Eu nu strivesc corola

Motto: De Blaga nu ne despărţim

La fel ca tine, eu n-am strivit vreodată
Corola fragedă, staminele luminii,
La fel ca tine simt lumina,
Eu m-aş juca sub razele feline,
Lumina poate fi mai crudă ca un tigru,
Aşa cum bezna e mai tare ca un zimbru,
Iar eu mă tem să calc trei clopoţei, trei îngeri,
Prea sfântă-i primăvara, aud plânsul
Celor ce nu au apucat să vadă echinocţiul,
Frumoase mâini ai primăvara mea,
Altfel ţi-s ochii,
Uitând amurgul, mă desprind de toate,
Frumoase mâini şi coapse încordate.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frumoase mâini

Cele mai frumoase mâini

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au mângâiat
si care te-au legănat când te-ai născut.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au susţinut
când ai făcut primii paşi în viaţă.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbăiat, care
te-au îmbrăcat şi care te-au hrănit,
în timpul copilăriei.

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbrăţişat
şi care ţi-au şters lacrimile pe tot
parcursul vieţii tale

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care au trudit
toata viaţa pentru ţine....

Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile... mamei tale...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tine

De ce te vreau pe tine, nu pe el?
D-apoi n-ai tu ochii căprui?
Nu eşti tu tânăr şi rebel?
Si mânios cum altul nu-i?

Te vreau pe tine nu pe el,
Că tu ai buze mai cărnoase
Şi esti aşa de subţirel,
Şi-ai mâini atâta de frumoase.

Pe tine te vreau, nu pe el,
Tu mângâi mai uşor şi nu mă doare.
Hai nu mai sta-ncruntat, zâmbeşte,
Sunt eu, femeia care te iubeşte.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria mea e oarba

Parca ieri eram pitic
La tine veneam grabit
Si mergeam la fel ca tine
Incercam sa-ti calc pe urme
Poate atunci eu reuseam
Insa astazi nu mai am
Nu mai sunt urme in care
Eu sa calc sa-mi fac carare
Doar traiesc din amintire
Cand stateam tata pe tine
Erai calul meu cel drag
Vezi tata eu n-am uitat
Imi e dor de toate acum
Si incerc ca sa nu plang
Insa ochii des se scalda
Bucuria mea e oarba.

poezie de Iliuţă Cozma (24 noiembrie 2011)
Adăugat de Iliuţă Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu măsură (gazel)

Lasă-n inimă arsuri
Ochii tăi atât de puri.

Trec părinţii tăi pe stradă,
Parcă-i calc pe bătături.

Zeii-au adunat în tine
Un amestec de culturi.

Când şopteşti eşti posesoarea
Celei mai frumoase guri.

Nu m-aş fi gândit vreodată
Că păstrezi atâţia nuri.

Te iubesc, iar tu pe mine
Mă iubeşti şi poţi să juri...

Vrei iubire cu... măsură,
Însă... n-am luat măsuri!

poezie de Grigore Cotul din Registru de intenţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti primăvara mea

Tu eşti primăvara mea,
Emoţiile mele înfloresc,
Când sunt cu tine iubirea mea.
Tot ce simt este firesc
Eşti dulce ca o bezea,
Tu eşti toată lumea mea!

Sunt îndrăgostită lulea
Fără tine nu aş mai putea
Ori de câte ori te văd inima-mi tresaltă
Simt o grămadă de fiori deodată.

Nu uita, scumpa mea iubire
Că tu eşti totul pentru mine
Fără tine nu vreau să trăiesc
Şi momentul de faţă să rămână amintire.

poezie de Petruş Ida-Andreea (1 februarie 2022)
Adăugat de Petruş Ida-Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcut

Lumina mea, îngroapă-te cu mine,
La primavară poate încolţim,
Şi ne dăm iaraşi marilor mulţimi,
Lumina mea, altfel nu va fi bine.

Ochii mi s-au mărit de-atat amurg,
Şi sufletul la fel, de-atata noapte
Să fim dintre acei ce ştiu să rabde
Cum norii trec şi râurile curg.

