A fost...
Scumpi copii, după vacanță,
Vă mai amintiți de Zdreanță,
Cel cu ochii de faianță,
Cum l-am scris și l-ați citit?
Câte unul, câți ați fost,
L-învăța și pe de rost.
Răsfățat și mult iubit
Zdreanță-al nostru a murit.
Rămăsese din frumosul
Prieten bun, pielea și osul.
Își pierduse și mirosul
Și vederea, șchiopătând
Și căzând din când în când.
Mă striga din glod și apă
Să-l mai scot din câte-o groapă,
Aducându-și poate-aminte
De un drum de mai nainte
O luă strâmb printre strujani
Dând cu botu-n bolovani,
Pentru că întâi și-ntâi
Să-l ridic și să-l mângâi.
Zdreanță, fără să mă vadă,
Mă știa cam prin livadă.
Sufăr de atunci cumplit
Să știu Zdreanță că-a murit.
Plânge sufletul din mine.
Îl aștept și nu mai vine.
Mai aflați, și nu e bine,
Că ce fuse nu mai vine.
Vremea deapănă și toarce
Și ce-a fost nu mai se-ntoarce.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vacanță
- poezii despre suflet
- poezii despre răsfăț
- poezii despre prietenie
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre apă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Zdreanță hoinar
- N-ați văzut cumva pe Zdreanță...
Cel cu ochii de faianță?
- Am văzut noi o cățea...
La copiii toți lătra...?
- Nu-i cățea, este cățel:
Zdrențuit și mititel...
-Atunci: e cățelul Zdreanță
Cel cu ochii de faianță...
- Zdreanță, Zdreanță, unde-ai fost?
Ești micuț și ești cam prost...
- Ha-m... am, ham: te-am speriat
Peste tot eu am lătrat...
- Hai acasă la Grivei
Să latri cu el cât vrei.
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre câini, poezii despre sperieturi, poezii despre prostie, poezii despre copilărie sau poezii despre acasă
Zdreanță
L-ați văzut cumva pe Zdreanță,
Cel cu ochii de faianță?
E un câine zdrențuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfenițele-i atârnă
Și pe ochi, pe nara cârnă,
Și se-ncurcă și descurcă,
Parcă-i scos din câlți pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaș fără păreche.
Dă târcoale la coteț,
Ciufulit și-așa lăieț,
Așteptând un ceas și două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când și-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvățat și știe,
Și, pe brânci, târâș, grăbiș,
Se strecoară pe furiș.
Pune laba, ia cu botul
Și-nghite oul cu totul.
- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. - "L-a mâncat!"
"Stai nițel, că te dezvăț
Fără mătură și băț.
Te învață mama minte."
Și i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanță l-a și lepădat
Și-a-njurat cu un lătrat.
Când se uita la găină,
Cu culcușul lui, vecină,
Zice Zdreanță-n gândul lui
"S-a făcut a dracului!"
poezie pentru copii de Tudor Arghezi
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre vecini
- poezii despre urechi
- poezii despre nas
- poezii despre mâncare
- poezii despre muzică
- poezii despre mamă
- poezii despre găini
Bietul "Zdreanță"
Cine credeți că, se crede
C-ar fi cineva în viață?
Este cel ce nu se vede
Că nu-i alta decât "Zdreanță"
Când unii, din interese,
Îl vorbesc de bine-n față
El se umflă și își iese
Din fire; sărmanul "Zdreanță"!
Dar de-ar ști c-aceiași semeni
Ce-azi în slavă îl ridică,
Mâine, doar cu schimb de termeni,
Ca pe-o "Zdreanță" îl critică.
Și de ce o lume-ntreagă
În eroare să se-afunde?
O, sub haină de-aur largă
Doar o "Zdreanță" se ascunde...
Îmbătat de tămâierea
Lingușirii fără preget,
--Care-i mai dulce ca mierea--
Bietul "Zdreanță", cu un deget,
Crezând că-i ceva în viață,
Socotește-n slaba-i minte,
--Bietul clovn, biata paiață!--
Că lumea o dă-nainte.
