiile sunt atat de rare incat trebuie simtite pana la ultima picatura.

Stendhal în Roşu şi negru
Adăugat de Marina Ciolpan
Comentează! | Votează! | Copiază!