Nu orice îngropare este moarte,
Până la brâu şi mult mai sus de brâu,
Lumina mea, de vom pleca departe,
Cum trece-un nor, cum curge câte-un râu,

Noi ne vom îngropa în câte-o carte
Tăcut, ca două boabe mari de grâu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze târzii

Frunzele cad; la fel şi eu;
Câteva flori târzii au ochii umezi, irizând violaceu;
Ochii mei la fel.
Prea rar se-aude-n vreun tufiş o şoaptă lirică,
Voios sau trist un tril de păsărică –
Întreaga pădure-aşteaptă-un cântecel.

Poate să vină iarna: ea aduce mai aproape
De foc cercul ( zi de zi mai mic) de priviri mioape,
Prieteni vechi care vorbesc despre zilele de-atunci.
Lăsaţi-o; acum cerul este înnorat şi ud,
Iar primăvara şi vara-s deja trecut –
La fel sunt şi toate lucrurile dulci.

poezie clasică de Walter Savage Landor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrân de fel

Am început să-mbătrânesc
Şi tânăr n-am fost niciodată
N-am să mai pot să te iubesc
Dar cum n-am putut odată.

Că tu nu vrei din fel de fel
De cauze – te văd schimbată
Cu toate că rămâi la fel
Cum altfel n-ai fost niciodată.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adânca privire

Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veşnic m-aş împovăra,
Când, noapte-zi, pereţii mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.

Absenţa ta ca ştreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.

O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviinţează umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.

La paginile scrise înainte
De ceilalţi orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea.

Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine şi te doare
Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.

Aşa simt eu acum când eşti departe
Şi nu mai ştiu e noapte sau e zi,
Te ţin aici pe viaţă şi pe moarte,
Te văd că mă şi tem că vei orbi.

Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aştept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.

Nici nu mai ştiu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aş părăsi cumva, dar nu mai pot.

Zăpezi şi flori trăiesc împreunate,
Miracol şi coşmar, la fel, aşa,
Cuţitul alţii mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.

Şi poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie şi asalt,
Ci să-ţi modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.

Profeţii însă iată ce-mi arată:
Te sorb din ochi, precum şi tu mă sorbi,
Şi ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca nişte orbi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lume

ce ar fi primăvara fără tine?
o-nşiruire de copaci săltând
golaşe ramuri... şi păduri virgine
nu s-ar mai auzi iar fremătând.

ce ar fi primăvara fără tine?
decapitarea colţului de iarbă.
mieii orfani de stână ar rămâne
în tăuri nori n-ar coborî să fiarbă.

ce ar fi primăvara fără tine?
înmănuncherea orelor în zi.
între bătăi de clopot clandestine
toţi porumbeii albi ar asurzi.

în parul porţii două balamale
ar rugini cum ruginesc cerceii.
cu scârţâitul lor atâta jale
ar strânge-n curtea casei ghioceii.

ce ar fi primăvara fără tine?
un anotimp îndurerat femeii...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devreme primăvara

(pentru Raluca)

spune-mi, de ce nu mai simt
emoţiile în vene?
de ce mai demult, primăvara îmi trimitea
pulsari prin artere,
zburau forme de păsări prin
pătrarul lunii pline,
spune-mi ceva,
de ce nu mai simt dorinţa în pupile?

îţi mai vine să joci pe ritmuri neînţelese
cu aripi de salcie,
cu picioare de plumb?
poate eu, poate tu,
ne vom înfiripa din propria decadenţă,
din compromisul uitării
a păcatelor de ieri,
a plăcerilor stinse.

câte clipe, câţi ani,
ne vom preface că nu a fost
nici o moarte de îngeri,
nici o amară despărţire
sub negrii cireşi
sub icoane de fier?