Cât i-ai spune că, în lume,
Nu e decât o paiață,
El consideră că-s glume.
"Zdreanță" minte nu se-nvață...
poezie de Nicolae Martinescu (12 noiembrie 1981)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre vestimentație, poezii despre umor, poezii despre schimbare, poezii despre greșeli sau poezii despre degete
Mai bine un prieten bun, iubit de la distanță,
Pe care-l vezi din an în Paști,
Decât aici aproape-o zdreanță,
Care te face să caști...
catren de Beatrice Vaisman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai murit încă unul
A mai murit încă unul -
cu foamea pe față,
cu ochii de ceață,
cu mâini ca tutunul.
A mai murit încă unul
din nemernica gloată
care pe rând se gată.
Unul câte unul.
Trei, șase, opt, zece...
A mai murit un mișel.
Ce bine de el
că-i liber să plece!
Azi n-o să-l mai frigă
în vise de fiere
nici trup de muiere
și nici mămăligă.
Ah, Domnul, prea-bunul,
îl mangaie foarte.
Tovarăși de moarte,
poftim încă unul!
Lăsați-l să plece!
Nu spuneți o vorbă!
Ne lasă o ciorbă
și-o pâine rece.
poezie clasică de Radu Gyr
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre pâine, poezii despre prezent, poezii despre mămăligă, poezii despre mâini, poezii despre moarte sau poezii despre libertate
* * *
... niciodată să nu-ți pară rău de ce a fost
sau n-a fost și nici nu se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
vagabonzi alde mine să-l mai poată uita
niciodată să nu-ți pară rău c-ai iubit
și că nu mai iubești și nici n-ai remușcări
ori cu clipele tale de om fericit
veșnicia-și croiește prin mine cărări
niciodată să nu-ți pară rău c-ai plecat
când întreaga ființă-ți striga să mai stai
important e că tu te prefaci c-ai uitat
important e că eu sunt în iadul din rai...
niciodată să nu-ți pară rău de ce a fost
sau n-a fost dar oricum se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
la prezentul din mine să-l pot ajusta...
poezie de Iurie Osoianu (5 iulie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre religie, citate de Iurie Osoianu despre religie, citate de Iurie Osoianu despre iubire, poezii despre vagabondaj, poezii despre rai, citate de Iurie Osoianu despre rai, citate de Iurie Osoianu despre prezent, poezii despre iad, citate de Iurie Osoianu despre iad, poezii despre fericire sau citate de Iurie Osoianu despre fericire
Pe toată durata filmărilor am simțit că o prezență puternică mă însoțește. Din interiorul meu venea o rugă: "Nu vreau ca oamenii să mă vadă pe mine. Vreau să-L vadă pe Iisus!". A fost lucrul pe care mi l-am dorit mai mult decât orice, să aibă un efect asupra oamenilor pentru ca aceștia să ia în cele din urmă decizia: să-L urmeze sau nu.
citat din James Caviezel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre filme, citate despre filmare, citate despre dorințe, citate despre creștinism sau citate despre Iisus Hristos
Procurorul "Zdreanță"
A căzut o "zdreanță"
Din beznă și neguri,
Ies la suprafață
Strălucite jeguri.
epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre procurori
Mamă, vine toamna
nici eu nu mai sunt cel care am fost
știi bine asta
mamă
mimez doar ceea ce am fost
o parte din mine se clatină
precum vântul
din când în când
mă uit în oglindă și mă contrazic
de dragul a ceea ce am fost
m-aș pregăti să-și cer ceva dar
cuvintele mi se transformă în umbre
aidoma apei în gheață
vine toamna mamă și
cuvintele nu se mai leagă
știu
tu plângi și desenezi umbre
pentru atunci când
ne vom reîntâlni
mamă,
vine toamna
poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre gheață, poezii despre desen sau poezii despre cuvinte
Ochi uitați
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufletești.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Și să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Și ochii nu se mai întâlnesc.
Și ai vrea să simți durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ți spună din nou povești,
Să-ți creezi din nou iluzii,
Că în conștiința lor, trăiești.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.
poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre durere, poezii despre dorințe, poezii despre conștiință sau poezii despre albastru
Din taine
O altă taină, limba, nu știe cum răsare
Și cum se zămislește după ținut și soare,
Mai limpede, mai aspră, mai posacă.
De ce nu poate gândul, ascuns în el, să tacă?
Făptura ei de aer dă floare de lumină
Și are, ca porumbul și volvora, tulpină.
Tăgăduie, ca mintea și trup și căpătâi.
Într-adevăr pribeagă, ce-a fost întâi și-ntâi.
El, omul? el, cuvântul? că limbile-au rămas
Să glăsuiască minții, din cărți, și fără glas.
Făptură de cuvinte, din grai sunat și mută,
Nu are, cercetată, plămada cunoscută.
E înger, e mireasma atât de ușoară
Că fără vânt nici aripi, de cum se iscă zboară?
Silește-te mai tare, iubite gramatic,
Să-mi spui, că, până astăzi, tu nu mi-ai spus nimic.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre lumină sau poezii despre gânduri
Îndată după plecarea Greuceanului, Faurul-pământului se apucă și făcu chipul lui Greuceanu numai și numai din fier, apoi porunci să arză cușnița ziua și noaptea și să țină chipul acesta fără curmare în foc. Iară Greuceanu și frate-său merseră cale lungă, și mai lungă, până ce li se făcu calea cruci; aici se opriră, se așezară pe iarbă și făcură o gustărică din merindele ce mai aveau, și apoi se despărțiră, după ce se îmbrățișară, și plânseră ca niște copii. Mai nainte d-a se despărți, își împărțiră câte o basma și se înțeleseră zicând: "Atunci când basmalele vor fi rupte pe margini, să mai tragă nădejde unul de altul că se vor mai întâlni; iară când basmalele vor fi rupte în mijloc, să se știe că unul din ei este pierit". Mai înfipse și un cuțit în pământ și ziseră: "Acela din noi, care s-ar întoarce mai întâi și va găsi cuțitul ruginit să nu mai aștepte pe cellalt, fiindcă aceasta însemnează că a murit". Apoi Greuceanu apucă la dreapta și frate-său la stânga.
Petre Ispirescu în Greuceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noapte, citate de Petre Ispirescu despre noapte, citate despre foc, citate de Petre Ispirescu despre foc, citate despre fier, citate de Petre Ispirescu despre fier, citate despre cruce sau citate de Petre Ispirescu despre cruce
Al cincilea anotimp
Nu sunt păcătoasă, Doamne,
Dar am păcătuit.
Ingerul ce mi l-ai sortit
Nu mai e alb
In curcubeu l-am vopsit.
Am greșit, m-a iertat
Si iar am greșit.
Acum, prea de tot ostenit
De netihnă și de rușine,
Se ascunde de ceilalți îngeri în mine.
S-a dus primăvara,
E zăpușeală și vine vara.
Pe îngerul meu
Intemnițat la mine in vine
Aș vrea să-l las
Să se întoarcă la Tine.
Să-l ierți Doamne
Si înapoi să-l primești!
El nu e vinovat,
Prin cotloane lumești
Eu l-am ademenit,
L-am purtat pe cărări întortocheate
Făcând din șoapte urlet, din zi noapte,
Cu vanitatea mea l-am otrăvit,
Amăgindu-l pe el, pe mine m-am mințit,
Mi-a fost de mine milă pe el l-am umilit,
L-am pus la încercări nenumărate
Si bune și rele, și gânduri și cuvinte și fapte.
A fost, cum doar Tu știi, și rău și bine.
S-au dus primăvara, vara,
E umezeală și toamna vine.
Ingerului meu vreau să-i fiu înger, Doamne,
Să-l las să Ti se-ntoarcă-n cer.
Vreau să-l despart de păcat, să-l dezleg de jurământ,
Si, cum m-a învățat,
Am să Te rog, am să aștept și-am să sper.