îmi trimiţi o privire
prea verde pentru mine,
spui povestea veche
a marilor iubiri,
nu mai ştii să ai răbdare
în mijlocul codrului,
nu mai ştii să accepţi revenirea
abstractelor secunde,
alegoria de atunci a fost autentică
ca şi magnoliile fără frunze
din Rai,
nu eram decât noi
şi o primăvară devreme.

mai ţii minte
când căutam
naufragiaţi o iubire,
o epavă de lemn,
de lemn neînflorit,
preziceri albastre, tăcute din cer,
triste cuvinte mai curg
în suave licori
de neştire.

se preface ceva,
se preface amurgul,
se preface în sânge,

în lapte şi miere,
echinocţiul
pe chipul tău,
prea devreme.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş trece pe la tine, dragul meu

dar mă tem că inima ţi s-ar putea opri de atâta fericire
şi-apoi vezi tu
orele în care te strâng sub pleoape
sunt mult prea frumoase
să le stricăm cu obiceiuri prosteşti

şi totuşi
aş trece pe la tine
să văd cum îţi îmbraci neliniştea
în fiecare zi
cum pâinea şi vinul nu înseamnă nimic
dar mă tem că ai putea să te îneci de plâns
dacă mâna mea
din întâmplare
ţi-ar atinge pieptul gol
şi atunci m-aş simţi vinovată
că nimeni
nu a mai ajuns
atât de aproape de tine

şi totuşi
aş trece
aş trece să te întreb
cum te doare
când nu îţi vorbesc
e o durere normală
din carne până în suflet
sau nu înţelegi de unde vine şi unde se termină

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

trei feline cu buline
sunt mai nou pe-anfetamine
şi de mă-ntrebaţi pe mine,
nu ştiu dacă e de bine,
sare trenul de pe şine,
ochii-n cap ca verzi măsline,
îi holbează drept la tine,
pentru nişte savarine,
vor cânta la mandoline,
dorm acum pe sub glicine,
se visează-n limuzine,
ciugulind dintr-un ciorchine,
trei feline cu buline,
deghizate în blondine,
ronţăind nişte praline,
sunt plimbate în berline,
din Trieste la Udine,
frumuşel pe serpentine,
cu o pungă de smochine,
trei feline cu buline,
sunt de-a dreptul libertine.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara neîmpărtăşită

Ai uitat că norocul
a trecut mai întâi pe la tine
şi ţi-a dat să bei
din încercările lui
de a imita fericirea.
Cuvintele
rătăcirii tale prin lume
se ascund azi în grabă
prin labirintul nepăsării.
Şi tu încă mai crezi
că lumina,
pierdută în braţele amăgirii,
va găsi curaj
să învie primăvara
neîmpărtăşită cu tine.

poezie de Ilinca Iulia Petre
Adăugat de Denisa Mitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a ciupit primăvara de mâini
şi ochii nu se opresc din râs.
Atâtea cuiburi de soare
în streaşina casei
demult n-am mai văzut.

gogyohka de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De frumuseţi

n-am avut niciodată un trup perfect
şi nici o viaţă sănătoasă
de fapt nici Blaga
El nu mai caută
iar eu
nu-mi mai iau capul în mâini
să se vadă puterea
speranţa că poate timpul nu va mai trece
când păşesc afară.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina luminii

Am publicat trei cărţi dar încă nu am scris mai nimic care să conteze!
Încă mai caut lumina aceia care să mă facă să renunţ la căutări
Care să îmi lase cuvintele fără dinţi
Care să mă formateze!

Lumina aceia din care toate se trag!
Care precede lumina noastră cea de toate zilele...

Acolo se retrag culorile iarna
Acolo infinitul este doar o particulă microscopică
Acolo moartea
Stă ghemuită.

Lumina aceia fără de care poeţii nu scriu,
ci bolborosesc!

Undeva, chiar în momentul acesta, o nouă naştere
refractă această lumină
Iar noi ceilalţi suntem prea netrebnici
ca să o percepem!

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

gand

Compun
N-am chef sa mai gandesc
La fel sa mai vorbesc
Sa calc Pamantul suparat
La fel si Dumnezeu sa saturat
S-ai calc Pamantul cel lucrat
Eforturi mari facuta sa te tine
Tupeul iti clocoteste sangele
Sa ai ce nimic nu-ti apartine
N-am chef nici sa zambesc
M-am saturat de atatea fericiri
Ce nu-mi apartin
Decat tigarea canceroasa

Vio

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Viorica Tache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea te poate îmbăta ca alcoolul prea tare.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!