Am să mă așez pe pământ
Intr-un culcuș de frunze aurii
Si-am să-mi desfac bluza,
Apoi pielea, apoi coastele,
Am să-i scot din mine aripele,
Am să le spăl cu lacrimi,
Am să le usuc cu răsuflarea,
Am să le mângâi, am să le cânt.
Am să îi spun că m-am mărturisit,
Că m-ai auzit, că m-ai ascultat, că m-ai iertat,
Că poate să mă părăsească liniștit.
Am să mă învelesc apoi încet
Cu multe frunze ruginii
Si-am să sper și-am să aștept să mă auzi și să vii.
S-au dus primăvara, vara, toamna,
E de-acum frig și vine iarna.
Când frunzele se vor chirci
Si fulgii-mi vor intra sub bluză
Si sub piele și sub coaste,
Nu ca zbaterea de aripă
Ci ca un pumnal ascuțit,
Voi ști că l-ai primit, Doamne,
Pe îngerul meu ostenit
Inapoi în cetele Tale,
Iar albul zăpezii
Va fi umbra tremurătoare,
Sub mângâierea Ta,
A aripelor lui străvezii.
S-au dus primăvara, vara, tomna, iarna...
Din cotloane cerești
Mâna Ta hotărăște
Al reînvierii răstimp:
Ca mereu eu întârzii, mângâind zăpada
In al cincilea anotimp.
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre iertare, poezii despre frunze, poezii despre alb, poezii despre vinovăție sau poezii despre rușine
* * *
Puțin de nor, puțin de soare,
Puțin de viață, puțin de moarte,
Puțin de bine, puțin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!
Puțin din timp, puțin din azi,
Puțin din noapte, puțin din somn,
Puțin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!
Puțin din vis, puțin te mai visez,
Puțin mai îndrăznesc, puțin te mai chem,
Puțin te mai aștept, puțin te mai iubesc
În viața asta petrecută fără tine!
Puțin regret, puțin moment,
Puțin ai fost, puțin te mai cunosc,
Puțin de rost, puțin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!
Puțin mi-a mai rămas, puțin din glas,
Puțin dintr-un cuvânt, puțin din gând,
Puțin pământ, puțin mormânt
În moartea ce vine fără tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre noapte
Fulg de stele
A căzut un fulg de nea
Și, din zborul lui tăcut,
L-am oprit în palma mea
Să-l admir și să-l sărut.
Era gingaș, era mic,
Iar căldura palmei mele
L-a schimbat îndată-n "pic"
Și în lacrimă din stele.
N-am putut să-l mai privesc
Căci mi s-a prelins pe mână
Și din cer dumnezeiesc
Ar fi devenit țărână.
Dar eu l-am oprit din zbor
Căci vroiam să-l pun în piept
Însă plânsul său ușor
M-a făcut să mai aștept.
Trebuia să-l las să cadă,
Poate e trimis din stele,
Ca un sol, ce vrea să vadă,
Dacă am bune sau rele.
Dar în neștiința-mi crasă
L-am ucis și l-a durut:
Cred că se-ntorcea acasă
Cineva de mult pierdut.
poezie de Mihu Eugenia (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre devenire sau poezii despre admirație
Vaca lui Dumnezeu
De prin vârful pomilor
A venit o boabă-n zbor
De cafea,
Neclăită în perdea.
Dumnezeu când i-a făcut
Ființa din scuipat și lut,
Cu o pensulă de zdreanță
A vopsit-o cu faianță
Și i-a pus ca din greșeală
Două coji cu căptușeală
În spinare,
Ca să zboare,
Și aproape în zadar
Patru puncte, ca de zar,
Se gândea atunci că nu-i
Greu să fie vaca lui
Ca un nod de broderie
Neagră și cărămizie
Care mișcă și se zbate,
S-a-nnecat pe jumătate
În nemărjinire-albastră
Din fereastră.
Și fiindcă răsar în ață
Stelele de dimineață.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre vaci, poezii despre negru, poezii despre lut sau poezii despre dimineață
Speranță
Aștept demult să-mi treacă Dumnezeu la poartă,
Să-i spun c-am fost cuminte rău, o viață
Ce-am înșirat, necazuri, perlele pe-o ață
Și să-l întreb câte ceva despre a mea soartă.
Mi s-a încețoșat privirea în lungul așteptării,
Mă obosind de atâtea treceri, numărate
Până s-au scurs și numere și-au fost uitate,
Se răspândind pe rând în glodul așternut cărării.
Am auzit, că s-a oprit dintr-o întâmplare
La cineva și aș fi vrut să pot să știu
Cum să-l ademenesc, să-l am, cât nu-i târziu
Și cui să mă adresez... să-mi dea vreo aprobare.
Stau neclintit, cu pesimist crez în speranță
Că-mi va trimite un sol măcar, de ascultare
Și-l caut, când și când, prin case cu altare,
Să îl invit... să nu mă uite, ca pe-o zdreanță!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pesimism, poezii despre perle, poezii despre numere sau poezii despre Dumnezeu
Reflecții
Se gudură de câte ori mă vede
și nu știu, să-l privesc, așa prin sticlă,
fără vreun gând -ce-i pus ca să mă-ntrebe-
sau să-l ador, să îmi fac inima mai mică,
să-i dedic clipa c-un minut de întrerupt,
că oricum nu pierd, chiar și de-ntoarcerea-i unică
și totu-i scurt și nici nu știu de e întâmplare...
Dar bine-i să mai las din mine, din emoția de-un furt.
... Sau să stau singur, un stingher, mereu mai des
profund introvertit, cu crez că-n propriul gând așa mă țes
cu mine însumi, mă pitind de drag ce mă-nconjoară... Mă edific
retras, știind că sunt dorit
să mă scald trup și suflet, ca o boare
în înmuieri de ochi, mirific...
să rămân probă, cum tapetul,
un colant pe sute-mii retine,
să fiu cum lingurița cu șerbetul
dintr-un pahar cu apă de cleștar, se savurând de bine...
Nu știu, după atâta timp trecut,
cum să-l mai trec; așa să-l pierd, risipitor
oricum? Dar parc-ar trebui să rămân un "avut"
măcar, nu-n neștiut, un subiect-decor;
nu doar un gând, un scris... riscat nevăzător!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre minute sau poezii despre inimă
Când rândunica își face cuibul, când drumul prinde a toarce cărărușe, când mugurul își desface din fașă podoaba lui verde, atunci vine să mă vadă copilăria. Vine încet, numărându-și pașii, ca să îi pară drumul mai scurt. Vine cu o nuielușă subțioară, smulsă de tata din gard, căci drumețului multe i se întâmplă. Vine cu basmaua mamei așezată în jurul gâtului - vântul e vânt și niciodată să nu îi dai crezare.
Ion Druță în Horodiste (1989)
Adăugat de Illy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre verde, citate despre tată, citate despre rândunele, citate despre muguri, citate despre mamă, citate despre drumeție sau citate despre copilărie
Din ochii celui mai obraznic bărbat
Din ochii celui mai obraznic bărbat
Mă priveau stâncile unei aroganțe alese...
Eu, femeia tânără, un veac am înserat
În zborul păsărilor ce știu să deteste
Trufia, ignoranța și simpla trădare
(Intuiția niciodată nu m-a părăsit)
Aveam să-l modelez ca pe un lut moale
(Să fi fost bărbatul cel mai iubit?)
Și să fac din el, deseori - un ulcior
Și așa, cum se crede plin cu licoare,
Să-l las, zi de zi, să moară de dor.
Din ochii celui mai obraznic bărbat
Eu cobor, domol, ca un izvor de câmpie
Și ocolesc toți bărbații din stat
Cărora le-am zâmbit cu mărinimie.
Intersectez noaptea, fiind acea lumină
Ce din stele nici gând să cadă,
Zorii multe-culori îi aprind și-i iau în mână
Și-i sfătui în pieptul cui să ardă.
Din ochii celui mai obraznic bărbat...
Am surâs lumii, apoi, am plecat...
poezie de Renata Verejanu
Adăugat de Valentin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați, poezii despre trădare, poezii despre tinerețe, poezii despre superlative sau poezii despre stânci